scenariu teatru nu puneti dragostea la incercare

Iti multumesc pentru frumosul mesaj adresat mie. Pe zi ce trece descopar tot mai multe fatete ale personalitatii tale care ma fac sa contest afirmatiile celor care te considera taioasa si abrupta. Eu zic ca esti doar franca si ca expui intr-un mod direct dar frumos, poetic si delicat ceea ce crezi despre anumite subiecte sau situatii. Este o calitate pe care putini o mai au in ziua de azi, dar trebuie sa recunosc ca aici in cafenea am descoperit cativa oameni care au din plin aceasta capacitate.
Sper ca ai depasit momentul de "sometimes I just feel like shit". M-as bucura tare mult daca ar fi asa.
In cazul meu e ceva mai grav. In ultimele luni situatia aceasta de "i just feel like shit" s-a cronicizat. De ce nu prea stiu. Poate din cauza unor probleme ca cele prezentate de zaraza sc, numai ca eu nu am avut inca sansa de a obtine un job intr-un asa targusor ca cel in care locuiesc acum si a faptului ca persoana la cre tin cel mai mult e departe de mine si ca destinul pune la grea incercare dragostea noastra.
Incerc sa-mi ridic moralul, sa gandesc cat de cat pozitiv sau mai degraba optim dar nu prea reusesc.
Cred ca am nevoie de putin ajutor...Nu sunt obisnuita sa apelez la altii, toata viata am fost invatata sa-mi rezolv singura problemele dar acum chiar am nevoie de persoane care sa ma asculte.
Comentariile tale au avut un efect pozitiv asupra ta, iar raspunsurile tale prompte la mesajele mele au adus intotdeauna un zambet pe fata mea.
Asa ca iti multumesc pentru toate interventiile tale de pe anumite conferinte. E atat de placut sa te citesc.

Traiesc o asemenea dragoste, am incercat sa ma indepartez dar nu am reusit dupa 2 ani am cedat si mi-am consumat dragostea e atat de dulce si de bine sa fiu cu el dar atat de scurt.Am incercat din nou sa ma desprind, am cautat alte relatii si atunci el a patit un accident era sa moara atunci mi-am dat seama cat de mult il iubesc, mi-am dat seama ca niciodata nu o sa il uit, mi-am dat seama ca trebuie sa incerc sa fiu cat mai aproape de el posibil sa nu pierd contactul pentru ca altfel o sa inebunesc daca nu stiu ca e sanatos si ok.Fiecare celula a mea striga iubirea pentru el.Pe de alta parte el nu va fi niciodata al meu in totalitate ar trebui sa ma desprind de aceasta iubire, spuneti-mi voi cum?Il iubesc il simt in adancul fiintei mele, simt ca va fi acolo pentru totdeauna.Cum sa iubesc din nou cand el e acolo in sufletul meu.Ma chinui asa de 8 ani, imi irosesc viata pentru o iubire aproape imposibila.Voi ce ati face?

pai,macar asa va mai puneti sensibilitatea la incercare...

Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin

Grozava interventia dumneavoastra.
Este obligatoriu sa ne punem intrebari si sa cautam solutii si aste sa se intimple si in planul imaginii dar si in alte planuri.
Cu chestia cu teatrul, ce sa zic... personal, prefer un teatru plin si facut plin prin absolut orice mijloace, decit unul gol.
Actorul fara public este mort, decedat, rece, si acu`, depinde carui public se adreseaza... si desigur cum se adreseaza.
De-a lungul timpului, multe idei novatoare si spectacole care acum ni se par normale au fost taxate ca absurde si devastatoare pentru moralul privitorului standard, si ne amintim de scandalul din presa la lansarea Simfoniei a noua, ca ce prostie este corul intr-o simfonie, pina la can-can-ul de la Moulin Rouge care era sa fieinterzis... asta este.

Cred ca menirea suprema a spectacolului este sa ne scandalizeze, sa ne puna pe jar, sa ne incite, desigur sa ne si incinte, si un spectacol care ne lasa reci e unul ratat.

