comentarii

satul copilariei mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Daca am inteles eu ce trebuia din profilul tau, esti undeva departe... Dar presupun ca mai dai binete si pe la noi din cand in cand.
Te astept sa-ti prezint satul copilariei mele, care mi-e cel putin la fel de drag cum ii era lui Creanga Humulestiul...:) Si care e neschimbat de zeci de ani. Aceleasi batrane cu batice in cap ce stau in poarta si dau binete tuturor, fie ca's cunoscuti, fie ca nu... Acelasi miros de fan proaspat si rosii abia culese..Aceeasi liniste ce te face sa crezi ca esti...pe Taramul Fagaduintei...:)
bun adus ce dat la schimb? - de Alice la: 28/06/2004 10:16:00
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pe unii, i-am cunoscut indeaproape: laieti, spoitori ...isi puneau corturile la marginea satului si pazeau vacile comunitatii, spoiau ceaune, la schimb, pe hrana.
eram copil si buna ma tinea sa nu ma duc la ei, ca 'ma umplu de paduchi'.:)

ei bine, ma duceam si-i urmaream cu ochii lacomi: hainele starostelui, mustata lui, cozile impletite ale femilor si fustele alea care se invarteau naucitor in dans, clinchetul monedelor din par si al salbelor, tropotul talpilor goale in praf al liotei de puradei care se porneau intotdeauna s-alerge ca la un semn ... si caii - doamne sfinte, caii!!!
ii domoleau cu vorba si-i incalecau fara capastru ori sa, intrau calare in goana in apa Buzaului, involburand apele ...un tigan din asta m-a urcat pentru prima data pe un cal si m-a plimbat incet vreun ceas, timp in care nici nu putem rasufla de incantare.
tiganii astia traiau in alta lume, sistemul lor de valori imi parea atunci teribil - i-am vazut cum se judecau si am vazut pedepsele!!!

o mare parte a copilariei mele s-a derulat sub vraja acelor ceasuri petrecute cu ei...

nu, tiganii de-atunci (cinstiti si mandri) nu-s oamenii pervertiti care duc faima tarii peste mari.

atat le spun acelora ce nu i-au cunoscut: nu dati cu piatra in ce vi se pare ca stiti.
ce nu vedeti, ar putea fi mai profund si v-ar aduce in marele pacat de-a savarsi nelegiurea de a lovi in lucruri care, printr-o ironie, v-au scapat.
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Ma apropii de colinele copila - de alura la: 20/12/2004 09:57:12
(la: Vacanta la bunici)
Ma apropii de colinele copilariei mele si simt emotia, nostalgia, ca de fiecare data. Acum imi amintesc de o iarna geroasa... inghetase bocna lacul de langa satul bunicilor mei, iar eu tocmai primisem o pereche de patine. Tare mult imi doream sa plutesc pe gheta, asa ca, dupa ce m-a infofolit bunica intr-o broboada maronie, sa nu-i inghete gatul si urechile copilului, am fugit spre lacul inghetat. Acum, cand ma gandesc, cred ca eram tare caraghioasa, dar niciodata nu m-am simtit mai libera ca atunci. Lacul ere pustiu, nimeni nu se incumeta sa iasa afara pe asa un ger si nici nu aveau de ce. Alunecam pierduta in visele mele , din cand in cand ma ancoram in prezent, ma bucuram din plin de fiecare clipa si ma simteam Craiasa Zapezii, Zana Zanelor, cea mai frumoasa balerina... lumea toata era a mea si eu eram a lumii, si nimic nu tulbura atunci fericirea mea de copil...
dorintele copilariei - de Grettel la: 17/02/2005 17:10:06
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu cel mai mult si mai mult mi-am dorit sa cresc mare... si am reusit.
Apoi, cand am aflat (ca asa mi-au spus mie oamenii mari) ca asta nu e o dorinta, am vrut sa fiu procuror... si tata mi-a zis ca nu pot... asa ca n-am mai incercat... da' pana la urma tot pe acolo sunt...

