comentarii

satului celui flamand l nu crede celui flamand


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
adaug - de romina la: 25/04/2005 21:53:45
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
Vulpea daca nu ajunge la struguri zice ca sunt acri
Gaina batrina face supa (ciorba) buna.
Si cioara isi lauda puii.
Cine da nu uita ; uita cel care ia !
Capul face,capul trage.
Vinzi castraveti la gradinar.
Cainele batran nu latra el degeaba.
Umbla cainii cu covrigi in coada
Lacomul,si satul,tot flamand este.
Unde nu-i cap, vai de picioare.
Graba strica treaba.
Banii n-aduc fericirea,(ci numarul lor....) :))))))





latu - de Honey in the Sunshine la: 02/01/2009 23:42:27
(la: M-odă )
Cine stie ce bine stii tu sa gatesti:-)))

nu e relevant.
l-am dat cu creme si satul si flamand :))
#381653 (raspuns la: #381647) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rolia - de INSULA ALTUIA la: 11/09/2008 10:16:49
(la: Ioana Lalului, socacita)
Eu am crezut ca asa e corect "hara"ca intr-o duminica eram pe conferita lui om,
Si tu ai scris daca-i duminica a fie hara-n sat,de acolo am dedus.
Cred ca era un cintec cu Titiana Mihali cred...
Lasa ca si eu imi doresc sa merg la bunicii mei ,mi-e dor de acele locuri dar ...
#341136 (raspuns la: #340963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan, - de 1brasovean la: 29/01/2009 08:38:44
(la: Zaha Hadid la Bucuresti?)
acum am inteles cum sta treaba in sat la tine:)
-da` tot cred ca, la nivel de politici publice, pe acolo ar fi de lucru. iar o eventuala politica publica [existenta? actualizata?] sigur, trebuie sa includa proprietati ale statului/comunitatilor locale si ale cetatenilor.
#399307 (raspuns la: #399302) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns - de (anonim) la: 06/04/2004 02:21:02
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
uite eu acum am 24 de anisori..sunt student in anul 4 dar iti spun sincer ca daca as putea sa plec maine voi pleca lasand in urma 4 ani de politehnica.
nu stiu la ce realitati te uiti tu in jur dar iti spun ca am avut timp sa ma imbolnavesc in cei 4 ani de facultate de stress asa ca sa o lasam deoparte.
ia sa te vad putin singur fara sprijinul alor tai sa vedem cum vei mai vorbi atunci..da ,e frumos sa vorbesti din carti dar ia sa vezi tu cand nu ai bani nici macar sa iti permiti o prietena chiar daca esti baiat destept..si nu prea urat.
vechea poveste..cel satul nu crede celui flamand..sa te vad eu ce construiesti tu in Romania in urmatorii 10 ani.sa ma anunti si pe mine,ok?
eu voi fi prin Statele Unite,cu putin noroc(in luna mai ma prezint la Ambasada) si punand parchet si avand macar o viata.
decat inginer in romania mai bine salahor dincolo..
sa auzim numai de bine.
Fara mici o indoiala celui ca - de (anonim) la: 25/09/2004 17:38:03
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Fara mici o indoiala celui care ii este rusine de originea sa este un/o dobitoc!!
INSA de ce continuati la nesfarsit sa aruncati vina pe ALTII, pentru proasta reputatie de care "ne bucuram"? Nu cred ca este o conspiratie mondiala de denigrare a neamului nostru! Sa fim putin seriosi si sa acceptam ca nu suntem chiar asa de importanti!!
Hai sa nu mai incercam sa reamintim tuturor ce trecut glorios avem noi si sa aratam de ce lucruri grozave suntem capabili astaz!!. Asta inseamna o shimbare radicala in mentalitatea noastra dar se poate. Asadar hai sa incercam.

Nicu Barbu,
Princeton, USA
lupul - de giocondel la: 23/04/2005 02:40:58
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
isi schimba blana, dar naravul ba!

rade ciob de oala sparta

Cand trei insi spun ca esti beat,du-te de te culca.

Fiecare pasare pe limba ei piere

Am eu ac de cojocul tau

Bate calul sa priceapa seaua

Bogatul nu crede niciodata celui sarac si nici satulul celui flamand

Calul de dar nu se cauta la dinti

Da Doamne numai sarbatori si doar o zi de lucru si atunci sa fie nunta.

Nu da pasarea din mana pe vrabia de pe gard

taie frunze la catel,freaca menta...

gata, ca nu ma mai opresc....

de bine!






