comentarii

sal iau sau sa-l nu-l iau de tine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
timp exista - de Catalina Bader la: 28/12/2003 07:14:10
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
oricat de impovarat ai fi d munca de zi cu zi.

romanul citeste, citeste, citeste...
si trage concluzii.

de exemplu: in loc sa casti ochii la televizor poti sa selectionezi ceva din programele favorite.

eu citeam mai deunazi ,Lumina Geto-Daciei'
si mi-a parut rau ca nu pot s-o iau si la dus...

Si sa te intreb ceva: cate ore dormi pe noapte?
eu imi rup din timpul de somn pentru a citi.
si nu sunt deloc obosita.
#7326 (raspuns la: #7249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine si cum ne creste(m) copii - de adypop la: 31/12/2003 02:17:47
(la: Cine si cum ne creste copiii?...)
Sintagma "cei 7 ani de acasa", mai mult ca oricand acum este si mai valabila. In momentul de fata cand informatia circula tot mai rapid, cand prin mijliacele massmedia se prolifereaza din ce in ce mai mult violenta, imoralitatea, desmatul, copilul trebuie cu atentie "dirijat" catre faptele bune si mai ales sa fie ajutat sa discearna intre bine si rau. Acest lucru nu-l poate face decat cei de acasa.
Sa ne intoarcem la incidentul "educatoarei nenorocite" si sa ne vedem si barna din ochii proprii. Oare acel copil nu era un rasfatat, un incapatanat, care atunci cand isi doreste ceva bate din picior si tipa cat il tine gura?
Nu sunt total de acord cu metoda aleasa, dar nici cu tratarea unilaterala a "evenimentului". Ca a fost "pedepsita" pentru fatpa sa cu numai 150000 lei este un fapt ridicol.
Sunt tatal a 2 copii si un fericit bunic cu o nepotica pe care o cerstem eu cu sotia. Cand copii sau nepoata s-au plans ca au fost pedepsiti intai am analizat sa vad care este motivul pedepsei si apoi am lat masuri. In fata copilului nu am criticat masura luata de educator, chiar daca acesta era vinovat. Intr-o discutie eleganta , in particular, mi-am spus opinia si dezacordul masurii luate. Copilului, dupa fapta, i-am aplicat corectia iar in cazul unei masuri gresite a educatorului, am incercat sa-l lamuresc ca toti suntem supusi greselilor.
Niciodata un educator, daca isi face meseria cu pasiune, nu va lua masuri drastice fara un motiv. De aceia in cazul unei greseli trebuie sa se inteleaga faptul ca sunt si ei oameni supusi greselilor, carora uneori le mai cedeaza si nervii.
O sa spuneti ca iau partea acestor educatori. Sa stiti ca nu am nici un motiv sa fac acest lucru. Meseria mea este total diferita. Dar experianta trecuta ma face sa afirm toate cele de mai sus. In ultima perioada tot mai mult parintii, care din varii motive nu prea au timp de educatia propriilor progenituri, arunca vina pe scoala, fara sa -si analizeze propriile actiuni. Nu este bine si rezultatul se vede prin cadera vertiginoasa a educatiei, cand copii ne scapa supravegherii si ca nu sunt controlati. Tot mai des sunt cazurile cand parintii sunt cei ce se plang de faptulca nu mai sunt ascultati ce copii ca i-au pierdut din mana, aruncand vina pe altii, scoala, massmedia, anturaj, dar nu-si fac propriul proces de constiinta sa vada unde s-a rupt lantul.
Asa ca hai sa punem umarul la educarea copiilor si nepotilor nostri, sa nu mai pasam mingea altora, ci sa driblam noi cu ea sprijiniti de scoala si la randu-ne sa sprijinim scoala. Sa ii iubim dar sa nu fim prea ingaduitori, toleranti si sa nu le trecem cu vederea greselile si sa-i idolatrizam.
Spuneam ca am doi copii pe care i-am sarutat in somn, i-am certat cand au gresit si niciodat nu i-am ridicat in slavi cand au facut o "fapta buna", dar indirect si discret i-am "recompensat"
vânezi naturalul, natura se razbuna... - de Jimmy_Cecilia la: 06/01/2004 13:57:36
(la: Clima si natura este complect dereglata)
este natural, dar trebuie distrus, schimbat..
vânezi naturalul, dar natura se razbuna sub o forma sau alta..

in Franta, inondatiile recente in Sud, totul a fost betonat, râuri deviate, ingustate, canalizate, drenate, barajuri construite..

A plouat si totul a fost inondat si distrus

"Vaca nebuna" din SUA si este doar inceputul..
Cand dai de mancare OGM si hormoni, faine de origine animala, in loc de fân si iarba...
Natura si naturalul isi iau drepturile..
#7687 (raspuns la: #4776) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Jurnalul National" - de anita47 la: 10/01/2004 04:57:38
(la: Un salariu decent in Romania)
Agentiile de presa au transmis recent stirea ca peste 90 de cadre medicale din spitalele brasovene si-au parasit locul de munca, in ultima perioada, ca sa isi incerce norocul in strainatate. Reporterul „Jurnalului National“ a constatat la fata locului realitatea. LAVINIA SARAMET

Brasov Majoritatea asistentelor tinere de la Spitalul Judetean, Spitalul de Pediatrie, Spitalul de Obstetrica-Ginecologie, Spitalul de Neurologie si Serviciul de Ambulanta aleg sa lucreze în strainatate, pe salarii care deseori sunt de 30 de ori mai mari decat cele pe care le încaseaza în România. Încercand sa evite cu orice pret blocarea activitatii, conducerile unitatilor sanitare au organizat în ultimele luni din ce în ce mai des concursuri de ocupare a posturilor ramase libere.