stii care e problema mea cu intrebarea ta? - ca eu nu cred ca dorintele copilariei mele sunt nerealizate cata vreme viata mea nu s-a sfarsit.
Voiam sa scriu si sa public si, dupa ce am incercat sa fiu ziarist, am hotarat sa ma apuc de scris o carte a mea. Pe care, cand voi simti ca sunt pregatita, sa o si public.
Am mai vrut la un moment dat sa pictez si sa desenez dar ai mei mi-au spus ca este o indeletnicire nedemna (pentru o liceeana pe care o asteptau examene), paguboasa si mai ales inutila. Acum am de gand sa incep sa daruiesc tablouri.
Cand eram mica imi imaginam ca in anul 2000 voi avea familie, copii, casa si vacante de facut la bunici. Nu am decat casa - inca.
Acum visez sa calatoresc mult-mult. Am calatorit ceva si probabil ca am sa o fac in continuare, nimic nu ma impiedica.
Asa ca nu prea stiu ce sa-ti spun despre visele copilariei mele nerealizate...
sau poate ca n-am incetat sa gandesc ca un copil?
alte episoade - de cico la: 25/07/2005 01:57:49
(la: Castanele sunt bune?)
Episoadele povestite de tine mi-au adus aminte de altele :

(1) Un prieten s-a intors dintr-o scurta vacanta prin NE-ul statelor unite. Cind s-a oprit in Boston sa-ntrebe de directii, s-au adunat in jurul lui multime de binevoitori. In New York, aceeasi situatie. Cu diferenta ca, pina a gasit pe unul sa se opreasca, mai toti fugeau si se faceau ca ploua.

(2) Pe aleea copilariei mele, mi-a povestit cineva acum 4-5 ani ca a oprit-o unul si i-a furat unei foste vecine geanta ziua-n amiaza mare, sub ochii altora carora le era teama sa intervina. Cu ani in urma, nu as putea sa-mi imaginez asa episod. Aceea era o alee a noastra, printre blocuri, plina de copii si adolescenti. Daca ar fi indraznit careva sa faca pe-atunci asa ceva, ar fi sarit toti vecinii pe el, sa-l culce la pamint.

PS: sunt atatea conferinte cu conotatii negative: moarte, tristete, rautate, depresiuni nervoase, incat am considerat ca e timpul sa discutam si despre ceva cu conotatii positive…

Ai mare dreptate, si eu eram cam satul de-atitea subiecte deprimante. Dar sa stii ca si-acesta, al tau, e totusi trist (sau nu stiu cum m-a umplut pe mine de tristete). Mai treci insa pe la amintirile din copilarie, sa ne aducem aminte de trasul cu cracanul :) Si ne destindem :)
PREDA - de thebrightside la: 17/08/2007 08:40:06
(la: scriitorul roman preferat)
cu majuscule! fiindca s-o nascut la cateva sate distanta de mine, iar Morometii lui vorbesc precum oamenii copilariei mele.
fiindca m-am regasit in batranul de pe prispa, ala de nu putea sa-l convinga nimeni pana nu se convingea singur.

#227696 (raspuns la: #227693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
man o man, cred ca trebuie sa - de SB_one la: 25/12/2003 15:47:19
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
man o man, cred ca trebuie sa mai citesc si eu ceva!
-noi nu sintem urmasii romei/ dr. n. savescu
-filiera sobolanilor/ mark john & aarons loftus
-transilvania prigonita de unguri/ ioan n. ciolan
-breviar de religie moderna/ reinhold stanzel
-daruind vei dobindi/ n.steinhardt
-rezistenza vesela sau d'ale balcanismelor/ eugen cojocaru
-der plus-minus manager/ john wareham
-antonescu-maresalul romaniei si rasboaiele de reintregire/ josif c-tin dragan
-die glut/ sandor marai
-iasul copilariei mele/ rodica weidner-ciurea
-texte care au zguduit lumea
-o istorie adevarata a romaniei/ florian ???( iasi)
-ion ciurea-poezii
-....steuertipps

PS era sa-l uit pe Petre Tutea si...Luneta/ Daniel Racovitan


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7258 (raspuns la: #7245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceciliei si lui Daniel, despre clisee... - de david la: 08/02/2004 04:08:22
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Cecilia,
Imi dau seama ca mesajul meu "de-o agresivitate mascata" te-a iritat in asa masura incat, dupa ce mi-ai pus cateva inrebari, ai raspuns tot tu neasteptand sa raspund eu asa cum ar fi fost mai elegant...sau sa fi ateptat parerea lui Daniel, mai intai. Tu deja "stii", fara sa-ti fi raspuns, ca am plecat in Aus imediat ce-am avut ocazia, ca fiind aici imi petrec toate vacantele in Ro, ca tanjesc "atat de mult" Romania...incat "ma plangi" pentru asta. Te asigur ca, desi sunt un pic mai relaxat, compasiunea ta ma induiosaza.