De facut fotografii la spectacol nu e greu.
Se merge la directorul salii, la regizor, la cineva cu functii de conducere, cu o cutie de ceva si un zimbet deschis, si se spune textul clasic: buna ziua, imi pare asa bine sa va cunosc, am vazut piesa cutare, m-a fermecat deosebit, eu sunt inebunita de fotografie, voiam sa va intreb daca as putea sa fac niste imagini de studiu pentru mine, va dau si Dvs un CD cu imaginile la rezolutie suficienta , sper sa va placa, imaginile ma ajuta sa invat si le voi pune exclusiv in portofoliul meu , si nu va voi deranja pentru ca o sa stau lateral in foaier pe scena".
Si daca faceti pozele fara blit si puneti in jurul aparatului ceva ca un blimp, o flanea, de exemplu, totul o sa fie OK.
Ideal este sa va lase sa mergeti si la repetitii; la repetitii se fac fotografii senzationale.

Revenind la piesa in cauza, exista chestii rele si chestii si mai rele; romanii spuneau, "ex malis aligere minima"; daca tragem linia, eu personal prefer sa vad tineri venind la o piesa shpanchiu transpusa a lui Eugen Ionescu decit sa mearga dumnealor la nulitati maneliste sau la alte atitea spectacole de tot rahatu` de care e plin Bucurestiul, din pacate.

Extraordinar este sa faceti ceea ce v-ati propus; cind ceva va pune pe ginduri sa incercati sa faceti fotografii pentru a va lamuri.

Mi se pare cea mai minunata cale de a ajunge unde trebuie in fotografie.

Multi folosesc aparatul ca o scula de optica si mecanica si nu ca o solutie de a intreba si de a afla raspunsuri, de a comunica adica, si la urma urmei numai asta conteaza.

Oricum, daca vreti sa vedeti actori de aproape si sa va incercati puterile realizind niste fotografii la turnarea unui film artistic, tineti pe aici firul...

ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu

Ema, iti scriu cu dragoste! Bate-ma! Omora-ma! dar Incearca sa Intelegi Altfel Istoriile! Ema, nu vom zvacni inainte daca nu ne vom elibera de desuetudine! Sa incercam sa citim Istoria Tragica pentru a construi Istorie Mare! Nu sunt exaltat. Nu sunt pateticul de serviciu. Nu sunt tampitul de garda. Nu sunt patimasul national. Iata ca-ti scriu cam asa:

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Scrii un lucru imposibil:
"Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci."

