comentarii

sclipeau ca stelele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vorbe la o expozitie(*) - de Dinu Lazar la: 28/04/2004 17:17:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Poate unii vor spune - ia, ce mare scofala sa faci o poza, acolo.
Ce mai e fotografia in ziua de azi?
Putem sa ne uitam la imaginile realizate aici de Mihai Moiceanu si sa spunem mai degraba ce nu este imaginea buna si implicit, ce nu este fotografia realizata de el.
Nu este impushcarea subiectului, nu este declansare fara motiv, nu este cautarea unei stari fara a avea idee de compozitie si de limbajul plastic, nu este imaginea fara motiv si ideea fara imagine.
Cumva, imaginea lui este, si vine din, acel rar moment care ne arata de fapt din cite momente nemuritoare se compune – sau se poate compune – timpul pe care il petrecem.
Fotografia lui Mihai Moiceanu este la urma urmei ca imaginea unei stele care o vedem ziua in amiaza mare vara cind ne uitam intr-o fintina si vedem acolo departe in acel loc neasteptat o sclipire albastra - e steaua de deasupra noastra, pe care altfel nu o putem zari.
Artistul surprinde cu delicatete si precizie momente fugare in peisaj, care dureaza numai o fractiune de secunda si le transforma in eprubete temporale cu nonsalanta unui creator de linii, de stari, de lumini si de compozitii baroce, ascultind parca mereu o ascunsa muzica a apelor si a inaltimilor si, culmea, facindu-ne sa o auzim si noi.
Compozitia imaginilor sale este in majoritatea cazurilor una descriptiva, care creeaza iluzia unui univers coerent.
Este numai iluzia, pentru ca intr-un fel sau altul, folosind un limbaj plastic simplu si interesant de analizat, ne strecoara in suflet certitudinea temporalitatii, a secundei care zboara si a momentului pe care daca nu il vedem in imaginea realizata de el, l-am pierdut pentru vecie.
Dincolo de imaginea unei lumi aproape linistite, de fotografia unei secunde in care liniile se compun intr-un cadru unic, de muntii cu vai albastre si de viata uneori panoramica a fotografiilor sale, Mihai Moiceanu pare a fi ca spiritul acela care fara sa cunoasca si sa vada marea, paseste in apa adinca si pina atunci fara valuri si se scufunda, chemat de o pasiune de nepovestit.
Povestea lui e ca povestea valului; incearca sa ne spuna ceva si cind e foare aproape de suprafata, este motivul acelei furtuni mari cu valuri albe si cer violet; si cum muntele nu este altceva decit un val urias si impietrit, el incearca sa foloseasca fotografia pentru a exprima intr-un mod aparent calm o stare de iubire adinca si devastatoare.
Si cred ca reuseste.
(*) Bucuresti, galeria Galateca, pina pe 8 mai, intre orele 8-18
#14679 (raspuns la: #14637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ploaie de "stele cãzãtoare" - de Dinu Lazar la: 10/08/2004 14:35:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã.
Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard.
Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi.
#19502 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







Magie si sclipire - de essandra05 la: 23/02/2005 13:02:00
(la: Ce animal v-ati dori sa fiti?)
..Sa fiu un unicorn nascut din spuma marii...magie, sclipire, zbor, stralucire,libertate..cam asta ar presupune animalul care mi-ar placea sa fiu..totodata suplete, rafinament si vis
stelele - de Emil Carageorge la: 20/06/2005 14:41:16
(la: Ultima incercare)
miros a stea, au gust de stea, fac ca stelele, si sint foarte fine la pipait, exact ca, ai ghicit, o stea...
#55640 (raspuns la: #52285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix-ai vreo scara spre stele? - de bloom la: 19/10/2005 08:47:24
(la: Mr.Cafenea (inainte de a vota cititi raspunsurile concurentilor))
Dar cei Popix, tu ai vreo scara spre stele?
Participarea nu includea conditii exclusive. Vroiai sa transformi concursul in ceva "in house" sau ceva de genul :sa ne alegem noi intre noi-cei care va cunoasteti cat de cat?
E un simplu concurs, fiecare sa voteze cum crede.
popix -ai vreo scara spre stele? - de bloom la: 19/10/2005 11:42:12
(la: Mr.Cafenea (inainte de a vota cititi raspunsurile concurentilor))
Dar ce-i Popix, tu ai vreo scara spre stele?
Participarea nu includea conditii esclusive. Vroiai sa transformi concursul in ceva "in house", sau ceva de genul:sa ne alegem noi intre noi-cei care va cunoasteti cat de cat si sunt mai activi ?
E un simplu concurs, fiecare sa voteze cum crede
ce-i carul? raspuns: stele i - de Intruder la: 05/11/2005 21:44:19
(la: joc)
ce-i carul?
raspuns: stele inhamate la drum de noapte...

intrebarea mea: ce este lumea?

























#85154 (raspuns la: #85136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce-i lumeaPublicul stelelor - de latu la: 05/11/2005 22:16:19
(la: joc)
ce-i lumea
Publicul stelelor

Intrebarea mea: Cum?
#85157 (raspuns la: #85154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cate stele are hotelul? __ - de Intruder la: 05/12/2005 00:54:45
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cate stele are hotelul?

___________________________________
semper idem...
#92965 (raspuns la: #92963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cred în stele mari ce desch - de bluebird la: 14/12/2006 21:05:23
(la: Te caut)
"Cred în stele mari ce deschid o cale patimii mele,/undeva între soare şi sud,/între nord şi noapte."-Edith Södergran, "Hiacinte puternice"

Bun.Deci :Taiem una bucata de frumusete,doua bucati de vis,il dam in laturi pe dor, introducem elegantul cuvant ranjet si introducem una bucata felie de lamaie antigreata.E ok asa?Sa nu uitam nu ingerul ci pe domnul cu coarne.Trebuie si culoare la asemenea dulceata.
Singura scuza virtuala mi-o cer pentru geana ochiului care in poezie poate fi si geana diminetii,geana de lumina,...
La final trimitem invitatii la textele ce contin cuvinte grele,cuvinte care exprima numai intunericul,uratul,frica,groaza,sina de tramvai,cutia de bere,deprimarea profunda.

Te-ai gandit intamplator ce inseamna visul din vis?
#163336 (raspuns la: #162596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stela buna dimineata Sa ma - de Muresh la: 16/01/2007 08:19:49
(la: Isus + Maria Magdalena)
Stela
buna dimineata
Sa ma scuzati ca ma aflu si eu in treaba.
Scrieti:

"Si apoi de unde stii ca acesti intelectuali sint putini?"

De unde stiti ca nu?
Tebuie facuta distinctia intre inteligenta si prostie.
Eu cred ca prostia este echivalenta cu lipsa de desteptaciune si legatura cu inteligenta e, mai mult sau mai putin, intimplatoare.


"Atentie, de aici se deduce ca TOTI teologii si ideologii crestini sint niste impostori, adica cu buna stiinta inseala masele de fraieri"

Nu e de negat ca popii o duc bine pe spinarea credulilor.
cine are nevoie de ei?
De ce nu putem sa ne adresam Domnului fara intermediari?

#169016 (raspuns la: #168652) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stelele verzi - de picky la: 09/02/2007 11:53:44
(la: Loc de dat cu capul:)))
Adrian Fuchs :

nu apar decat primavara. Atunci inverzesc stelele. Cucuiele sunt si ele uneori verzi. In functie de materialul clientului. Caii sunt verzi doar atunci cand peretii nu sunt verzi. Din simplul motiv ca doar asa se pot distinge.
#174264 (raspuns la: #174253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de munteanu rodica la: 05/05/2007 17:55:26
(la: ganduri grele)
Doamne ...dar e atit de simplu si profund.
Oprirea, s-a oprit din cauza gindurilor
care umbla-n haita, iar privirea cu creatie cu tot,priveste stelele nepasatoare ca in fiecare seara cind
e noapte,si foaia alba trebuie rotita-n jurul mesei pentru inspiratie pe
moment,dar,cind apropie creionul de
hirtie es simte obosita si isi stinge
sclipirea.
Sint sigura ca am dreptate:))
am rasfoit...poate va plac:) - de juli la: 01/01/2008 17:02:06
(la: Cele mai frumoase poezii)
Frunza
de George Calinescu

Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ţi-am pus în carte una,
Bătând în roşiatic,
Ca un ţesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.
E moale ca atlazul,
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.
Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot.
Auzi foşnirea lină,
Suspinul lor uşor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.
Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe.
O, Til, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.
...............................
Poveste de omat
de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.
Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…
Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica - nu mai este…

rolia
Cvasiblasfemie asumata... - de monte_oro la: 24/03/2008 16:54:04
(la: LA CAFENEAUA COM.-LA ADMIN)
Seara inghiti lumina, iar stelele prinsera a licari printre ochiurile fine ale panzei intunecate de cer. Maria se retrasese deja in camera ei. Mintea ii era tot la Elisabeta. "Ce bucurie o fi in sufletul ei", se trezi gandind. Peste nici jumatate de an urma sa nasca, fapt de neconceput candva, la varsta ei. Apoi, Maria isi imagina cum ar fi fost daca Iosif ar fi atins-o, in felul acela in care auzise ca il fac, de obicei, barbatii. Isi alunga insa, rusinata, imaginatia si se intinse pe patul tare. Prin fereastra mica sclipirea stelelor o indemna la somn. Oare de ce se simtea asa de nelinistita? Nu avu timp sa afle raspuns cand o strafulgerare argintie aproape ii orbi privirea. Simti ca un curent de aer in jurul ei, apoi o fiinta ciudata, aproape transparenta, umpland camera mica cu oprezenta sa. Straniu, nu se simti speriata, doar ingrijata ca cineva, nu conteaza cine, ar fi putut patrunde in intimitatea camerei ei. "Fii linistita~, se auzi spusa aproape soptita a duhului. "Si bucura-te!", adauga glasul fantomatic, de data aceasta cu un sunet ce ii strabatu tot trupul, infiorand-o intr-un mod necunoscut pana atunci. "Ai fost aleasa Domnului tau sa fii mama Fiului Sau". Imbujorata, Maria parea a nu intelege nimic. Cum, cand, cum?... o mie de intrebari se inghesuiau in acelasi timp prin mintea ei. "O sa stii totul, la timpul potrivit. Lasa doar usa sufletului tau deschisa. Si crede!...", mai adauga ingerul. Apoi, povestea BuneiVestiri e cunoscuta. Iar noua, muritorilor de rand, martie ne va fi adus o alta veste. Se nascu pe cafenea adynet... Subtil, parfumat si plin de sensuri... Watcherul-cronicar al vremurilor de azi ale cafenelei.... Jucator innascut la pariul vietii cu vorbele. Dar in final nu poate ramane decat Unul... Asteptam vestea de maine... ca o binecuvantare e verbului adynetscian...
melancolii - de om la: 29/07/2008 15:46:30 Modificat la: 29/07/2008 16:03:02
(la: melancolii umoristice)
offff, imi este dor de vremurile alea cand ma uitam cu muierea mea seara la stele si visam dom'le cu ochii deschisi. Ne sclipea bucuria in ochi la concurenta cu lumina stelelor. Din cand in cand ne intristam cand vedem o stea cazatoare....uite saracu' o mai murit un om. Si era o linisteeeee....nici insectele si indrazneau sa o tulbure, doar din cand in cand cate o adiere de vant incerca sa vanture intunericul adanc.