Iata acum care-i situatia. Sunt doar de doi ani in Australia deci n-am plecat indata ce-am avut ocazia, adica cu cel putin 12 ani mai devreme. Nu-mi petrec toate vacantele in Ro pentru simplul fapt ca peste cateva luni va fi prima si nu va fi numai in Ro (si dac-ar fi cei rau in asta?). Nu inteleg de ce Romania n-ar putea fi obiectul unei "tanjiri". Ma ingrijorezi.

Cred ca vorbim de Romanii diferite. Poate ar fi bine sa definim termenul de "acasa" dar stiu ca nu-i prea usor. Probabil asta este si motivul pentru care in chestionarele birocratice de oriunde in lume nu esti intrebat unde iti este "acasa" ci, un pic mai ingaduitor, unde iti este "resedinta".

Chestia cu WC-urile cand nu ma exaspereaza ma nedumereste.Tu, Daniel si multi altii o aduceti in discutie ca fiind intr-un fel relevanta pentru ratiunea de a alege un loc sau altul drept "acasa". (Cand de fapt nu evorba de nici o ratiune la mijloc ci de un sentiment care iti "vine" sau nu, nu il alegi.) Iata de ce referirea la veceuri mi se pare superficiala si penibila:
- Nici eu si nici voi (sunt convins) nu am asteptat sa iesim din Ro ca sa stim cum se tin niste "toalete" curate. Ce Dumnezeu! Deci curate mi le amintesc, Cecilia, pe vremea cand eram copil.
-Dezastrul multor WC-uri publice din Ro (pentru ca despre ele este vorba, sper, in referirea lui Daniel) tine de sistemul si posibilitatile de acolo. Posibilitati de mentalitate si banesti ale celor care le administreaza care se vor schimba cu timpul. Suntem de acord, probabil, ca nu in ritmul care ar trebui si care ne-ar multumi.
-Inca mai sustin ca acesta nu-i un detaliu (toalete publice, hm?!) pe care sa-l evoci si sa-l invoci pentru a "explica" sentimentul de acasa. Ca sa intelegi la ce ma refer incearca sa-ti imaginezi un francez spunand "...si ce closete curate mai erau pe vremea copilariei mele...". Chit ca asa o fi fost, parca altceva ii vine in minte... une madeleine, par exemple.

Din respect pentru Daniel n-o sa ma lansez in comentarii legate de situatia parintilor lui. Mi-e teama ca te-ai grabit, Cecilia, nelasandu-l pe el sa aduca aspectul asta in discutie. Atunci vom putea discuta.

In legatura cu prezentul si viitorul nostru si al celor de langa noi avem optiuni diferite: tu scoti Ro din "ecuatie", eu nu. Nimic mai firesc.

Ceea ce nu-i asa de firesc este folosirea unor "clisee" care nu ne ajuta deloc in comunicare. Exista clisee, mes chers, ale celui nascut la tara si ajuns la oras, ale celui nascut in "provincie" si ajuns la Capitala, ale celui nascut in Romania si ajuns la Paris, Frankfurt, Melbourne sau mai stiu eu unde...Mi s-a parut ca regasesc o astfel de abordare in mesajul lui Daniel si m-am gandit sa incerc o clarificare. Cum amicul nostru Daniel n-a raspuns (inca) clarificarea n-a avut loc. Asta-i tot.

S-auzim de bine


#9121 (raspuns la: #9026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cocostarcul gat-sucit - de (anonim) la: 15/02/2004 17:46:55
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
"Cocostarcul gat-sucit" este una dintre cartile copilariei mele, alaturi de altele in stil asemanator cum ar fi "Doctorul Aumadoare" sau "Aventurile lui Habarnam". In fiecare dintre poeziile lui Sorescu eu gaseam o lume foarte aparte si strict delimitata. Ma amuzau, spre disperarea bunicii mele care trebuia sa mi le citeasca de nenumarate ori si care nu intelegea de ce mie imi placeau. Poeziile astea imi plac si acum...
Radu B.
#9671 (raspuns la: #4624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
manele manele - de (anonim) la: 07/04/2004 23:44:19
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Anul trecut de Craciun m-am intors, dupa 5 ani, in casa copilariei mele, un apartament intr-un bloc unde vecinii au imbatranit ca o familie, aceeasi de cand m-am nascut, si culmea ne limitam doar la buna ziua si ... buna seara! Odata cu trecerea timpului au aparut si noile generatii de care manelele s-au prins ca negrul de drac. Craciunul meu in familie a fost incununat de o atmosfera tiganeasca, mizerabila, bine conturata de manele si urlete de extaz la fiecare la fiecare tremur al podelei de sub noi. Si de parca nu ar fi fost indeajuns, a tinut si pana la 7 am!!!
Unde traiesc eu in prezent exista o lege care e foarte clara, poti sa petreci cum vrei tu DAR pana la ora 11pm. dupa aia SHHHHH! vecinii pot sa doarma.
In Romania legea e ca nu poti deranja vecinul la nici o ora din zi si din noapte....si? o respecta cineva?!? Nimeni!!
Adica nu cred ca e bine sa bagi pumnul in gura cuiva, cred ca trebuie sa cazi undeva la mijloc astfel incat sa dai satisfactie ambelor parti.