Pai, draga Ema, eu, Ovidiu Bufnila, unul dintre cei mai mari scriitori optzecisti SF & postmodernist & experimentalist & suprarealist ma impusc daca asta ar fi Adevarul Istoric despre optzecisti! Nu e asta! Nu TEXTUL si TEXTUALITATEA! Actiunea, asta a contat! Febrilitatea navigarii de colo, colo, complexitatea unei intretesut imagistic UNIC in lume. Hei, ce e cu DEFEKTUL ACESTA DE PERCEPTIE? Noi nu am vrut sa nu mai fim A.R.L.U.S ca sa fim POSTMODERNISTI! Am mai intalnit PROSTIA ASTA! Pai n-ai inteles nimic despre CULTURA ROMANA in totalitatea ei tragica! CULTURA ROMANA este, pe fond, o TOTALITATE care aspira si se valureste continuu si discontinuu catre UNIVERSALITATE! Iaru, Cartarascu, Nedelciu si multi altii, sefistii Mihail Gramescu, Merisca, Ceausu, Alex. Ungureanu si mai nou Damian, Gheroghiu, Pricajan si multi altii si diasporele si Tutea si Patapievici si Liiceanu si Liviu Radu cu Constanta 1919 sunt cu toptii instructiunile acestei neostoite valuriri! Doamna, de ce in mod eronat interpretezi o Istyorie care ASPIRA sa devina UNIVERSALA cu Bart, cu Cioran, cu Bogdan Suceava, cu Adrian Serban cu Dan Culcer si cu toate mamicile burticoase de pe intreg mapamondul, mamici care vor naste fiecare cate un copil care va ganguri romaneste? Hei, nu sunt patetic! Doamna draga, pai n-ai inteles nimic din Monica Lovinescu! L-ai citit pe Andrei Plesu degeaba! Vai, credeam ca esti o luptatoare! Dar ce crezi, draga doamna ca_caile CULTURII ROMANE sunt doar trei? Adica Mama Rusia, Unchiul Sam sau Ultra-Nationalismul? Vai, ce eroare! Esti victima profesorilor tai si a imaginii tale deformate despre cultura romana. Optzecistii sunt extraordinari nu prin textualitate, nu prin cenaclu! Cenaclul a fost ratacire! Insula de evazionism! Optzecistii sunt Mari, cu adevarat MARI pentru ca au valurit Imaginarul dincolo de kakaturile socialist-comuniste. Nu cu Ceausescu inspre dauna lui sau a cantaretilor de la curte s-au luptat optzecistii! Oamenii acestia minunati au construit in TRAGICUL ROMANESC. Nu ca sa se pupe cu postmodernismul si sa intoarca spatele mamei Rusia! Nu asta au facut acesti oameni minunati! Au cultivat tragicul romanesc, l-au pus in valoare, l-au disecat pentru ca sa putem sa zvacnim inainte! Cum sa facem istorie Mare daca nu ne asumam tragicul? Pai nu-l intelegeti pe Florin Iaru! Cred ca nu intelegeti ce va spune Andre Morariu. Si cred ca nu veti intelege ce va spune Bufnila despre timpul valurit, despre tragic si despre felul nostru imposibil de a folosi INCADRARI GRESITE! Optzecistii si-au asumat TRAGICUL EXISTENTEI pregatind SALTUL. Ca va fi facut sau nu, vom vedea. Marele MERIT al GENERATIEI OPTZECI este nu de a fi luptat iluzoriu cu Ceausescu ci pentru ca a luptat, PE FATA, cu ceva mult mai periculos decat Ceausescu sau comunismul importat! OPTZECISTII au luptat cu MEDIOCRITATEA atasata fiecarei fiinte nationale de-a lungul istoriei sale. Nu este Epopee, nu Este Sinucidere ci ACTIUNE! Asta au facut acesti oameni minunati. MEDIOCRITATEA atasata ca instructiune de fund a unei NATIUNI este ADEVARATA FIARA! Cu asta trebuie sa dea piept orice scriitor daca vrea sa fie consemnat cumva intr-o Istorie Mare. Asta inseamna misionarism, sabie si nebunie. Vom cununa in cele din urma Literatura cu Industria si Comertul dar, viguros, inteligent si cu insurgenta va trebui sa facem si Istorie Mare. Sa fiu eu ratacitul daca lucrurile nu stau asa. Lecturati OMUL RECENT pentru ca Patapievici a ascuns akolo un adevar cutremurator. Lecturati Cartarascu pentru ca si el ascunde un adevar cutremurator. Aceste adevaruri cutremuratoare nu sunt detectabile cu uneletele criticului literar sau cu aparatul Merituos pus la indemana lectorilor de un sistem de educatie axat pe miticul desuet. Istoria nu se lectureaza, Istoria e ACTIUNEA: acesta este mesajul optzecistilor. CENACLUL a fost de fapt Injghebarea impotriva careia intr-un fel sau altul au luptat optzecistii. Cenaclul este lipsire de actiune. OPTZECISTII AU AFIRMAT IDENTITATEA Si INDIVIDUALITATEA subminand prostia cenacliera. Au mostenit tampenia asta si au crerscut-o eliberand forta lor! Nu e un Eroic ci un gest tragic si asumat.





Ema Word scrie:
Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Mentionez ca in majoritatea subiectelor suntem de acord .
Principial , desi s-ar putea ca omul se naste homosexual si , de aceea nu sta in puterea lui sa se schimbe , nu i-as recomanda sa imbrace sutana decat pt. a servi pe cei ca el , si nu altminteri .

Vorbeam de calitatile necesare pt. "a face" un preot bun . Incercasem sa clasific importanta spiritualitatii vs. experienta de viata .
De fapt cel mai important lucru este dragostea de om . Un preot cu dragoste de om poate gresi din lipsa de har sau din lipsa experientei de viata , dar il prefer unui suflet rece si instrainat care nu se iubeste nici macar pe el insusi .

Cugetari ...., nu controversa .

Destin imi dadu cateva aspecte din Biblie care ar putea cu indulgenta sa arate cate ceva din trairile lui X si Y vis a vis de dragostea intre barbat si Femeie.
Cred ca intrebarea mea nu a fost perceputa cum trebuia, foarte probabil ca nu am formulat-o eu cum trebuie. Hai sa explic putin din ceea ce gandisem in prealabil cand am pus aceasta intrebare.
In Biblie e tot vorbeste cu predilectie de 2 feluri de iubire. Iubirea fata de Dumnezeu si Iubirea fata de aproapele tau. Prin iubirea de Dumnezeu se pare ca e clar ce se vrea. Iubesteti Zeul, iubeste (?) cel caruia te inchini.(Ca o paranteza: io am mari probleme cu asta pentru ca nu pot dezvolta sentimente de iubire decat vis a vis de persoane. Nu pot iubi ceva de care sincer, imi este frica, poa sa-mi spuna cine o vrea si ce o vrea. Cand mi-e frica, mi-e frica, acolo nu mai e loc de nici o iubire).
Iubesteti aproapele.. asta, sa nu bat campii prea tare o inteleg ca inemnul iubeste pe orice om.Cat de fiabil si aplicabil in practica este acest lucru, hai sa mai traim sanatosi. Intodeauna or sa fie diferente intre sentimentele nostre pentru oamenii care ne incojoara, pentru unii simtind mai mult, pentru altii mai putin. Este un deziderat acest indemn , un indemn, dar sansele de reushita -cinsit vorbind - sint extrem de reduse. A, da! Fii amabil, fii saritor, ajuta daca poti, nu te gandi sa ceri ceva la schimb pentru ceea ce faci, nu scoate ochii daca ai facut ceva pentru cineva, iarta daca poti!!! Dar asta nu este iubire ci este simplu un mod de a usura convietuirea in societate si este in acelasi timp un mod de usura interactiunea umana.
De ce spusei toata polologhia asta? Pentru ca aparent, cei care au scris textele biblice au fost capabili sa dea astfel de exemple de bunatate in relatiile interumane. Revenind la subiectul dragostea intre barbat si femeie, mie imi pare ca acolo in Biblie nu e asa ceva tocmai pentru ca nu a avut cine sa scrie asta. Cei care au scris textele biblice, ori nu au avut astfel de experiente personale, ori nu au vrut sa amestece experientele lor personale in textele la care scriau.
De ce ar fi important acest lucru? In opinia mea ar fi important pentru a vedea planurile comparative. Orice om este in stare sa analizeze nishte porunci cand astea se interesecteaza cu viata lui de zi cu zi. Scrie "nu fura", se uita cum apare asta in viata lui, e de acord si spune: nu e bine sa furi. Porunca buna, o bila alba pentru Biblie. Asta la aspectul practic. Cand e vorba de aspectul sufletesc, aici e marea buba. Pentru ca vorbind de iubire, omul o sa incerce ceea ce simte vis a vis de o fiinta umana sa o extrapoleze si la natura divina. Aici ma inteb daca nu cumva acest aspect este lasat voit la o parte. Asa o fi? Oamenii care sint sihashtri, care traiesc singuri, acesti oameni cu greutate pot dezvolta sentimente de iubire catre aproapele lor tocmai prin singuratatea in care traiesc. Iubirea e oricum greu de ascuns, ea putand fi confundata cu bunatatea deoarece este greu de facut deosebire intre actiunile care le facem din iubire pentru cineva si actiunile care le facem din simpla bunatate. Ca sa nu o mai lalaiesc mult, aparent cei care au scris textele nu au avut experiente personale de dragoste.Daca ele au existat in vietile lor, atunci aceste sentimente nu razbat din textele lor.
Desigur, iubirea fata sa zeul caruia i se inchinau este exprimata de foarte multe ori. Dar revin la ceea ce am spus la inceputul acestui text. Cand ti-e frica nu poti iubi (eu unul). Iubeau acesti oameni cu adevarat zeitatea care o adorau sau ei faceau un simplu turn off al sentimentelor si decretau frica ca iubire? Hmmm... dificil de spus. Poate este cineva printre noi care poate spune ca el iubeste pe Dumnezeu mai mult decat iubeste o fiinta umana si daca da, poate este in stare sa ne arate natura acestor sentimente. Eu unul am mari minusuri la acest capitol.

cu stima,

AlexM

"Nu incerc a intra in detalii...a nu ne indeparta de la subiectul conferintei,doctrine intalnim nu numai in religie..."

Nu te-am intrebat asha, in general despre orice doctrine.

Ai zis:

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet" sunt in afara subiectului.

"Gandesc ca ai fost "rautacios"amintind de religie :

"Religia se foloseste de doctrine.""

Gandesti greshit. Da "doctrina crestina" pe google si o sa gasesti o groaza de situri crestine ce folosesc acest cuvant. Religia lucreaza cu doctrine si o recunoashte.

"Fiecare dintre noi pretuim ce dorim,suntem liberi s-o facem..."

Corect, dar ca argument intr-o dezbatere e 0.

"La cele scrise de mine:

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Tu zici:

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

De unde aceasta concluzie?

Eu nu am afirmat:"...presupunem ca ele se produc in afara creierului.""

Incearca poate sa fii mai explicit. Explica "dualismul metodologic insurmontabil". Daca te exprimi vag exista shansa sa raspund pe langa.

"La cuvintele mele:
Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,

Tu insisti cu:
"Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului...""

Replica ta:

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,"

s-a vrut un raspuns la ce am zis mai devreme:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului."

Concluzia fireasca ce se poate trage e ca daca ce am zis eu, "Sufletul este un produs al creierului" este adevarat atunci ne situam in afara "spiritualitatii,a dragostei".
Am contrazis aceasta idee.

Daca intre afirmatzia mea shi replica ta nu exista nici o legatura atunci nu eu sunt cel confuz.

Numai bine

La intrebarea ta am incercat sa-mi raspund acum ceva vreme:

nu vreau decat sa iubesc si sa fiu iubita
vreau sa ofer si sa primesc
vreau oameni frumosi langa mine
vreau caldura, siguranta
vreau sa ma cuibaresc in bratele lui la sfarsitul unei zile plina de nimicuri si sa-i simt caldura
vreau sa facem numai dragoste
vreau sa-mi deschid sufletul si sa-l las sa intre pentru totdeauna
vreau sa-l visez ziua
vreau sa ma viseze noaptea
vreau sa stam pe canapea si sa ne uitam la un film bun, cu doua cesti cu ciocolata calda, fierbinte...
vreau ca atunci cand ma vede sa i se lumineze fata
vreau ca atunci cand ma priveste sa ma oglindesc in ochii lui cu toata fiinta mea
vreau ca atunci cand suntem impreuna sa rada cu ochii
vreau sa nu plece niciodata de langa mine

nu vreau minciuna
nu vreau ura
nu vreau indiferenta
nu vreau lucruri complicate
nu vreau jocuri periculoase
nu vreau cuvinte fara acoperire
nu vreau sa fug
nu vreau sa ma sperii
nu vreau nimic din ce m-ar putea rani...poate o face fara sa stie...

si la intrebarea care te macina...nu pot sa-ti dau decat un singur raspuns:
priveste-o ...si daca te invaluie caldura...nu trebuie decat sa-i intanzi mana si sa-i zambesti... :-)


So cruel...(U2)

We crossed the line
Who pushed who over
It doesn't matter to you
It matters to me

We're cut adrift
We're still floating
I'm only hanging on
To watch you go down
My love

I disappeared in you
You disappeared from me
I gave you everything you ever wanted
It wasn't what you wanted

The men who love you, you hate the most
They pass through you like a ghost
They look for you but your spirit is in the air
Baby, you're nowhere

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

Desparation is a tender trap
It gets you every time
You put your lips to her lips
To stop the lie

Her skin is pale like God's only dove
Screams like an angel for your love
Then she makes you watch her from above
And you need her like a drug

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

She wears my love like a see-through dress
Her lips say one thing
Her movements something else
Oh love... like a screaming flower
Love... dying every hour... love

You don't know if it's fear or desire
Danger the drug that takes you higher
Head in heaven, fingers in the mire

Her heart is racing, you can't keep up
The night is bleeding like a cut
Between the horses of love and lust
We are trampled underfoot

Oh... love... you say in love there are no rules
Oh... love... sweetheart...
You're so cruel

Oh... love... to stay with you I'd be a fool
Sweetheart... you're so cruel

despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.

Haideti sa va spun si eu ceva: am cunoscuti care daca afla ca ma duc la teatru spun ca m-am prostit, daca citesc o carte sunt dus, pentru ca ma izolez, daca merg la biserica am innebunit de tot, pentru ca nu stiu ce e viata, daca aduc in discutie un subiect diferit de fotbal, bautura sau mancare incerc sa fac pe desteptul si atunci "daca vi cu de-astea noi plecam".In acest timp ei lancezesc pe canapea in fata televizorului, cu berea in fata, blazati, scaldati intr-un confort mental sustinut de impresia ca nu le mai trebuie nimic. Aveam un coleg care atunci cand m-a vazut cu o carte de vreo 300 de pagini a exclamat: "Maama ce carte groasa! Am citit si eu odata o carte, Baltagu', da' n-am terminat-o, ca m-am plictisit." Sau, laudand-o pe prietena lui: "E desteapta ba, citeste ziaru'. pana fac eu un dus a terminat tot ziaru'. Eu nu citesc ca ma plictisesc, nu pot eu d-astea." In schimb, cei ca el stiu pe dinafara toate idioteniile de la Vacanta mare, Din dragoste sau Stirile ProTv, se uita salivand la filmele cu Van Damme sau Steven Seagal ("filme bune") si daca ii spun ca nu urmaresc asa ceva, ca de fapt nu prea ma uit la tv, sunt privit ca o ciudatenie. Cei care fac strategiile in televiziuni cunosc aceste aspecte si cunosc si faptul ca astfel de tipologii alcatuiesc majoritatea auditoriului, conformandu-se in a servi ceea ce se cere. Iar ceea ce se cere este de fapt ceea ce a fost propus mai intai de catre televiziuni. Un lant al slabiciunilor, o reactie in lant pornita de la un lucru dominant al vietii contemporane si care a fost amintit si de altii aici: profitul cu orice pret.

"Aroganta cu care trateaza oamenii de cultura romani muritorii de rand."

aveti impresia ca altundeva e altfel? in afara de prezentele comerciale unde zimbetul de marketing face totul, daca nu cumva exista alt scenariu, artistul ala mare nu are timp de blablauri si mingiat pe crestet. incercati sa plecati de la premiza ca nu are timp, dupa cum am spus intr-un mesaj anterior, si vedeti ce iese. mai puneti ceva stress, inerent actului de creatie, si veti avea tacimul complet.

bunavointa este folositoare la un shpritz, iar nu la transmis netranmisibilul. artistul nu este crescut, el creste. nu exista decit in limitele unui paternalism totalitar scoala de arta. te duci acolo si ai patalama de creator. exista scoli unde esti invatat principii generale sau mai pe romaneste ce trebuie sa calci in picioare ca sa fii tu.