Concursuri din doua în doua luni

Numai în ultimele trei luni, din spitalele brasovene au plecat 57 de asistente si 34 de infirmiere. Cele mai „vanate“ asistente sunt cele specializate în pediatrie. Anul trecut, 103 din asistentele Spitalului de Pediatrie Brasov si-au gasit locuri de munca mult mai bine platite în Italia, Canada si Anglia. „Sunt cotate foarte bine în strainatate. O asistenta pe care eu am format- o la spital si-a gasit un loc în Canada si mi-a scris ca acum castiga 6.000 de euro. Nu le poate condamna nimeni, dar este greu sa vezi ca un om pe care l-ai format aici pleaca fara sa se uite în urma“, spune Emilia Adam, director de îngrijiri la Spitalul de Pediatrie Brasov. Din cauza exodului în masa, conducerea acestui spital organizeaza din doua în doua luni concursuri pentru ocuparea locurilor vacante de asistent medical. În prezent, trei dintre cadrele sanitare medii au dosarele de plecare finalizate, dar cel putin 20 sunt cu toate formalitatile de plecare pe ultima suta de metri.

„Nu vreau decat sa traiesc decent“

Elena Simionescu lucreaza la sectia de urgente a Spitalului de Pediatrie. De cand s-a angajat, a stiut ca locul ei de munca este platit mult mai bine în Elvetia, spre exemplu. „Pasiunea mea este extrem de mare, atat pentru echipa de aici, cat si pentru munca pe care o fac. Singurul lucru care ma face sa ma gandesc la plecare sunt banii. Nu vreau decat sa traiesc decent si sa îmi fac meseria în conditii normale“, spune asistenta Elena Simionescu. Multe dintre asistentele care aleg sa lucreze în spitalele „din Vest“ nu vor decat sa castige bani cu care sa îsi cumpere o locuinta si o masina cum au vazut la colegele lor care deja au facut acest pas. „Normal ca vreau sa plec în strainatate. Nu spun ca nu îmi place ce fac aici, dar nu pot sta cu cateva milioane sa aud de la toate colegele care au plecat ca iau cateva mii de euro pe luna“, spune Anca Ovreiu, asistent la Sectia de Terapie Intensiva a aceluias spital. Criza fondurilor pentru salarii la aceasta unitate medicala este atat de grava, încat directorii au fost nevoit sa plateasca cu ora asistentele care au lucrat în perioada Sarbatorilor de Iarna.

Diferente uriase la salariu

Firmele brasovene care intermediaza contractele de lucru în strainatate se întrec în oferte catre asistentele de la toate spitalele din oras. Cele mai multe posturi de asistent medical sunt în prezent disponibile în Anglia, Elvetia, Germania, Italia s Canada. Asistentele care aleg sa lucreze în aceste tari au varste de pana la 30 de ani. În Brasov, majoritatea asistentelor lucreaza pentru salariul minim pe economie. Ofertele firmelor de intermediere nu sunt niciodata mai mici de 1.500 de euro pe luna. În spitalele din Canada, spre exemplu, asistentele din Brasov ajung sa îsi gaseasca locuri de munca platite si cu peste 5.000 de euro pe luna.
My,8069 - de anita47 la: 15/01/2004 04:00:03
(la: Un salariu decent in Romania)
Si cand te gandesti ca mai sunt si "altii,mai oropsiti"(din "Adevarul"):
===========================

De la 1 ianuarie 2004, familiile care au copii in intretinere si inregistreaza un venit net pe membru de familie de pana la 1,5 milioane de lei beneficiaza de o alocatie lunara complementara. In functie de numarul copiilor de pana la 18 ani aflati in intretinere, parintii pot primi o alocatie suplimentara de 300.000 de lei pentru un copil, de 350.000 de lei pentru doi copii, de 400.000 de lei pentru trei copii si de 450.000 de lei pentru patru sau mai multi copii. De sprijin din partea statului sub forma de alocatie de sustinere vor beneficia si copiii aflati in intretinerea unui singur parinte. Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale daca acestea realizeaza venituri nete lunare pe mebru de familie de pana la 1,5 milioane de lei. Cuantumul alocatiei de sustinere este de 450.000 de lei pentru familia cu un copil, de 525.000 de lei pentru familia cu doi copii, 600.000 de lei pentru familia cu trei copii si 675.000 de lei pentru familia cu patru sau mai multi copii. Pentru stabilirea si acordarea alocatiilor, reprezentantul familiei va depune o cerere insotita de acte doveditoare la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala locuieste. La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia de sprijin sau cea complementara se iau in calcul toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza, inclusiv cele care provin din asigurari sociale de stat, asigurari pentru somaj, obligatii legale de intretinere, indemnizatii cu caracter permanent, precum si eventuale venituri otinute din terenuri, cladiri, spatii locative sau alte bunuri mobile si imobile. Pentru dovedirea veniturilor, solicitantii trebuie sa anexeze cererilor adeverinte de salarii sau taloane de plata a ajutorului de somaj, adeverinte de la Administratia Financiara din care sa reiasa numarul proprietatilor sau veniturile inregistrate ca membru asociat sau persoana autorizata sa desfasoare o activitate independenta, adverinte pentru elevi eliberate de unitatile de invatamant care sa contina cuantumul burselor si natura lor etc. Mormanul de acte doveditoare pentru care solicitantul a cheltuit o multime de bani si timp trebuie obligatoriu insotit si de livretul de familie. Daca familia nu are livret, serviciul de stare civila al consiliului local are obligatia sa-l elibereze in termen de 30 de zile de la data solicitarii alocatiei de sprijin sau a celei complementare. In situatiile in care in livretul de familie nu sunt evidentiate toate datele, la cerere, trebuie anexate hotararile judecatoresti prin care sotul sau sotia este declarat disparut, cea de arestare preventiva pentru o perioada mai mare de 30 de zile sau cea de executare a unei pedepse private de libertate. Toate aceste acte trebuie depuse o singura data, iar plata celor doua noi masuri de protectie sociala, care sunt supuse indexarii, se va face pana in momentul in care copiii ajung la varsta majoratului.
Cu toate ca plata alocatiilor de sustinere si a celor complementare incepe la 1 februarie, Ministerul Muncii, Solidaritatii si Familiei nu are nici acum habar de numarul familiilor care vor beneficia de aceste ajutoare si cu atat mai putin de suma care va trebui scoasa din bugetul institutiei.