Printii mei au chemat politia o singura data dupa o mie de ani de "poluare" sonora. Organul de forta a fost total frustrat ca nu a putut face nimic dupa ce au fost luati la rost ce cauta acolo si li s-a inchis usa in nas.Singura lor solutie: amenda 2mil. pentru "manelitzi" Rezultat: muzica a ramas la fel de tare in seara cu pricina, si a a doua zi si mai tare!

Poti sa crezi asa ceva! Vecini de atata timp, nu se poate ajunge la nici un compromis! Dumneata ce sa mai zici?

Parintii mei se muta la anul! dupa 35 de ani! ... la curte...la 25km de oras!

Nesimtirea este inca la putere, este un atu, nu uita! Daca nu poti sa fii CEL mai nesimtit atunci esti CEL mai prost, si ca sa nu fii prost trebuie sa te faci nevazut vreo 4 generatii pana se taie maioneza politica si circul din politie...ahem militie!
Un Craciun Perfect? - de anisia la: 05/12/2004 21:53:57
(la: Un Craciun perfect)
Seara de Craciun...cozonaci in cuptor, sarmale clocotind, bradul mirosind, portocale ademenind. foc in vatra. colinde cu hrusca. om de zapada in fata casei. musafiri pe drum. masa impodobita. un zambet complice. vin fiert cu scortisoara. luminari palpaind.surprize din suflet. rasete. colindatori ce nu-i poti vedea pe vizorul usii.o imbratisare. traditii. jocul globurilor colorate (un joc al copilariei mele...).clape de pian. blandetea bunicilor. mos craciun batand in fereastra. cadouri celor dragi. gustul sarmalelor si a cozonacilor crescuti din prea multa dragoste.

Iar a doua zi...bucuria de a vedea bradul , de a simti acelasi miros de cozonac ca si o confirmare ca totul nu a fost doar un vis...
Ma simt normal - de Rolfex la: 16/12/2004 17:18:36
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Adevarul este ca nu sunt un bun exemplu, in 14 ani m-am intors doar de 2 ori in tara.
Dar când ma întorc din România aici ma simt normal, ma simt acasa.
Bineinteles regret berea, tigarile si micii ieftini... dar nu regret mizeria, mitocania afisata ostensibil, balcansimul...
Ceea ce regret evident este România aceea a copilariei mele fara griji, probleme si necazuri... România aceea care, pentru fiecare din noi, cred, este echivalentul copilariei si pe care, din nefericire o idealizam tocmai din pricina asta. România aceea care de fapt nu exista si nu existat niciodata, poate doar în sufletul unor copii lipsiti de griji.

Ceea ce e clar este ca revenind aici, revin la o relativa normalitate, revin ACASA !

(am fost in vara asta si mi-am zis ca ma voi intoarce sigur prin România in vacanta... peste vreo 7 ani...)
vorbesc pentru mine si cei ca mine - de alexbrie la: 21/01/2005 14:38:28
(la: Generatia de afara)
Draga anonimule M,
Ai dreptate cand spui ca articolul meu e poetic. Ai dreptate si in ceea ce priveste mandria de a fi roman. Si cu faptul ca orice ai face tot roman vei fi. Ai dreptate in tot cele ce zici, mai putin in revolta impotriva mea si a eselui meu.

