comentarii

saptamana de vis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cher - de zaraza la: 30/05/2008 19:52:08 Modificat la: 30/05/2008 19:52:58
(la: Magnoliile)
si eu eram tentata sa iau un magnoliu (nu-mi vine sa zic magnolie, fiindca e copac), dar se face foarte foarte mare, la maturitate face o coroana imensa si va face foarte multa umbra. am decis ca pentru o saptamana de vis in aprilie nu merita sa sacrific toate celelalte plante care ar creste sub coroana lui daca ar fi soare. dar eu am o gradina mica, daca ai mult loc, se justifica.

zaraza
honey - de proletaru la: 10/05/2011 18:53:13
(la: A Place to go)
acum 2 ani am vazut coasta de la Saint Tropez la Menton. o saptamana de vis.
anul trecut am vazut Toscana, alt loc minunat.
#612768 (raspuns la: #612759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visele premonitorii, - de gigi2005 la: 29/07/2005 02:24:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu stiu daca tin de vreo insusire. In doua randuri am avut niste vise pe care nu le-am putut interpreta decat tarziu, dupa ce evenimentele pe care mi le-au aratat s-au petrecut.
Primul a fost legat de un coleg care a murit pe munte. Era in perioada cand faceam alpinism. Eram in Fagaras, la sfarsitul lui august 1991. A venit un coleg din alta echipa, bun prieten cu noi, sa petreaca un timp cu trupa noastra. Venise de doua zile iar noaptea l-am visat intr-o gradina cu flori, alergand bucuros in spatele unei femei frumoase. Cand s-a mai apropiat am recunoscut o fosta colega ce murise in urma cu un an intr-un accident de masina. Sotul ei era cu noi si i-am spus dimineatza la masa: am visat-o pe Vera, era frumoasa, intr-o gradina cu flori albe, iar in urma ei tzopaia Mircea. Cred ca a curtat-o cand traia. Mircea a ras, a zis ca i-a placut mult Vera, biata de ea.
Am plecat la ora 10 in muntzi iar la 3 dupa-masa Mircea a alunecat de langa mine si dus a fost. A murit pe loc. Cat s-au dus baietzii sa aduca targa, corzi, de la camp-uri, am stat si l-am pazit. Si acum ma infior: eram singura, la aproape 2200 m langa varful Moldoveanu, si auzeam coruri de preoti ce cantau cantece bisericesti.

Al doilea vis, pe care cred ca nu-l voi uita niciodata, este legat de un barbat la care am tinut foarte mult. Avea o viatza nefericita, legata de o femeie mai mare cu cca. 5 ani (el avea 50 de ani ea 55) ce fusese mare "podoaba" in tineretze, "bine" si acum, ce urmarea sa-i rontzaie banii, casa, apartamentul si alte bunuri pe care le stransese si el intr-o viatza. Traiau impreuna de cca. 2 ani si lui ii mergea tot mai rau. Se schimbase, slabise mult, se topea pe picioare, era trist si inchis in sine. Sincer ma macina soarta lui. Intr-o noapte visez astfel:
Eram intr-o camera ca de carciuma de tzara, cu o masa mare in mijloc si nishte banci de lemn pe lateral. Eu stateam pe un scaunel mai intr-o parte, iar in fatza mea pe doua laturi ale incaperii, fiecare pe cate o banca, stateau doi barbati si vorbeau. Unul nu mai stiu cum arata dar pe celalat l-as recunoaste daca l-as intalni, era negricios si ciupit pe fatza ca de varsat si avea un nas gros si borcanat. Vorbeau intre ei: ce facem, o ajutam? Pai hai sa vedem ce vrea. Care este problema ta? ma intreaba negriciosul. Uite, ma gandeam la G, cred ca cineva ii face ceva ca altfel nu pot sa-mi explic de ce ii merge asa rau. Tu ce crezi, cine ii face? Pai R, o numesc eu pe "madama" respectiva. Nu, nu este ea, zice negriciosul. Atunci e A, soru-sa! Da, ea este. Si tine minte, ii face cu solz de peshte. M-am trezit si am tinut minte visul.
Vorbesc cu G, ii spun, si ii zic ca trebuie sa faca ceva. G, ca si dl. cico, nu credea ca se poate intampla asa ceva. Pai, in sinea mea, ia sa ma duc eu la o vrajitoare. Iau o colega (de care o sa va povestesc mai tarziu) si mergem la o vrajitoare vestita care acum la batranetze se cumintzise (avea 104 ani) dar in tineretze facuse multe rele (pusese si cutzitul). Cum am intrat Maritza (asa o chema, Dumnezeu s-o ierte ca a murit de un an sau doi) mi-a zis: tu nu vi pentru tine. Asa e, i-m spus eu. Pai de ce, ca si tie iti poarta cineva simbetele, dar tu esti puternica. Pai acum altcineva ma intereseaza. Pai barbatul asta (si il descrie identic pe G care avea si mustatza) e vanat de doua "putori" (asa s-a exprimat ea) care uite, vor sa-i ia tot. E una balaie si una neagra (madam e deschisa, blonda, iar soru-sa e bruneta ca tziganii) si l-au legat de l-au nenorocit. Mi-a zis ceva de peshte ca sa-l amutzeasca dar nu am intzeles pentru ca atunci cand bolborosea nu prea se intzelegea. Si mi-a facut maritza o "licoare" pe care urma sa i-o dau in portzii mici timp de mai multe luni.
Dl. G s-a trezit ca dintr-un somn lung dupa numai 2 saptamani. A continuat "tratamentul" aproape un an (prin grija mea, evident). De atunci au trecut 5 ani, dl. G e bine mersi cu averea intacta iar "madam" e in limba dupa el punandu-si ea averea de adata asta pe butuci sa-l plimbe, sa mearga in excursii, in strainatate, doar-doar sa nu-l piarda. Facuse ea Maritza ceva, numai de ea stiut! Puternica vrajitoare!
despre vise - de teo30967 la: 04/11/2005 15:06:27
(la: Ce Ai Visat?)
cele mai relevante vise ale mele au prevestit lucruri rele, poate pt. ca nu mi s-a intamplat nimic spectaculos in bine si n-am remarcat visele acelea prevestitoare de bine....


