sambata de aprilie

Oamenii siguri pe sine nu simt nevoia sa arate asta. In general marile caractere nu sar in ochi pe strada, la parada de sambata seara.
Va inchipuiti ce ar fi fost sa nu existe reviste, radio, televiziune (sau tot ce inseamna media) si mijloace rapide de transport? De unde am mai fi aflat ce e la moda, ce frizura se mai poarta? Cum ar fi aratat toate aceste personaje colorate la propriu? Cu ce s-ar mai fi impaunat ele?
Toate aceste indemnuri gen "Fii puternica!" se adreseaza celor care sunt intr-adevar slabi, nu trebuie sa ne surprinda in nici un fel. Cei slabi au nevoie de incurajari si le primesc astfel. Doar ca efectul este de suprafata. Nu poti schimba caracterul unui om doar indemnandu-l sa fie puternic. Increderea in sine nu se dobandeste purtand haine sau coafuri la moda.
Am vazut prea multe filme americane in care personajele se intaresc moral, fizic, sau in orice fel, in doar cateva zile. Lucrurile se schimba cu viteza doar acolo. Acest "Fii puternica" nu are efectul unei baghete care te transforma brusc in altceva. Si nici hainele. Ca doar nu ele iti sustin taria. Hainele doar iti dau sentimentul placut ca ... . Iar ca final, femeile nu sunt asa sigure pe ele cum par. Ati vazut ce atitudine si expresie au majoritatea cand intra la Mall? Credeti ca se intampla ceva cu ele cand intra pe portile Mall-ului? Nicidecum...
Fiti mai naturale, fetelor. Veti vedea ce sexi sunteti atunci. Nu mai imitati. La fel si barbatilor... Nu intereseaza pe nimeni o imitatie de cine stie ce vedeta. Sau da...?

o nimica toata, don't mention it .... acum sunt curioasa pe care o alegi ca sa vad daca e cea care-as fi ales-o eu, cum ti-am spus ieri...
si stii ceva? "beauty is in the eye of the beholder" asa ca lasa-i pe altii sa aprecieze, eu una ti-am spus parerea mea sincera de ieri si e bine sa crezi fiindca n-am avut nici un interes sa te mint.
pe de alta parte te inteleg, la fel fac si eu, ca daca ma-ntrebi pe mine ce parere am despre mine, mai bine te lasi pagubasa, bine ca se gasesc destui sa-ncerce sa-mi ridice moralul "din politete" iar eu nu ma deranjez sa-i contrazic fiindca flattery is wicked but delightful ;)
mai fata, nu ti-am zis sa pui doar periuta de dinti, costumul de baie, o pereche de jeans si doua tricouri si cel mult eventual un pulover? (uite cine s-a gasit sa-ti dea sfaturi la bagaje).
am uitat sa te-ntreb, te-ntorci pana sambata? ca sa stiu daca organizam vreun cyber birthday-party sau nu....
baietii sunt bine, multumesc de intrebare :))), eu asa-si-asa dar ma fac ca nu observ ca altfel incep sa-mi plang de mila ;)

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

SALAM:):)
Aveam 9 ani cand a venit revolutia..destui de multi ani ca sa inteleg ca traiesc un moment istoric unic:trecerea de la Intuneric la Lumina.de la ignoranta la cunoastere...acces la informatie=libertate

ca unii nu stiu cum sa foloseasca darul asta,e treaba lor.Dar sa regreti un regim care nu a facut decat sa mentina generatii intregi la un nivel de abrutizare indeajuns de ridicat incat sa il tolereze(regimul) atatia ani,sfideaza legile logici si bunului simt.

vai pardon,stati un pic: ca sa vezi matalutza ca ceau Ceau PCR absolvea toti elevii de liceu si ii punea maica apoi colosha intr-o fabrica,de avea tot rumanu'muncisoara lui.