===========================
#8070 (raspuns la: #8069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
Va doresc sa nu mai aveti par - de My la: 17/01/2004 18:31:34
(la: Sondaj despre impozite)
Va doresc sa nu mai aveti parte de astfel de erori cât mai repede posibil, adica sa raspundeti la aceeasi întrebare aflându-va în subiectul sondajului. :-)


Ce e mai interesant e ca multe din telefoanele astea de sondaje sunt date de persoane care sunt evident imigranti, în sensul ca vorbesc o franceza stâlcita si/sau cu un accent foarte puternic. Aproape ca ma vad în locul lor si sunt iertator si nu le iau la rost vis-à-vis de cine dracu le-a dat voie sa ma deranjeze. :-)
stiri SoftPedia - de Catalina Bader la: 21/01/2004 02:28:16
(la: Vadim ar putea s-o incurce...)
Dezvelirea statuii fostului premier israelian Yitzhak Rabin de catre liderul PRM Vadim Tudor a parut mai degraba un mitting electoral peremist. Desi comunitatea evreiasca si oficialii ambasadei Israelului la Bucuresti au pus sub semnul intrebarii sinceritatea liderului PRM pe care l-au catalogat in continuare ca fiind antisemit, iar familia fostului premier l-a acuzat pe Vadim ca se foloseste de memoria lui Yitzhak Rabin pentru interesele sale politice, Vadim si-a facut pofta. El a incercat ieri sa compenseze lipsa unui accept din partea comunitatii evreiesti cu uralele membrilor PRM care l-au aclamat ieri la Brasov.
(Camelia Csiki)

Dezvelirea statuii fostului premier israelian, Yitzhak Rabin, de catre liderul PRM Corneliu Vadim Tudor s-a transformat intr-o manifestatie electorala la care peste 500 de membri de partid au ascultat cintece patriotice, au agitat steaguri tricolore si au scandat lozinci politice. Membrii PRM au inceput sa soseasca in Parcul Trandafirilor din Brasov inca de la primele ore ale diminetii, adusi de prin toate colturile tarii cu autocare inchiriate de partid. Unii aflasera, pe drum, cite ceva despre evenimentul la care urmau sa participe, altii insa n-au fost curiosi si au acceptat excursia doar pentru ca era ordin de la sefii de filiale. Intrebati a cui statuie va fi dezvelita de presedintele PRM, putini dintre participanti reuseau sa pronunte numele lui Yitzhak Rabin, scuzindu-se ca e din cauza frigului. Inainte cu citeva zeci de minute de ora fixata pentru aparitia lui Vadim, autocarele cu PRM-isti continuau sa soseasca, din Vilcea, Cluj, Dolj, Mures si alte judete ale tarii. Ei s-au grupat, zgribuliti, in fata statuii, in apropierea careia o statie de amplificare difuza muzica patriotica. Pasind radios-triumfal, Vadim si-a facut intrarea, in jurul orei 13.00, salutind in dreapta si-n stinga, pe ritmurile unor cintece precum “Noi sintem romani” sau “Ardealul, Ardealul”. Cei prezenti au inceput sa scandeze “Vadim presedinte!”. Momentul dezvelirii statuii s-a consumat destul de repede. Presedintele PRM si consilierul sau israelian, Nati Meir, au tras, fiecare, de cite o sfoara a pinzei care acoperea bustul lui Rabin, iar statuia a fost dezvelita, in aplauzele audientei. Pe panglica uneia dintre coroanele formate din gerbera rosii si galbene se putea citi: “In memoria martirului pacii, Yitzhak Rabin”. Coroana era din partea presedintelui PRM.

Dolanescu schimba repertoriul
In inghesuiala din jurul statuii, Vadim le-a cerut celor de fata sa faca un moment de liniste pentru ca reprezentantii cultului iudaic sa poata rosti o rugaciune, in memoria lui Rabin. Toata lumea astepta insa discursul liderului de partid, care a urcat pentru aceasta pe o scena amenajata linga statuie. Sub ninsoarea care a inceput sa cada insistent, Vadim a vorbit aproape o ora, trecind de la istorie la cultura, apoi la politica, la razboaie si inapoi la cultura, dind citate din multi filosofi. Cele mai savurate fraze au fost cele politice, asistenta aplaudind furtunos, mai ales cind Vadim a spus: “Atunci cind voi fi presedinte al Romaniei, voi infrati Romania cu Israelul”. Dind repetate asigurari ca demersul lui nu este unul electoral, Vadim si-a incheiat discursul salutindu-i pe cei prezenti cu formula: “Shalom, ne vedem la Cotroceni!”. El s-a scuzat de mai multe ori si si-a cerut iertare pentru afirmatiile sale “care au fost interpretate ca fiind antisemite”. El a dat asigurari, in fata membrilor propriului partid, ca s-a schimbat si s-a inclus printre “prietenii poporului lui Israel”. La final, Vadim a recitat o poezie. In acest timp, parcul se golea, oamenii indreptindu-se catre autocare printre fulgii primei zapezi care acoperea bustul lui Yitzhak Rabin. Fidelii presedintelui PRM l-au insotit pe acesta pina la masina, cerind autografe pe foile ude ale revistei de partid. Ei au plecat spre case, fredonind melodia evreieasca “Hava naghila”, cintata de deputatul PRM Ion Dolanescu la finalul manifestatiei cu puternic iz electoral, organizata de C.V. Tudor, la Brasov. (Mediafax)

“Asta e problema voastra”
Desi nu aveau autorizatie de amplasament din partea Consiliului Local Brasov si nici nu-si platisera amenda pe care primaria le-a aplicat-o tocmai pentru ca nu respectasera legea, Vadim si simpatizantii sai nu au fost deranjati de nimeni.
Nici o autoritate locala nu a atras cel putin atentia responsabililor care au organizat ieri manifestarea electorala din Parcul Trandafirilor din Brasov ca amplasamentul e ilegal si ca au datorii la stat. “Eu cred ca e foarte importanta dezvelirea acestei statui, prima din Europa si a doua din lume, la Brasov. Nu ma intereseaza faptul ca se spune ca a fost ridicata ilegal, asta e problema voastra locala”, s-a adresat Nati Meir, consilierul israelian al lui CV Tudor, celor care reprezentau autoritatea locala.