nu va voi relata decat visul care l-am avut toata vara pana pe 23 iunie 2005 si care am inceput sa-l visez de la sfarsitul lunii aprilie .

imi visam casa parinteasca in constructie, se construia un etaj peste ea, dar nu era terminat, finisat si pe strada mea visam o nunta prima data parca era fratele meu mire, a doua oara parca parintii erau nasi, si la petrecerile acestea casa noastra in intuneric si netencuita, in culori de gri spre negru. visam cam la doua saptamani, chiar uneori si saptamanal....
din experienta (nu va voi relata acum) stiam ca se va intampla ceva rau si eram ingrijorata mai ales ca se apropiau testele nationale (capacitatea) si speram ca premonitia mea sa nu-mi afecteze copilul ...
a dat primele doua examene si in ultima zi cand eram la examen am primit un telefon de la mama: tatal meu cazuse din caruta cu fan si ....aveam sa aflu 12 ore mai tarziu cand il adusese salvarea la Bucuresti ca isi rupsese gatul ...a dat mana cu moartea cum zice el, am avut noroc ca nu a paralizat si nu a murit, a stat in ghips din crestetul capului pana la torace doua luni imobilizat la pat .......si ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de noi.

desi NU CRED in chestia cu "zbatutul ochiului" care mie mi s-a zbatut de-a lungul timpului destul de des fara sa se intample nimic,dar o zbatere fina, abia perceptibila, cu o saptamana inainte de a se intampla accidentul, partea de jos a ochiului stang se zbatea aproape dureros, ajunsesem sa ma uit in oglinda sa ma uit la el cum se misca, noroc cu o colega care mi-a zis "lipsa de calciu" si m-am linistit . Trebuia sa fiu calma, linistita incepeau examenele fiica-mii si trebuia sa-i inspir incredere, putere si calm.

M-am visat si in fata rezultatelor de la examen, dar eu nu am ajuns nicioadata acolo, eram insotitor permanent in spital cu tata si nici notele n-au fost relevante.
un vis....doua..trei dar pana cand??? - de caty_lina la: 30/01/2006 18:01:53
(la: Doare… să visez)
Sunt o persoana care viseaza enorm de mult poate peste putinta , insa ajungi la un moment dat si iti dai seama ca ti-ai construit viata din vise...din speranta...din dorinta...visezi la saptamana viitoare si tu nu stii ce va fi maine...oare cum mai e si asta???Unltima perioada(2 ani) visez la acelasi lucru...lucru care pana la urma nu a fost posibil....si sincera sa fiu nu cred ca poate fi...eu continui sa visez si sa sper insa cine ma asigura ca nu ma imbat cu apa rece sau ca aceste vise nu ma duc intr-o prapastie..e normal...cum e sa te gandesti k 2 ani din viata i-ai irosit cu sperante care pana la urma nu s-au dovedit a fi nimic mai mult decat praf.....nu e vba de vreo iubire interzisa sau altceva ....e vba doar de revederea unor persoane situate la mii de km departare,.....am visat la ele si ink visez insa deja...e mult prea mult.....