Astazi dom'le nici intunericul nu mai este ca pe timpuri....si nici stelele nu mai stralucesc ca atunci. Acum le vedem numai cu telescopul si le aranjam in constelatiii, auzi bazaconie constelatia leului. Tulai Doamne da' ce jigarit este leul asta stelar si ptiu, ptiu drace ... parca acum are trei ochi si o pelerina pe umeri. Ahhh, nu'i ochi, este felinaru din coltu' strazii, iar pelerina ii fumu de la fabrica de ciment.
Oare de ce tipa asta la mine, printre scrasnete de roti, ca sunt somnambul si daca ma pupa el cu jeep-ul ma lasa rece? Dom'le nici sa te mai feresti de pericol nu se mai poate in ziua de astazi. Vine silentios ca o masina straineza, bine ca uneori urla cate o manea pe ritmuri indiene plagiate -....avaramuuu' o mere dile bere...ajareee...hai gagico joacaaaa bine si mai da-te pe la mine sa moara dusmanii mei ca am gagica si paralei - si ma dau intr-o parte. Pe vremea mea tropaiau caii si ii auzeai dom'le de la distanta si mai stiai ca vin de la gradina de vara pentru ca vantul aducea cu ei pe frumoasa zaraza...si mai stiai pe atunci ca armasaru' de la brisca avea un picior care nu se misca si ca zbura fara sa atinga pamantul spre Sarindar...birjaaar...
Ce vremuri .....
#330085 (raspuns la: #330059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 18/01/2009 21:16:32
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
Sa privim atunci la stele,
Ce frumos sclipesc.
Tu te-ai mai uitat la ele?
Ce decor ceresc:)
#393726 (raspuns la: #393719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby - de andre_ la: 02/03/2010 21:57:38 Modificat la: 02/03/2010 22:03:58
(la: Nici boii nu trag. In turism.)
Ai stat la hotel de trei stele, oki.
Le luam pe rand

- schimbat prosoape zilnic - de obicei prosoapele sunt schimbate daca le lasi pe jos, asta fiind semnul ca le vrei schimbate, altfel nu, logic pentru ca spalatul inutil al prosoapelor consuma energie si contribuie la planeta, deci nu este bine. Sau vrei sa-mi spui ca si la tine acasa schimbi prosopul zilnic? :)

- murdar - depinde ce intelegi prin murdar sau invechit, evident nu stiu la ce hotel ai stat.

- Totul foarte mic. - hehe, daca ai stii tu Baby ca Londra are 1572 km2 cu o densitate de 4,761 oameni pe km2 atunci poate ai realiza ca spatiul pentru englez e destul de important si deci casele sunt cam stramte. In general toate casele sunt cam micute ca 'este' multi si doar o insulita pentru toti. Si mai vin vreo 2 milioane in fiecare zi sa lucreze in Londra si turisti multime peste ei.

- Un hotel care se respecta iti da o multime de chestii in baie. - nu, ala este un hotel unde platesti muuuulti bani si are mai muuuulte stele decat 3 :)

- Masina aceea de facut ceai, prezenta dar prea murdara ca sa o pot folosi - ai cerut sa-ti fie inlocuita?

- WC urile publice murdare. Numai cand se platea era curat.- stii cum e, dai un ban dar stai in fata. Ma gandesc ca la noi de cand am fost ultima oara acasa WC sclipesc de curatenie.