-ca mai avea o sansa cat de cat o familie tanara sa aibe o casa,ca le dadea cucoana leana
-ca daca voiai iti permiteai un concediu pe an la mare
-ca de bine de rau,nu mureai de frig(da am auzit-o si pe asta de la unii)ca acuma cand trebuie sa te debransezi...
-ca iti uai mobila in casa in cativa ani daca iti poftea inimioara
Mare lista regretelor legate de Epoca de Aur.
cei ce regreta sunt fie ex-comunisti care o duceau bine mersi pe spinarea poporului nenorocit,fie oameni disperati,adusi in pragul nebuniei de,la o adica,propria lor alegere:vezi Iliescu,pe care e normal sa ii intelegem, sau pur si simplu oameni simpli( la minte)La o adica ce e mai rau: sa nu ai ceea ce nu vezi sau sa vezi ceea ce nu poti avea si chiar mai rau sa vezi ca altii au si tu nu( referitor la faza ca atunci aveai bani dar nu era nika prin magazine si acuma e cam invers din pacate pentru ca Romania devine pe zi ce trece o tara a Absurdului in care groapa dintre bogati si saraci se adanceste din ce in ce mai dureros!!!)

dar cum platea romanu nostru pentru acest pseudo confort imaginar creat de regim pentr a tine masele in frau??:

-trebuia sa cumpere 3 carti de-ale doamnei doctor in chimie,blah bla blah Elena.ca s poata avea acces ( pe sub mana si cu interventii) la o comoara din literatura universala

-isi trimitea copilu de la scoala direct la coada la paine ,cu vestita cartela,unde de altfel multi ne0-am facut copilaria
-probabil ca macar o generatie de oameni s-a irosit tot formand cozi la paine sau lapte sau ,Doamne fereste Carne!!
-participa la congrese si aplauda frenetic o marioneta dezaxata si analfabeta
-dar ce e cu toti acei oameni care au fost persecutati ,inchisi,izgoniti,ucisi,fara sens,doar pentr ca asa voia maria sa regimu'??.....
-un inginer impuscat pt ca a ars niste coceni pe camp..yeah,that makes sense!!adica asta da logica,mai fratilor!!!!
-sau toti fii de "chiaburi"fara acces la educatie??
-dar toti tembelii ,membrii de partid ,facuti peste noapte avocati si
doamne fere' doctori??( a nu s e intelege ca toti membrii pcr erau tembeli ca au fost si oameni buni si de treaba cu frica de moarte sicu instinct de conservare pt ei si familiile lor)
-ah,5 minute de desene animate .sambata si duminica...in amintesc ca am vazut Bambi in vreun an...
-stregerea de creiere din scoala..toate titlurile lui ceau invatate pe de-asupra,poeziile elogiatoare,catecele,marsurile
-teama de a nu fi luat la ochi,de a nu spune ceva gresit sau chiar de a nu fi turnat de vreun binevoitor chiar fara sa fi facut nimic
-urasc varza ..de ce oare??pentru ca am mancat timp de 1 an de zile numai varza...si la fel ca mine alte milioane de romani??!!!!!
-ah si temele la lumina lumanarii...
-corespondenta violata ,telefoanele ascultate,scrisori cenzurate..
-ah si bataile in cap pe care le lua tata de la securitate.Pai de la noi din casa au fugit oamenii dincolo...numai el nu a plecat ca sa nu malase sa cresc sub comunism far nici un fel de indrumare.O viata irosita.Si ca a lui,alte 23si de milioane
-ce sa mai zic de filmele artistice: domnu inginer care vine al o fabrica si descopera nu stiu ce tehnologie a chibritului care ajuta fabrica sa dea cea mai mare productie posibila...si bineinteles este intotdeauna o invatatoare sau doctoritza in sat si ei doi au o
aventura..mai exact Dl inginer o conduce acasa intr-o seara ,pe langa bicicleta.Pardon,moderatia in mass media e constructiva dar nici sa faci oamenii sa creada ca bebelusii vin pe biciclete!
-Nimeni nu spera ca ceva sa se schimbe si totusi s-a intamplat..revolutie, lovitura de stat??ce mai conteaza??macar Universul s-a sictirit si a scuipat aberatia asta ca pe o masea stricata.

dec 1989...un nou inceput.NU speram ca am sa simt vreodatace insemna sa fii liber!!Acum ca stiu cum e,prefer libertatea cu toate testele aferente,indobitocirii,intunecatei ignorante si apartenentei la o turma de oi mult prea infricosata sa faca ceva.( nu judec generatiile trecute,pentru ca si eu la randul meu urma poate sa fiu
o astfel de oaie,creata de regim pt regim!!!)


