comentarii

sarut mana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"sarut mana" - de Baloo_ la: 21/07/2006 21:28:45
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
pentru mine :
"sarut mana" = politete umila
"buna ziua" = politete decenta

Sunt pentru politete, dar decent.


Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
"Sarut mana" - Test - de Baloo_ la: 23/07/2006 12:32:15
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Va rog sa facem impreuna un mic test.
Si anume: Sa-si aleaga fiecare barbatul caruia ca si copil ii spunea "sarut mana", care avea diferenta de varsta cea mai mica fata de cea proprie si care pana la implinirea varstei de 30 de ani traia inca. Mai departe intrebarea suna: la varsta de 25 de ani cum ati salutat acest barbat?
1. Daca mai departe cu "sarut mana" atunci imi ridic palaria si ignorati ce scrie mai departe.
2. Daca nu atunci de ce? Pentru ca ati intrat in "randul oamenilor", adica ati fost recunoscut de adult? Ce inseamna asta ca exista doua clase aproape sociale, asezate pe verticala - a copiilor jos si a adultiilor sus? Si cine ingrijeste pastrarea acestora daca nu tocmai adultii? Si de ce au nevoie adultii de aceasta impartire? Sa-si impuna autoritatea mai usor? Dar de ce mai usor cand avem de-a face doar cu niste copii? Nu este incorect cand adultii fac asa un pic abuz de putere si se impun fara ca si copilul sa aibe dreptul sa se apere? Nu se simte oare copilul ca facand parte din clasa "de jos" cu efectele posibile, chiar inconstiente, aferente?
Ma opresc aici ca cine stie ce mai scormonesc si mai gasesc :))

Le multumesc participantilor la test.
apropo de saru mana - de donquijote la: 22/07/2006 14:48:31
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
gestul in sine, de a saruta mana unei doamne/domnisoare se mai practica in romania?
ca in vest in afara de paris, si asta rar, n-am prea vazut :)
Ruga pt. parinti ...al lui Paunescu - de Madalina la: 22/11/2003 10:21:32
(la: Cele mai frumoase poezii)
Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i Doamne inapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti întarzia
Sa o ia de la început.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pamant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.

E pamantul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Ssrut-mana, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Am trimis de doua ori poezia din cauza problemelor legate de caracterele speciale ale limbii romane...
Scuze...
Sarut-mana, parinte! - de Alice la: 27/11/2003 03:22:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Acum mi-e clar!

Am fost martora unei dispute in care se sustinea ca, in icoana, Fecioara trebuie sa-si poarte pruncul pe bratul drept, fiindca, altfel, nu-i icoana ortodoxa.

Care-i adevarul?

Multumesc.

Barbatii..... - de bluey2564 la: 05/03/2004 03:27:22
(la: Pentru femei)
... ii dorim si ii respingem, ii criticam si ii laudam, ii uram si ii iubim, adica facem cam ceea ce fac si ei fata de noi. Si noi si ei suntem, in acelasi timp si vulpi si struguri acrii.

Cu cateva luni in urma, in biroul in care lucram cu inca trei colege a intrat seful nostru si ne-a intrebat din senin: "voi v-ati dorit vreodata sa fi fost barbati?" Doua colege au raspuns negativ, iar o alta si cu mine am raspuns "da", ceea ce a starnit nedumerirea sefului care nu putea intelege cum de nu suntem incantate sa ne stim dorite si admirate
- Nu va creste inima cand vedeti cum li se scurg unora ochii dupa voi?"
Niciodata nu am fost in stare sa ma abtin a da replicile care imi vin si care, nespuse mi-ar ramane in gat, asa ca i-am raspuns:
- Si femeilor li se mai scurg ochii dupa barbati, chiar daca nu intr-un mod la fel de evident.
- Eu n-am observat nici o femeie careia sa i se scurga ochii dupa mine.
- V-am spus ca o facem mai discret si, in plus, nu ni se intampla chiar cu toti barbatii.
Cred ca si-a muscat buzele in timp ce iesea din birou pentru a nu fi nevoit sa mai gaseasca ceva de spus.
Si iata-ma dupa cateva luni, devenita asistenta lui si prinzand din zbor un schimb de replici pe care il avea cu un vizitator pe care il indemna sa nu se casatoreasca, sa ramana "tanar si suplu" (nu vad legatura, dar nu conteaza), ca insuratoarea... bla, bla, bla... Respectivul, iesind, ma saluta cu un firesc si de bun simt "sarut mana", ceea ce a provocat reactia sefului:
- Vezi? Deja ai inceput sa spui "sarut mana".
Am tinut ca, imediat ce l-am prins intre patru ochi, sa-i spun ca un "sarut mana" nu e nici pe departe o dovada de slabiciune, ca politetea este apanajul barbatilor adevarati.