"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

un gand bun pt. d-l Liiceanu, si nu numai - de geocrist la: 10/10/2008 19:11:18
(la: Gabriel Liiceanu)
1-sunt cu un deceniu mai tanar- de fapt cu mai multe-
am parcurs total diferit drumul vietii,
iar rezultatul e desigur pe masura;
2- as dori sa va cunosc, sa vorbim ca doi frati care nu s-au stiut sau cunoscut vreodata, nici n-a stiut unul de existenta celuilalt-
iar eu am marea,dificila incercare de a rupe tacerea si de a face primul pas-
3-Si daca mai traieste inlauntru copilul onest si naiv de odinioara (sper si simt asta din tot sufletul meu , macar ca nu am citit decat ,,U.I,,in aceste zile din urma),
4-sau daca simtiti nevoia sa plangeti pe umarul cuiva, pierdut de mult si regasit acum, ca printr-o minune dumnezeiasca...
5-ma aflu pana duminica cel putin in Bucuresti la fiul meu,am aci internet(acasa nu am inca), tel.,si o inima plina de caldura si ganduri bune.
6-Ma socotesc peste masura de fericit
intrucat foamea si cautarea Adevarului si Intelepciunii de-a lungul celor 30 de ani m-au condus la limanul dorit-atat de ravnit de muritori.
7-Socotesc catastrofala afirmatia consemnata de SB_one ca apartinand luiA.Gide ,,fereste-te de cel ce a gasit Adevarul,, ?!?
chiar daca pare ca un joc de cuvinte cu inteles istet sau ,,adanc,,
8-cred ca astfel de idei,mai ales apartinand oamenilor mari ai lumii-
au secerat multe vieti naive si le-au impins, de parca nu erau si asa destule sminteli in mocirla de conceptii incalcite ale omenirii decazute din primele zile ale existentei noastre zbuciumate...
pe drumuri laturalnice, departe de sursa adevaratei fericiri si impliniri .
9-Un salut din inima dv. si celor care cauta pana vor gasi, bat pana li se deschide, cer pana li se va da -
SI NU LUCRURI OARECARE, CI,
ADEVAR, INTELEPCIUNE, VIRTUTI, FERICIRE...
10.-Nu stiu ce mai faceti si care va e programul in ultima vreme.Nici nu pot sts mult la calculator- v-as fi scris mai mult - Baietii ne sunt cam de o seama, cred (in jur de 30)
11.N-am nici un interes si nici timp pt. dispute, comentarii..., timp pt. absolut nimic negativ,nici macar pt. filosofie( chiar daca am inteles din cartea dv.ca au fost si oameni de treaba cu idei pozitive de-a lungul istoriei);
12.comorile ce le-am primit inlauntru, ca si cele ce zilnic ma atrag spre a le patrunde si dobandi, pt. mine si cei ce au aceasta ca tel in viata,ma zoresc, asemeni lui Pavel, sa uit ce e in urma si sa ma arunc inainte, ca unul care are de cucerit noi teritorii din mana unui dusman ce le-a stapanit prea multa vreme. 13.Si aproape nimeni nu stie ca acestea se afla chiar inlauntrul fiintei noastre decazute-unde nu locuieste de aceea nimic bun!!- adica in firea noastra pamanteasca.(Romani7).14.Toti cei ce au intrebat de Adevar ca Pilat, au experimentat doar negura intunericului.
15.''Totusi Intelepciunea a fost totdeauna gasita dreapta de toti copiii ei''. La fel si Adevarul.
16.Iar a vorbi de Fericire, viata vesnica, Dumnezeu, mintuire, sau de cele de la pc.15- este fara sens.
17.Acestea , laolalta cu Virtutile dumnezeiesti- apartin impreuna.
18.Dar cine dintre oameni a socotit acestea ca fiind cea mai mare dintre comori ce pot fi dobandite de un om?
19.Da, doar acei ce au crezut aceasta si au platit cu mare bucurie pretul.Multi au primit deja ce le-a fost promis, altii urmeaza, pt. ca ne sunt contemporani.
20.Daca s-ar fi inteles asa crestinismul, toate s-ar fi schimbat din temelii. 21.Dar n-a fost sa fie asa, omul are desigur deplina libertate de a alege drumul,si alege aproape mereu altceva 21-chiar daca aceasta usa mica (ingusta)i-a fost atat de aproape pe tot drumul vietii.
22.Nadajduiesc ca sunteti inca in viata,ca va puteti lua o mica pauza in munca pe care, probabil inca o desfasurati- poate ar fi si timpul...
23Cred ca cel mai greu lucru pt. un om mai in varsta este, ca si in cazul lui Nicodim, sa creada intr-o transformare deplina a fiintei si vietii-
este in adevar NASTEREA DE NOU,din apa si Duh.
24.Toate lucrurile sunt cu putinta prin credinta vie in puterea Celui ce a creat totul.El insusi poate s-o faca- dar nu in oricine, ci trebuie sa se infaptuiasca prin credinta!25.Fiti binecuvantat, dv. si toti cautatorii sinceri de mantuire!26.Dumnezeu fie preamarit din vesnicie in vesnicie!27.(am numerotat pt. a putea mai usor comunica, si mai eficient.Va multumesc tuturor celor care , macar in parte,socotiti cele de mai sus demne de a fi folositoare,28- iar pe cei ce le cautati ca si mine, va socotesc ca pe adevaratii mei frati.Noi apartinem impreuna de o societate aleasa pt. timp si vesnicie, si Dumnezeu s-a indurat cu adevarat de toti acesti cautatori de mantuire si a saturat sufletele flamande
dupa neprihanire.
#349760 (raspuns la: #26280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hmm - de adina.petre la: 09/02/2010 06:25:10
(la: de-criminalizarea drogurilor (hard). pro sau contra?)
Cred ca ar merge aplicata solutia asta in anumite tari, dar cu siguranta la noi (inca) nu.

In primul rand, o astfel de masura trebuie sa plece de la profilul consumatorului, de la motivul pentru care se ajunge la consum.

In tarile unde nivelul de trai este ridicat, unde oamenii nu traiesc drame personale zilnic, si au parte de educatie adecvata, si unde drogul este un mijloc de relaxare, sau de placere, sau pur si simplu folosit in scop terapeutic, e in regula.

Acolo unde saracia si necazurile bat la usa, drogul e tot ce mai lipseste ca un bobarnac suficient de puternic sa te arunce peste buza prapastiei.

Apoi trebuie controlat drogul, la nivel calitativ. Pentru ca avem droguri naturale si droguri sintetice.

Se traieste cu falsa impresie ca THC-ul, sau alte substante din marijuana sau hasis ar provoca dependenta. Fals. In stare naturala, ierburile, nu au cum sa provoace dependenta. Pur si simplu nu exista substanta care sa afecteze atat de grav chimia creierului. Singura dependenta pe care o pot da ierburile, este cea psihologica, dar aici trebuie sa existe predispozitia aceea, sau o anumita labilitate a consumatorului.

Apoi, avem drogurile sintetice, dintre care cel mai cunoscut si mai periculos, heroina. Drogurile astea sunt rele pentru ca ele interactioneaza direct cu chimia cerebrala, si da, la unele persoane, in functie de predispozitia lor bio-genetica, si de starea lor de sanatate curenta, se poate instala o dependenta bio-chimica, de la prima administrare.

Eixsta oameni care se nasc cu predispozitia genetica a consumului, iar in functie de factorii de mediu el poate ajunge sa consume sau nu. Se stie bine ca odata intrat pe panta dependentei, nu-ti mai revii , deci oamenii astia vor fi dependenti pe viata.

Iar in al doilea rand, trebuie avut in spate un sistem de suport (alcatuit din asistenta medicala plus asistenta psihologica atat pentru pacient cat si pentru familia acestuia) al celui care ajunge dependent de drog.

In prezent, tratamentul impotriva dependentei de heroina de la noi, se face cu un produs artificial numit metadona. Se administreaza doar in centrele de dezintoxicare, si nu in farmacii, tocmai pentru a incerca sa tina lucrurile sub control. Motivul pentru care nu functioneaza, este ca odata iesiti din centru, cei mai multi nu se mai intorc sa-si ia tratamentul. Mai ales ca la coltul strazii il asteapta dealer-ul, cu o doza reala, mai tare decat cele uzuale, tocmai pentru a-l readuce in stadiul de consum.

