saliva

Marin Sorescu
--------------------------------------------------------------------------------
Ceva ca rugãciunea
Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine

Sunt de acord cu tine,Cecilia,in privinta "lipsei unui specialist in mentalitatea musulmana".Chiar in clipa cand la TV au redat acea "penibila vizita medicala" am inceput sa ma contrazic pe alt forum cu un roamanas din SUA,caruia i-am prezis ca aceasta "scena" ii va costa pe americani multe vieti omenesti!

In continuare,un citat din Romania Libera":

Capturarea "califului", o umilinta pentru lumea araba


Duminica, 14 decembrie, la opt luni de la caderea Bagdadului, intreaga lume a putut privi in cavitatea bucala a lui Saddam Hussein, scria ieri cotidianul Le Temps, care apare la Geneva. Publicatia comenta spectacolul incredibil, "odios si magnific", violarea televizata a intimitatii unui sef de stat criminal. Saddam, abia ras de parul crescut de cand este fugar, cu falsa infatisare de Mos Craciun oriental, resemnat, patetic, jalnic. Saddam, caruia un deget inmanusat in latex ii inspecta mucoasele pentru a lua putina saliva si a o supune testului ADN. Iar mainile unui medic ii cautau eventuale insecte prin par... Efectul "Saddam capturat", difuzat necontenit pe marile retele de televiziune din lumea intreaga, s-a resimtit mai cu seama in lumea araba, presa semnaland ieri faptul ca multi ar fi preferat ca fostul dictator irakian sa fi murit in lupta decat sa ofere acest spectacol jalnic si umilitor. Sentiment impartasit pana in Casmirul indian. Unul din principalii lideri separatisti din Casmir declara ieri ca arestarea lui Saddam "a avut efectul unei bombe". Toti ar fi dorit ca el sa moara in loc sa se predea americanilor. La randul ei, presa iordaniana a pus accentul pe "umilinta" adusa arabilor prin capturarea lui Saddam. "Este o zi obscena pentru arabi. Ei trebuie sa stea cu capul plecat, sa-si puna steagurile in berna si sa declare ziua de 14 decembrie zi neagra in istoria lor moderna".

Stimate domnule Buzoianu, ce sa spun, ar fi citeva puncte de comentat.
In primul rind, pacat ca nu veniti cite o data sa lucrati aici ceva. Astfel terenul fotografiei profesionale de la noi este treptat ocupat de oameni care au tangente destul de mici cu ceea ce am numi o imagine de calitate, ba apar - in lipsa unui sindicat - si straini care numai pentru ca sunt straini sau au nume cu rezonanta straina gata, au o aura de succes deja, caci clientul roman cade in genunchi in fata a tot ce pare mai strainesc.
Pe urma faza cu book-ul, ma face sa ma gindesc cit s-au schimbat lucrurile.
Acum nimeni nu mai cere book-ul pe aici, fie ca esti incepator fie ca esti cu ani grei de experienta si premii care este; toata lumea te intreaba cit costa si atit. Esti eftin, esti bun; nu esti, se gasesc altii o mie sa faca la o zecime din orice pret decent.
Pe de o parte nu intereseaza calitatea ( nici pe clienti si foarte des nici pe fotografi), si pe de alta, daca ar interesa, nu ar avea nimeni receptacul sa vada ce e aia imagine de calitate.
Numai astfel imi explic imaginile slabe si foarte slabe ( peste 75% sunt gunoi) care ne zgirie retina zilnic in Ro si in imaginea editoriala, si in cea publicitara, si in fotografia utilitara.
Cutare mare editura si-a cumparat aparat digital si nu mai are nevoie de fotograf; face shoferu` si copertile necesare; cutare director de agentie imi da zeci de telefoane sa ma intrebe ce aparat digital sa ia; nici nu concepe ca un fotograf ar putea face mai bine broshuricile pe care le produce; si tot asa, are loc o schimbare de directie interesanta privind fotografia utilitara pe aici - nu mai conteaza sa faci o treaba de calitate de care sa fii mindru, conteaza sa cheltuiesti putin pe imagine, sa impusti francul pe moment, si sa pacalesti clientul si sa gasesti altul pe urma. Lac sa fie... si lac este.
Eu recunosc ca imi face si acum mare placere sa imi printez mereu ultimele poze si sa le pun in dosare cu file transparente si sa le mai arat la amici sau posibili clienti sau la lume in general; mi-am format si un sistem de evaluare al privitorului; vad editori sau art directori care rasfoiesc numai sa isi faca vint cu paginile, si vad altii care chiar privesc; exista un limbaj al corpului si al retinei, imi place sa vad ce place si ce nu la o poza, ma uit unde se uita subiectul si ce ii atrage atentia...
Am si albume capcana; am si poze cu pisicutze sau cu floricioace; mama ce atrasi sunt unii de aceste imagini stupide; e o dixtractie sa ma uit cit ii bucura; si mai am un book pe care il scot la iveala numai la greu, cu 12 fotografii facute la misto cu un subiect extrem de interesant, degetul meu mare de la piciorul sting, ala cu batatura, in diverse ipostaze si lumini; poze timpite, dar timpite rau, facute la misto, la deruta, fara nici un fel de kompozitie, dar care au stirnit la marii priceputi in ale fotografiei de advertaising nu o data salivatii de placere si sclipiri de interes si discutii mult mai lungi decit la prezentarea imaginilor normale - cu acele ineptii de poze am prins si doua - trei comenzi, ceea ce cu imaginile "normale", alea cu verticala verticala, detalii in lumini si umbre, cu exceptia unor multinationale, nu s-a mai intimplat de multishor in Ro.
Asa ca pe mine ma dixtreaza sa arat cite un book.
Ma distreaza de asemeni sa ma uit si pe raportul de trafic de pe situl meu. Vad exact acolo cine a fost, ce imagini a vazut, cit a stat, de unde vine si unde se duce. Asa de multe lucruri ne pot spune aparent banale actiuni ale vizitatorilor...
Asa ca, domnule Buzoianu, cite o data e interesant de aratat poze.
Putem afla multe despre cei care le vad...