Ceea ce vreau sa spun este ca - dupa mine - barbatul cu adevarat sigur pe propria sa masculiniate nu simte nevoia de a o afisa ostentativ, pozand in "macho", barbatul adevarat stie ca virilitatea sa nu e stirbita de un comportament "soft". Un barbat pe care eu il pot considera adevarat nu se jeneaza sa fie sensibil si delicat, sa-si recunoasca propriile vulnerabilitati. Un barbat are voie sa si planga, fara ca asta sa-l faca mai putin barbat. Aceasta dovada de onestitate cred ca poate fi privita si ca una a realei valori umane a individului, poate reprezenta certificatul lui de calitate.
Daca barbatul de langa mine nu are voie sa aiba slabiciuni, inseamna ca eu sunt obligaa sa ma afisez ca find femeia slaba cu o permanenta nevoie de ocrotire si ce rost ar avea sa ne risipim energia si timpul incercand sa pozam in ceea ce nici macar nu ne-am dori sa fim?

Baieti, concluzia pe care ar trebui sa o trageti e urmatoarea: nu va iubim nici pentru ca (unii) aveti muschi, sau bani, sau faima... Atunci cand va iubim, se intampla pentru ca ceva a facut "click", pentru ca, undeva, s-a produs scanteia...
Si mai tineti minte singura regula valabila: scanteia se produce, de fiecare data, din cauze si in conditii diferite!
pregatisem initial un ditamai - de alexbrie la: 13/05/2004 07:31:49
(la: Cine suntem noi, romanii?)
pregatisem initial un ditamai mesaj dar din cauze de tastatura frantuzeasca am gresit si am inchis fereastra.
iata rezumat:

Ce cred ca ne sunt proprii:
1. obiceiurile (mai faine ca ale multor altora): colindele (nu imi pot inchipui Craciun fara ele), ciocna si "Hristos a inviat" de Pasti, multe altele (ajungan pana la "sarut mana pentru masa" - "sa cresti mare")
2. felul aproape de disperare si uitare in care petrecem: pana la ziua, pana cand vine politia sa ne calmeze; cantecele, horele pe "tiganiada" sau sirtaki)
3. ironia, cinismul, melancolia, umorul negru cu care ne acceptam soarta: citeste ziarele si o sa le simti; culmea e ca ne sunt caracteristice; altfel nu am fi doinit atatea secole fara sa facem ceva; nu am fi indurat ciocoi, turci, fanarioti, habsburgi, samd; nu ar mai fi fost Cioran atat de obsedat de disperare si Ionescu obsedat de absurd.
4. speranta
mya si complexele nationale - de AlexM la: 29/07/2004 21:40:05
(la: Complexele la romani)
mya se intreba daca nu cumva "mostenirea vechiului regim" ar fi cauza complexelor fatsa de straini.
Daca prin vechiul regim se intelege regimul lui Ceashca, pot spune ca acesta ar fi ultimul care ar veni pe lista.
De fapt complexele românului nu sint complexe ci sint frici sanatoase dezvoltate in timpul veacurilor. Sa ma explic:
- românul nu are complexe de inferioritate fatsa de straini , el in sinea lui considerandu-se superior multor neamuri. Românul insa a invatat ca orice venetic venit in tsara lui ajungea maine poimaine te miri cine, acest "te miri cine" avand putere, bani, armata, relatii s a m d cu care putea sa-i faca de petrecanie mireanului.
Chestiunea este foarte veche si probabil ca a inceput sa se formeze odata cu intrarea primilor stapani de neam strain peste bastinasi. Daca acestia or fi fost Romanii primii ( de fapt Questorii lor si tot aparatul administrativ), daca acestia au fost Slavii, nu putem sa spunem exact. Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români. Asta nu insemna ca ei vorbind româneste si uitand limbile lor germanice, unguresti, avare, cumane, grecesti, etc au devenit "oameni ai popurului". Deloc. Istoria noastra scrisa ne arata destul de bine cat de atasata de tsara era boierimea care stia sa-si apere interesele si se aciuiau in preajma Domnului numai cand aparea un pericol comun. Indata ce acest pericol trecea, Domnul era dat jos, asasinat, mazilit, vandut, totul pentru ca aceasta boierime sa-si apere privilegiile si sa o duca bine.
Ca atare, omul de rând a invatsat ca tot ce-i strain este in general om cu putere. Care chiar daca nu o are momentan , o poate avea in scurt timp si el saracul, omul cu ghioaga, mai bine isi vede de treaba, scoate palaria si zice "sarut mana conashule" ca de, nu se stie niciodata pe unde scoate dracul coada...
In perioada comunista nu s-a putut constata decat ca românul era invidios pe strainul care era in românia ca avea access la shop si ca isi permitea unele lucruri care el nu si le permitea, dar in nici un caz nu mai era acea forma de respect fatsa de straini inradacinata in fiinta sa de secole. Acum, scotsand capul in lume si fiind noi straini intre "bashtinashi" putem compara si vedea ca "centaurul" italian care s e plimba prin bucuresti este un vai mama lui de zidar prin Germania, ca Spaniolul de care vorbeam este de fapt un biet emigrant Arab ajuns si el prin Spania, ca neamtsul pe care-l respectam este un simplu om care se duce zilnic la munca , lucru ce-l facem si noi s a m d. Si intradevar, comparam , vedem si simtim ca la nivel de procente, românul intradevar este un exemplar destul de bun care nu are de ce sa se lase mai prejos sau se considere mai prost decat altii.
Poate ca intrebarea care se naste ar fi: daca e asa de bunicel, de ce nu merg lucrurile acasa la el cum trebuie? Si asta e simplu de raspuns. Lucrurile nu merg datorita defectelor noastre. Care sint defectele noastre in general? Ei.... asta e un subiect separat, sau ar trebui sa fie.

AlexM
hm... - de Crisa_ la: 25/08/2004 22:41:39
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Itic o suna pe dna Goldstein:
– Alo, sarut-mana, ce mai faceti?
– Ce sa fac, sunt singura, sotul e pe teren de-o luna...
– Atunci poate imi permiteti sa trec pe la dvs., bem o cafeluta, facem amor...
– Vai, domnule Itic, credeti ca sunt o femeie usoara?
– Da’ cine a pomenit de bani?
o neintelegere - de Muresh la: 01/09/2004 13:46:26
(la: Asa a vrut Dumnezeu...)
Domnul meu . E o neintelegere aici .Nu-mi pasa ca amintesti de holocaust . De obicei , noi evreii , sintem acuzati ca una doua aducem subiectul acesta in discutie , dar daca dumneata o faci si nu eu , nu vad nici o problema . Eu am incercat numai sa-ti raspund la acuzatia dumitale ca nu as gandi global . Daca aminteam de Holocaust , m-as fi referit la un caz particular . Dar in postarea mea #20689 nu am amintit Holocaustul pt. ca am vrut sa dovedesc ca "gandesc global" , dupa expresia dumitale . Ma mira , insa , ca pana intr-atat imi exagerezi sensibilitatea incat sa te temi ca ai "putea atrage reactii necontrolate pe forum " . Fii sigur ca astfel de reactii nu vor veni din partea mea si dealtfel cred ca nu vor veni din partea nimanui , draga Mario .
Sper ca am facut ordine in chestia asta si putem acum sa continuam in liniste .Sper tot asa ca nu ma vei acuza de blastfemie .
Exista o vorba care spune ca daca Dumnezeu n-ar fi existat am fi trebuit sa-l inventam . Intelesul meu asupra acestei spuse paradoxale este ca credinta este o necesitate . Agnostici ca mine au o probleme . Suntam orfani , nu avem pe cineva care sa ne apere la nevoie . Si atunci care ar fi problema . Hai sa trec in "tabara " credinciosilor si sa ma bucur de obalduirea Dumnezeiasca . Chestia e ca daca eu l-as fi inventat pe Dumnezeu el ar fi fost mai altfel . Te rog sa ma scuzi , no ofence intended , dar Dumnezeu asa cum este el conceput de religiile mozaica si crestina , nu-mi place . De aceea sunt un agnostic . De ce nu-mi place ?. Din multe motive . Citez din prima mea postare :