Si tocmai de aceea mesajul tau nu are logica. Imi da de inteles ca ai citit din cele scrise de mine doar ultimul rand. Ca nu ai citit in viata ta un eseu, ci doar "instructiuni de utilizare" (ceea ce ma indoiesc, desigur). Pentru ca esti revoltat complet nejustificat impotriva scrierii mele. Pentru ca ma insulti in mod pueril.
Scrierea mea a atins multe corzi sensibile; e de inteles ca oamenii o apreciaza sau o detesta. Insa afirmatii de genul "te rog nu generaliza" sau "vorbeste pentru tine" tin de mentalitatea de mahala; daca ar fi dupa cei ca tine, nu s-ar mai scrie nimic pe lumea asta, nici articole stiintifice, nici editoriale, nici romane; nu ai cum sa scrii nimic fara a generaliza. Nu iti convin cele scrise? Argumenteaza; da exemple; scrie un "contra articol"; fa-ma sa inteleg care e problema ta si de ce nu poti intelege esenta mesajului meu.


Citind printre comentariile textului am vazut opinii variate, identificand trei categorii distincte de "plecati":
1. oameni care lauda textul, le reflecta solitudinea si inadaptarea
2. oameni care il renega pe motivul ca ei s-au adaptat vietii duale "de afara", desi duc dorul ocazional al tarii;
3. oameni care il renega pe motivul ca ei s-au integrat si nici macar nu le mai e dor.

Bag de seama ca tu si "ai tai" apartineti categoriei 2. Nu imi insulta mie dreptul de a ma plasa in categoria 1.

Nu esti capabil oare, (tu si "colonia" ta) sa intelegi ca sentimentul care reiese din text este cel al unui dor teribil de casa, cel al singuratatii printre straini, cel al nostalgiei si regretului pentru pierderea inocentei copilariei, a "Romaniei din suflet" ? Romania cea disparuta e Romania copilariei mele; cu obiceiuri de iarna, colinde, mancare traditionala. Totul se schimba in jur, iar Romania e cea care se schimba si mai repede; fiind plecati, ne vom intoarce in tara regasind-o transformata; altceva, desigur, poate mai bun, poate mai rau; oricum... ceva schimbat; o alta Romanie, schimbata atat datorita progresului, cat si al alterarii perspectivei noastre: am cunoscut alternativa, nimic nu va mai fi la fel.
#34054 (raspuns la: #33711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imi place - de zolmat la: 03/03/2005 01:15:54
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Mie imi place enorm.
Din ultimii 15 ani unul l-am petrecut in Paris, 6 luni New York, 7 ani Montreal, 6 ani si ceva Los Angeles si San Diego. Repatriat, nu m-am simtit grozav in Craiova sau Cluj (orasele copilariei mele) desi erau locuri in care aveam prieteni. Am cumparat un apartament in centrul Bucurestiului si ma simt foarte bine in orasul asta cu toata mizeria si agitatia. Nu il cunosc bine. Nu locuiesc aici decit de 7-8 luni (sint inca in oarecare masura un "navetist transatlantic").
E un oras mare, cu oameni fantastici, cu multe teatre, restaurante, pub-uri, galerii de arta....E locul din tara asta in care se intimpla intotdeuna ceva.
sunt fericit ca vad multa lum - de metamorfozatul la: 12/04/2005 12:14:27
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
sunt fericit ca vad multa lume vorbind despre Dune. Nu credeam ca exista atat de multi admiratori. Kazantzakis, dar nu Zorba ci hristos rastignit a doua oara, o alta carte faina din care am invatat multe
si sa nu uit: nu ciresarii ci La medeleni a fost cartea copilariei mele

am vazut ceva depsre Kundera. daca ai ceva electronic mi-as dori sa il citesc si eu
mersi