conform principiului binevoitor al trasmiterii culturii si invatatului artei de mic copil se poate sa fi ramas la pictura pesterilor si cam atit.

arta nu e reteta si nici ideile nu vin la scoala. nimeni nu te invata, ci tu cauti si gasesti daca ti-e dat sa o faci, daca ai acea scinteie inumana a nepasarii in fata retetelor. altfel epigonii ne incaleca si traim cu manele pin la adinci batrineti. vorba lu' jiji becali: suparat, suparat sunt...

di

M-am intors de la Costinesti si am fost curios sa vad ce se mai scrie pe forum. Ca si anul trecut, se pare ca cele mai inveninate si totodata lipsite de substanta atacuri apar tocmai cand sunt evenimente importante gen tabere spirituale, deschiderea cursului de yoga, etc. In acest sens nu m-ar mira ca in decurs de o luna, cand se va incepe anul 1 de yoga la toate cursurile din tara, si vor fi conferinte de deschidere, sa mai apara si pe forum si in mass-media tot felul de articole calomnioase despre MISA si Grieg. Oricum luna Septembrie este una importanta fiindca in Suedia procesul lui Grieg a ajuns deja la instantele supreme, unde nu se mai poate face recurs, cel putin nu in tara. De aceea s-ar putea sa aflam tot felul de vesti interesante :).
Am sa raspund pe scurt la posturile lui "Joe King" si "RSI":

- cursul de yoga MISA din Israel numara cativa zeci de membri. Numele instructorului prefer sa nu-l dau pe forum. La Costinesti colegii nostrii care au venit din Israel au fost foarte activi, chiar au organizat o piesa de teatru foarte frumoasa, bazata pe scene din Vechiul Testament, la care au participat vreo 15 dintre ei. In alta seara ne-au invitat sa vedem cum se intra in Sabat, ce rugaciuni sunt rostite cu aceasta ocazie, ce obiceiuri exista, care este semnificatia lor, etc.

- ca sa faci dragoste cu iubire nu a fost niciodata ilegal, eventual doar daca era in public. Nu trebuia sa fie fondata MISA pentru asta:). Daca am fi vrut o acoperire pentru orgii sexuale, mai simplu ar fi fost sa deschidem o discoteca privata, sau un club de noapte pentru adulti, cum exista multe in Romania. Ai fi uimit sa afli ce se petrece in asemenea locuri. Atunci poate chiar am fi fost laudati cu epitete de genul "spontani", "neconventionali", "liberi" sau "moderni". Adevarul este ca in MISA tehnicile care implica energia sexuala sunt predate printre multe alte tehnici de facturi foarte diverse. Dar se pare ca ele sunt cele mai incitante pentru "publicul larg".

- Protocoalele Inteleptilor Sionului intotdeauna au starnit multe discutii. Exista in istoria omenirii multe aspecte nebuloase, care si acum sunt invaluite in mister si relativ la care s-a incercat de catre cei interesati sa se arunce o perdea groasa de fum. Exemple ar fi asasinarea lui JFK, experientele unor guverne facute pe propria populatie sau pe proprii soldati, folosirea traficului de droguri de catre serviciile secrete ca sursa de finantare pentru diverse razboaie, etc. Nu tin acum sa dezbat originile acestei carti. Cel mai important este insa, asa cum am mai spus-o deja, actualitatea ei. Daca un cititor curios alege oricare dintre protocoalele descrise acolo si pe urma se va uita in jurul lui la ce se petrece in lume, va constata cu uimire ca ceea ce vede in prezent a fost scris inca de acum 100 de ani. Din aceasta cauza, Protocoalele Inteleptilor Sionului ramane un manual de referinta pentru ce se petrece acum in politica internationala, care sunt cauzele secrete care actioneaza in lume si care este scopul lor.