"Dumnezeu ii da omului libera alegere . Insemneaza ca un criminal nu va fi oprit sa ucida un om drept si religios . Orfanii vor spune ca asa a vrut Dumnezeu ?. Ucigasul va fi pedepsit de Dumnezeu si , poate si de justitia oamenilor , dar orfanii , orfani vor ramane ".

Chestia asta cu libera alegere ma supara . Nu din cauza ideii ci din cauza consecintelor . Unui raufacator potential nu-i dai libera alegere .S-ar fi putut altfel ?. S-ar fi putut oare concepe ca ar fi putut exista un mecanism (in sens de metoda , proces) care sa opreasca mana care coboara cutitul asupra victimei (ca in scena sacrificiului lui Itzhac ) ?. O asemenea interventie directa in viata de toate zilele e posibila , e practica ?. Probabil ca nu . Doar nu suntem niste marionete . Atunci care ar fi solutia ?. Extirparea raului din om . Suntem creati dupa asemanarea Domnului . Domnul e bun , asa ar fi trebuit sa fim si noi .Asa or fi fost Adam si Eva . Aproape asa . Daca ar fi fost perfecti nu ar fi mancat din fructul oprit .Adica chiar de la inceput Dumnezeu l-a creat pe om inoculandu-i in mintea si sufletului un conflict de neimpacat : o minte ca aceea care o avem si noi . Suntem curiosi si dornici de a cunoaste . Pe de alta parte i s-a interzis cunoasterea .Sunt legi nepractice care creaza vinovati potentiali . Exact acesta a fost cazul si aici . Un fiasco stiut de la inceput . Urmarea :alungarea din rai . Si de ce i s-a interzis cunoasterea lui Adam ?
.Geneza 3:22 :
Iata ca omul a ajuns ca unu din Noi (ce insemneaza "Noi" ? . Erau mai multi creatori ?. Elohim e intradevar PLURAL (?) , nn) .Sa-l impiedicam ca nu cumva ...sa ia din pomul vietii ...si sa traiasca in veci ".
Adica , dintr-odata , omul a devenit dusmanul lui Dumnezeu .
Nu e deajuns ca "Lucifer s-a revoltat impotriva lui G-d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat" , cum spui dumneata , acum e un pericol ca si omul sa pericliteze cerurile .
Si iata cum Adam si Eva au fost alungati din Edenul acela cu toti copaceii aia miraculosi a caror fructe dadeau omului puteri care il faceau periculos pt. insusi Creatorul sau Creatorii . Si avand o viata grea , omul nu au mai avut timp si putere sa fie un pericol pt. Creator/ii .Mai mult de atat . Li s-a cerut sa spuie "multumesc , sarut mana stapine/stapini ".

Si mai spui dumneata :
"Studiaza Biblia pentru a intelege relatia de cauzalitate, cum a fost creat omul, ce s-a intamplat mai apoi etc."

Cu accent pe "etc.". Adica , "mai necredinciosule , studiaza Biblia si mai apoi vom vorbi . In momentul asta nu-ti pot spune mai mult " .

Ti-am pus "vorbele in gura ?" , sau chiar asa trebuie sa inteleg scrisoarea dumitale ?.

In concluzie , pana la o alta veste raman agnostic si citirea Bibliei nu ma apropie de religie , dimpotriva .
Multumesc pt. atentie .

Shalom ,
M.