dani
Masinile copilariei mele - de TeodoraPA la: 19/04/2005 10:29:03
(la: Automobilele erei comuniste)
Bunicul meu avea Moskwich, nu stiu cum se scrie. Strabunica mea urca cu scaunelul in el, ca nu putea sa ridice piciorul, atat de sus, de ridicata era masina...
Tatal meu a avut, cand eram mica, un IMS. Nu o sa uit niciodata cum ne-am dus intr-o excursie cu masina - toata familia - si ne-a prins o ploaie torentiala si a trebuit sa ne oprim pe marginea drumului pana s-a oprit ploaia. Ploua inauntru! Iar stergatoarele de parbriz se manevrau cu mana. Aveau un fel de maner pe interior si trebuia sa misti de el pana faceai febra musculara...
Ce vremuri!!!
Take heed when you think you stand, lest you fall.
#44284 (raspuns la: #44250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul din cosmarele copilariei mele - de cristiscu la: 24/05/2005 21:26:59
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Aveam 6 ani si ne mutaseram la o noua locuinta. Apartament destul de mare, un culoar lung si intortocheat, mese si dulapuri percepute la acea varsta ca veritabile posibile ascunzatori. Erau zile in care stateam singur pana dupa lasatul serii. Pe masura ce se intuneca afara, imi cresteau angoasele. Deveneam tot mai atent la zgomotele marunte din casa. Mi-era teama sa ma ridic si sa aprind lumina.
Aceasta e cauza majora a unui gen de cosmar pe care l-am avut pana spre adolescenta. In vise imi aparea acea senzatie a 'strainului'. Ce se transforma cel mult intr-o umbra neclara la un moment dat. O prezenta ce nu era asteptata in casa la noi. A unei intruziuni cu ganduri rele. Perceptia prezentei fara confirmare statea la baza angoasei. Prezenta se confirma - dar nu mereu - printr-o umbra miscatoare in spatele geamului semitransparent al usii din sufragerie. Sau printr-o umbra fara chip sub un colt al mesei, in spatele unui dulap.
Am citit la Iulius un cosmar pe care-l banuiesc ca avand aceleasi surse. Daca mai tin bine minte, am scapat de cosmar ajungand treptat sa infrunt prezenta strainului. Daca simteam angoasa, imi luam inima in dinti si cautam sub masa sau dupa dulap. Cautam confirmarea. Nu a fost usor, insa odata prezenta confirmata, cautam sa strig, sa o infrunt, si atunci ma trezeam. Treptat, visele au devenit astfel de mai scurta durata. Apoi au disparut cu desavarsire. Poate si Iulian ar trebui sa faca la fel, sa accepte confruntarea si sa limiteze astfel durata cosmarului. Daca viziunea capata si imaginea unui balaur, exerseaza separarea visului de realitate. Spubne-ti ca visezi si confrunta-l cu banuiala ca nu poate fi real. La urma urmei, si daca ar fi real, tot o sa te prinda. De ce sa prelungesti angoasa?
Frumos - de horiatu la: 21/06/2005 16:51:47
(la: Durerea unui canadian)
Poezia este frumoasa si are merit, dar nu toti simtim asa - si recunoscand meritul si derptul fiecaruia sa gandeasca ce vrea, asi impartasi aici si ceva din simtirile mele:
Nu cred ca eu m-am indepartat de locul in care m-am nascut, mergand cu spatele la apus sau cu fata la rasarit, ci nasterea mea s-a departat de mine, atat in cardinalitate si in timp dar si in simtiri. Si daca devenind canadian nu pot spune ca n-am ramas si roman, romanismul s-a departat de mine din vina celorlalti. Privesc uneori televisiunea romana pe satelit si pur si simplu nu inteleg de unde atat vulgaritate! De ce televiziunea alb-negru nu propaga atat prost gust in timpul copilariei mele?
Nu consider devenirea mea canadiana o achizitie. Cultura locala este plictisitoare pana la Dumnezeu, dar are un dram de decenta cel putin!
Asa cum simte si Cercel, tineretea s-a dus, dar nu pt ca m-am departat eu de ea. Locul tineretii mele a ramas numai pe harta si in amintirile mele. Acolo, la fata locului, a disparut de asemenea, cu oamenii pe care-i consideram oameni, cu locurile curate si frumoase, cu speranta in noi si in mai bine...

Noi in anul 2000,
Cand nu vom mai fi copii...

Isi mai aminteste cineva?
invatamant - de irma la: 13/09/2005 19:17:23
(la: Curiozitate)
"credeti ca scoala in romania a stimulat vreodata curiozitatea si setea de cunoastere a elevilor?"

Oare scoala din alte parti face asta? N-as prea crede. Intradevar, in ro sistemul este cam inflexibil, in sensul ca inveti prea multe din toate materiile, in loc sa poti sa optezi pentru aprofundare in domeniile pentru care ai aptitudini. Pe de alta parte, cati copii isi definesc clar aptitudinile pana la 18 ani? Cred ca doar cei supradotati. Pentru ceilalti consider ca-i bun invatamantul din ro, pentru ca le ofera cunostinte foarte variate, astfel copiii au de unde alege.
Profesorii au un rol foarte important in dezvoltarea setei de cunoastere. Din pacate, in ro, nu numai ca " dascalii si-au pierdut pasiunea pentru predat", cum spune gigi, multi fug de aceasta meserie din cauza salariilor relativ mici. Oricum, cred ca acum sunt mai putini profesori valorosi decat in vremea copilariei mele.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: