comentarii

sant indragostità


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sant romanca, traiesc in Fran - de (anonim) la: 13/05/2004 15:09:07
(la: Cine suntem noi, romanii?)
sant romanca, traiesc in Franta de aproape 14 ani; ma insel oare ? situatia ramane trista in romania, chiar daca am constatat anul trecut dupa sase ani de absenta schimbari importante; va trebui timp pentru ca romanul sa-si revina din noua lui identitate; doar cei care au un bun nivel de trai pot gandi la noua situatie a romanilor; si din nou ma intreb : romanul are nevoie de timp pentru a-si schimba mentalitatea; noile generatii dau si vor da dovada ca lucrurile se pot schimba, dar va trebui timp; si inca o idee ; as vrea sa le pot spune romanilor care simtindu-se izolati, si traind in conditii dificile au ca model paradiziac "occidentul" : va inselati ! lucrurile nu sant atat de roze, si mai ales sa nu-i credeti pe cei care va promit de lucru in Franta si locuinta, informati-va mai intii, multi romani ajung aici sperand sa lucreze, pentru a evita orice problema, veniti cu acte in regula si cu un contract sau promisiune de angajare, si nu din vorbe in vant; sant trista la gandul ca oameni care dorind sa gaseasca pentru situatia dificila in care se afla vin aici sa munceasca si ajung in case abandonate, fara bani, fara munca si in situatii ostile; ar trebui facuta o campanie nationala de informare a romanilor, dar exagerez bineinteles.
nu e asa de mare diferenta (bubulina) - de binoaprilia la: 16/08/2004 18:53:00
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Hallo
Pt. mine este f. normal ca parintii sa-si faca griji pt.copiii lor.Ar fi anormal sa fie altfel.
Sti bine ca oameni judeca la rece cind nu sant implicati,deci nu au ochelarii roz pe care ii are fiecare cand este indragostit.Si iubirea trece si prin stomac! stresul apare atunci cind nu ai mai mult sau mai putin ce ai nevoie.Atunci mai vin si citiva copii la care nu le prea poti oferi prea multe si uite cam astea sant motivele pt.care isi fac griji parintii.Si eu sant mama.
Sper ca nu am atacat pe nimeni.
Multe salutari
#19869 (raspuns la: #19465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sentimente - de (anonim) la: 18/10/2004 10:09:45
(la: sentimente!)
de ce vorbim la general si de ce bateti campii cu jucarii sau alte cele .
Sau se pare ca si acestea sant sentimente pana la urma .Stau doar in cumpana ce fel de sentimente pt ca la un moment dat pare a fi o joaca de indragostiti sau de rivali ,sau ...
Ar fi fost mai interesant cu atat mai mult cu cat nu ne cunoastem intre noi sa povestim chiar o intamplare care a generat un sentiment .Atunci ar parea mai umana toata conversatia aceasta generala si tachinatorie .Cati ani ziceti ca aveti ca tot vorbim .?
De curand sotul meu avea ceva iesiri in interes sau mai bine zis in contextul serviciului Acolo erau colegii si colegele lui dar evident ca toti sau aproape erau tineri de varsta lui adica fara obligatii nu mai spun copii si cu care el se distra de minune .Nici o problema pana aici decat ca aceata se si repeta fara remuscari din partea lui .E mult prea mult de spus vis a vis de cuvantul gelozie si asta nu se refera doar la o persoana ci chiar la o situatie in sine .Simteam ca mi se scurge toata vlaga din mine ca sant secatuita .Dar eu sant o femeie grozava care nu face scandal care se baga cu capul in nisip ,care citeste diverse carti s-o educe pe ea nu sa-i dea lui la cap .Propozitii de genul ca ,daca -il iubesti cu adevarat te bucuri pt bucuria lui cred ca sant scornite de barbati fara inima care-si asigura o usita de scapare .Cert este ca acum cand nu mai iese atat de mult ma intreb daca a fost benefica pt mine trairea acestor sentimente desi as cauta un cuvant mai puternic pt ce am simtit ?
Zic eu da dar fereasca Dumnezeu sa le am din nou .
Astept replica voastra
Si fara ironii caci ""cine nu cunoaste ....sa stea la o parte""
reactii si situatzii - de Marya la: 15/02/2005 12:57:58
(la: suflet ratacit)
Mi-este un pic greu sa imi dau seama in ce masura reusesti sa ponderezi si sa-ti stapanesti propriile reactii.Sant nedumerita atunci cand spui ca iti iubesti sotzul,dar te-ai indragostit de altcineva.Cert este ca el,fostul sotz avea acelasi mod de a trata lucrurile---ai fost inlocuita foarte repede,daca nu cumva chiar inainte de a te hotara sa pleci.
Cum poate fii "ok si asa" ,atunci cans sotzul incepe sa te neglijeze?Faptul ca inchizi ochii in fatza greutatilor nu te scuteste sa simti amarnic pe pielea ta consecintzele.
Nu uita ca tu si numai tu hotarasti alaturi de cine vrei sa traiesti.Nu este vina nimanui ca ai ales acest drum,numai tu poti alege daca vrei sa ramai langa iubitul tau--actualul--in cida nemultumirilor care apar.
Nu iti plange de mila,nu vei dobandi iubire prin suferintza !
Crezi ca ai gresit indragostindu-te de altcineva si parasindu-ti familia ?
Ti-e teama ca nu cumva suferintza de acum...sa fie consecintza faptelor tale din trecut ! Fii mai realista! De ce consideri ca ai gresit parasind un om care incepuse sa te neglijeze ? Nu ! Important este ca atunci ai stiut ce vrei,ti-ai urmat inima si nu are rost sa regretzi gestul.Acum ti-ai dat seama ca nu esti fericita...--gandeste-te ca,la fel de bine puteai sa fii...Urmeaza-ti inima si de aceasta data--doar asa poti face alegerea corecta fara ca ,in viitor,sa regretzi.Ai deja o dovada concreta--sotul tau a ales o alta femeie dupa doar 2 saptamani--asadar,sant convinsa ca tu ai facut alegerea corecta--ai plecat--inainte de a lasa sa se intample mai mult.
Iti doresc MULT CURAJ si ..infrunta orice situatzie.
Trebuie sa gasesti iubure nu sa incerci sa o obtii !
Multa liniste sufleteasca.
NU CA SANT PREOCUPATA.... INS - de MOGECRI la: 24/08/2005 12:24:49
(la: NDE)
NU CA SANT PREOCUPATA.... INSA E LA TOT PASUL, CA VREM SAU NU, CA NE PLACE SAU NU. E INEVITABILA, NEASTEPTATA....
#67617 (raspuns la: #66877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sant mama ...si am fost copil - de MOGECRI la: 31/12/2005 11:37:12
(la: Cu lacrima dorului de mama...)
sant mama ...si am fost copil. cel mai important lucru care o mama poate lasa copiilor ei este...o imagine\amintire buna despre ea insasi.
o mama nu se naste mama, invata meseria asta zi dupa zi, dar daca reuseste sa lase o buna amintire inseamna ca si-a indeplinit misiunea.
mama ta cred ca a facut-o!
"Drumul spre Santa Cruz" - de Simeon Dascalul la: 12/01/2006 11:49:36
(la: Michael Ende)
Der lange Weg nach Santa Cruz
ştiu că a mai fost tradusă
Cri Cri - de Alexandros la: 03/05/2006 19:40:24
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
I-ti dau mai multa dreptate.
In copilarie m-am "indragostit" de o fetita ceva mai mare. Era , pentru mine, intruchiparea frumusetii. Un etalon.
In timp am descoperit ca mai sant si alte fete frumoase, care nu seamana deloc cu fata din copilaria mea.
Atunci am invatat sa nu judec nici fizionomiile si nici comportamentul dupa tipare. Sant sute de nuante diferite.
Nu ai gasit inca marea dragoste, de care se tot vorbeste si asta pentru ca e o chestiune de perceptie. Ce pentru altul poate fi marea dragoste, pentru tine nu e deajuns. Vrei mai mult si te "razboiesti" cu viata si timpul ca trec prea repede.



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#120083 (raspuns la: #120056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai dar indragostit esti ,din - de adriene la: 22/05/2006 21:41:10
(la: MAI STII, SESIUNEA...)
mai dar indragostit esti ,din fire presupun...oricum stii sa transpui bine vivid
si credem ca santem stapanii - de tymori la: 08/06/2006 19:39:12
(la: gest inutil)
si credem ca santem stapanii MAREI NELINISTIchiar crezi ca e important cu ce era?era cu cascaval,salata verde,ardel,dar n-a ajuns sa muste din el nici macar nu l-a desfacut...
#126878 (raspuns la: #126524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
For ever - de Alexandros la: 24/06/2006 13:37:40
(la: Cel mai iubit dintre pamanteni...Preda)
Ai putina rautate? Crezi asta? Atunci e clar ca nu e rautate ci tinerete, impulsivitate, altceva. Cei rai n-ar recunoaste pentru nimic in lume. Inca nu te-ai obisnuit cu cafeneaua? Cu oamenii de aici? Santem diferiti si nu cred ca un consens general ar mai da farmecul pe care acesl loc il are. Ironia, critica, judecata gresita ori corecta, atentionarea si apostrofarea, nu ar trebui sa te deranjeze ci sa te schimbe ori sa-ti atraga atentia.Numic din ce am enumerat acolo nu e insulta. Toti avem un anumit grad de sensibilitate la critica si cu toate ca nimanui nu cred ca-i place, totusi este folositoare in creatia ta literara. Chiar si in comentariile despre intamplari din viata noastra ar trebui sa accepti si alte puncte de vedere. Cand vrei sa judeci pe cineva incearca sa te pui in locul lui, incearca sa consideri ca e un membru al familiei tale, ori incearca sa gasesti (sant foarte multi) si batrani politicosi, buni, altruisti....
Ai timp sa-ti schimbi paredrea despre toate acestea in viata, pe care abia ai inceput-o, de multe ori.
La varsta pe care o ai toti credem(ori credeam) ca stim totul despre dragoste. Nici nu banuiesti ce surprize vei avea.

Cat despre dragoste!!!Sa fim realisti pentru ca am vazut prea multe cazuri in care lipsurile materiale duc la certuri oricat de mare ar fi dragostea.In fond traim printre oameni,si nu intr-un rai al indragostitilor care stau sub cerul liber,cu frunze acoperiti in loc de haine si mananca marul discordiei!Mai stiu ca pentru o femeie cea mai mare implinire e sa aduca pe lume un copil,sa il vada crescand,sa ii ofere conditii decente de viata,sa aiba macar stricul necesar si o camera a lui.Cu ce?De unde?Inveti pana ajungi o epava si cand vrei sa te angajezi nu ai experienta sau nu ai unde in domeniul in care te-ai pregatit!Unii nu au nici macar dreptul la somaj.
Nu cumva ai vazut si multe cazuri de indragostiti pe care lipsurile materiale i-a mobilizat si au trecut de la vaicareala la actiune? Nu ai vazut oameni care au cate trei slujbe? Oameni care fac afaceri si muncesc 16 ore pe zi? Soti ori sotii care muncesc la mii de km distanta de familie pentru a nu astepta ajutor de la nimeni?
Nu lasa exemplele negative sa-ti creeze o imagine gresita despre viata si despre dragoste.
E sustin in continuare ca esti talentata si sensibila (vezi ca ai si sustinatori?) asa ca ideia de a nu mai scrie aici nu cred ca e prea buna.
Ai sa vezi cand te vei adapta la stilul cafenelei.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#129762 (raspuns la: #129492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu personal nu sant de acord - de tamora la: 27/06/2006 20:14:13
(la: Sinuciderea)
Eu personal nu sant de acord cu sinuciderea dar nici nu o sa-i judec pe cei care o fac.
De ce o facem?Sigur exista un milion de motive ptr cei care o fac de ajung sa ia decizia asta.Eu cred ca si ptr faptul ca se simt singuri si neintelesi , nu au cu cine vb despre problemele lor sau chiar isi indeparteaza prietenii fara sa ceara ajutor.
Este un pacat sa faci asta ( nu ma refer la aspectul religios), viata te arunca in abis dar ea te poate si scoate si atunci cred ca trebuie sa lupti.Cunosc oameni care au facut-o sau oameni care sant predispusi dar pot sa-i inteleg ..nu si sa fiu de acord.
Eu una nu as cataloga atat de extrem las-erou..cine santem noi sa judecam?Sau doar ca Dzeu ne poate lua viata....hai pe bune?Eu cred ca fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui, singurul lucuru pe care-l putem face e sa-i ajutam pe cei care sufera , sa inteleaga ca nu este o solutie.
Nici eu nu sant intr-o perioada super dar stiu k nu as face-o pt ca nu stiu ce imi ofera viata si stiu ca vreau sa lupt...sant o persoana puternica.Dar eu sant okay pot sa am lumea la picioare daca vreau.Dar altii nu, ptr altii viata este un iad, un iad pe care trebuie sa-l traiasca toata viata.
Sa incerce cineva sa se transpuna in situatia unuia care fiecare zi trebuie sa se confrunte cu ceva , cu propria-i realitate cu propria-i anormalitate si atunci cum se numeste viata? INFERN!
Cum se poate trai in pace, liniste...sigur o sa spuneti cu terapie .Corect!
Dar in unele caz ce poate face terapia...sa te ajute sa accepti si sa traiesti asa.Dar asta este doar o ameliorare, ptr ca tu zilnic te lovesti de normalitate si atunci esti mereu in mijloc problemei.
Pacat doar ca unii dintre noi nu vedem cand ceilalati au probl grave, cunosc cazuri in care parinti nici nu stiu + baiatul Anonim de pe cealalta conferinta care spune acelasi lucru.Asta condamn eu, incapacitatea, egoismul nostru de a vedea in profunzime.
alex andra - de Alexandros la: 18/07/2006 14:13:18
(la: Frontiere)
Te muti intr-un cartier nou. Vecina te saluta politicos si chiar zambeste. Daca esti imatur poti lua aceasta amabilitate drept avans.

Cine nu poate separa in real gluma si joaca de o discutie serioasa, nu o poate face nici in mediul virtual.
Nu cred ca e pericol asa mare de a se transfera pasiunile virtuale din virtual in real, decat in cazul in care chiar pasiunile sant reale la un moment dat.
Daca perceptia gresita e unilaterala nu se intampla nimic serios.
Nu putem nega faptul ca se pot cunoaste( nu indragosti, nu casatori) la fel de bine doua persoane pe internet, cum se pot cunoaste prin intermedierea unor cunostinte, prin agentii matrimoniale, etc.

Eu nu vad in frontiere mai mult decat niste repere, linii imaginare care jaloneaza cat de cat niste "teritorii", in absenta carora ar domni haosul.

La inceput frontierele sant chiar de sarma ghimpata , cum zice zaraza, insa ele sant asa pentru ca delimiteaza doua lumi diferite.Exact ca si frontietele dintre state.Cu cat statele sant mai mai asemanatoare cu atat frontierele sant mai mult formale.
Cand se trec aceste frontiere pe bune, e ok. Se descopera afinitati, pasiuni comune intre useri si nu e pericol.Cand sant trecute frontierele fraudulos sau cu acte false atunci apar problemele...

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#133942 (raspuns la: #133857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ascult melodia "Santa Maria" - de mya la: 30/07/2006 06:23:32
(la: Muzica)
Ascult melodia "Santa Maria" de grupul Gotan Project, din coloana sonora a filmului "Shall We Dance? ", cu Richard Gere, film din 2004. Piesa e dementiala.
Nu stiu daca sant OM cu majuscule... - de Alexandros la: 14/08/2006 15:36:59
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.)
As avea un singur motiv de fericire ca sant OM, daca as descoperi ca sant.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
anisia - de Alexandros la: 15/08/2006 09:56:48
(la: Dragostea)
Sa-ti spun un secret, dar nu mai spui la nimeni : textul asta a fost scris acum...mai bine de zece ani.
Si inca sant de acord cu ce scrie acolo.
As mai avea adaugiri.
Daca e ceva cu care nu esti de acord spune-mi.
Ca sa te fac sa fii de acord :))

anisia, ce copil poti sa fii cu asta:
poate exista si numarul trei in mica minoritate. cand exista un amic/o amica ce e profund indragostit(a) de unul din cei doi membrii ai minoritatii indragostitilor.

Tu crezi ca nea Ion sau tanti Ioana avura ei un buton pe care scria "indragosteste-te" si-l apasara?
Chestia cu indragostitul e bilaterala. Deci fu si un tradator(mascat in victima) in minoritatea de doi ;)

citindu-te am aflat chestii despre care nici ca aveam habar.
Care?







"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#139261 (raspuns la: #139229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sant un sofer prost ? - de Alexandros la: 22/08/2006 12:00:25
(la: Automobile si soferi)
Vin sa ma dau cu capul de pereti aici(cu toate ca peretii sant pe alta conferinta ;)) ) si ce gasesc? Trolleritzele campioane, Guine si alex andra :)
Ieri mi-am lovit masina (nevinovat fiind, cu toate prioritatile de partea mea) si fiul meu m-a "certat" ca nu am condus prudent.
Daca mergi pe bulevardul Decebal nu functioneaza semaforul dar ai prioritate si cu toate astea te pupi cu unul ce vine din alte directii, esti sofer prost sau sofer ghinionist?

Spuneti voi taietoarelor de frunze :))))
(aveti grija cu frunzele, ca viespiile nu doarme ;) )







"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140795 (raspuns la: #140779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 23/08/2006 02:07:01
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)

Esti plina de contradictii, esti inconsecventa, plina de neprevazut ,nu-ti pasa de notiuni, de teorii...
Consideri compasiunea dragoste si iubirea nu are motivatii pentru tine.
Ai iubit fara a fi iubita, dar nu ai iubit pe cel ce se purta minunat cu tine, totusi crezi ca era intradevar "omul potrivit."
Esti sincera si lucida, dar stii sa pacalesti sau sa manipulezi si cel mai usor pe orgoliosi.
Nu ai facut-o insa, dar ai lasat impresia ca iubesti fara sa declari asta deschis. Nu-ti place tonul dojenitor dar iti place sa dojenesti.
Nu te intereseaza conventia numita casnicie.
Esti de acord sa fii iubita, chiar daca nu vei sti niciodata cat de profund esti iubita.
Imi zici "dragul meu" dar nu ma lasi sa-ti zic "scumpa mea" doar pentru ca tu stii ce simti iar eu spun fara sa simt.
Zici ca nu te cunosc si ca nu ma cunosti.
Consideri dorinta o tampenie.
Simti ca nu stii cum e sa fii iubita.
Sa fie standardele tale prea mari?

Stii ca sant in pericol sa ma indragostesc de tine?
Sau ca tu esti in pericolul asta?

Pentru mine viata e o mare provocare, formata din unele mai mici si toate micile ei provocari ma incita.
Tot ce enumeram mai sus ca apartinand de personalitatea ta, poate da peste cap ce stiu eu despre viata, dragoste, femei...
As putea sa te iubesc pentru felul tau de a fi pana la adanci batraneti.
Mi-ar place sa ma faci a crede ca ma iubesti, fara insa a-mi declara asta deschis.
Noua barbatilor ne place mai mult sa fim mintiti asa, decat sa fim iubiti fara sa stim si fara sa aflam vreodata.
Dealtfel nu ne sta la-ndemana sa simulam nici sentimente, nici trairi fizice.
Mi-ar placea asta mai mult decat sa ma iubesti cu adevarat fara ca eu sa am vreun merit sau vreo contributie.
Prefer sa fiu o experienta din viata ta, decat marea ta compasiune pe care sa o crezi dragoste.
Simt ca te-as putea face sa afli cum e sa fii iubita si nu doar sa iubesti, dar asta ar presupune sa privesti unele lucruri si concepte din alt unghi decat ai facut-o pana acum.
Daca am face-o in stilul tau, ne-am putea iubi un secol, dar in stilul meu nu ar putea dura mai mult de un an.
Asta ar insemna sa accepti conventia numita casnicie, dar nu ca o institutie in care sa te incadrezi, ci ca acceptare a cuiva incadrat in ea.
Ar trebui ca atunci cand sufletul tau nu-ti mai apartine, fiind transferat mie in totalitate, sa-l gazduiesti pe-al meu in locul ramas gol si sa intelegi ca e mai greu sa ai grija de sufletul altcuiva decat de al tau.
Ar trebui sa descoperi pasiunea, sa simti pe pielea ta ca dragostea pasionala nu seamana cu cea materna, sau cu dragostea de Dumnezeu, unde oferi totul neconditionat.
Va trebui sa-ti pierzi siguranta, ratiunea, controlul, sa accepti iubirea pura, bruta, sau rafinata, dar neinfluientata de nimic din exerior.
Vei putea iubi pe cineva fara a-l extrage din "viata calduta la umbra sigurantei", la fel cum nici el nu incearca a te extrage pe tine din umbra sigurantei tale, institutionalizand un sentiment?
Nu-mi raspunde!
Stiu ca exista posibilitatea ca o femeie ca tine , cu toate contradictiile, inconsecventa si careia nu-i pasa de teorii, poate considera toate acestea simple ipoteze irealizabile, ori teorii fanteziste, sau dimpotriva, poate descoperi printre ele realitati nebanuite sau neobservate inca.
Sa lasam misterul asta sa ne mangaie imaginatia.
Oricum, daca ma indragostesc de tine promit sa nu-ti spun niciodata.
Paradoxal e ca vei simti daca e blestem sau binecuvantare sa fii iubita fara sa stii ca esti.



PS Scumpa mea casandra radu, sper sa nu ma certi prea tare pentru jocul de idei extrase din conversatiile noastre virtuale :)








"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140931 (raspuns la: #140659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...