Oricum, subiectul e foarte amplu, ideea nu este rea, insa trebuie gandita al naibii de bine inainte de a fi aplicata. Si mai cred, ca Olanda ar fi o tara buna in care sa se lanseze proiectul asta. Pentru ca ei au deja experienta legalizarii ierburilor, si deja in Olanda, cine se mai dorgheaza ca un disperat e doar turistul flamand, in rest, oamenii functioneaza foarte bine cu "pericolul" in strada.

monte - de adina.petre la: 09/12/2010 14:46:08
(la: Despre noi insine si eul propriu)
da, ai dreptate. pana acum viata m-a pus in situatii in care porcii care au incercat sa-mi calce banda, au fost pusi la punct, si eu n-am suferit niciun fel de lezare de pe urma lor. poate ca am avut eu noroc in privinta asta. sau poate pur si simplu sunt prea nesimtita cand vine vorba de a-mi pastra sensul meu, netulburat de niciun intruziv. :)

cred ca are la baza egoismul care face super parte din natura umana, da. apoi cred ca pe acest mecanism apasa o gramada de frustrari, chiar si anxietate, si asta il face pe individ sa ajunga prins intr-o cursa contra tuturor, unde scopul scuza mijloacele.

mi-am adus aminte ca am citit un articol, au facut unii o cercetare ca sa vada pe ce criteriu alege mama pasare in ciocul carui pui baga mancarea. ghici ce-a iesit? in a aluia care zbiara cel mai tare. nu in a celui mai flamand, slabut, subnutrit. :)

asa ca, intr-un fel, daca indivizii astia sunt asa de buni in a fi agresori, e si din cauza ca au gura mare, ca sa zic asa, dar si din cauza ca li se permite. si atat timp cat am optiunea sa nu ascult, pe mine una nu ma afecteaza indivizii cu pricina. iar cine se lasa afectat, imi pare rau, dar si-o face cu mana lui. si aia...lucru manual se numeste :)
#586585 (raspuns la: #586535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea celui care uitase ca viata lui exista - de Tot Areal la: 27/06/2012 08:56:48
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Felia de viata pe care am primit-o in pastrare, in momentul conceptiei noastre, vegheaza asupra existentei noastre. Si merita din plin sa avem grija de ea.
Un barbat aflat intre primavara si vara vietii sale a devenit tata si a avut in timp sase copii, dintre care cinci erau fete.
Amintindu-si de copilaria lui si de dorinta lui nemarginita de a fi recunoscut ca fiind unic, a daruit tot ceea ce credea el ca este important din iubirea lui primului dintre copii. Un baiat in care a crezut ca intrevede posibilitatea de a indeplini propriile lui vise, propriile lui aspiratii. Astfel si-a indeplinit viata lui de barbat, atribuindu-i altcuiva propriile sale idei, interese, iubiri si idealuri.
Intr-o seara, cand se afla in toamna existentei sale, a intalnit si a descoperit o doamna in alb, obosita, asezata la capatul patului sau. Aceea era propria lui viata.
La inceput nu a recunoscut-o, deoarece toata lumea din jurul lui spunea ca tulburarea lui, afectiunea lui este de fapt o maladie. Si, de altfel, a fost tratat ca un bolnav. Pentru ca uneori isi pierdea luciditatea, a fost spitalizat, ingrijit si apoi adus din nou acasa, in perioada de convalescenta.
Iar doamna in alb, inalta si subtire, care il cunostea dintotdeauna, care nu voia sa fie data la o parte sau uitata, se hotarase de ceva timp sa se instaleze permanent la capatul patului lui. Veghea asupra lui cu atentie si bunavointa. Era foarte obosita si dezamagita de comportamentul celui caruia ii fusese alaturi atat de mult timp.
Acel barbat care traise foarte aproape de ea, ignorand-o complet mai bine de trei sferturi de secol, caruia i se devotase, insotindu-l mereu de cand se nascuse, impartind totul cu el, greutatile si bucuriile, incertitudinile si entuziasmul, acel barbat o ignorase complet, traise fara sa tina cont de existenta ei.
Era de fapt deposedat de privirea lui asupra propriei lui fiinte, de tandrete si de entuziasm, pentru ca traia intr-un invelis de om de afaceri, om public, cu functia de sot si de tata.
Astfel, intr-o seara din acea iarna, ea ii sopti:
- Ce ai facut cu mine? M-ai dat altuia, m-ai tradat, m-ai dat unui loc de munca, fiului tau, ai trait cu imprumut, ai trait o jumatate de viata, ai avut doar jumatati de vise. Ce ai facut cu mine, viata ta? Ai stiut vreodata ca te iubeam, ca existam si eu?
Auzind toate acestea, barbatul, acum in varsta, a plans pentru prima oara vazand-o pe cea care se prezenta in fata lui ca fiind viata lui! Acea experienta i-a permis sa deschida ochii.
Si-a privit existenta, sotia lui, absenta si ea din propria lui viata, copiii, reusitele, prietenii, relatiile lui, casa, bunurile lui. Acum privea altfel toate aparentele din viata lui, toate reprezentarile pe care le construise, pe care le intretinuse in zadar timp de ani de zile, trecand foarte usor pe langa ceea ce era mai bun in viata lui.
Apoi a vazut, foarte aproape de el, inconjurata de lumina, ca pe imagine foarte indepartata pe care crezuse ca a uitat-o, o fetita de noua ani care zambea. Si atunci o amintire luminoasa a tasnit din trecutul lui.
Ziua celui mai inalt pas - de zaraza sc la: 20/06/2014 21:13:12
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ziua-celui-mai-inalt-pas

"Dimineata descopar din nou ca la unele detalii e complicat sa calatoresti in grup, iar unul dintre detalii e trezitul si stransul taberei de dimineata. Spre exemplu eu prefer sa ma trezesc mai devreme, sa strang totul si sa mananc foarte putin pentru a face o pauza dupa 10-20 de kilometri, in vreme ce oamenii sunt obisnuiti sa se trezeasca un pic mai tarziu si sa ia un mic dejun in toata regula de dimineata. Mie mi se pare mereu ca daca plec cu burta plina nu pot sa pedalez cum trebuie, si in plus o pauza dupa o ora e si atat o pauza de la biciclit cat si pauza de mic dejun. Si parca intra si mancarea putin mai bine.

Dar tinand cont ca in ziua de dinainte m-am simtit putin grabit si nu am avut foarte mult timp sa ma opresc si sa petrec timp pentru a face poze (cred in continuare ca unul din cele mai bune ingrediente pentru a face poze decente e timpul) am zis ca pot sa plec putin mai devreme caci sunt convins ca voi prins din urma de oameni la pauza de mic dejun pe care o voi lua mai incolo.

Asa ca drumul pana in pasul de 4650 de metri l-am pedalat singur intr-o combinatie de ninsoare cu momente de soare. In continuare mi se pare incredibil cat de repede se schimba vremea aici si cu ce viteza se plimba norii pe platou. Pentru ca esti sus, practic intri foarte des in nori si ninge pentru cateva minute iar dupa ce trece norul e din nou soare. Motivat putin soarele ce se vedea in pas am grabit putin ritmul in speranta ca voi avea si o priveliste atunci cand voi ajunge sus.

O prima supriza e indicatorul cu pasul care e cam cu 300 de metri diferenta de nivel inainte de pasul efectiv, si stau sa ma intreb daca l-au pus aici pentru ca locul e mai ferit. Adevarul e ca daca bate vantul in pas cred ca nu are nimeni chef sa se pozeze cu indicatorul. Cu ocazia asta descopar si stickerele de la Ionut si Ana, si de la TwoRidePamir, dar ma cum nu am nici un sticker de lipit ma multumesc cu o poza ca amintire.[...]"

Cel mai inalt punct atins cu bicicleta
Image and video hosting by TinyPic
Ce cred eu - de Alice la: 15/10/2003 02:56:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
1. Ca sunt putini acei ce totul stiu. Restul, credem doar ca stim!
2. Ca vinovatii si victimele s-au dus de mult cu ura in suflet.
3. Si ura asta (caci stim bine ce uram, dar nu ni-e clar pe cine) ar trebui ingropata si victimele cinstite.
4. Ale lor, ale noastre, ale tuturor.
5. C-ar trebui sa zicem GATA si sa plecam fruntile, sa ne-nvatam lectia si sa nu repetam greseala. ("Si ne iarta noua greselile gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi in ispita...")
6. Ca trebuie sa ne-nvatam copiii ca nu prin ura si razbunare aducem iar pacea.
7. Ca nu trebuie sa lovim in cel cazut.
8. Iar cel cazut sa nu loveasca-n razbunarea-i copilul celui ce-a lovit.
9. Ca o atare discutie, deci, n-are rost decat atunci cand vrem sa stim ce-a fost...
10. Si-atunci ne-ntoarcem iar la punctul 1.

PS. Lui Daniel: te rog sa-mi spui de nu cumva "I can’t forget" al lui Cohen se refera la subiectul de fata. Undeva ziceai ca-ti place Cohen, si de-aceea indraznesc sa-ntreb. Cu multumiri anticipate.
Eu nu cred in generatii: - de Ovidiu Bufnila la: 16/03/2004 00:54:00
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Impartirea in generatii? Asta trebuie sa fie ratacire. Colectiva fictionalaaaaaaaa! Sunt scriitori mari, nu va faceti probleme. Eu cred in luptatori si in razboinici adevarati. Nu cred in fantose si marionete fictionale. Poezia de azi? Dar palpita peste tot poezia! Intrati pe forumuri! Am intalnit tineri extraordinari! Cred ca ar trebui sa vedem altfel lucrurile. Am trait si inainte de 1989 liber! Sa nu confundam lucrurile. Scriitorul poate fi bagat si intr-un borcan dar daca e scriitor adevarat atunci va fi liber si va raspandi luminaaaaa! Am mai intalnit opinii de genul asta! Nu sunt de acord cu ele! Victimizarea si culpabilizarea colectiva este o forma de manipulare! Alta e kestiunea! Nu a fost proiect si nicidecum incremenire in proiect. Am trait intr-o lume grotescka, hilara, tragika, oribila. Bun. Dar NU AM MURIT. Si nu AM SUPRAVIETUIT! Am scris multi dintre noi cu fervoare. Am sprijinit alti tineri asemenea noua. Am continuat sa speram. Nu ne-am comportat ca si cum am fi fost turnati in beton! Astea sunt de acum metafore de arestuireeeeee! A mai zis un scriitor, de exemplu, ca SF-ul a murit in 1989. Astea sunt niste opinii simpatice ca si ideea ca poezia de azi e corecta! NU E ADEVARAT! Sunt tineri scriitori si tineri poeti care NU CITESC OPTZECISTII PENTRU CA NICI NU AU HABAR DE EI! Optzecistii nu sunt modele! E rau? E tragic? E un act de istorie literara incheiat? Nu cred. Valorile mari ale celor care se revendica optzecisti nu erau intr-un raport de referinta cu Ceausescu! Daca cineva crede ca asa a fost atunci e intr-o eroare. Am intalnit evazionisti inainte de 1989! Da, EVAZIONISTII sunt scriitori ratati! Ei confunda Istoriile! Unul dintre cei care s-a dat "golan" a lins mana celui impotriva caruia a vorbit ca "golan". E vorba de un EVAZIONIST care s-a crezut in afara ISTORIEI. Nu esti in afara ISTORIEI ca scriitor. Eu, de exemplu, nu-mi doresc sa fiu model pentru cineva. Aici in www.cafeneau.com sunt tineri scriitori care sunt pe deplin surprinzatori si talentati. EI ISI VOR GASI DRUMUL SINGURI! Nu au nevoie de proptele. Nimeni nu-i impiedica sa-i citeasca pe optzecisti! Nimeni nu-i impiedica sa-i considere modele! NUMAI CA LUMEA S-A SCHIMBAT! S-a sfarsit cu prostioara despre timpul liniar, despre timpul circular. IMAGINARUL E LIBER! In toate directiile! Eu nu sunt ingrijorat de nimic! FORTELE DE CRESTERE isi gasesc drumul! Important e ca, daca un optzecist e convins de valoarea operei sale atunci el va naviga alaturi de Fortele de Crestere descoperind impreuna Ultimul Sens. Aceasta este frumoasa si marea aventura literara a Noului Mileniu. Optzecistii care cred in arta lor trebuie sa porneasca mai departe in profunzimea lucrurilor. Nu sunt nici morti, nu sunt nici niste guru literari. Multi dintre optzecisti au descoperit lucruri extraordinare. Altii au deraiat sau s-au ratat. Nu e un lucru nou. Conosc optzecisti care au depus armele. E treaba lor. Istoria Merge Inainte. In toate directiile. Nu avem timp sa bocim nici moartea iluzorie a SF-ului romanesc nici iluzoria gramatica optzecista.
cred ca nu m-am facut inteles - de djibril la: 26/04/2004 13:59:02
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
In primul rand nu m-am pronuntat niciodata impotriva dreptului cuiva de a ridica o biserica. Cred ca nici ateul anonim nu a facut acest lucru. Intrebarile mele sunt intrebarile unui crestin ortodox care face inca parte din cadrul Bisericii Ortodoxe (si probabil ca o sa faca multa vreme de acum incolo). In al doilea rand, adevarata problema nu era Biserica ca lacasa de cult, ci doua lucruri putin diferite si mai nuantate.
Primul era dorinta de a epata observata azi la clericii nostri. Sa nu uitam ca locul initial unde ar fi trebuit fi construita Catedrala Mantuirii Neamului era Piata Unirii. Cu greu s-au lasat convinsi inaltii ierarhi de imposibilitatea construirii acesteia in acea locatie (din cate imi amintesc se ajunsese si la amenintari cu anatema). Insa cel mai grav mi se pare faptul ca o Biserica poate duce la invrajbirea oamenilor. Credeti ca cei care se pronunta impotriva ridicarii bisericii in Parcul Carol sunt atei? Ma indoiesc. Frumoasa Catedrala va fi cea care in loc sa fie un loc al veneratiei, si al iubirii de aproape, va conduce la certuri si ura. Inteleg nevoia unei Biserici care sa fie incapatoare pentru toti cei ce se inghesuie in Dealul Mitropoliei, insa chiar nu putem gasi un loc care sa nu starneasca dispute?
In al doilea rand, oricat de dragi ne-ar fi noua bisericile trebuie sa recunoastem ca Iisus nu a pus piatra de temelie la nici un lacas de cult. Cred ca cea mai mare parte a predicilor le-a tinut in casele oamenilor obisnuiti. Deasemeni nu cred ca in Noul Testament se gaseste vreun indemn la constructia unor temple cat mai mari, cat mai impunatoare, cat mai pretioase. Daca noua ne place sa construim biserici nu inseamna ca cei care nu o fac au mai putin credinta decat noi. Sunt sectanti? Or fi. Dar totusi nu cred ca merita desconsiderarea noastra doar datorita faptului ca nu se intrec cu noi la construit biserici. Putin mai multa toleranta cred ca ar prinde bine. Cat despre persecutii... sa fim seriosi.
Parerea mea.

P.S. Celui care repudia crestinismul ii atrag atentia ca acelasi lucru il facea si comunismul. Increderea nemasurata in puterile si in ratiunea noastra poate da nastere la monstri, iar stiinta, cu cat descopera mai multe lucruri, cu atat da de mai multe necunoscute.
gabriel
#14556 (raspuns la: #14550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
15264 anonimi protestanti, orbecaiala, crestinism sadea...! - de enigmescu la: 19/06/2004 11:10:12
(la: Neocrestinii)
"limbut e din nascare si are mestesug / sa nu spuie nimica, vorbind cu mult belsug. / discursurile-i vaste n-au nici un inteles, / se-aude numai zgomot si sunet gol si des. [...] orisice lucru poate sa fie stramb sau just, / dreptatea-i chestiune de varsta si de gust."(Mizantropul, Moliere).

nici nu stiu de unde ar trebui sa incep. cred ca cel mai bine ar fi sa atrag mai intai atentia celor care scriu aici ca atunci cand isi exprima o idee sa incerce sa o structureze in asa fel incat sa nu "ne duca pe noi in ispita" de a intelege gresit sau a nu intelege deloc ce vor sa spuna. credeti-ma ca stau de multe ori si recitesc unele mesaje pana imi dau lacrimi in ochi- nu de sentimentalism ci din dorinta de a intelege ceea ce citesc. insa unora se pare ca le face o reala placere in a ne baga si mai tare in nebuloasa prin folosirea persistenta de mesaje disparate si rupte din anumite contexte, de preferinta biblice.
sa o luam pe indelete. 1. "oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor"? ce-ai vrut sa spui cu asta, ce corcitura de idee poate fi? dupa stiinta mea crestinii sunt chemati toti la a sluji pe unul Dumnezeu si nu oamenilor sau trupurilor lor- mai bine zis placerilor.
2. ei bine, asta cu ridicarea n-o pot inghiti asa cum ai enuntat-o matale acolo! prin ridicare se intelege CONLUCRARE intre Dumnezeu si om. Dumnezeu da putere de ridicare omului prin forte proprii, dar numai daca acesta vrea sau o cere in mod expres; altfel nu se baga cu de-a sila in viata ta si in nici un caz n-o sa te ridice din morti ca pe un sfant numai pt. ca ai apartinut unui anumit cult. iar in ce priveste sus-numita "lauda a lui Dumnezeu" sa avem pardon: "nu tot cel ce spune Doamne, Doamne va intra in imparatia lui Dumnezeu"! si din tot putina mea stiinta iti spun ca nu tot ce facem spre lauda lui Dumnezeu este automat si bun si necesar si perceput de El ca fiind bun. ia de pilda jertfele din VT care au devenit inutile odata cu venirea lui Hristos pt. ca S-a dat pe Sine jertfa.
3. mamma mia, ce rastalmacire de la adevaruri, de la realitatile istorice!... de unde stii ca filosofii au fost impotriva religiei crestine, cine ti-a spus asa o idiotenie? si cine a zis ca religia crestina nu e si filosofie in acelasi timp si ca s-a slujit sau/si se mai slujeste de unii filosofi? poate nu stiai dar majoritatea filosofilor antici au pregatit calea pt. implementarea culturii crestine, au fost un fel de premergatori(dar nu vizionari) ai crestinismului. de aceea pe unii pereti ai bisericilor din tara noastra, pereti mai vechi decat neo-protestantismul si ce a iesit din el, se gasesc incondeiati filosofi ca Platon si Aristotel. si nu sunt aratati ca niste sfinti, cu aura, ci doar ca simpli oratori- pastori de suflete. dealtfel arta oratoriei, de care exclusiv si in mod persuasiv se folosesc toate cultele asa-zis crestine, arta oratoriei o avem tocmai de la ei, de la acei 'inainte crestini'. asadar nu ei l-au respins pe Hristos ci cei care le-au scos oratiile din context- cam asa cum faci tu acuma.
4. "e frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"...(Eminescu, poate ai auzit de el) ati mai auzit voi, oameni buni, ca ar fi spus Hristos sa ne lipim inima de avutii si sa ne lasam condusi de placerile lumii acesteia? cum se poate una ca asta? adica ce, S-a contrazis pe El Insusi atunci cand i-a cerut tanarului bogat(care toata viata lui urmase legile si pazise cu strictete poruncile de la templu) sa-si imparta averea saracilor? oare n-a zis El, atragand atentia asupra pericolului care ne paste pe toti atunci cand avem bunastare, ca "f. greu va putea un bogat sa intre in imparatia lui Dumnezeu"? dar, in fine, poate nu ti-a explicat nimeni pana acum: saracia in sine nu este o garantie pt. castigarea raiului dupa cum bogatia nu este un impediment in sine. protestantismul a facut din invatarea pe de rost a citatelor biblice si explicarea lor disparata un scop. ortodoxia si catolicismul mai pastreaza inca ceva ce voi nu veti avea niciodata: TRAIREA. pt. ca in definitiv si la urma urmei nu dogmatica sau stiinta versetelor iti da viata ci urmarea intocmai a preceptelor continute acolo. fara suport din partea ta n-ai nici un merit sa intri in rai, nu crezi? iar cand spun suport exclud din start ideea ca daca te duci in lume sa faci prozeliti iti castigi comori in cer. asta nu pot sa cred fiindca nu vorbirea ne arata ca suntem crestini, ci faptele noastre de crestin. parca in aceeasi biblie scrie ca "LITERA UCIDE DAR DUHUL FACE VIU"!!!