LMC scrise:
======================================================America si-a pierdut tot respectul lumii cind Presedintele Americii a fost prins, vorba aia, cu "chilotii" jos.
==================================================

Ca unul care traieste in afara USA pot sa-ti spun ca nu presedintele a dus la lipsa de respect pentru America ci congressmenii care s-au legat de aceasta escapada ca sa-l dea jos de la putere pe Clinton prin mijloace nedemocratice. Nu pot uita dezbaterile televizate in care conservatorii cereau detalii intime si salivau puternic. Se comportau ca niste perversi. Cel mai simpatic a fost cand i s-a descoperit o aventura in tinerete principalului acuzator al lui Clinton. Ipocrizia nu-i bine privita in general, iar lumea e mult mai toleranta la chestiunile acestea in afara Statelor Unite. In Franta presedintele Mitterand a avut o viata dubla de care s-a aflat oficial dupa moarte sa. Fostul ministru francez de externe Roland Dumas a fost implicat intr-un scandal de coruptie in care amanta sa a fost cea care a luat "spaga" in numele lui si tot a iesit basma curata. Cancelarul german Schroeder a fost casatorit de vreo 4 ori ceea ce nu l-a impiedicat sa castige alegerile.
Toata aceasta ilustreaza faptul ca nu trebuie sa-ti faci griji ce o sa zica lumea, ci daca politica dusa de presedinte este cea corecta sau nu. Viata personala nu ar trebui sa fie subiect de dezbatere publica decat daca cel implicat deschide acest subiect. Daca Bill Clinton ar fi facut caz de moralitatea lui si de viata lui de familie ca tema pentru alegeri atunci era altceva. In rest, pentru ca inteleg ca esti crestina practicanta, si desi eu nu sunt crestin, mi-a placut intotdeauna fraza lui Isus :"cine nu a pacatuit niciodata sa arunce prima piatra". (imi cer scuze daca citatul nu-i intocmai cu originalul)

Si, te-ai oprit pe Golden Gate Bridge sa arunci flori care le aveai in par, cum zice cintecul?? Eu da...infricosata un pic de dimensiunea lui....