Arad ezita
Seful firmei israeliene Arad Communications, Eyal Arad, a conditionat semnarea contractului cu PRM. Potrivit Rompres, intr-o declaratie acordata publicatiei “Forward” din New York, Eyal Arad a precizat ca nu a semnat pina in prezent nici un acord cu Partidul Romania Mare. “Sintem in discutii. (...) Scopul acestora este de a stabili daca ei intentioneaza in mod serios sa curete reputatia lor antisemita. Daca o sa fiu convins ca aceasta denuntare este serioasa, sincera si semnificativa, atunci pot sa iau in considerare aceasta oferta”, a declarat el. PRM dadea ca sigura semnarea, la inceputul acestui an, a contractului dintre Vadim si Eyal Arad. (C.O.)

Primarul Ghise spune ca e mindru de statuie
Autoritatile locale din Brasov nu numai ca nu au intervenit pentru ca dezvelirea statuii sa nu aiba loc, ba, mai mult, chiar o patre a participat la ceremonie. Printre cei prezenti au fost si consilierii municipali Corneliu Zota (PD), independentul Ladislau Hathazi, fost viceprimar al Brasovului pina in anul 2000, si viceprimarul George Scripcaru, presedintele PD Brasov. George Scripcaru ne-a spus ca a venit la dezvelirea bustului fostului premier ca un simplu cetatean. “Am fost invitat si m-am dus de curiozitate. Ce puteam sa le fac? Chiar daca nu au autorizatie, bustul invelit sau dezvelit era tot acolo. Politistii erau acolo ca sa faca ordine si sa protejeze, nu sa-i impiedice. Atunci, ce puteam sa fac eu? Sint alte institutii care ar fi trebuit sa se sesizeze, mai ales ca acolo a fost o manifestare”, ne-a declarat viceprimarul Scripcaru. Se pare ca si opinia primarului Brasovului, Ioan Ghise, s-a schimbat. Daca in urma cu citeva zile acesta a amendat Fundatia Romania Mare ca a construit bustul ilegal, ieri ne-a declarat ca, desi nu a participat la ceremonie, este mindru sa aiba in Parcul Trandafirilor statuia fostului premier israelian.
ptr. Cristi - de SB_one la: 25/01/2004 12:58:38
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cristi,
cred ca tocmai asta e problema multora ( dintre noi): ca ne plingem.

Eu iti spun un lucru, insa: e fara rost! pe cine intereseaza plinsul nostru? Fiecare-si are viata si problemele lui.

Sa schimbam ceva in RO?( scuze ca eu sint in GE acum si ai putea spune ca-mi vine usor)Schimbarea incepe cu noi.

cu ani in urma ( vreo 16) a trebuit sa uit tot ce stiam(?) si s-o iau de la zero.ZERO. au fost perioade cind mi-era teama sa spun ca am invatzat ceva in viatza mea. Nu e gluma. prietenii si fostii colegi ma invidiau ca sint in GE, eu ii invidiam ca sint in RO. Mie - aici in GE- mi-au trebuit 10 ani ca sa scap de "catuse". Intre timp copii din RO cresteau si aveau nevoie de tot mai multe. Mi-as fi dorit "vremurile bune" cind puteam da spaga ca sa-mi pot rezolva una sau alta!

Trebuia sa merg inainte. Nu aveam la cine ma plinge; ...si cine m-ar fi crezut? si pe cine ar fi interesat? Nimeni nu ma putea ajuta. Eram eu singur. De fapt sintem mai tot timpul singuri cind e vorba de luat hotariri importante. Si e bine asa.

-Un prieten m-a intrebat- o data- ce parere am: sa plece? ...si cum e? are o situatzie buna acolo, dar "nu mai poate".
-Raspunsul meu : e ca peste tot! daca vrei sa pleci si n-o faci, te va framinta toata viatza gindul. Dute si te vei linisti.
Va fi bine sau rau; nimeni nu poate spune. Sigur e, insa, daca te vei astepta la tot ce-i mai rau...poate nu-tzi va fi asa de greu; daca crezi ca va fi cineva sa-tzi spuna uite ..."asta si ailalta", te potzi gindi de-a doua zi sa pleci inapoi.

Eu cred ca nici in RO nu-i asa de rau( stiu multzi care sint de acord cu mine si sint si mai multzi ce ma vor injura...) si nici aici nu-i asa de bine. De le-am putea combina , ar fi perfect. Asa e omul; "cind fu Tica, nu fu Tache; cind fu Tica si fu Tache, nu fu tush la primarie!"
Tot asa, cred ca nici-o data omul nu face destul ptr. familia lui( sau ptr. tzara lui...multzam ptr. injuraturi...). Si cind fiecaruia ii va fi bine , ii va fi bine si tzarii. Chiar daca esti "afara" si-tzi merge bine...e bine ptr. tzara. Esti afara ptr. ca tzara nu poate avea grija de tine...Dar tzara sintem noi, nu-s vorbe mari.
Oricum , "trebuie ( am citit eu o data un banc) sa ne tzinem gura si sa murim ca niste barbatzi!"

PS
cineva scria pe undeva: "nu voi uita nici-odata de unde am plecat; dar nici nu ma voi intoarce vreo-data!".Chestia asta mi-a placut.
Vreau sa spun ca fiecare isi gaseste drumul sau. Important e sa "nu ne uitam cu minie inapoi"; sa ramanem noi. NOI. Cei de aici si cei de acolo!

Cu prietenie
SB
...................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8453 (raspuns la: #8358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Referitor la "iadul" din Toronto - de Dantimis la: 27/01/2004 12:49:05
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am locuit in Toronto vreo 5 ani. Curios, mie mi s-a parut ca si raiul pe pamant. Din punct de vedere al imigrantului cel putin. Pentru ca are o populatie asa de colorata (numai 48% din populatia din Toronto e nascuta in Canada), este locul unde un imigrant se poate integra cel mai usor. Nimeni nu te judeca daca vorbesti engleza cu accent. Sunt bucurosi daca te pot intelege! Am cunoscut multi romani care au venit in Toronto din Germania datorita faptului ca acolo aveau probleme de integrare.