sunt 2 ani.....mi-e teama de uitare......



v-am pupat! best wishes!!!
#102957 (raspuns la: #102897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apropo de vise si de experien - de sinival la: 06/09/2006 04:52:17
(la: FENOMENE INEXPLICABILE?)
apropo de vise si de experiente paranormale..imi permit sa relatez si eu in mic episod din nepalpitanta-mi existenta..
acum 4 ani a murit bunica mea..prima inmormantare la care eram implicata direct,decedatul fiind ruda apropiata..
nu am fost apropiata de fel de bunici si cu atat mai putini de aceasta,intrucat era destul de rea si-mi batea pisicile...chestia asta ma scotea din minti, mai ales ca atunci cand le lovea cu furie cu bastonul mai si prolifera "cuvinte de ocara"..trecem peste ..sa n-o vorbim de rau pe raposata..
bunica asta a mea..era genul ala plangacioas..pe care tot timpul o durea cate ceva..care se pregatise de moarte (avea tottul aranjat..ce pereche de pantofi,ce rochie sa poarte..ne-a lasat pana si instructiuni pt inmormantare..)..si parca ne si obisnuisem cu iminenta mortii ei..
in fine..a avut o moarte subita..si destul de brusca..
chestia weird e ca cu o saptamana inainte de a muri..am visat-o pentru prima si ultima data in viata mea..in camera ei,unde isi ducea existenta printre sacose pline cu serpi..pe care ii avea pe ea,printre ea..
si mi-amintesc si acum ca eu o tot intrebam diverse chestii iar ea nu imi raspundea,doar statea acolo , inconjurata de serpi si se uita fix la mine..
iar pe urma stiu ca m-am trezit brusc cu ideea asta in cap..o sa moara bunica!mi-a venit asa din senin..
n-am prea zis asta atunci nimanui..pt ca am zis ca e unul din visele mele mai ciudate ..pe care le mai am din cand in cand..dar dupa o sapt ,intr-o zi foarte de dimineata..am fost anuntati ca a murit..
eram plecata de acasa ..dar imediat am facut legatura cu visul..
nush..eu nu ma prea pricep la interpretari de vise..si nici nu prea le dau importanta..sunt o fire destul de pragmatica.. .dar experienta asta recunosc ca m-a cam pus pe ganduri...
visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
Cum zicea un mosneag: "vise t - de Daniel Racovitan la: 30/11/2003 12:38:07
(la: La multi ani Romania !)
Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))
Trebuie sa recunosc...... - de Camelia la: 18/12/2003 15:39:02
(la: Romani in strainatate)
Sunt in Anglia de 4 ani, dar cel putin o data pe saptamana ma trezesc intrebandu-ma daca ceea ce traiesc e adevarat. Ma tem ca intr-o buna zi voi realiza ca totul e un vis frumos si de fapt, eu traiesc inca in Romania.
Si asta in situatia in care acolo am avut o viata normala, un servici mai mult decat placut si nici o grija.
Mai multe griji am acum, munca multa, etc dar si impliniri pe masura.
Iar acum motivul principal al plecarii mele... stiu ca suna stupid dar, asta a fost in cazul meu. Nu am mai suportat atata ignoranta, hai sa-i spunem pe nume...lipsa de bun simt. Pe toate planurile. Puterea banului facand legea mai presus de orice logica.
Intr-o buna seara am hotarat sa plec. Nu a fost ceva cultivat. A venit de la sine.
Ciudat e altceva. Dupa ce pleci iti pare rau. Dar nici sa te intorci nu mai poti. E ca un drog. E mult prea bine....

Craciun fericit!!!!!!!!!!

Camelia
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
si-a implinit omul visul - de Coralie la: 07/01/2004 12:16:23
(la: Un roman din exil ctitoreste o biserica la Campulung Moldovenesc)
si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...
destinul unui emigrant - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:29:39
(la: Romani in strainatate)
ANA ILIE:

Un imigrant roman din America a fost impuscat in cap dupa ce a livrat pizza la o adresa din orasul Frankford (statul Philadelphia). Politia a exclus motivul jafului.
Bita Dobromirescu si sotia sa, Anisoara, si-au lasat copiii in urma, in Romania, pentru a porni in cautarea unei vieti fara comunism si saracie. Au pus piciorul pe pamantul american in 1989, ca refugiati politici, fugind din Romania prin fosta Iugoslavie. La mijlocul anilor 1990, familia Dobromirescu, reunita cu baiatul si cele trei fiice, ducea o viata linistita intr-o casa din nordestul Philadelphiei. Ca multe alte familii de imigranti, si acestia urmareau visul american. Intr-o fractiune de secunda, duminica noaptea, visul s-a transformat in cosmar: Bita Dobromirescu, in varsta de 46 de ani, a fost impuscat, de la mica distanta, in ceafa de un atacator necunoscut, dupa ce victima livrase pizza.

ENIGMA.Anchetatorii au gasit trupul lui Dobromirescu la cativa metri de microbuzul sau, care avea motorul in stare de functiune, la ora 9:15 seara, pe Strada Leiper. Dobromirescu era angajat de opt ani la New Oxford Pizza, aflata pe Bulevardul Oxford. Cand a fost descoperit, inca mai avea asupra sa incasarile din acea seara. Proprietarul pizzeriei, Dimitrios Koukaras, vorbind cu caldura despre cel pe care il considera mai degraba un prieten, a declarat politiei ca uciderea acestuia nu a avut ca scop jaful. Bita “mergea de trei ori pe zi in acea cladire, unde avem o multime de clienti buni”, a declarat el reporterilor de la “The Philadelphia Inquirer”. Si Lucia Dobromirescu, fiica in varsta de 19 ani, a spus ca “daca cineva ar fi vrut sa il jefuiasca, i-ar fi pus arma la tampla si i-ar fi luat banii. El le-ar fi dat tot”, avand in vedere ca a mai trecut prin situatii similare.

AVENTURI. “I s-au inta mplat o multime de lucruri, insa nu am crezut ca va muri”, spune copilul cel mai mare al familiei, Alina Dobromirescu, in varsta de 20 de ani. Viata lui Dobromirescu in America este destul de controversata. In anul 1992, Dobromirescu a fost impuscat de cinci ori in timpul unei confrunta ri cu un om inarmat, care ii ameninta familia. In 1994, Bita Dobromirescu a fost gasit vinovat de crima involuntara pentru uciderea acestui barbat.
Mai mult, in urma cu doua saptamani, la 3 ianuarie, Dobromirescu a fost lovit de o masina marca Cadillac, in timp ce traversa Bulevardul Oxford. Soferul a oprit pentru o clipa, apoi a parasit scena accidentului, lasandu-l pe Bita lovit, in mijlocul strazii. Dobromirescu a facut plangere la politie, insa ofiterii au declarat ca nu au putut face nimic, deoarece victima nu a retinut numarul de inmatriculare al masinii.
Cu toate acestea, Dobromirescu i-a povestit fiicei sale Alina ca l-ar fi vazut pe sofer in timp ce livra pizza intr-o cladire de apartamente din Strada Leiper, exact locul unde, doua saptamani mai tarziu, a fost ucis in stil mafiot.
Acum, politia a redeschis dosarul accidentului de ma sina, cautand indicii cu privire la asasin.

prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In una din saptamanile trecut - de gabrielpuiu la: 28/01/2004 01:38:13
(la: Preoti homosexuali?)
In una din saptamanile trecute am vazut o emisiune in care era prezent un tanar "teolog" si homosexual vs de un teolog autentic, profesor la o facultate de teologie in Bucuresti. Argumentele- oricare ar fi acestea -ca Dumnezeu l-a facut pe om si i-a dat posibilitatea ca mai tarziu, pe parcursul vietii, sa-si descopere inclinatiile sexuale nu au nici o acoperire.
Este clar ca suntem barbati si femei. Ne cunoastem fiecare indatoririle morale si sociale. Si chiar daca totusi- prin absurd-nu am fi avut cunostinta de acestea exista constiinta care vegheaza. In acest punct intervine doar sinceritatea noastra. Acceptarea faptului ca eista o problema si cautarea rezolvarii, rezolvare care nu este departe.
Noi-oamenii suntem supremul din tot ceea ce a facut Dumnezeu. Suntem chipul si asemanarea Lui. Suntem chemati sa fim fii Lui. Totul depinde de constiinta noastra.
Si atunci?
Doar o saptamana, nu cred ca - de Crisa la: 14/02/2004 16:14:44
(la: Sapte parlamentari romani s-au angajat sa traiasca la limita sar)
Doar o saptamana, nu cred ca le va fi greu; casa platita, de mancat si transportat o saptamana... Ma intreb daca or sa mearga cu autobuzul la slujba sau vine masinuta sa ii ia de la cuibusor..
Raspuns pt Florin - despre vise, despre politica si schimbare - de Cristian C. FRANCU la: 17/02/2004 16:06:26
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Spui ca si tu aveai vise mari prin '90. Sa inteleg ca ai fot 'dezamagit' si ai plecat?
Personal sper sa nu ma schimb prea mult!