In concluzie nu se moare, dar nici titlul de martira nu-l obtii fara ceva efort.
#528969 (raspuns la: #528903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ba ziiii-ne! :)"...bine...pacatul tau sa fie... - de cosmacpan la: 05/03/2010 20:51:49
(la: Una rea, pe zi)
ei fata moşului...se făcea că am visat un coşmar...şi coşmarul spunea că dacă mănânc două porţii de ciorbă de burtă o să văd toate luminile de la capătul tunelului...şi-atunci ce mi-am zis eu...dacă tot se uită mulţime de guverne (Ciorbea o fo primul) s-o vază pă Luminiţa, măcar să mă uit io mai în adânc şi dacă dezleg misterul poate mă premiază şi stau şi io acasă cu coada pă spate fără să mai fac ceva util...
(că cetitul şi scrisul nu este utile în vremile aistea)
ei şi cum vă spuneam, visu-i vis şi pohta-i pohtă...(iar păcatul e mult mai mare când pui şi râvnă în păcătuire)...deci primul lucru de făcut...fuga la magazin (măcelărie pre numele lui de odinioară) şi nici una nici două drept în faţa vitrinei frigorifice cu burţile cele dolofane ale vacii fermecate mă proţăpesc...vine pretina mea vânzătoarea că doar mă ştie ca pe-un cal breaz (de unde şi vorba cu Mihai Viteazu călare pă Breazu) şi dintr-o ochire (mai pe muţeşte să nu se prinză lumea din magazin şi să se bulucească să ne strice nouă plăcerea) îi arăt trei bucăţi de burtă de cele frumoase (şi muche de cea groasă care crănţăne atunci când îţi înfigi măselele în ea şi de cea mai sprinteioară care se face fideluţă aşa cât să alunece cu gogârţul fără s-o bagi de seamă) şi cu oleacă de osânză de cea galbenă care dă o coloare de mamă-mamă (numa stele de cele gălbioare care plutesc aşa prin lingura ce nu mai dovedeşte drumul până la gură şi-napoi la farfurie)...deci burta o fo cam fro patru kile cu bătaie, ei da staţi că doar nu-i de-atât...
mă uit io languros către pretină şi-i spui aşa şoptit ca o descântătură că musai trebe şi câteva geoale că făr de ele nu are zeama putere...ei, io mă alintam aşa ca vedetele pă covoru roşu că doar ştia ea ce mai trebe şi unde nu văd că horbocăie pe sub tejghele şi-mi scoate o frumuseţe de geoală şi trei genunghe de-alea ostenite şi zup cu ele pă cantar şi numa ce-o aud...apoi cu aiste două kile de oase nu ai timp să mori până nu termini toată zeama...să mă crezi...că nu te minţ...
dădui banii, luai marfa şi mai ţanţoş decât cucoşul vecinului ce mă cucurigise de la şase dimineaţa am pornit spre casă...
da, da astă lucrătură trebe descântată altfel nu iese vraja...aşa că tăvălesc eu burţile cele, printr-o zeamă de apă cu sare şi un praf de bicarbonat de sodiu (cică-i bun că o sclipeşte ca pă zăpadă aşa o înnălbeşte) şi cât să acomodează burta cu zeama mă acomodez şi io cu o zeamă de prună ca să capăt curaj...
ei şi nu vă spui cât coraj am căpătat dar mărturisesc sincer că aveam motorul turat bine...fac loc pe masă şi întind prima burtă (olecuţă stoarsă ca să nu lase urme...) cu flecuşteţele cele flocoşite şi iau o mană de sare grunjoasă cam ca Făt Frumos şi încep a o bruftului şi a o smotocii de o simţeam io cum să lasă moale şi făr de vlagă...după ce-o omenesc să-i scot faţă o zvârlu în legheanul cu apă călâie şi trec la a doua...şi dăi şi luptă şi dăi frecuş de o vedeam cum scânceşte mai ceva muşchiul întărâtat la masaj...o arunc şi pe a doua în lighean şi încep a mă uita cu teamă la cea de-a treia...şi în sinea mea înjuram la padişahii şi sultanii istoriei care smotoceau grămezi iar eu la a treia eram deja cu limba de-un cot...dar pentru o bucurie merită să te chinui...şi am dovedit-o şi pe a treia şi am mulţămit Domnului că-mi dăduse minte să bag ceva combustibil ca să meargă motorul...
dau eu câteva ape peste burţile cele nesătule să iasă sarea şi ultimele resturi şi le lăsai să alunece aşa pe-o rână drept în oala cea mare de cinşpe litri...presar aşa ca la o părere două linguriţe de sare, curăţ trei cepe şi le las să se răţoiască la burţile celea, mai pun şi o nemiluită bucată de morcov, un fleac de pastârnac şi aşa ca o felie de ţelină (făr de ţelină nici nu mă dau jos de pe scaun), pun apă rece cât să le petreacă pe toate de trei hai patru degete şi până la ochiul de aragaz nici că mă opresc...
într-o altă oală mărişică şi ea las la scaldă toate bucăţile cele de os (geoala şi genunchile cele rablagite, le acopăr cu apă din belşug presar ceva sare şi ascund o juma de morcov printre ele cât să-şi lase dulceaţa) aprind al doilea foc şi arde-o Nae cum spune vorba...
ei ce-a fost greu o trecut...că acum am timp şi de cafenea şi de cetit şi de alergat ca să fac poftă de mâncare pen-că trebe să las cele două oale să-şi facă damblaua şi să fiarbă aşa pă-ndelete ca la două ore cu bătaie iar dacă nu-i de-ajuns încă ceva bonus...da dacă voi credeţi că le las chiar aşa de capul lor vă amăgiţi, că dacă nu le-aş şti aş mai zice...da ca la juma de oră mă duc la ele şi le mai înţep aşa (diabolic, mefistofelic) să văz cam ce fel de zeamă lasă şi cum intră furca-n ele...
#529667 (raspuns la: #529630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...