In Timisoara castigam 150 marci germane/luna si plateam chiria la o garsoniera 120 marci/luna. Dupa ce am lucrat 3 ani ca inginer proiectant, aveam acelasi salariu aproape ca la inceput, datorita inflatiei. Deci problema nu a fost de ce sa plecam, ci cum? Cu bani imprumutati, ca si anonima de mai inainte. Pana si banii de avion, tot ce aveam, era imprumutat.

Ajuns aici, observi ca nimeni nu iti ia in considerare experienta din Ro, iar unii dintre noi vin cu meserii cu care e foarte greu sa razbesti aici.
Am fost destul de norocos si am prins un job intr-o fabrica mica cu $12/ora. Sotia inca si azi mai are de dat examene de echivalare a diplomei de medic. Dar mai are un pic si va fi medic in Chicago...

Am inotat doua ierni prin nametii din Toronto (care nu au fost mai mari decat cei din Romania acum), pana am putut sa-mi iau o masina (dupa ce am terminat de platit datoriile din Ro, binenteles).

Nici o clipa nu mi s-ar fi parut ca in Toronto a fost iadul... dimpotriva. Nu m-as fi intors in raiul din Ro nici daca tara s-ar fi mutat brusc la Ecuator si mi-ar fi fost oferit un post de ministru. Nu ma intelegeti gresit: nu urasc Ro, dimpotriva, mi-e dor de tara. Dar urasc saracia si degradarea sociala la care am fost supus cata vreme am stat acolo.

Multi romani foarte destepti vin aici si se asteapta ca toata lumea sa se inchine in fata geniului lor. Si pana cand isi dau seama ca aici (de fapt oriunde in lume cred) conteaza mult mai mult perseverenta decat geniul, se multumesc sa gaseasca pe cine sa arunce vina esecului lor: rude care nu au ajutat, prieteni care nu au sfatuit, tara care nu le-a oferit totul pe gratis, etc.

Sfatul meu pentru anonima de mai inainte e ca sa mai astepte un pic, caci in mai putin de doi ani va putea sa isi ia cetatenia si apoi ar fi foarte recomandabil sa-si incerce norocul din nou in Ro. Cu experienta de viata care a castigat-o aici s-ar putea sa-i fie mai usor acolo decat i-a fost prima data, inainte de a veni aici. Caci daca, dupa mai bine de 3 ani de stat aici, inca va mai considera ca aici e iad, atunci cu siguranta ca nu e locul lor aici. Iar cetatenia canadiana oricum le va da posibilitatea de a se putea intoarce la nevoie (cu coada-ntre picioare) dupa ce-o vor mai da o data in bara si-n Ro (Doamne fereste, nu le doresc asta, dar e cel mai plauzibil rezultat). Sau daca nu le mai place continentul nord-american, se vor putea stabili oriunde in Europa. Dar cel mai important: nu mai da vina pe rude, prieteni sau tara pentru esecurile personale. Grow up, please, you're not living with your parents anymore!

Multa bafta!

Dan

pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































pt. Ingrid de la Ozzy Osbourne,episodul 2 - de (anonim) la: 03/02/2004 18:56:39
(la: Practici profesia visata?)
Dear Ingrid,
Azi ti-am tot scris in nestire printre picaturi caci am avut de lucru,dar s-a intimplat ca tot trecind de la un site la altul,si de la scanner la a trimite arta mea email...am pierdut total tot ceea ce am scris,si era...destul! S-o iau de la capat e cam greu acum,asa ca ma voi rezuma doar la ceva mai expeditiv si pe cit de concis.
Dupa bd. am gasit de lucru prin concurs la ziar ,la o firma mare particulara in advertising.M-au angajat imediat si mai tirziu am aflat de la colegi ca fusesera cam ...200 de candidati pe un post ocupat acum de mine!sa faci tranzitia de la bd. la storyboards nu e greu,trebuie sa desenezi si sa colorezi in markers doar(pt. ca e rapid)scenarii ce vor deveni reclame comerciale la TV.
Firma lucra pt. cele mai mari agentii de adv. din tara cu sediul in NY.Eram 16 artisti ,toti f. buni,crema cremelor!Am lucrat insa doar 4 ani jumate,lucrurile incepusera sa fie proaste si eram nemultumiti.
Asa ca 8 dintre noi am format propria noastra firma si am plecat de acolo.
Unul din noi este agentul nostru,impresar,deci el cauta clientela si ne gaseste de lucru ceea ce e f.f.f bine!Toti lucram strict de acasa,via computer si scanner si email si fax etc,si fiecare avem aparatura de ultima ora ,cel putin 6.000$ ca cost.Lucrind acasa de 2 ani este un vis si chiar daca lucrez in weekenduri nu ma deranjeaza de fel.
In advertising NU ai un program fix.Azi poti lucra 16 ore si apoi vei sta 3 zile dar se plateste f.f.f.bine!!!Uneori am lucrat 24 ore nonstop.de obicei nu muncesc mai mult de 60 ore pe luna dar cistig intre 10.000$-12.000$ pe luna.
O diferenta mare de la 500$ cu care am pornit cind am venit aici!
marilyn nu mai lucreaza de 1 an,nu avem copii,avem 2 pisici luate de pe strada si multe pasari si animale salbatice in curte de care ne ingrijim zilnic.Vreo 10 veverite,raccoons,marmite,ce traiesc in padure si stufarisul salbatic din spatele vilei si vin mereu caci stiu ca au ce minca.
Pasari cu droaia si multe specii.Sint si citiva ereti care uneori mai ataca vreo pasare dar asta e natura.
In fine,deci lucrez de acasa si ceea ce fac imi place f.f.f. mult si deci pot spune ca sint realizat ca artist si cistig bani din arta mea doar.Ceea ce ma face si mai fericit este ca BINE am facut ca am plecat din Romania unde azi...as fi fost un nimic!!!!!
La fel sint fericit ca de 13 ani am o sotie f. frumoasa si inteligenta cu 2 diplome de facultate la buzunar si ca prin ea am si o familie f. buna.
Un vis implinit desigur,dar eu totusi cred ca la mijloc e si soarta si cred in ea.
Fiecare are un anume drum in viata nescris ori dictat de nimeni si totusi exista si intuitia care te indeamna sa-ti urmezi calea.
Sa spun in final acum un lucru: am stiut mereu ca voi deveni artist si imi voi realiza visele inca din liceu,dar la acea vreme nu stiam UNDE.
Sa reusesc aici,in America unde e o competitie la singe prin doar talentul meu este o mare realizare!Si ma bucur ca nu am reusit la Grigorescu!!!NU era menit pt. mine!Si totusi cred ca as fi plecat oricum....trebuia sa-mi urmez destinul.Asa ca citesti viata unui om ce si-a implinit visele.
De ce ma semnez Ozzy? E pt. ca sint un mare fan al lui inca din 1970 cind era la Black Sabbath,f.f. legendar grup si inovator de muzica pt. cei ca mine.
Era o scapare a mea din comunismmul romanesc sa vin acasa si sa ascult discurile lor cumparate la negru!Si apoi toti membri grupului ca f. multi altii din perioada 1965 -1972 si mai tirziu,au plecat de la ZERO!Ozzy nici nu avea pantofi macar! Cu fratii lui foloseau o pereche cu rindul !Si a devenit un mare rock star pt. ca muzica a fost si e ceea ce mereu a stiut sa faca toata viata de la 18 ani incoace.
Niciodata nu m-am gindit macar ca voi fi altceva decit artist profesionist si sa-mi cistig existenta NUMAI din arta mea.Celelalte "meserii" ce am avut au fost mereu de tranzit si nicidecum nu am gindit sa-mi fac un viitor din ele si in plus...NU SUPORT sa lucrez pt. sefi si sa am un anume orar de lucru!!!Singurul job in viata in care am stat cel mai mult a fost la acea firma de adv,4 ani jumate!Am lucrat pt. mine cit am fost artist de bd,si 11 ani e mult,acum la fel si vor fi multi ani de acum incolo.
Cu astea inchei aici,multe ar mai fi de spus dar poate altadata.
LOVE&PEACE,