Sunt constient ca in anii 90 (90-95) lucrurile stateau altfel pe aici prin tara. Atmosfera, mediu era altul.

Multe s-au schimbat insa de atunci. DE FAPT, MULTE am reusit NOI sa schimbam de atunci...in business, in economics, in politica chiar, in cultura....si in societatea civila!

PERFECT deacord, ma bucur ca ai spus asta: daca esti muncitor si destept poti sa fii bogat, sau sa reusesti as spune eu, ORIUNDE> Deci si in Romania.

Ideea mea: hai sa nu mai dam vina pe sistem, pe altii, pe guvern, pe mentalitati-caci tocmai aceste mentalitati blamate ne fac sa dam vina pe altii.

Hai sa trecem la treaba. FIECARE! Sa ne orientam pe solutii si nu pe probleme si sa nu ne lasam. THERE IS ALWAYS A WAY!
Cred in asta!

Si nu cred ca daca gandesc asa se poate spune ca inca mai cred in Mos Craciun...
Desi, Mos Craciun asta...este cel mai ambitios om de pe pamant...:) :) imagineaza-ti, sa duci tu intr-o singura noapte cadouri la toti copiii din lume. Super obiectiv!
:)

Cat despres a schimba oamenii...

In primul rand vrea sa invat sa ma schimb pe mine!!! Nu acel miloion de dolari e esential ci persoana care voi deveni incercand sa ii strang...

Abia dupa ce ma voi schimba si modela pe mine...pot sa incerc sa schimb pe cei din jurul meu.

Si impreuna cu ei sa schimbam pe cei din jurul nostru!

Sa le aratam ca se poate!

O viata irosita ar fi aia in care mi-as vedea numai de mine!

Implinirea mea: sa fac pe bani ce as face cu placere si gratis...sa ajut oamenii, sa tin training si sa ajut oamenii in personal developmentul lor!


!!!! Nu am vrut sa ma laud cu ceva!!! NU vreau sa imi scriu calificari sub nume...Nu am incercat decat sa ma prezint in primul meu mesaj...asa cum sunt...fara sa las ceva deoparte!

DESPRE PRESEDENTIE>..

nu acum! Florine nu acum, dar in 10-20-30 de ani...cine stie.

Cand voi avea ceva de spus, demonstrat, dovedit...cand voi avea ceva de aratat in urma mea...voi intra si in POLITICA!

Si stiu ca nu voi fi singur. Voi avea grija ca in jurul meu sa am oameni de exceptie.

:)