#20768 (raspuns la: #20761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Libera alegere - de Muresh la: 07/09/2004 16:50:55
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sunt , din pacate , un agnostic . Din pacate , spun , pt. ca din totdeauna i-am invidiat pe credinciosi , pe adevaratii credinciosi care spun : Domnul a dat , Domnul a luat , fie numele Domnului laudat . Asta insemneaza ca un credincios este (mai) imun decat mine fata de nenorocirile care s-at putea abate asupra lui .
Credinciosul isi pune nadejdea in Dumnezeu , sperand ca toate vor fi OK pt. el , si daca , totusi , se intampla vreo nenorocire , "pai asa a vrut Dumnezeu" . Si de ce s-a intamplat nenorocirea asta ? "Pai nepatrunse sunt caile Domnului" .
Eu nu am "luxul" asta . Eu trebuie sa ma bazez pe mine insumi , fara protectie .

Exista o vorba care spune ca daca Dumnezeu n-ar fi existat am fi trebuit sa-l inventam . Intelesul meu asupra acestei spuse paradoxale este ca credinta este o necesitate . Agnostici ca mine au o probleme . Suntem orfani , nu avem pe cineva care sa ne apere la nevoie . Si atunci care ar fi problema . Hai sa trec in "tabara " credinciosilor si sa ma bucur de obalduirea Dumnezeiasca . Chestia e ca daca eu l-as fi inventat pe Dumnezeu el ar fi fost mai altfel . Va rog sa ma scuzati , no ofence intended , dar Dumnezeu asa cum este el conceput de religiile mozaica si crestina , nu-mi place . De aceea sunt un agnostic . De ce nu-mi place ?.
Dumnezeu ii da omului libera alegere . Insemneaza ca un criminal nu va fi oprit sa ucida un om drept si religios . Orfanii vor spune ca asa a vrut Dumnezeu ?. Ucigasul va fi pedepsit de Dumnezeu si , poate si de justitia oamenilor , dar orfanii , orfani vor ramane.

Chestia asta cu libera alegere ma supara . Nu din cauza ideii ci din cauza consecintelor . Unui raufacator potential nu-i dai libera alegere .S-ar fi putut altfel ?. S-ar fi putut oare concepe ca ar fi putut exista un mecanism (in sens de metoda , proces) care sa opreasca mana care coboara cutitul asupra victimei (ca in scena sacrificiului lui Itzhac ) ?. O asemenea interventie directa in viata de toate zilele e posibila , e practica ?. Probabil ca nu . Doar nu suntem niste marionete . Atunci care ar fi solutia ?.
Extirparea raului din om .
Suntem creati dupa asemanarea Domnului . Daca Domnul e bun , asa ar fi trebuit sa fim si noi .Asa or fi fost Adam si Eva . Aproape asa . Daca ar fi fost perfecti nu ar fi mancat din fructul oprit .Adica chiar de la inceput Dumnezeu l-a creat pe om inoculandu-i in mintea si sufletului un conflict de neimpacat : o minte ca aceea care o avem si noi . Suntem curiosi si dornici de a cunoaste . Pe de alta parte i s-a interzis cunoasterea .Sunt legi nepractice care creaza vinovati potentiali . Exact acesta a fost cazul si aici . Un fiasco previzibil . Urmarea :alungarea din rai . Si de ce i s-a interzis cunoasterea lui Adam ? :
Geneza 3:22 :
Iata ca omul a ajuns ca unu din Noi (ce insemneaza "Noi" ? . Erau mai multi creatori ?. Elohim e intradevar PLURAL (?) , dar asta e un alt subiect) .Sa-l impiedicam ca nu cumva ...sa ia din pomul vietii ...si sa traiasca in veci ".
Adica , dintr-odata , omul a devenit dusmanul lui Dumnezeu .
Nu e deajuns ca Lucifer s-a revoltat impotriva lui G_d si a atras rebeliunea ingerilor ce i s-au alaturat , acum exista pericolul ca si omul sa pericliteze cerurile .
Si iata cum Adam si Eva au fost alungati din Edenul acela plin de copaceii aceia miraculosi a caror fructe dadeau omului puteri care il faceau periculos pt. insusi Creatorul .
Si avand o viata grea , omul nu au mai avut timp si putere sa fie un pericol pt. Creator.Mai mult de atat . Li s-a cerut sa spuie "multumesc , sarut mana stapine".

In concluzie , pana la o alta veste raman agnostic si citirea Bibliei nu ma apropie de religie , dimpotriva .