Ozzy Osbourne

















































Sunt de acord - de (anonim) la: 05/02/2004 02:43:02
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Sunt de acord cu Cristina si as vrea sa completez cu :
"am fost casatorita de trei ori, acum este a patra oara, dar nici o data cu romani..."
Dar ce au doamna barbatii romani ? Ca eu sunt casatorita cu unul si e un barbat de traba! De unde atata dispret?
In loc de semnatura:
Stiu ca nu va plac anonimii dar doamna Jimmy e atat de dura in exprimari ca mi-e cam frica sa ma iau cu ea la hartza...
Oana...mersi mult. - de Malika la: 05/02/2004 08:53:09
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)





Oana...mersi mult. O sa iau sfatul tau prietenesc ca atare si o sa te intreb daca, desi am trecut acolo drept cartzi favorite cele doua titluri de "prim-ajutor sentimental" pentru fetitze, faptul ca pot sa-i adaug in lista cartzilor citite pe Fowles cu Magicianul si Colectionarul, pe Eco cu Numele trandafirului sau pe Coelho cu Alchimistul sau Veronika se hotaraste sa moara, schimba in vreun fel situatzia?
Numai bine !







"Searching for answeres to questions nobody asked " !
pentru o anonima cu frica de "hartza" - de Jimmy_Cecilia la: 06/02/2004 01:03:35
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
"fricoasa" noastra spune : "Stiu ca nu va plac anonimii dar doamna Jimmy e atat de dura in exprimari ca mi-e cam frica sa ma iau cu ea la hartza..."

inainte de toate, ma chère amie, sunt bucuroasa pentru tine ca ti-ai gasit omul vietii tale, in anturajul si printre persoanele pe care le-ai frecantat si te-au inconjurat la epoca respectiva..
felicitari si urare de buna continuare!

ca sa-ti raspund la intrebare, desi nu ar trebui-ca am oroare de lipsa de responsabilitate a anonimilor si prefer mai degraba "duelurile" verbale cinstite, civilizate, cu persoane care asuma responsabilitatea opiniilor lor,

ti-as spune ca fiecare isi alege sau gaseste "a doaua jumatate" in anturajul, societatea, clasa sociala, si locurile pe care le frecanteaza, ce este si cazul meu...
ca nu intotdeauna un re-mariaj este urmarea unui divort, poate fi si a unui deces, a unui caz de forta majora care te-a obligat sa parasesti o tara...
faptul ca scri sub cuvertura anonimatului, nu cred ca te scuteste de a te gandi putin, draga anonimo...

Dispretz? unde vezi tu dispretz? cum poti dispretzui ceva care nu cunosti?
Singurii barbati romani pe care mi-i amintesc, nu-s cei din familia mea, care erau absenti, fiind in "pensiune complecta" la Aiud, canal sau alte locuri de "vilegiatura" echivalente...

Sunt cei care veneau acasa, sa ne sperie si intimideze, cei care ne urmareau, persecutau, interogau..
Mai sunt si altii, care veneau sa te acosteze in strainate, prin anii dinainte de 1989, sau sa profite financiar, sau sa te spioneze si sa faca presiune santajiste asupra ta , cu familia ramasa inca in România..