6. drama ta cea mai mare, ca sa te arat si eu cu degetul asa cum o faci tu, drama ta cea mai mare e ca dai sfaturi altora fara a fi in masura sa discerni intre bine si rau si fara a cunoaste realitatile din biserica ortodoxa. am sa-ti spun si eu ce m-a deranjat nu cu prea multi ani in urma. intr-un sat oarecare, unde comunitatea ortodoxa era f. puternica, un batran senil a cazut prada unor sectanti si s-a botezat la ei. pana aici nimic neobisnuit, am spune noi. dar sa vedeti ce-au facut 'fratii'. s-au apucat de zidit o casa de adunare. si-au zidit, si-au zidit, zi si noapte, pana ce au terminat-o. cum credeti ca arata cladirea? cat un castel medieval! PT. O SINGURA PERSOANA! dar ce se gandisera ei: ortodocsii astia sunt niste pagani, ia sa-i invatam noi ce inseamna crestin si sa vezi cum ni se umple casa de...buzunare zeciuite! stop cadru. si ca sa para a fi niste sfinti, eleganti si lustruiti ca si reformatorii de la care si-au luat obarsia, si pt. a-si ascunde propriile minciuni si sumele fabuloase pe care le dirijeaza cum vor capii(pardon, pastorii) s-au gandit sa improaste cu noroi in biserica ortodoxa romana. le e mai la indemana. "dezbina si cucereste" este un dicton f. la moda in ziua de azi. pastrez si eu in suflet aceeasi sila fata de oameni care pastoresc pe credinciosi dar n-au nici in clin nici in maneca cu ortodoxia autentica. si totusi, daca nici Dumnezeu nu-i judeca(inca), eu ce, sunt mai presus de El si-mi pot permite sa o fac in locul Lui?
7. te arunci cu capul inainte si nu vezi ca ai sa ti-l zdrobesti de zid. pt. ca asta faci tu: incerci sa intimidezi pe cei nestiutori si-i ademenesti cu scheme ciudate de vorbire despre lucruri pe care le stii doar din auzite, nu si din experienta proprie. tu pui sub semnul indoielii chiar si pe cei cativa sfinti pe care-i recunoasteti pt. ca, sa-ti spun un mic secret, aproape toti marii sfinti au trecut macar o scurta vreme prin experienta Athosului. dar ce conteaza asta, noi credem in Isus- care scris asa, in limba aramaica inseamna "magar"! facem aici o mica observatie: stiati ca primii crestini mai erau numiti de romani si 'inchinatori la un cap de magar'?! tocmai de asta, ca ii ziceau Isus si nu IISUS.
8. nu vreau sa iau apararea nimanui la acest punct, doar iti atrag din nou atentia ca ceea ce faci tu se cheama judecata particulara.
9. adica a fuma si a bea nu sunt pacate... asta va spune voua pastorul la seratele voastre? pacatul lumii acesteia, cum ii zici, e ca are pacate. dar daca n-ar avea atunci nici n-am mai deosebi binele de rau, nu-i asa? nu-mi mai pomeniti voi de pacate la crestini cand voi insiva n-ati fost consecventi iar dupa revolutie ati dat navala in Romania strigand in gura mare ca sunteti fara de pacate. va cunosc, am fost acolo si am incercat atunci sa va fac sa intelegeti ca nu sunteti sfinti. dar voi nu, o tineati pe a voastra. acum nu mai e asa? liturghia ortodoxa nu era buna dar v-ati gandit de cativa ani incoace sa faceti ceva asemanator la intalnirile voastre de duminica/sambata. colindele noastre traditionale si pastrate de ortodoxie, pe cand voi nu erati nici macar in mintea celui rau care v-a nascocit pe urma, acele "bijuterii muzicale" cum le-a numit Breazul in cartea sa, ati inceput sa ni le furati si sa ni le deformati dupa bunul plac pe muzica ce dealtfel va caracterizeaza. nici nu puteati auzi de cruce cand ati venit la paganii de ortodocsi. apoi, spre stupoarea mea, intr-o oarecare zi pe care n-am s-o pot uita vreodata, un coate goale, un cizmar, un laptar sau ce-o fi fost el, venit de aiurea sa ne invete credinta, mi-a intins in fata o biblie de-a lui pe care lipise o cruce din hartie decupata!!! i-am cerut sa mi-o dea s-o studiez dar n-a vrut, a tras-o repede la spate. ce ordinarie... mai nou ati pus-o si pe unele case de adunare. nu pt. ca asta E bine ci pt. ca DA/ARATA bine si poate sa induca in eroare pe nestiutori. la inceput botezul nu se admitea decat pe la varsta de 16-18 ani, dar s-a revenit asupra deciziei si mai nou pot fi botezati copii chiar si cu 10 ani mai mici. nu mai continui ca am sa obosesc prin a enumera doar.
10. bai taticule/mamicule, sa stii tu ca primii protestanti s-au nascut in exact mediul care va sustine si astazi si care a sustinut cruciadele si inchizitia. putina istorie nu strica sa cunoastem. Biserica de Rasarit si cea de Apus s-au despartit dintr-o neintelegere la anul 1054. cea de Rasarit s-a numit Ortodoxa iar cealalta Catolica. mai tarziu, Luther, Calvin si Zvingli s-au rupt de biserica catolica prin marea si cunoscuta miscare a Reformei. stim motivele dar mai stim si ca ei insisi n-au vrut o transformare la nivel liturgic a slujbelor ci una de factura spirituala. asta si-au dorit. numai ca niste "zavorati in duh si adevar" le-au rastalmacit gandirea si dorintele spunand ca nu mai e nevoie de preotie, de simbolica in cult, de botez, de cainta, de smerenie si de toate celelalte. asa ca pana in zilele noastre s-a ajuns la un nr. de peste 5000 de secte, mai multe chiar decat statele lumii. ce crezi, acestia sunt pierduti sau se vor mantui? stii ce cred eu, ca cei care au dus la proliferarea sectarismului se fac direct vinovati de caderea acelora si ca vor fi aruncati in iad in locul lor. dar sa nu ma adeveresc prooroc mincinos.
in incheiere il indemn pe interlocutorul tau sa se lipseasca de binecuvantarile tale binevoitoare si lingusitoare.
ORTODOXIA NU FORTEAZA PE NIMENI SA RAMANA, SA CREADA SAU NU IN CEVA; PROTESTANTISMUL TE OBLIGA SA FACI CE SPUNE, ALTFEL ESTI EXCOMUNICAT. unde e liberul arbitru aici?
just me
#16415 (raspuns la: #15264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice si a ei casã - de AlexM la: 27/07/2004 14:41:55
(la: Despre Limba)
Aliciul zise:
-------------------------------------------------------------------
io gandeam sa spun "casuta postala a Jimmy-Ceciliei", da' ce te faci ca as spune 'casuta postala a Anei-Maria', daca m-ar chema asa?
noroc ca la mine-i simplu': "casuta lu' Alice".
chiar asa, Alice de ce n-are casuta?
s-o fac altminteri, ca sa nu gresesc: "Alice-casutza postala"
--------------------------------------------------------------------