Norocul nostru,al astora tineri.Mare pacat de parintii nostrii .Si mai mare pacat ca cei ce regreta Comunismul,traiesc intr-un astfel de intuneric...

Dear Bro,

Am uitat sa mentionez sezonul,nu am gandit ca ar fi chiar important.Stiu de DVD,eu le-am copiat prin Quick Time prin internet si cand vreau sa la revad le am pe ecran(desktop).Totul s-a tras de la ...Whitacker actorul ce a facut gura si de atunci BMW nu a mai filmat alte reclame.
Totusi Forest e un actor colosal de bun.

COG is awesome.

De cate ori vad cum te semnezi imi aduce aminte de cantecul lui The Who(Long life Pete!!!)"I am one"de pe Quadrophenia.
Am primit sambata o scrisoare de la Pete,si-a redeschis centrul lui dedicat lui Meher Baba pt. lume acum si a crezut ca am putea veni in London...am vrea noi dar nu se poate acum.
Ai vazut filmul?Sting nu era in Police atunci si a fost primul lui film.

Mai vorbim,LOVE@PEACE,
Ozzy

Buna, Otilia.

Sfatul meu ar fi sa mergi pe la mai multe biserici, ca sa-ti gasesti o comunitate unde iti place atmosfera slujbei. Incepe cu biserica din cartierul tau si continua cu cateva comunitati mai cunoscute din Bucuresti (biserica studentilor http://www.geocities.com/cuvant_bun/index.html - cea de la universitate si cea de la politehnica -, biserica stavropoleos http://www.stavropoleos.ro, manastirea antim, de exemplu).

Apoi, daca tot nu te regasesti undeva, va trebui sa-ti iei inima-n dinti sa vezi un duhovnic cunoscut, ca parintele Teofil Paraian de la Manastirea Sambata.

Iarta-ma.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)

tradus de Culu (Jay)

Gicule,ce faci acasa asa devreme? Nu era vorba ca te duci la carciuma cu prietenii?
Ce sexi esti cand esti beat!
Azi? Prefer sa vad cu tine fotbal decat sa merg la cumparaturi.
Stii ceva? Hai sa facem abonament la Playboy.
Gicule,vrei sa facem sex in trei ? Stii tu cu cine,Geta prietena mea cea sexy si cu sanii mari.
Cocoselul lu' mama,stii ceva? Mama ta e mult mai simpatica decat mama mea... Hai sa mergem azi la plimbare,sa te uiti la poponetze de femei tinere.
Alo,Gicutzule,eu sunt afara spal masina.
Sunt asa bucuroasa ca ai timp sa te duci la meciuri cu prietenii Duminica.Ce pacat ca nu te duci si Sambata.
Scumpule,fata vecinului se bronzeaza goala pe balcon.Vino repede sa vezi.
Gicule,azi ma duc cu masina la reparat.
Ce zici de asta,scumpete,sa luam un film bun la video,o lada de bere si o invit pe Geta la o tripleta.
Scumpule ma gandeam ca eu castig bine pentru amandoi.Ce-ar fi sa-ti dai demisia si sa fii acasa cat e ziulica de mare?
Ah ce vant ai tras, ce puternic. Mai poti sa tragi una, hai tigrule.
Ghici la ce m-am inscris? La cursul de Yoga,ca sa pot in sfarsit sa-mi duc picioarele dupa cap.
Stiu ca e mai stramt acolo, dar incearca , n-ai nimic de pierdut...
Daca nu-ti fac o felatie acum, Gicule, mor, hai lasa-ma sa-ti fac...

Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu

Destul de curios si controversat destin a avut in rastimpul acestor sase decenii actul de la 23 August 1944!

Numit pe rand:
cand ?mareata noastra sarbatoare nationala?;

cand ?prologul rusificarii Romaniei?;

cand ?fapt energic,de vointa al intregului popor?;

cand ?ziua unei odioase lovituri de palat?.

Actul de la 23 August isi asteapta inca o analiza documentata,atenta, riguroasa si mai cu seama,nepartinitoare,care sa-i defineasca locul si sa-i descifreze semnificatiile profunde si complexe in istoria neamului, ca si in viata politica internationala.

Cert este,insa,un singur lucru:

indiferent de caracterul partizanal al interpretarilor si omeneste vorbind, limitat si subiectiv al documentului memorialistic, el ramane un eveniment de importanta deosebita.

Tocmai de aceea, din sirul lung de posibile definitii pe care le-a primit si le va mai primi actul de la 23 August, putem retine cu certitudine aceasta formulare a istoricului englez John Erickson :

"?23 August 1944 s-a dovedit a fi una dintre zilele decisive ale intregului razboi?."

Oare numai,ale intregului razboi???!!!

O prima problema este cea legata de motivele intrarii, participarii, dar si ale iesirii Romaniei din alianta de razboi cu Germania fascista.

Astazi nu mai este un secret pentru nimeni, ba este un adevar qvasiunanim-acceptat de istorici si politicieni, faptul ca Antonescu s-a angajat in acest razboi si a angajat armata si tara insasi in conflagratie nutrind increderea nestramutata ca, dupa castigarea razboiului de catre germani, Romania, ca aliat, isi va recapata teritoriile strabune rapite prin Dictatul de la Viena si respectiv,prin ultimatumul lui Stalin.

Asa se si explica de ce la inceput a existat un larg si cuprinzator caracter de masa, de entuziasta si sincera sustinere populara, care, insa, pe parcursul razboiului, dar in mod inexorabil dupa victoriile URSS si ale aliatilor, cand victoria germana parea tot mai indepartata si mai incerta, aceasta stare de spirit colectiva a inceput sa se diminueze, ajungand la sentimente diametral opuse. De disperare,refuz de a lupta, mergand pana la impotrivire fatisa.

Il putem denumi ca:un prim avrtisment al istoriei...

Poporul imbratiseaza cu entuziasm si spirit de daruire o cauza,este dispus sa mearga pana la sacrificiul suprem,dar cu o conditie decisiva - sa i se ofere o motivatie clara luptei sale,sa i se spuna cinstit pretul pe care trebuie sa-l plateasca,dar si scadenta ferma a actiunii.

In nici un caz el nu va accepta la nesfarsit demagogia, minciuna, promisiunea neonorata. O cauza,oricat de generoasa ar fi ea initial,daca nu este acoperita de rezultate, sfarseste prin a fi urata si tradata chiar de cei mai infocati sustinatori.

Un alt avertisment al istoriei il avem dat de modul in care partide politice,in primul rand cele astazi definite cu un termen generic si cam vag,partide istorice?, scoase de Carol al II-lea prin ?lovitura de palat? in afara vietii politice,dar mentinute si de regimul Antonescu in aceeasi situatie,au reusit sa catalizeze protestul societatii civile,al maselor nemultumite.

Deci: adevarul, dreptatea sociala, cauza nationala nu pot fi infrante si nu mor; mai mult, ele pot si trebuie sa invie din propria cenuse.

In fine, dar nu si in ultimul rand, actul istoric de la 23 August 1944 a fost, prin complexitatea si profunzimea implicatiilor sale, o foarte sugestiva ilustrare a raporturilor reale dintre politica interna si politica externa intr-un stat national si suveran.

Cu titlu de exemplu, desi Romania era, teoretic, aliata,deci egala cu Germania,in realitate,autoritatile Wermachtului,dar in primul rand, ambasadorul Killingger,dar si trupele germane,se comportau fata de autoritatile romanesti si fata de societatea civila ca niste adevarate autoritati si forte de ocupatie.

Aceasta a si facut ca, pe fondul ororilor razboiului,a pierderilor de vieti omenesti,sacrificiile si privatiunile de tot felul sa se acumuleze crescand si sa ia forma unei revolte antihitleriste de masa,cu un tot mai pronuntat caracter politic.

Nu este mai putin adevarat ca, in pofida tuturor asigurarilor date inca de la 2 aprilie 1944 de catre V.M. Molotov, (si anume ca guvernul sovietic ?nu urmareste scopuri de dobandire a vreunor parti a teritoriului romanesc, sau schimbarea regimului social din Romania si ca intrarea armatelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictata exclusiv de necesitatile si de continuarea rezistentei de catre armatele adversarului?) in aprilie 1945, cu prilejul unei discutii cu o delegatie iugoslava condusa de Iosif Broz Tito, I.V. Stalin avea sa declare fara echivoc:

"Acest razboi nu este ca acela din trecut. Oricine ocupa un teritoriu, impune si propriul sau sistem social".

Ceea ce nu face decat sa intareasca,fara nici o putinta de tagada, istoricul ?pumn in masa? trantit de A.I. Vasinski direct in fata Regelui Mihai I,atunci cand acesta incerca sa se apere,citand in mod iluzoriu ?Declaratia privind Europa eliberata? adoptata la Conferinta de la Yalta din 4-11 februarie 1945: ?

"Yalta sunt eu!?."

Bibliograph:

Marturisiri ale istoricului englez John Erickson;
Istoricul Florin Constantiniu;
WilhelimTaciturnul;
Dr.FI Dworschak.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Buna Emi K,

Citind mesajul tau m-am recunsocut pe mine in timpul adolescentei, in lupta cu kilogramele. Tot timpul eram preocupata de ce regim de slabit a mai aparut nou, ce sa mai incerc. Cand slabeam , cand puneam la loc. In fapt nu am fost niciodata grasa, sau supraponderala. Doar obsedata sa nu devin. De aceea ma "maltratam" cu diferite regimuri de slabit.
In urma cu doi ani, am intrat in contact cu un nutritionist, urmand un curs in domeniu. Asta m-a ajutat enorm: in a-mi cunoaste organismul si in a intelege ce se petrece cu corpul nostru de cate ori il supunem la astfel de schimbari de metabolism (regimurile de slabit). Am sa incerc sa iti concentrez esentialul si am sa iti spun:
1) UITA tot ce inseamna regimuri de slabire. Sunt doar pacaleli si chinuri!
2) Stabileste-ti o tinta: x kilograme.
3) Pentru a-ti atinge acest tel, ofera corpului tau o perioada de 1 an (da, 1 an. nu zambii... caci chiar de pare indelungat, e doar o perioada de timp care trece. si cu cat mai mult timp folosesti pentru a slabi, cu atat mai stabila vei fi in greutatea ta ulterior)
4) In fiecare zi mergi pe jos min.3 km, intr-un ritm atat de alert incat sa poti vorbi.
5) bei 3 litri de apa pe zi, fie ca ti-e sete sau nu.
6) ore regulate de masa: 7-mic dejun, 12-pranz, 17-cina. nimic intre, nimic dupa cina.
7) regula celor 3 prieteni. imparti farfuria in trei: 1 treime legume/fructe, 1 treime proteine, 1 treime carbohidrati. asta iti va da echilibru in nutritie
8) dulciuri doar sambata!!!!

Urmand aceste reguli, eu personal mi-am regasit echilibru si vreau sa iti spun ca ma simt excelent. nu numai fizic, dar si psihic.Nu mai ma preocupa kilogramele sub nici o forma.
Acesta insa nu este un regim de slabit ci un stil de viata nou, cu care te obisnuiesti si traiesti in continuare.Dupa ce ti-ai atins greutatea dorita, poti reduce mersul pe jos la 3 zile pe saptamana , pentru mentinere si conditie fizica.
Sper sa gasesti puterea si rabdarea sa incerci, iar de mai ai intrebari nu ezita sa mi le adresezi. Crede-ma ca stiu si inteleg prin ce treci.Succes!!!!

______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

acasa, vorbim romaneste, limbaj fara neologisme, inteleg doar ce vorbim noi sau alti romani prieteni, dar intre ei, la joaca ca si la scoala romaneasca de sambata (program patronat de Biserica) ei intre ei nu vorbesc DELOC romaneste, nici macar cu profesoarele. Dar noi continuam, daca pamantul este bun tot rasare ceva daca semeni. privind programul TVR international intelegem decat noi adulti iar cei mici intreaba cuvintele pe care nu le stiu.

stii cumva cand se termina conventia, ca vrem sa mergem sambata pana la new york si nu vreau sa dam de aglomeratie si nebunie

danke :)

p.s. misto speech-ul, credeam ca are doar muschi dar se pare ca are si ceva brains.

cum va las singuri cum va faceti de cap ;)

cica... I'm back ;)
scuze de absenta prelungita, am avut musafiri inca de sambata trecuta de pe 4 sept asa ca nu m-am atins de computer week-end-ul asta ca am fost plecati "cand ici cand colo" (ca daca folosesc expresia proprie pentru asta, ma baneaza daniel) iar ieri dupa ce-au plecat a trebuit sa re-fill frigiderul si sa fac curatenia pentru saptamana.

deci... unde ramsesem? am citit ce-ati tot sporovait in lipsa mea. asa cum am banuit destin a cam dat-o cotita la inceput iar dinisor i-a tinut piept cu succes (way to go girl!). am venit insa cu intariri asa ca faceti-mi si mie rezumatul la conversatie (nu uitati ca am avut un week-end de trei zile! drept care am panze de paianjen pe creier) si hai s-o luam de-acolo.

so..... astept cuminte in coltul meu pana ma puneti in tema :)


~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

uite inca o varianta proaspat culeasa sambata trecuta de la seful bucatar al unui restaurant romanesc in Queens, NY

el spunea ca amestecul e jumate carne grasa de porc si jumate vita amestecata cu berbec, nu miel (proportia intre vita si berbec dupa gust). pe langa mirodeniile "clasice" mentionate de lemecica el a adaugat si cimbru (banuiesc ca asta e traducerea corecta pentru oregano). mai spunea ca bicarbonatul il pune in amestec cand il prepara, dar de pregatit micii la gratar se face a doua zi.

cam atat pe scurt fiindca nu m-a interesat in mod deosebit (nu mananc vita decat daca n-am incotro, adica mici facuti de altii din an in pasti)

chestia cu berea de care zicea lemecica cred ca e un bun substitut pentru bicarbonat (care ajuta compozitia sa fie "fluffy" .. cred ca e defapt vorba de fermentarea pe care o produce si berea). bucatarul zicea ca e musai bicarbonat (asa stiam si eu de la mama mea) ca altfel n-ar fi decat carnati obisnuiti si nu mici.

de retinut insa ideea cu berea, interesanta de incercat.

si inca ceva pentru lemecica... incearca salata de varza cu chimen in ea in loc de marar (asta in cazul in care nu-ti displace chimenul).

Pentru ca in Romania dupa terminarea facultatii nu am reusit sa lucrez ca inginer, de cate ori am incercat mi s-a raspuns ca nu au locuri, ba chiar mi s-a raspuns cu o intrebare: "v-a trimis cineva?", la care am raspuns spasita: "nu". Ei bine, raspunul lor final: "n-avem locuri".
Ei bine, aici straini fiind am reusit dupa numai 6 luni sa intru ca desenator (AutoCAD) si in Aprilie urmeaza sa-mi dau primul examen pentru certificare EIT (engineer in training). In sfarsit, nici aici nu e usor, dar cel putin am reusit sa intru chiar daca tangential (doar desenator, designer), in domeniul meu (mecanic). Sotul meu a avut mai mult noroc si a intrat in domeniul lui, inginer software (sigur el a fost mai norocos ca mine, lucrase si in Romania in acest domeniu).
In fine, motivele sunt multe si nu cred ca pot fi cuprinse toate intr-un singur mesaj. Oricum, nu regretam nimic si in Romania ne vom intoarce cu siguranta la pensie, nu vrem sa murim printre straini.
Ca tot veni vorba, cati dintre romanii plecati in strainatate au ajutat alti romani noi veniti acolo? Impartasiti din experienta voastra.
Tomorrow never dies!

aprilie 2001

Am EIT-ul in Aprilie. Am vrut sa-l dau in octombrie, dar nu m-am simtit destul de pregatita. Ma gandeam ca poate a fost cineva la examen deja si imi poate spune cat a studiat, eu una de ce invat mai mult, de-aia mi se pare ca stiu mai putin. Mi se pare un cosmar acest examen si nu e decat primul step pentru certificare.