Sint un pic suparata pe tine :((....:))....ca m-ai facut sa drull (salivez)de zilele cind ma duceam cu galetusa (si permisia agatata de git ca sa nu ma certe cineva) sa (sap) adun clams pe care daca mi se facea mila de ele le dadeam la vecini nostri ceva mai batrini ca noi, sau imi trimteam barbatul sa le arunce inapoi in ocean.....
Din ce scrii reiese ca ai o viata asa de frumoasa si cum imi amintesc ca ziceai la inceput intr-un comentariu, cu adevarat multe binecuvintari in viata ta, nici nu stiu cu ce sa incep sa te invidiez, cu barbatul tau, sau cu Gamalie....Care a devenit super star la Cafeneaua noastra:))
Oricum eu te felicit cu drag si fara invidie, pentru amindoua, si Gamalie care se pare ca e o dulceata,imi imaginez dragul de el cum vrea sa stea pe linga voi si ii place sa fie mingiiat..., dar si pentru sot, ca te face sa rizi asa de grozav....Al meu nu prea ma face sa rid....:(........Ultima data a fost cind am fost in Rominia si a mincat crenvusti cu usturoi....

Apropo de aranjat mese frumoase, m-am uitat la linkul data de tine, FOARTE FOLOSITOR!!
Multumesc mult pentru idee.

una: cine iti impune, bre, sa copiezi 'imbecilitati'?
tz-o pus careva tzava rece de colt la tampla?
mia niciodata!:)

noa, acuma, ce m-as face io fara grasanele cu buricu' gol?
si fara barbatii care saliveza dupa asa ceva?

si-n definitiv si la urma urmei:) ce-mi pasa mie de osanzele fetelor alora si de amorezii lor?
astia-s o categorie aparte, fara de care amorezii 'mei' s-ar orienta mult mai greu.
vezi, sunt necesari.:)

hahaa... la pedichiura nu-mi creste inima, da' sa ma vezi cand ies de sub foarfecele magic al lui Adrian ...:))))care-mi ia apoi chielea de pa mine, ca rau ma arde la bozonar!:))))

ca tot vorbim, ca intre fete, zau ca-mi vine sa strig: "nah, mucoaselor, arza-v-ar focu', ce bucatica ultra-superba sunt si culmea nimicniciei: nu-s deloc blonda!" sau, de la caz (la caz)" salivati, salivati, visaaaati!".

mai, fata mè, lasa revistele pentru fimei in pace, ca-si au locul lor.
habar n-ai tu cate vieti salveza.
stiu ca-i trist, dar asta e.

aaah, ma imaginez psiholog ... si vine la mine o grasuta sedusa si abandonata, cu suncile atarnandu-i lasciv, cu curu' cat banitza (ah, de la stress, mananc din cauza stress-ului, doctore, az' insa am rezistat - trei farfurii de bors cu samantana, 15 sarmale si am refuzat doua portii de inghetata la desert!)...asaaa ... si vine, cum spuneam, grasuta complet inlacramata si io n-o trimit la coiffeur la Adrian (vai, iar am uitat "hair stylist"!), ci la Goethe...daaa ... ii dau sa ceteasca "suferintele tanarului werther" ...si-o slavez de sine-insasi.

huooo, alice, sadico!

Tortul de mireasa a fost un tort extraordinar de bun, Dobos, cred ca ai auzit de el. Dar prajitura despre care am vorbit a fost numita, Amandine, ciocolata pe deasupra iar foile de tort erau insiropate cu ceva care inca nu am putut sa-mi dau seama ce sirop a fost. In orice caz delicios, si nu prea dulce.

Sarmale cum face mamica nu face nimeni, dar din pacate la capitolul sarmale m-am dat batuta pentru ca niciodata nu le-am putut stii impaturii. Poate pentru ca sint perfectionista si daca nu-mi iese asa cum vreau eu sa-mi iasa nu ma apuc de ele. Mamica are mai multe retete de sarmale, sarmale fara carne cu ciuperci, sarmale cu carne de vita, sarmale cu carne de vita si porc, sarmale cu pasat, si sarmale in foi de vitza care sint umplute la fel ca cele descrise mai sus. Favoritele mele sint sarmalele cu ciuperci si pasat. Si binenteles alea care ne scula Duminica dimineata din somn. Mamica le punea la foc dis de dimineata inainte de a merge la biserica si cind plecam la biserica le stingea. Pe cind ajungeam acasa erau numai bune de mincat si eu mincam alea de deasupra pe care era sosul de rosii. Yummy, ti se topeau in gura de nici nu trebuia sa le mesteci. Pe deasupra ea le face asa micute ca la Moldova, micute de-ti incape una in gura. Na, deja salivez.