Inainte de a sustine ceva, anonimo, inainte de a emite judecati asupra cuiva,
ti-as recomanda sa incerci sa citesti mai multe din cele scrise de persoana respectiva... cred ca daca ai fi facut-o, ai fi avut deja raspuns la intrebarile tale...

ideia pe care am vrut s-o sustin, cu strainii, este ca traditia de a arunca banii in aer la orice pretext, eveniment sau ocazie, mai ales atunci cand nu-i ai, face parte din mentalitatea majoritatii românilor...
Sa para, sa-i faca pe ceilalti sa "moara" de geluzie, sa se laude, sa dea impresia ca au bani multi..si apoi se plâng...ca nu au...
nici la un alt popor n-am vazut atata risipa..pentru nimic...
#8981 (raspuns la: #8910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot pentru anita - de Hypatia la: 06/02/2004 07:30:51
(la: A existat holocaust in Romania?)
Eu tot vreau sa inchei si tot nu ma lasati sa o fac.... Semanati mult cu personajul din comisia Wiesel, pentru care mi-am facut aspre mustrari de constiinta....
Cred ca nu exprim suficient de clar ceea ce vreau sa spun: n-am nimic cu comisia in sine. Eu cred ca e formata numai din evrei, indiferent cum s-ar numi ei. Persoanele in cauza sunt chemate sa faca o treaba, si si-o vor face cum stiu ei mai bine, caci interesele lor sunt aceleasi cu cele ale comunitatii internationale din care provin. E simplu. Insasi constituirea comisiei si toata conjunctura e dictata din afara. E o impunere nedemocratica a unui punct de vedere etnic. Si atunci ce importanta mai are ce crede acest popor? Eu insami am scris de vreo doua ori ca poporul roman are multe pacate, pe care le repeta la infinit. De ce nu considerati asta o recunoastere?
Ce ar presupune, pentru D-voastra, ca poporul roman sa-si recunoasca pacatele?
Constat ca, desi folosim aceasi limba. nu ne intelegem. Ma acuzati ca nu iau in calcul totul. Dar D-voastra scrieti o gramada de lucruri. Nu toate au legatura si relevanta intre ele. Eu pun problema principial, nu punctual. d-voastra raspundeti cum va convine.
Am citit azi noapte despre holocaustul armean din Turcia. A fost intr-adevar, ingrozitor. N-am gasit nicaieri vreun text oficial prin care armenii sa ceara scuze turcilor si nici scuze oferite de turci armenilor.
Si acolo a fost genocid fara drept de apel. O fi existand si la turci un forum cu conferinta activa, prin care sa se discute atat de aprins, astfel de lucruri?
Mi-ati mai spus undeva ca fac politica strutului, incercand sa trec cu vederea ororile trecutlui. Departe de mine una ca asta. Din contra, toti avem de invatat cate ceva din ce s-a intamplat in anii aceia ai holocaustului. Dar nu asa. Nu cu forta! Nu persuadat. In felul acesta, s-ar putea ca reactiile sa fie taman inversul celor scontate. Nici un om zdravan la cap nu poate concepe o reiterare a fenomenului, dar asta depinde doar de noi, de atitudinele noastre, care sunt intercauzale, caci fiinte sociale suntem. Daca iertarea vine asa de greu, unde este calea reconstructiei relatiilor interumane?

Numai bine, domnule anita.

Hypatia
#9025 (raspuns la: #8964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am ajuns la concluzia asta - de andrei banica la: 07/02/2004 03:51:26
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
In "state" se cunoaste problema pentru ca sunt foarte multi obezi.
Aici lumea este mult mai greoaie si conceptiile lor despre lumea din lurul lor nu sunt departe de cele comuniste.
Spuneai ca tu aveai 1.80 si 70 Kg la 28 de ani.
Eu am acum cu zece ani mai putin, aproape aceeasi inaltime si in jur de 95 de Kg(in continua "ascensiune").
Crezi ca eu nu am o parere buna despre mine?
Ei bine am o parere excelenta despre mine in comparatie cu toata lumea.:)
Tu spui ca ai avut problema asa ca gasesc normala intelegerea si iti multumesc ca mi-ai ridicat putin moralul dar, ce ai fi zis daca nu te loveai de "greutate"?
Ce ai fi spus daca stateai in RO?
Spui ca-mi trebuie vointa?
Un pahar de apa daca beau se depune.
Am facut cura de slabire 8 luni si am scapat de ceva greutate dar se pune la loc.
La scoala merg pe jos.
Peste tot merg pe jos.
Gim nu-mi permit dar am parcul aproape.
La inceput ma simteam penibil pentru ca radeau pana si politisti de mine.
(am avut 108.Kg).
Am acum o conditie fizica de fac de ras orce pusti de varsta mea.
Eu insa iau in greutate continuu.
M-am obisnuit cu rautaciosii dar ce te faci cu "domnii".
Am participet acum trei ani la un concurs de chitara si cand m-au prezentat m-au numit "balenuta", sti cum a fost?
Radea toata lumea.
Am ras si eu dar data urmatoare am ocolit cercul.
Acum cant pentru mine.
Parintii mei m-au alimentat corect sa sti.
Eu mostenesc pe cineva foarte gras din familia mea.
Ai mei sunt firavi, in asa hal ca, cine aude ca sunt copilul lor intra la banuieli.:):):):)
Iti multumesc pentru sfaturi si pentru intelegere dar afla ca cei de "acolo" nu sunt si cei de "aici"
Multa sanatate Dantimis si poate mai vorbim.
#9072 (raspuns la: #9052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Patriotzii" ramashi in Romania si "Tradatorii" plecatzi ... - de bryan la: 07/02/2004 15:16:24
(la: Romani in strainatate)
Este incredibil pentru mine, cind vad comentariile la "patriotism" in contextul "plecatului" din Romania. Ce faceau inainte de '89 aceii ce pun la indoiala "patriotismul" celeor plecatzi? Au batut din palme si au inghitzit tot ce li se ordona de Ceasescu si clica lui, sub motive ca nu au de ales, ca isi pierd postul, etc.. Au refuzat stimatzii critici ai celor plecatzi sa devina UTCsti cind au avut 14 ani? S-au can niste lasi, au batut si ei din palme si s-au grabit sa urmeze directiile politice, ca sa ia un post bun, hirtie higenica si pasta de dintzi? O demagogie bombastica si nerusinata! Imi amintesc comentariile partidelor "de singa" la venirea lui Ratiu in '90. "Nu il vream pe Ratiu, ca nu a stat cu noi la piinea neagra", "ce bani ne da Ratiu din Anglia", "ce a venit sa ne ia banii din Romania". Incredibil, dupa ce Ratiu is pareseste tara, Anglia, unde o ducea bine-merci, pentru ca sa vina intr-o tara asha de corupta si precara ca Romania,, romanii mai vor ca Ratiu sa le dea si banii?! Este Romania o tara, in general de milogi si lasi? Well, poate ca este ... cel putzin dupa istoria din ultimii 60 de ani. Romaina, trebuia sa stea in genuchi in fatza lui Ratiu, si sa-l platesca milioane de dolari, daca dorea el, ca sa o invetze cum sa iasa din mocirla. De ce nu? De ce tot timpul vor Romanii lucruri pe gratis? Tot timpul dam vina, pe Turci ca le-am platit tribut, pe cei din West ca ne-au golit tzara. In ce fel de tzara "de doi lei" am avut onoarea sa ne nashtem noi, cind sintem asha de lasi sa nu aparam ce avem? A cui e vina? Si Germania, Olanda, US nu au fost ocupate sau atacate niciodata?
Critici ai celor plecatzi, uitatzi ca multzi plecatzi inainte de '89 nu au plecat "just like that". Multzi au demonstrat in Romania, pe strazi, in fatza Ambasadelor, cu scrisori la Eurapa Libera, la Ceausescu, etc.., au refuzat sa faca serviciul militar pentru a nu face parte din sistemul cel apara pe Ceausescu, si asta atunci cind voi "patriotzii", bateatzi din palme, va uitatzi la video, si stateatzi ca niste sclavi la cozi interminabile fara sa scoatezi un shopot de protest. Rushine ...
Multizi, care au pleacat au fost datzi afara de aparatul lui Ceausescu, pentru ca erau cunoscutzi de Amnesty International si deci nu puteau intodeauna fii pushi in inchisoarii sau omaritzi. Altzi, si-au riscat viatza pe frontiera. Avetzi cumva vreun comentariu, pentru cei plecatzi pentru ca au refuzat sa faca parte din gloata de lasi? Si cei care au plecat dupa '89. Ce avetzi cu ei? Vretzi sa stea in Romania, condusi de comunistul nerusinos de Iliescu? Nu la-ti vrut pe Ratiu. L-ati luat in bratze pe iubitul urzupator Iliescu, care impreuna cu ceata lui de securisti si comunisti a pus totul in pantofii lui Ceausescu si s-au declarat salvatorii Romaniei! Si acum va miratzi ca o ducetzi rau, ba culmea, mai si asteptzi, conform milogiei intrisece ce va caracterizeaza, sa va dea Westul bani! I N C R E D I B I L! Si ce aveti cu cei care pleaca pentru munca in alta tzara? Inca nu atzi invatzat ce este libertatea si economia de piatza, inca nu, dupa 14 ani de "libertate". Plecatul, nu are nimic de aface cu "patriotismul". Este cerere si oferta si libertatea fiecaruia sa asigure lui si familiei lui cel mai bun nivel de viatza posibila. Romanii, trezitiva la realitate, nu mai cersitzi, nu mai votatzi pe securisti si comunisti, nu mai cereti bani de la cei din West, pune-ti-va la invatzat, reciclat , si la facut bani indiferent in ce tara. Incredibil, ce bine imi pare ca sint diferit ca voi majoritatea. Totushi, imi dau seama ca imi pierd timpul explicindu-va asta. Imi aduc aminte, dupa ce m-am intors inapoi din West (venisem in Dec '89 sa "lupt" crezind ca era o revolutie adevarata, dar mi-am dat seama in Bucuresti pe 25 Dec '89 ca defapt era o lovitura de stat, securistii si comunisti fiind la putere in frunte cu maioneta de Iliescu) prin '90 sa vorbesc cu minierii sa-i scot din Bucuresti (ce naiv eram!); pe linga Oradea, oprindu-ma la o fintina sa beau apa, o femeie de la tzara, vazundu-ma ca "sint strain" mi-a oferit o cana ca iau apa din caldare. Am intrebat-o cu cine o sa voteze. Ea mi-a reaspus: "cu Iliescu" ca el ne da pamint". Am intrebat "ce pamint va de Iliescu - el nu are pamint; el nu-are nimic de dat". "Nu votez cu altizi ca ei vin din alte tari sa ne ia banii!" -a raspus femeia. Inainte de a pleca, am raspus ca desigur "Romania" trebuie sa plateasca pentru un presedinte bun, este normal. Atunci, mi-am data seama ca imi pierdem timpul din nou. Daca eu nu puteam sa convig un tzaran care are trebuia sa fie particula capitalismului, cum o sa-i conving eu me minerii! Asha, ca m-am lasta pagubash, vizitat familia si plecat cit mai repede din acesta multime de lasi si cershetori.
Romanilor ce va considerati patriotzi pentru ca sintezi inca in Romania trezitzi-va, puneti-va pe invatzat si munca si nu mai fitzi frunstratzi (mai mult ca sigur ca multzi dintre voi atzi fost respinsi de companii straine sau Ambasade)!
Sind sigur ca o sa gasiti o tona de gresheli de ortografie in acest fragment. Este OK cu mine. Nu le-am avut nici-o-data pastea cu limba Romana, asha cum nu am avut-o cu socialismul stiintzific sau economia politica. La mine a fost matematica si fizica, si de fapt cu astea imi cishtig existentza in West, care m-a primit inca din '79 cu bratzele deschise cu toate ca nu-mi datora nimic, in time ce mult iubita mea tzara natala Romania, ma dedea afara din scoli si examene, punea in spitale psihiatrice, tribunale militare, asta in timp ce voi patriotzii, bateatzi din palme in ritmurile lui Paunescu...

Success,

Mircea-Camil
#9104 (raspuns la: #8974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu nu asi mai reveni in RO, o - de sorin666 la: 07/02/2004 16:11:27
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu nu asi mai reveni in RO, o dau draku' (pardon) si slana, si ceapa si minunata brinza facuta de ciobani nespalati ...
Astea sint reflexe de inadaptabil, care se duce in strainatate cu oala cu sarmale dupa el...
Si astiu ca scap de manele si mitocanie si fara sa-mi iau firma de gorile ...
#9113 (raspuns la: #8743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...