Tomorrow Never Dies!

Se pare ca Statul MA are legi diferite asa ca nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea. Iar despre ECEI nu stiu sa-ti spun nimic pentru ca nici nu stiu cine sint ei. Oricum, chestia cu raspunsul satisfacator este de asteptat, si sa-ti spun de ce. De citava vreme incoace se perinda prin America niste Romanasi tare "isteti" de fapt din astia se gasesc chiar si in Romania, care cica acuma fac tot felul de fraude si documente false, ca pina si Facultatile si Universitatile din Romania au trebuit sa i-a masuri drastice. De aceea multe din centrele de echivalare iti cer documente originale, nu poti nici macar copii notarizate sa trimiti. De aia probabil ti-au cerut astia de la board mai mult timp pentru un raspuns satisfacator.

Oricum daca esti in regula cu documentele nu are rost sa te stresezi.

Acuma despre test ce pot sa-ti spun eu, este destul de greu dar merita sa-l dai chiar daca nu crezi ca-l vei trece. Sotul meu a terminat Politehnica din Timisoara, poate stii ce inseamna sa termini in Timisoara, scoala este foarte grea, si a fost al treilea cel mai bun din toata scoala, terminat cu 9.96 sau asa ceva, primul a terminat cu 10.0 iar al doilea cu 9.98. Fiind chiar asa de bun in fiecare zi pentru un an de zile, si asta nu-ti exagerez de loc, a invatat pentru cite 2, 3 ore din cartile pregatitoare pentru EIT. Binenteles a trecut testul din prima, si din spusele lui nu a fost un test prea usor. Ti se dau tot felul de trick questions care daca nu esti exact in calcule poti sa le gresesti. Ce sa-ti spun ca la testul de "P.E." sotul a studiat tot la fel de intensive pentru 4 ani, in fiecare zi 2, 3 ore, care slava Domnului l-a trecut tot din prima, lucru care se intimpla destul de rar, mai ales ca el si-a luat testele de structura care include seismicul si alte timpenii mai grele. Chestia cu 4 ani trebuia sa fie de fapt 3 ani, dar pentru ca primul an care l-a lucrat in America nu l-a putut dovedi (cum ti-am spus mai devreme trebuie sa-ti dovedesti toti anii de experienta) pentru ca compania s-a dizolvat, owner-ul a murit, si nu a lucrat cu nici un inginer profesionist, cei de la Board i-au mai cerut un an de experienta. Asa ca tre' sa te pui cu burta pe carte si sa iei treaba in serios pentru ca nu o sa fie usor. Mai vorbeste si tu cu inginerii civili din zona pentru ca mai devreme sau mai tirziu de la ei vei invata cel mai mult. Daca te apuci de proiectare vei avea nevoie de cineva care sa-ti stampileze proiectele, si cu inginerul respectiv v-a trebui sa colaborezi foarte mult. Networking, networking, and again networking! This is Rule #1 in viata profesionala.

de aia cu salata verde nu auzii, dar stai sa o bag pe rulada cu clatite ca e super buna. mai ales pentru sambata seara, la teveu ;-)

faci clatitele, asa cum iti plac tie. ciupercute proaspete, tocate marunt si calite cu ceapa verde tocata si ea. sare, piper.
iei o forma termorezistenta. o ungi cu smantana si incepi straturile: o clatita, ciupercute,smantana, o clatita, ciupercute,smantana. ultima e clatita.si o ungi cu putina smantana. bati cateva oua zdravan sa iasa fumul din ele si le torni peste. nu ma intreba de cantitati ca eu o fac ochiometric ;-) . dai toata smecheria asta la cuptor, cu foc nu prea arzator, pana cand oul cu pricina se coaguleaza. se taie in felii ca de tort, se serveste calda, nu f. fierbinte. merge cu un pahar de vin rosu (pentru cei carora le place vinul), sau cu o prietena buna alaturi si barfa de rigoare. hehe!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Buna ziua!
As vrea sa pun o intrebare parintelui Nistea..
De ce biserica ortodoxa sustine faptul ca ziua de odihna sau ziua Donmului este duminica sii nu sambata, asa cum a lasat D-zeu.
Multumesc