iaca vezi ? intr-o zi românul bãgã de seamã cum cã neshte pãrtsi carili ajutau la declinare devin tot mai slabe si mai slabe si se pierd oarecum pe drum. Dintr-o datã vazu iel ca nu mai e nici o diferenta intre acusativ si nominativ dar pentru asta l-a scos pe "pe" din buzunar si a rezolvat cu acuzativul( a propos, de ce o fi "pe" masculin? de ce adicatelea nu e "a scos-o pe pe din buzunar"?). La genitiv insa a dat-o in barã si asta din pricina faptului ca aparura nume noi dupa ce lua si el contact cu alte neamuri. S-a incuscrit cu ala, cu aia si vrand nevrand, i-a aparut in familie, in sat nume ca Veronica, Ildico, Alice, Ana-Maria s a m d. Amu, a trebuit el sa faca in asa fel incat sa nu strice numele la femei cand zicea "a ei". Ca atare nu putu sa zica un "veronikei" si el zise "Veronici". Celui care statea si pazea bostanaria, omul ala de la Academie, nu i-a placut ca a bagat pe "ci" acolo asa ca a spus ca forma corecta ar fi "Veronicãi". La Ildico, Ildicãi ( ca sa nu iasa Ildici) , la Alice l-o lasat asa ca oricum era "ce" in nume , deci Alicei/Alicii. La numele compuse e cu bai , eu unul sincer spunand ca nu stiu daca exista o norma aici sa acordam prima sau a doua parte a numelui sau amandoua ( Anei-Maria, Ana-Mariei, Anei-Mariei): Din burta , tsaranul din mine ar spune "Anii-Marii" dar presupun ca omul de la Academie o sa sara'n sus ca ars.
Necazul cel mai mare pare ca veni de la numele de femeie luate din alte limbi care , dupa modul lor de a suna, pentru român ar fi nume masculine. Ca sa scape omul de beleaua aceasta a inventat si el un lucru nou facand un mixaj , taind "i" de la masculin si lansand expresia "a lu". Expresie care a prins si cu care nici omul de la Academie nu prea stie ce sa faca. De sunat nu suna pe gustul sau dar nici nu o poate scoate afara din casa. Ca atare o tolereaza si ne atentioneaza mereu ca de fapt este "lui" si "ei" iar acolo unde ceva suna masculin dar e de fapt feminin, atunci zice probabil si el bogdaproste ca stramoshul sau a inventat acel "a lu".
Interesant ar fi de vazut cand a aparut invetia asta? Pai cica demultisor , inca din perioada de formare a limbii române dat fiind ca acest "a lu" ar trebui sa vina din Latinescul "ad illo" cu sensul "de la el".Noa, asa o fi? Stim bine ca inainte de a se introduce numele de familie in România, oamenii la sate se stiau dupa prenumele parintelor. Daca erau doi de Ion atunci unu era Ion a lu Petre si altul era poate Ion a lu Zâna.
Pentru un strain care ar incerca sa scrie acest mod de apelare la români, in momentul in care-i sint prezentati "copchii" el o sa scrie:
AluIon, AluZâna, AluPetre pentru ca el nu are de unde sa stie ca "a lu Ion" sint de fapt 3 lucruri intr-unu.
Bun asa, o sa ziceti Dv. Da ce-i cu asta? Care este legatura la ce pricepe strainul si cum scrie el si cu lb româna? Pai nu e chiar asa de simplu de vazut. Trebe sa aducem aminte ca neshte greci au povestit ce s-a intamplat hãt, hãt acu fro 2 mii de ani pe aceste meleaguri ale noastre. Si s-a intamplat sa scrie si ei niste nume ale unora ce-i intalnira eu. Si iaca asa , avem o lista de nume de prin "Carpati si Balcani", nume inregistrate cu mult timp inainte de Christos care sint in lista grecului . Curiosi de astfel de nume?
Aluporis, Aluzenis, Alucentus s a m d, sint peste 30 de astfel de nume parca.


Revenind la Alice si a ei casã, io nu m-as necajit daca scrii "Casuta postala a Alicei" sau "Casuta postala a lu Alice". Poti incerca si cu "Alice, casuta postala a ei". Totusi cred ca avand un nume din asta mai nou care nu prea face casa buna cu limba Româna, aplica si tu regula stramosului si zici simplul "Casuta Postala a lu Alice". Te asigur ca nici omul de la Academie nu o sa mârâie nimic:-)


AlexM
#18445 (raspuns la: #18435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,"Eminescu, - de DESTIN la: 19/09/2004 17:38:53
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Putini cunosc insemnatatea acestui vers:

"Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,"


Astept comentarii setos fiind, de mai multa documentare...

Un singur indiciu aduc: premonitia la Eminescu.

PS.vers din poezia Rugaciunea unui dac.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Am urmarit cu interes alege - de (anonim) la: 03/11/2004 23:41:57
(la: Alegerile in USA)
Am urmarit cu interes alegerile SUA, ca tot cetateanul neamerican- spun asta de cand la instalarea unui program am fost rugat sa specific tara de unde il voi opera: Amrica or other countryes.
Parte a reportajelor erau made in CNN, CBS sau orice televiziune VICOM, altele erau reportaje europene, si am avut norocul sa vizionez o noapte tematica facuta de canalul ARTE.

Cred ca unul din titlurile, sau lead-urile importante ar fi remarca unui sociolog francez, cetatean american insa, care spunea ca:

norocul american consta in faptul ca emigrantii noi veniti, sunt mai americani ca americanii cu vechime.

Nu exista astfel probleme de integrare, sau nu aceleasi cu care se lovesc restul de state europene.
Ulterior, cand acest emigrant este invitat la inmanarea ¨certificatul de american¨ este totodata apt de a-si sterge orice memorie, orice amintire, de a-si nega un trecut, pentru a jura credinta stindardului american.

Lasand insa curiozitatea asta la o parte, oricum romanul e mai catolic decat Papa, si intodeauna va fi un aservit si un serviabil, alegerile au in spate o paranoia sustinuta si educata de cele mai mari trusturi americane media.
Unii din ziaritii de la Harper spunea ca in problemele legate de Irak nu se mai face zjurnalistica-adica munca de teren, ci stenografie-adica se asculta la conferinte de presa.
Si de aici intervine axa unei campanii electorale. De la 11S, si mai apoi de la mistificarea relatiei lui Saddam cu Ben Laden.
Imediat dupa declararea razboiului un comentator de Fox aparea ca un comentator sportiv: ¨Saddam, we have a problem with you!¨, ca mai apoi un intreg razboi sa apara mai degraba ca un joc pe calculator, unde patratele verzi se suprapuneau peste tinte fixe sau mobile. Un razboi fara cadavre sa nu deranjeze puritanii americani, insa cu lungi declaratii despre democratie, and liberty for all.

Ulterior s-a realizat ca prudenta europeana (francezo-germana) in special, era una bazata pe lipsa de dovezi a oricaror arme chimice, a fost una fondata, si guvernul american a trebuit sa admita ca s-a inselat.
Ok, s-ar putea spune, oricine poate gresi, insa intre timp, populatia sciita, extremisti fundamentalisti, au scapat de Saddam, (printre putinii care le tinea piept), si acum sunt un focar de violenta.
Intre timp nu stiu exact cati morti sunt, insa imaginea unui copil a carui stomac fusese efectiv spulberat, si care declara ca nu intelege ce i se intampla, ramane in memorie, cat despre pretul benzinei fiecare cu norocul sau. In Spania o subventioneaza cumva (inca).

Acum, ma intreb inca odata, cat de dezinformat poti fi pentru a vota , si numai spun Bush, pentru ca Bush e un tampit alcoolic in tinerete, si care a falimentat nu stiu cate firme, un incompetent deci, dar cat de credul poti fi in avota pe cei care se afla in spatele lui Bush: Chenney sau Condollenza. Si restul cabinetului, evident, in fapt fosti executivi la marile corporatii de petrol din lume.

Orice miscare in State e perceputa in lume, si orice cauza americna are din pacate un efect resimtit global. Nu doar tratate precum Kyoto, si nici guverne dictatoriale subventionate tot de prostimea americana, prin intermediul CIA, insa chiar razboiul asta face ca lucrurile sa nu mai fie la fel. Chiar nu inteleg.
Cred ca trebuie sa fii ipocrit ca un puritan protestant, si sa mai crezi ca daca Bush e presedinte, e voia Domnului, un cliseu care sincer, cred ca terfeleste orice imagine a divinitatii.

Intr-un articol mai de acum o luna, Le Monde Diplomatique se intreba dac nu cumva in viitor ar trebui sa voteze si restul lumii pentru pres. Statelor Unite, si tind sa cred ac are dreptate.
Totusi, pentru cei care respecta multiculturalitatea, El Mundo, ziar spaniol de tiraj matioinal, specifica ca ¨Bush a primit votul albilor, a locuitorilor de la sate si crestini, in timp ce femeile, negri, latinii si lume fara convingeri religioase, sau segmentul urban, au optat pentru Kerry

Vi se pare normal ca presedintele celui mai puternic stat din lume, al unui stat cu cea mai puternica armata din lume, sa fie hootarat de niste rancheros, care dupa ce-si scot cizmele de cauciuc se duc duminica la cort si lalaie osanale religioase?
America merita mai mult de atat, si ma dezamageste profund romanul care a ajuns sa-l voteze pe Bush, si care-si face chiar mandrie din prostia lui.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...