Pentru ca ai adus vorba de Ciorba de Burta, hai sa-ti spun un secret care iti face Ciorba de Burta mai buna decit ti-ai putut inchipui ca se poate face. Este foarte important ca burta sa fie curatata bine de tot, si asta se face in doua etape. Mai intii la inceput cind o speli, o curati de toata grasimea visibila, si o pui la fiert asa intreaga, binenteles cu multa apa si cu sare, Kosher Salt. Dupa ce fierbe bine de tot, binenteles ca intre timp culegi toata spuma aia de pe deasupra, scoti burta afara si o lasi un pic sa se raceasca. Tot atunci strecori apa bine de tot. Eu, daca vad ca burta nu este chiar asa de frumoasa, prima apa inainte de a da clocot, o arunc, dar asta ramine la alegerea fiecaruia. Dupa ce burta s-a racit ca sa poti pune mina pe ea, incepi si o tai feliute cit sa incapa intr-o lingura, asa ca taieteii, si daca mai gasesti grasime o curati si pe aia. Dupa ce termini de bibilit burta o pui din nou in apa in care ai fiert-o si adaugi ceapa, morcovi, telina, si alte vegetale care iti place in supa. Dar neaparat morcovi, cel putin doi. Le pui pe toate inapoi la foc si le lasi sa se fiarba bine ca supa de gaina. Cind s-au fiert scoti toate vegetalele si le bagi intr-un blender. Tot in bleder adaugi mujdeiul de usturoi, doua linguri de faina care ai amestecat-o cu un pic de smintina si zeama din oala, si ca sa faci amestecatura din blender mai lichida pui zeama din oala, nu apa. Cind s-au facut toate lichide si s-au amestecat bine in blender torni peste zeama din oala. Iti spun ca-ti iese o ciorba de burta de maninci pina prostesti, si miroase de-ti aduni toti vecinii la usa de pofta. Daca cuiva nu i-a placut ciorba de burta dintr-un motiv sau altul reteta asta este punctul de intoarcere. Toti care au mincat la mine nu le-a venit sa creada ce buna a iesit.

Despre Gamalie. Nasha Belle finutul tau vrea sa-ti spuna ca el nu sta in cusca. El are o camera, o bucatarie de vara, si cit timp am fost noi plecati a putut iesi afara in gradina sa se zbenguie si sa se lungeasca pe sub tufisurile lui cind a vrut el, pentru ca i-am lasat usa putin deschisa, atit cit sa incapa el prin ea. Iti multumeste si pentru scarpinatul din spatele urechilor. Cind il scarpin acolo incepe sa ma linga daca il tin in brate, daca nu, se linge pe labute de placere.

Explozie de retete la Casuta mea. Veniti baieti si invatati secretele fetelor si cind vreti sa va dati bine pe linga fetele voastre de-acasa faceti si voi o rulada de clatite si-o "Prajitura A La Bella" (io deja i-am si pus nume) si-o sa vedeti voi ce Supermani deveniti.

Mersi mult fetelor pentru raspunsurile prompte, acuma tre sa ma apuc de ele ca mi-ati facut o pofta de mi se increteste limba si salivez aiurea.

1. Da, a bali, balire, baleshte, a privi cu jind si pofta pina cind glandele salivare isi pierd cumpatul.

Pe cind si la noi Kodak Romania, Canon Romania, Nikon, Canon, Fuji, - diviziile dimbovitzene - vor face seminarii, expozitii, prezentari de tehnologie, discutii cu cei in bransha?
De vindut triplu la pret ca in State stiu sa vinda, dar de mishcat un deget pentru fotografia romaneasca, mai greu.
In `90 ma gindeam cum o sa vina marile companii si cum o sa se transforme multe lucruri in fotografia romaneasca; ete ca au venit...

2. Cele 40 de minute la mare, pe care le-am avut si eu anul asta, si care se vad la www.fotografu.ro/mare, nu spun cum le-am petrecut.
Dar a fost grozav...

am salivat puternic citind "ce am mincat ieri"..:-) I-am povestit si dragului de sotz, si drept urmare, next day pune-te pe treaba. Primul punct pe lista de azi e sa merg sa cumpar vinetele..spaghete am, ulei de masline am..mai greu cu ardeiul iute..dar vad eu ce folosesc in schimb...hmmm abia astept..
Patrunjel avem destul ca noi nu avem un Gamalie, desi puiutii mei cred ca tare incintati ar fi sa avem un iepurash. Anyway, ei ma bat la cap sa infiem un puppy..iar noi ne facem curaj..cam de 2 ani ne incurajam si totusi nu am ajuns la convingerea ca o sa avem un pappy..sau un yellow dog cum spun ei..

Ehhh pe maine LMC si iti povestesc cum a iesit papa...probabil ca super buuun..

Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura
Publicat de admin la 26/11/2003 - 17:29

« cine n-aude, nu vede si tace, traieste o suta de ani in pace »
parca aceasta era omerta, sau legea suprema (a nu se confunda cu prima si cea mai importanta lege, cea a iubirii ….).
Nu vorbi, nu privi, nu scrie!" - un concept pe care Radu Herjeu nu vrea sa-l accepte.
Dintre sute de catarge care lasa malurile, cate oare or sa le-nece, vanturile, valurile…
Am intrat in acest port ca sa vad ce activitati se desfasoara si marturisesc ca lipseste ceva « munca patriotica ». Plecand de la supararea domnului Jay si trecand prin nedumerirea domnului Admin ma opresc la domnul Dinu si la domnul Radu. De ce ? pentru ca subiectul pus in discutie este deosebit de fierbinte. Recunosc cu toata sfasiala ca nu am reusit sa parcurg reusitele festivalului si ale centrului de resurse pt tineret (sincer vorbind daca in Constanta exista o sucursala, sunt direct interesat sa ajung si el acolo ca sa-mi expun punctele de vedere si parerelile - daca este nevoie de experiente traite - intr-un dialog cu tinerii constanteni pt ca eu traiesc cu sentimentul ca ei ne sunt nadejdea). Se spune : cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. De multe ori ma trezesc ca sufar « de prostie » pentru ca ma doare sa vad ce se intampla in tara. Ma doare pentru ca nu ma duce capul sa fac ceva ca sa schimb putin din mentalitatea celor din jur : imi place folclorul ( simpatii si antipatii ca orisicine) dar nu ma usuc de dorul manelelor, imi place umorul dar e prea multa « vacanta »  la acest capitol ca parca iti vine sa te intrebi (unde ni sunt visatorii ?), imi plac stirile calde dar in ultima vreme prea avem parte numai de : crime, sinucideri, violuri, bestialitati, nebunie, droguri, proxeneti, prostitutie, inundatii, furtunii, spargeri, tigani, sedinte parlamentare, sedinte de guvern dar din ce in mai putine stiri despre fericire, bucurie, copii si bunuri de valoare pe care le avem. Pavlov a demostrat, iar ceilalti aplica astfel incat din lipsa de altceva « salivam » (sa fie si asta o forma de manipulare sau numai pervertirea voita prin desfiintarea frumosului si a bunului din noi ?). De ce imi aduc aminte ca prostul de mestesugarii « fenomenului pitesti » cand se urmarea reeducarea ? (asistam oare la o noua reeducare ?) (si ne mai miram ca suntem priviti de toti vecinii de bloc (ma refer bineanteles la UE si la europenism) Sa fie dorinta lor de a avea si rude sarace la masa sau numai a logofetilor de la noi (sau poate ciocoi)?
Indiferent daca stim sau nu toate descoperirile stiintifice din domeniu (« sunt nenumarate modalitati de "amprentare" de genul cookies & etc ») ramane intrebarea : mai are farmec un bal mascat fara masti ? Daca tot ne-am dat intalnire aici de ce sa nu traim fantezia fara frustari si suparari ? caci intr-o cafenea pot intra sa deguste aerul si un « erudit » si un « prapadit » si un « domn » si « un tigan cu mertan » si o « rasata » si o « nespalata », caci vorba lui nenea Iancu «  eu cu cine votez ? » suntem aici, sper, ca intr-o antica academia unde erau rostite adevaruri traite dar (spre rusinea mea, n-am ajuns pana acum acolo) banuiesc ca existau si fluieraturi. Eu nu cred ca rosiile si salatele sau merele stricate sau ouale clocite sa se fi inventat doar la sfarsit de secol 19 (ca forma de protest anonim la adresa vorbitorului). Spiritele elevate suporta coloratura de vocabular, noi de ce n-am incerca sa intelegem durerea adunata scapata, exprimata in astfel de replici mai colorate ? Deci Romania este Romania romanilor de toate categoriile, de la profesori universitari, la manelisti, a fetelor de la « Apaca » la a celor de la « Capalna », a olimpicilor la informatica si a minerilor, a lui Coposu si a lui Barladeanu, a presedintelui din legislatia trecuta si celui actual sau viitor (tot o apa si-un pamant ?).
Chinezul (bata-l vina sa-l bata ca a lasat mai multe vorbe scrise decat romanul) spune : daca vrei sa schimbi lumea, incearca sa schimbi un om de langa tine. Dar ca sa pot schimba pe altul in primul rand incerc sa ma schimb pe mine insumi. Se poate povesti o multime despre schimbare (Schimbarea la fata a Romaniei) sau despre « reconstructie » caci de fapt telul meu este sa ma « recladesc », sa ma « reconstruiesc » (« Daramati templul acesta si-l voi ridica in trei zile » - iarta Doamne nerusinarea mea). Asa inteleg eu sa nu « accept conceptele ». Poate ca voi reusi sa fiu un exemplu si voi reusi sa schimb ceva in preajma dar de exemplu mi-as dori mai mult sa fiu prietenul copilelor mele si nu exemplul lor – daca e sa fim sinceri – de ce ? pentru ca citeam undeva ca prietenia este acea strare fata de o persoana sau mai multe in preajma carora te poti exprima liber fara sa-ti fie teama de admonestare si suspiciune, deci prietenia inseamna iubire, intelegere, respect. De ce toata aceasta vorbarie fara rost ? poate pentru ca sunt « statut si nevorbit » ? poate ca imi caut prieteni care incearca si ei sa schimbe ceva in jurul lor ? nu stiu dar cu siguranta pentru ca aici nu este nimeni care sa-mi inchida microfonul, sa puna scaunele pe masa, sa stinga lumina de trei ori la rand (hai ca-i timpul sa mai si plecam…). Ca de obicei glume proaste si sare amara (purgative…purgative….) (din partea mea bineanteles) dar aduc in discutie si parerea unei participante (dintr-o alta conferinta) transpusa de mine «  ce s-ar face lumea fara noi, bufonii ? »
Astept interventiile legate de subiect (conceptele si acceptarea sau neacceptarea lor – conditii minimale de rezistenta la manipulare, motivare, automotivare, delasare, declasare etc….), caci imi doresc sa privesc, sa scriu, si daca mai este cineva treaz sa….vorbesc….
Qvo vadis Domine ? (incotro duc pasii nostri Doamne ?)

mai anisia, aveti voi un talent (tu si lmcica) de a vorbi despre mincare ca omoriti omu'. Salivez instantaneu...na de vezi puiut la cuptor cu usturoi....ahhh mama si eu is la birou, pina diseara cind ajung acasa ..aaa nehh si de unde timp sa mai fac puiutz la cuptor..

Nici eu nu pun muraturi, dar am o prietena aici in oras care mi-a zis ca daca vreau imi pune muraturi, numa sa-i aduc chestiile de bagat la murat. Daca imi arata cum pune iti spun si tie, nu cred ca-i prea mare filozofie. Stii ce-mi place foarte mult de la muraturi? Morcovii, conopida si dovleceii. Aveam un unchi in Romania care punea si pepeni la murat. Mama mia ce mai mincam din aia. Nici nu mai tin minte daca am mai mincat de-atunci, de 20 de ani. Deja salivez si inghit in gol.

Ni la voi, tot despre mancare discutati... Iar eu stau aici si salivez. Dar ce va veti face saptamana viitoare, doar e Thanksgiving:))
Eu deja mi-am facut palnurile.. Marti imi vin vreo 5-6 prieteni, asa ca-i voi pune la gatit, dar mai intai trebuie sa ma duc la Sam's culb si sa umplu frigiderele:)) Ca la mine, fiind numai unu, toate caloriile pa care le gasesti in casa sunt de gen lichid:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC

Nici eu nu ma recunosc in textul de mai sus la toate chestiile. La foarte putine de fapt. Mai mult la faza cu Romania pe care o purtam in suflet, Romanie care revine in amintiri doar prin lucrurile placute insa realitatea cruda e cu totul alta. Ma gandesc la bunicii care nu mai sunt, la satele izolate de munte unde-mi petreceam vacantele si la puloverele pe care le tricotam la gura sobei (cand locuiam cu bunica)...soba, in care bagam cate un cartof sa se coaca (il haleam cu sare si unt). E vorba de o anumita atmosfera, de copilarie...de chestii care trezesc nostalgii.

Cat despre sarmale, slanina afumata, palinca si cozonaci...eu nu le duc dorul, din simplul fapt ca sunt vegetariana (de multi ani), nu beau alcool niciodata si nu mananc zahar sub nici o forma (bine hai...rar de tot, sa zicem o data pe an).

Nu visez sa ma intorc in tara cu bani ca sa-mi iau case, scule sau mobile tari. Nu mi-au lipsit multe in copilarie...si chiar daca mi-ar fi lipsit, nu cred ca as fi facut o drama din asta. Sunt doar niste lucruri, nu au suflet, sunt trecatoare. Aveam prieteni cu parinti bogati pe bune (sefi de gostat, macelari, securisti, etc.)...si totusi nu ii invidiam pentru masinile, casele si sculele pe care le aveau pustii. Erau prea simpatici si relaxati (nefiguranti). "Pustii" s-au carat toti peste granita, nu ca sa faca bani mai multi (ca nu era cazul, aveau gramezi) ci ca sa traiasca normal, fara compromisuri (precum parintii lor, deh).

Nu mi-e dor de manele fiindca nu le-am ascultat niciodata (decat cu forta) si nici nu salivez dupa...seminte (sa zicem ;-)).

E drept ca vorbesc cu parintii la telefon des (e ieftin, am prins o firma convenabila), ma vad cu ei prin webcam si "discutam" prin Messenger. Si apoi...parintii sunt fericiti, sunt inca tineri, foarte optimisti, activi (bani au fiindca lucreaza mereu in plus) si ma viziteaza in orice tara m-as afla.

Asa incat numai alienata nu pot sa zic ca sunt...din contra, sunt normala peste tot, sunt tot eu in fond, nu sunt altfel decat eram cand traiam in Romania.

Cat despre striptease...ideea nu e rea, chiar! Am vazut deja in ziare niste anunturi...voiau dansatoare exotica cica...hm. M-ar lua sigur, am facut gimnastica de performanta in copilarie, pot sa ma "sparg in figuri" la o adica. As scoate bani frumosi ;-). Numa' sa nu afle sotul meu ca i-ar cadea fata...oau, ce soc! Sa ma fac ca plec la facultate si sa ma invart pe bara aia verticala, ai?! Fata nevazuta a lu' Mya...misto de tot.

Stati mai frati romani ca glumesc...eu sunt aia cu manastirea...sa fim seriosi, zau asa. Auzi...exotica...ptiu drace :-)))).

fefe, spune-i lu' mitica s-o lase draga mai moale ca daca nu vin sa-i arat o figura de hapkido (una din cele care-mi plac mie cand trebuie sa dau la .........) ;)

ani... stiu ;) da' am vrut sa fiu sigura ca nu uiti cine-i mai baba pe-aici

fefe, uita-te si pe la subiectul cu retete, a pus ani acolo o placinta de salivez numai cand ma gandesc la ea.

poate zilele astea sa-mi fac timp sa mai caut pe cafenea ce mi-a scapat din vedere si sa-i dau cu copy&paste, si deseara poate ma uit de retete de bomboane,

am vazut retele si salivez deja........... orice cu pecan e nr. 1 pe lista de preferinte, te-anunt cum imi ies daca ma-nvrednicesc in uichend sa le-ncerc

'neata

noi vorbeam pe messenger despre mancaruri de craciun... si uite-asa am ajuns la jumari si slanina afumata si alte-alea de salivam amandoua si ni se lipise stomacul de spate de foame

eu inca mai pot manca asa ceva ;) chiar am de gand sa fac jumari de craciun ca si-asa pierd toata ziua in bucatarie facand sarmale si cozonaci

Mai dar ce chef au avut fefelinele azi de dans si alte alea!!!! Eu una optez pentru liniste, pace, munte si ocean. N-am nevoie de zgomot si imbulzeala. Am fost la discoteci, dar degeaba, nu m-am putut obisnui oricit am incercat sau vrut eu, cu zapaceala care am gasit-o acolo. Poate mi-ar place mai mult un Jazz Club, ceva linistitor, care sa-mi faca pofta de ... Nevermind, Horica inchide gura si nu mai saliva atita ca nu continui. :)