Numai de bine...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9867 (raspuns la: #9855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
chestia cu 15 kg in 3 saptamani - de (anonim) la: 25/02/2004 08:08:56
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Daca mai esti dispus sa oferi solutia ta in ceea ce priveste slabitul de 15 kg in 3 saptamani eu sunt numai ochi si urechi pt. ca am mare nevoie de asa ceva.
Multumesc anticipat!
Flo
#10550 (raspuns la: #9412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu am plecat acum 4 ani in ge - de (anonim) la: 09/04/2004 15:56:19
(la: Tot mai bine in Romania, oare?)
eu am plecat acum 4 ani in germania ca si au pair. decizia de a pleca am luat-o foarte greu. acum cand ma gandesc la acel timp ma bucur ca am decis in acest fel. prima noapte petrecuta in strainatate, departe de familia mea am plans. intre timp am invatat sa cunosc tzara, oamenii, limba...mi-am facut noi prieteni, am inceput sa studiez...mi s-a schimbat viatza complet...si eu m-am schimbat in mod radical. din fata timida de la inceput am ajuns sa ma transform intr-o persoana care are incredere in ea, care stie sa ceara ce e al ei, care lupta pentru un viitor al ei mai bun. bineantzeles ca mi-e dor de tzara!dar...de fiecare data cand merg in vacantza in ro imi doresc dupa o saptamana sa ma intorc in germania. motivele sunt mai multe: lipsa de nepasare a oamenilor in "functzie"(de exemplu o simpla vanzatoare)fatza de nevoile, cererile omului de rand. doresc sa spun ca in germania nu esti trimis de la ghiseu la ghiseu, ti se ofera solutzii de rezolvare a problemei pe care o ai...un neamtz te trateaza cu mult mai bine si mai politicos decat un concetatzean de al tau. pacat! asta ar fii doar ce imi trece acuma prin cap cred ca as gasi mai multe motive de a ramane in strainatate!
catzi bani ai nevoie de a trai bine in tzara? la intrebarea asta nu stiu ce sa raspund insa stiu un lucru: cei care se intorc in tzara cu bani nu au avut niste joburi de vis pe meleagurile straine! au dat probabil cu sapa, au facut curat prin nu stiu care case...au castigat un salariu de nimic (prea mic in comparatzie cu ce ar primi un localnic in mod legal), au tremurat sa nu fie prinsi ca lucreaza ilegal, au renuntzat la o gramada de lucruri doar ca sa puna banutz langa banutz,ca pe urma sa se intoarca in tzara si sa se dea mari cu ce au realizat! hmmm! asta nu e viatza in strainatate! mai bine fruntash la tine in sat decat codash la orash!
raspuns onest (atat pe cat se poate) - de miraz la: 13/04/2004 04:38:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
e destul de greu sa dai un raspunss onest deoarece sint tot felul de prejudecati vis-a-vis de cei care pleaca si vis-a-vis de cei care raman. incep prin a spune ca este o decizie personala si motivele acestei decizi, oricare ar fi ea, nu trebuie generalizata.
ai dreptate, cel putin in ceea ce ma priveste: familia - parintii - este ceea ce ma tine deocamdata aici. dar si un fel de sentiment ca nu m-as simti bine traind in alta tara. vreau sa vizitez alte tari, sa traiesc pentru o perioada relativ scurta de timp - 6 luni sa zicem - in alta tara, dar nu vreau sa plec pentru totdeauna. poate e si asa o chestie de constiinta, ca si cum as fugi de ceva. nu pot sa spun ca o duc bine material, dar in mod sigur as duce-o prost spiritual in alta tara. este si asta ceva ce tine de felul in care suntem fiecare si de felul in care simtim.
nu as pleca pentru ca in romania ai parte in fiecare zi de un spectacol, mai mult sau mai putin placut. schimbarile in bine sau in rau sunt atat de rapide incat daca pleci 6 luni, cand vii risti sa nu mai recunosti nimic. apropo de asta, un scriitor occidental spunea ca ii invidiaza pe cei esteuropeni pentru ca au despre ce scrie. asa si eu. am teme de gandire cat incape.
nu plec pentru ca sunt convinsa ca poti avea o viata buna si aici.
mi-ar lipsi incursiunile in natura cu familia si prietenii, mi-ar lipsi petrecerile de sambata seara, discutiile de zi de zi, mirosurile de placinte si prajituri din fiecare duminica, chiar si sarmalele desi nu mi-ar lipsi sarmalele, agitatia din vinerea mare din oras si piata, colinzile din saptamana craciunului, sentimentul ca faci parte din ceva (nu stiu ce) si o senzatie de protectie ca indiferent ce se intampla in lumea mare aici este in loc sigur (asta deja tine de superstitie nu neaparat de o realitate). mi-ar lipsi mormantul bunicii mele.
si este ceva ce nu imi lipseste: vesnica intrebare ce ar fi daca? am luat o hotarare si deocamdata nu cred ca este cea gresita. poate ca peste cativa ani o sa cred altceva, dar in mod sigur nu o sa regret decizia de acum.
#13757 (raspuns la: #13442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma alatur viselor voastre !pa - de (anonim) la: 22/04/2004 05:12:03
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ma alatur viselor voastre !pacat ca in Rom. n-am intilnit multi oameni vegetarieni...chiar a fost o problema si un subiect de gluma...
#14300 (raspuns la: #13882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...