- Pentru cineva care se pretinde un iubitor a lui Descartes, afirmatiile pe care le-ai facut despre site-ul ( http://www.dezvaluiri.as.ro/ ) si in special despre creatorul lui denota in principal o stare de lipsa de rationament sau de logica. De fapt ai actionat exact pe principiul "daca nu ai argumente relativ la opera, ataca autorul". Personal as fi curios sa stiu pe ce baza ai facut acele afirmatii calomnioase despre cel care mentine acest site sau despre continutul site-ului. Nu-l cunosc, dar cred ca face o treaba foarte buna si-l felicit pentru aceasta.

Spirit Intelept

dar sunt de acord cu Teo.E greu, daca nu chiar imposibil , sa mentii o relatie de prietenie cu ex-ul/ a. Normal ca relatia s-a bazat si pe prietenie, dar dc s-a rupt atunci prietenia?? OK, nu s-a rupt prietenia, s-a dus dragostea, dar asta oricum se duce si in final ramane doare afectiunea si prietenia.
Hai sa ne imaginam un scenariu: de ex esti cu cineva intr-o relatie, va iubiti, va intelegeti bine, dar va mai si certati, ma rog, o relatie obisnuita. Dupa u timp se strica. Dc= n motive.Buuuuuuunnn, intrebarea conferinteti este : Poti sa ramai prieten cu acea persoana?Bina, dar dc sa ramai prieten cu ea? E clar ca nu vreti sa va mai vedeti, ce ai mai putea sa discuti dupa despartire cu ea: cat de bine v-ati inteles, cat de bine te simti cu actualul partener; si daca el/ ea e singur??, despre ultima carte citita? asta poti sa o faci si aici.

Ideea este ca oricat ai vrea, oricat ai incerca, o prietenie adevarata, sincera,calda, cu ex-ul/ a, nu se poate, pt ca daca s-ar putea / sau s-ar fi putut atunci nu ar fi trebuit sa intervina despartirea.

Mai devreme sau mai tarziu unul tot va avea resentimente , regrete, sau va suferi. Si chiar daca amandoi suntei OK si sunteti prieteni, atunci apare iar tensiunea sexuala si mai devreme sau mai tarziu ori ajungeti in pat, ori nu va mai vedeti. Deci in nici un caz nu poate fivb de prieteniea ' dupa'.

Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?

...pentru ca l-am intalnit, desi nu l-am cautat niciodata...
am fost convinsa ca pentru mine nu exista marea dragoste, nu exista un suflet care sa fie intretzesut cu al meu...
am fost maritata, am luat viata asa cum mi se dadea, am tras si am luptat pentru lucrurile in care credeam... mereu am vazut viata ca pe un troleibuz, sau ca pe un serviciu, si stiam ca esenta noastra este de a ne ridica deasupra ei, de a vedea "the big picture"...
sufletul-pereche nu l-am asteptat niciodata, a venit singur exact in momentul in care renuntasem la ultima certitudine> falsa stabilitate a unui mariaj tip "scenariu"...
si mai cred ca trebuie sa fii pregatit sa vezi si sa primesti venirea sufletului-pereche... pentru ca doar cu el cunosti si raiul si iadul, doar cu el poti merge mai departe in viata asta sau in urmatoarea...
este o sarcina/ incercare de viata la fel ca toate celelate, aceasta intalnire cu sufletul-pereche... este o lectie de viata in primul rand despre tine, despre toleranta si limitele durerii, despre elevatie spirituala si placere a simturilor...
nu-l poti pierde, odata ce l-ai intalnit... eu gandesc ca poate a fost momentul doar pentru o intalnire plina de semnificatie... dar nu erai pregatit/a pentru mai mult...
let go of the pain... durerea blocheaza evolutia...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.

De ce sa incerci ...'sa te regasesti in sufletele altora'???
Pentru dezamagiri nu se poate pune niciodata 'prea multe'.
Incerc acum sa-mi aduc aminte de adolescenta mea si, desi poate parea paradoxal, inclin sa cred ca multor adolescenti le place sa creada ca... au fost 'dezamagiti'.

Un lucru e sigur: fara dragoste parinteasca n-ai cum sa ramai!!!