M



Parinte, - de carapiscum la: 30/09/2004 12:21:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Vin la dv-stra cu o serie de nelamuriri si intrebari legate de unele probleme f. actuale si stringente la care n-am prea gasit raspunsuri multumitoare. E vorba in primul rand de CLONARE. Dupa cum probabil stiti profesorul ce s-a ocupat de clonarea oii s-a aratat dispus sa continue experimentul pe oameni, in pofida tuturor actiunilor de protest indreptate impotriva ideii sale. Ce nelamuriri am legat de aceasta? As vrea sa-mi spuneti care este pozitia bisericii legata strict de problema in cauza: argumente si contra-argumente; iar in cazul in care experimentul va fi dus la bun sfarsit cu rezultatele scontate, cum vedeti implicatiile dpdv teologic si moral? Va purta acea fiinta suflet uman la fel ca noi sau nu? Vedeti dv-stra, problema e mai mult decat spinoasa si cere nu numai explicatii logice si pertinente, dar si o abordare fatisa din partea bisericii crestine universale- poate chiar un nou sinod ecumenic la care sa se dezbata aceasta conceptie moderna despre lume si viata. Paralel cu asta poate "scapati" ceva informatii cu referire si la insamantarile artificiale- cine sadeste sufletul in acel om si daca pastreaza caracterul de creatura a lui Dumnezeu.

O alta problema ce "ma fascineaza", ca sa zic asa, e aceea a folosirii pe canalele media a unei importante cantitati de informatii ce vin in contradictie fatisa cu invatatura bisericii despre mantuire si viata de apoi, la fel si cu invatatura despre originea si fiinta lumii pe acest pamant. Stiti ca se pun tot mai des pe tapet teorii puerile, cu asa-zise baze stiintifice, care daca nu rastoarna scaunul lui Dumnezeu cel putin il clatina.

Si o a treia problema este aceea a "drepturilor animalelor". Sa spun dinainte ca sunt un mare iubitor de natura si de animale si ca obisnuiam candva sa strabat padurile noastre seculare din Moldova... Spuneti-mi unde se sfarsesc aceste drepturi ale animalelor si unde incep ele, fiindca mi se pare ca nu in putine cazuri aceste drepturi vin in contradictie cu insasi drepturile fundamentale ale individului. Si mai am impresia ca oamenii de azi prefera sa slujeasca vietatilor de tot felul mai mult decat omenirii insesi- ca au uitat ca animalele sunt date spre slujire si nu pt. ca ele sa fie slujite-, in acest fel facandu-se partasi inchinarii la idoli. Nu cer sa-mi dati dreptate ci doar sa va exprimati cu privire la aceste stari de lucruri ale modernismului acerb in care ne zbatem de ceva vreme.

Sigur ca problematica abordata e f. vasta si necesita un spatiu adecvat, asta ca sa nu mai pomenesc de timp, insa sper sa-mi puteti da unele raspunsuri decente. Respectele mele si sarut-mana!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
prea in scurt ..doar 1 luna - de She28 la: 18/02/2005 12:38:31
(la: Ultima luna din viata)
presupunand k mor intr-o luna..tare greu..nu de alta doar toti murim, dar este groaznic sa stii cand! Phai as regreta enorm k nu mi-am facut un copil..as regreta enorm toate visele neimplinite si varsta mea..dar trecand peste regrete..
As sta o noapte intreaga la povesti cu parintii mei carora de cand am crescut..si sunt ani buni de atunci, nu le-am mai acordat timp si atentie. Si mai mult, le-as spune in sfarsit cat de mult il iubesc pe Dumnezeu pentru k mi ia harazit...pentru k sunt extraordinari..dar mereu am avut un soi de rusine in a le spune asta..si le-as saruta mana pe care de atatea ori am vrut sa le-o sarut.
Mi-as imparti modesta mea 'avere'..prin veri si verisoare, i-as spune in sfarsit fratelui meu ca este un ma tont pt toate greselile si modul lui de viata..si kiar daca ii sunt sora mai mica cu multi,multi ani..l-as ciufuli putin!
As scrie, pt k intotdeauna mi-a placut sa scriu..o carte, o poezie..fie kiar si o scrisoare, mi-as saruta iubitul...
Si as pleca departe.Departe de lume..dar mai aproape de Dumnezeu pentru o ultima ruga
Zaraza... - de Rien 2 Loin la: 27/05/2005 10:03:08
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Da Zaraza, Rodi ne-a lasat prosti... si pentru asta-i zic "sarut-mana".
O continuam sa facem sex asa, anarhic cum spui tu, "a piacere", ca si pana acum.
#51646 (raspuns la: #51481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LOOOL, sa pun la "perle" sau aici ??? - de Dominique la: 10/09/2005 18:09:22
(la: De ce deranjeaza adevarul?)
Buna ziua Gigi, ca "sarut mana" spun doar doamnelor :))

Nu stiu care ti-e problema, dar cred ca rezolvarea ei
depaseste cadrul Cafenelei...
Sper sa nu fantasmezi ca esti un Ben Laden in iarba :))

"qui a peur du mechant loup???
c'est pas nous.. c'est pas nous..."

mp-ul pe care mi l-ai scris...:))) O adevarata perla!
Merita sa-l reproduc LOOOL

""Expeditor: gigi2005
Subiect: precizari
Date: Sat, 10/09/2005 - 17:42

inainte sa te bagi ar fi bine sa citesti. Avocatzi neplatiti sunt pe toate drumurile! Aia platiti sunt mai valorosi si nu arunca cuvinte asa, pentru oricine! Zeflemeaua asta nu-ti vine bine, mai ales ca la prima remarca ai ca dat-o in bara! Dar de, romana e o limba grea!
Daca tot faci comentarii, ar fi bine sa te acomodezi cu personajul. Nu-mi aduc aminte sa fi schimbat vreo vorba cu tine. Citeste si abia apoi comenteaza.
Iar subiectul la care faci referire este ca toate celelalte.
Si intre noi fie vorba, dupa comentariile tale, esti cam putzintica la minte. Daca mai te referi macar o singura data la mine am sa-i scriu admin-ului. Te rog sa-ti pastrezi neutralitatea.
cu bine! ""

UN Dominique :)))
#71212 (raspuns la: #71202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarut mana Anisia - de Dominique la: 20/09/2005 15:52:32
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Nu cunosteam linckul, ma duc imediat. Multumesc mult
#73350 (raspuns la: #73325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia, - de Dominique la: 23/09/2005 23:06:25
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Nu te demoraliza, este o vorba care spune :
dupa nori.. soarele
si dupa ploaie.. timpul frumos :))

Inca o data multumesc pentru amabilitatea ta
si un week-end placut
Sarut-mana
#74383 (raspuns la: #74382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai baieti, - de anisia la: 24/09/2005 20:39:48
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ce tot sporovaiti voi acilea? cum ca dominique ar fi jimmy-cecilia? pai de unde si pana unde...ca mie vad ca dominique imi vorbeste foarte frumos, ceea ce jimmy-cecilia nu ar fi facut. ba mi-a mai zis si "sarut-mana"...:)) ar fi super caraghioasa situatia , daca ar fi asa...

dar sa-l lasam pe dominique sa ne lamureasca :)

___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#74517 (raspuns la: #74514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deja miroase a misoginism - de daniela_sorina_albeanu la: 21/10/2005 09:22:50
(la: Romancele - neam de curve ??)
nu toate femeile romance cad in extaz cand vad un italian "macho si cu bani" dar poate acestia or fi la ora asta mult mai politicosi decat multi dintre romanasii nostri care n-ar da un ban pe-o floare sau nu s-ar deranja sa vorbeasca politicos cu o femeie!Uneori limbajul intre doi tineri este de-a dreptul socant cand treci pe langa ei! Pe de alte parte si femeile romance isi merita soarta!aveam in facultate un profesor extrem de politicos si bine pregatit care ne saruta mana atunci cand il intalneai pe strada sau ii intrai in birou cu o problema (el fiind si prodecanul facultatii) , vreau sa spun ca multe dintre colegele mele mai mici considerau ca este libidinos si ca vrea ceva de la ele! asa ca multe dintre noi, nu merita politetea barbatilor nostri! Treziti-va fetelor!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...