comentarii

sclipitoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Aurul a sclipit la Petanque in Gradina Icoanei - de petanque la: 18/09/2006 19:45:15
(la: "Victoire" pe malurile Dambovitei, Franta 75 - Romania 47)
Aurul a sclipit la Petanque in Gradina Icoanei
16 septembrie 2006

Sambata aceasta Asociatia Petanque Romania a organizat un mic turneu adresat membrilor. Beneficiind de sprijinul presedintelui Asociatiei, d-ul Titus Marin, care a donat cele trei medalii (aur, argint si bronz), membrii nostri s-au organizat in opt echipe a cate doi jucatori. S-au aliniat la start echipele: Marc si Ioan, Dora si Sergiu, Laurent si Naima, Raluca si Mihai, Romeo si Titus, Mehdi si Cristina, Fabrice si Robert, Pierre si Benoit. Dupa prima runda au mai ramas patru echipe, si in finala s-au infruntat Laurent & Naima si Fabrice & Robert. Castigatorii primului turneu organizat de Asociatie si mandrii purtatori ai medaliei de aur au fost Fabrice & Robert, ei invingand cu scorul de 13 la 9 echipa formata din Laurent si Naima. Medalia de argint am acordat-o echipei Laurent & Naima (9 puncte - finala) iar medalia de bronz a revenit echipei cu media de varsta cea mai scazuta, formata din unul dintre cei mai tineri membri ai asociatiei Ioan si tatal sau Marc (2 puncte - semifinale). Promitem premii din ce in ce mai interesante celor ce ni se alatura in Gradina Icoanei!


http://www.petanqueromania.ro/petanque_foto.html

http://www.petanqueromania.ro/petanque_arhiva_stiri.html


Echipa Petanque Romania
Bucuresti, Str. Stirbei Voda 4, Bloc 2, Sc 2
tel 021 312 23 43, fax 021 315 48 97
info@petanqueromania.ro
Imm, - de Alice la: 15/10/2003 03:30:26
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.
Vitaminele, LM.. - de JCC la: 15/10/2003 12:05:35
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
Multumesc LM si ma bucura ca mi-ai apreciat articolul.

Ai mare dreptate, vitaminele se pot lua si singure, pentru a complecta ceea ce mancam.

"VITA" vine de la cuvantul latin si inseamna "VIATA"
Nimeni nu poate trai fara vitamine, ele joaca un rol important in procesul enzimatic al metabolismului nostru, ele fac " sa danseze" hormonii :)), sa avem idei sclipitoare :)), si ele ne protejeaza de substantele toxice din jurul nostru, fara a mai adauga toate alte actiuni pe care le au...

Exista o zicala la greci: "Dumnezeu este nemuritor, pe urma vin locuitorii din Creta.."
Acestia au in Europa cea mai lunga speranta de viata, aproape ca habar n-au de ce este un infractus sau un cancer
Nu este miracol: alimentatia lor este supra-vitaminata!

De cand americanii au inceput sa inghita vitaminele ca pe bomboane, cazurile de infractus au diminuat enorm la ei.

Nu stiu de ce, dar dieticienii se refuza de a sfatui luarea de vitamine pure, zicand ca trebuie mancat corect

Daca dorim cu adevarat sa evitam luarea de vitamine in pilule sau gelule, ar trebui sa ne fortam la regulile urmatoare :

-de mancat cel putin de 5 ori pe zi fructe, legume, de preferinta bio si cu coaja
- de mancat de doua ori pe zi cruditati
-de mancat de 2 la 4 ori pe saptamana PESTE
- sa se manance numai paste, riz, faine, paine, prajituri, complecte
(adica faina neagra cu tarate sau orez cu coaja)
- sa se evite zaharurile rafinate, zaharul alb si grasimile animale
- sa se evite fast-food si mancarurile preparate industrial
sa se manance fructe si legume proaspete, dupa 2 zile in frigider, vitamina C este redusa de 50%

Multi, multi au o carenta in calcium, fer, iode, selenium, zinc care sunt in oligo-elemente sau in saruri minerale
si o carenta importanta in vitaminele pe care tu, LM, le-ai specificat, in plus as mai adauga si cateva vitamine din grupul B

Un sfat doar: viamina A nu trebuie supra-dozata, iar vitamina D este a evita (ea este sintezata natural in corp, expozandu-ne la soare
#1398 (raspuns la: #1315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Blaga - de sanjuro la: 16/10/2003 01:27:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dati-mi un trup, voi muntilor


Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.

Dati-mi un trup, voi, muntilor - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:12:48
(la: ROMANIA)
Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.
#3703 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf de platou - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 10:02:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.
#4304 (raspuns la: #4297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noica - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 16:51:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A fost o personalitate charismatica cum nu intilnesti in viata decit daca ai mare noroc.
Anul 1986 cind am stat citeva zile de iarna in preajma domnului Noica la Paltinis a fost un an greu, din multe puncte de vedere. Incepuse sa se stringa shurubul in toate cele, eu aveam un Trabant si benzina era pe cartela, dar nu se gasea nici asa, am strins doua luni benzina ca sa ajungem la Paltinis, Victor Botez, care mi-a mijlocit aceste imagini, si cu mine. La Paltinis nimic nu era incalzit, lumina se stingea la fiecare 2 ore cam o jumatate de ora... in camera lui Noica erau 4-5 grade, chiuveta inghetza dimineata, el minca din niste pungi de plastic niste chestii incerte si reci aduse hat, din coltul celelalt al statiunii, de la cantina hotelului, care hotel nu avea nici ala incalzire.
Eu eram extrem de emotionat si ce pot spune precis e ca eram si extrem de complexat si sigur, el avea o personalitate charismatica si o inteligenta si o memorie cum nu am mai vazut - ca aparitie si ca prezenta mi s-a parut coplesitor. Ca admirator care a trecut pe acolo sunt absolut convins ca i-am lasat o impresie deplorabila, de bifat pe lista cu "si altii", peste toate cele aveam si un sentiment de teama difuza, dar totusi au fost facute citeva imagini importante, zic eu, de care acum iata, se bucura cel putin o editura care face bani buni cu ele.
Ar fi multe de spus si de povestit, si mult mi-ar place o data sa ascult benzile cu vizita mea acolo, pentru ca in `92 sau `93 am aflat ca erau microfoane si totul se inregistra de Securitate si toata corespondenta era oprita sau/si controlata. Eu i-am trimis imaginile facute cu el dar nu mi-a raspuns niciodata, nu stiu nici macar daca le-a vazut sau daca da, daca i-au placut sau nu.
Pentru mine acea intilnire a fost importanta, de abia de atunci am constientizat importanta si complexitatea portretului in fotografie, si reponsabilitatea imaginii. Fotografiile realizate arata frinturi din exact ce am vazut, nu stiu daca am surprins eul dinauntru dar cite ceva din ce se vede poate da..., plansa pe care scria, taiata rotund la o parte ca o viola, cartile de pe pat, din pat, de sub pat, chiuveta cu apa la rezervor si galeata cu zoaie de dedesupt( deci nu era nici apa curenta nici caldura si deseori nici curent electric...), cele trei haine si doua jersee, pipa, termometrul si borcanul cu flori uscate si cartea lui Eminescu de pe masa, imaginile de pestera neolitica de pe peretele de la intrare, poate si ceva din starile si intrebarile lui, masuta cu pastile si lanterna de la capul patului, ochelarii cu un bratz lipit cu scoci... imagini frinte si poate neesentiale ale unei minti sclipitoare, unul dintre marile suflete ale neamului, un ascet bogat cu un spirit urias...

Scrie la Pateric:

“Spunea un batrân ca era un frate care traia în liniste si tacere în chilia lui, si se zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a petrecut douazeci de ani.
Dupa aceea, într-una din zile, i-a venit o umilinta si un gând ca sa iasa si sa mearga în pustie, sa petreaca în liniste fara de gâlceava, precum au petrecut si sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga în pustie.
Mergând spre pustie, l-a întâlnit avva Isac, care l-a întrebat, zicând: unde mergi, fiule?
Fratele i-a raspuns: douazeci de ani sunt de când pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile si învataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa încep si cu lucrul, poruncile si învataturile pe care le-am citit.”

Dar, mergatorii in gipane si mertzane din viloaiele de azi nu citesc Patericul... tare sunt curios ce spune de aceste timpuri domnul Constantin Noica, de acolo de sus...
#4757 (raspuns la: #4730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E.A. Poe...din nou... - de sanjuro la: 25/11/2003 06:41:42
(la: Cele mai frumoase poezii)
CORBUL

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
#5164 (raspuns la: #4734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mistretul cu colti de argint - Stefan Augustin Doinas - de Catalina Bader la: 20/12/2003 03:10:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

-Veniti sã vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...

-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sã-l lovim cu sageata de lemn!...

-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sã-l lovim cu sageata de fier!...

-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sã-l lovim cu sageata de foc!...

-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

-Ce fiara ciudata mã umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mã bate mereu?...

-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

P.S. multumesc, Mada
Eu am plecat pentru ca nu am mai vazut nici un orizont - de Unchiul Ion la: 10/01/2004 19:34:04
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Proaspat absolvent si apoi inginer stagiar in 89, am pus umarul dupa revolutie cu credinta si pasiune si am ajuns de la nivelul de ingineras neluat de nimeni in seama la nivelul 2 management, si asta fara Pile, Cunostinte si Relatii. Probabil ca inca as mai fi fost acolo intr-una dintre cele mai puternice firme industriale ale Romaniei daca nu as fi constientizat ca patriotismul si mandria de a fi cineva erau doar cuvinte desarte in gura unor sefi care isi umpleau buzunarele si inmulteau averile de pe urma unor fraieri sclipitori ca mine.
Cu alte cuvinte contribuiam la bunastarea altora. Iar vina, nu era in nici un caz a lor.

Asa ca..., am plecat, fara sa ma uita inapoi, fara sa imi fie dor de ce am lasat in urma, si desi au trecut deja trei ani nici prin gand nu imi trece sa ma intorc, nici macar in vizita.
Asta nu inseamna ca mi-a fost usor. Am luat-o inapoi de la zero, sau poate chiar mai de jos pentru ca de multe ori cei 11 ani munciti sub regimurile asa-zise post-comuniste s-au intors impotriva mea.

Totusi, la un moment dat perseverenta a inceput sa fie rasplatita. De doi ani lucrez la cea mai mare firma constructoare de autoturisme din lume. Am reusit sa intru in ritmul lor, sunt apreciat pentru inteligenta si efort si in nici un caz nu cred ca m-as mai intoarce sa traiesc acolo. Casa mea e aici, iar viata mea merge de 20 de ori mai repede decat se derula acolo.

Romania este, a fost si va ramane tara mea pana la ultima suflare insa prin adoptie sunt Canadian, si sunt mandru de acest lucru.
dl Ovidiu Nahoi- Foisorul de Foc - de Catalina Bader la: 20/01/2004 07:26:04
(la: Tinara generatie, fascinata de “descurcareti” si “tupeisti”)
referitor la acelasi subiect afirma (fragment):

Sa ne temem!

,,O tara in care devalizezi banci si ramii cetatean onorabil, in care puterea se masoara adesea prin numarul si importanta legilor pe care le poti incalca fiind sigur ca nu vei pati nimic dupa aceea. Sau in care banul public nu este controlat de contribuabil, ci se afla in virful pixului unui baron local. O lume in care drumul de la conditia de simpla fata frumoasa si pina la cea de vedeta in show-biz trece de multe ori prin dormitorul unui nou imbogatit. Aceasta patria noastra, in care legile nu te ajuta si normele morale nu fac cit doua cepe degerate, in care cei tari n-au decit sa-i calce pe grumaz pe cei slabi.
Politicienii care-si fac un titlu de glorie din politicile lor de echitate sociala, care vorbesc cu gurile pline despre justitie si morala n-au decit sa mearga si ei in cartier ca sa vada rezultatele muncii lor. La fel si responsabilii din show-biz si din mass-media care promoveaza obsedant non-valoarea vopsita sclipitor si sponsorizata din greu. Poate ca unii dintre ei vor avea o sclipire de constiinta si vor intelege cit de adinc este raul, cit de mare este pericolul si cit de sumbru este viitorul.
Dar este greu de crezut ca acesti oameni chiar vor avea puterea sa se priveasca in oglinda. Si atunci, dumneavoastra, cei care faceti ochii mari atunci cind cititi ancheta despre modelele tinerilor de azi, aveti toate motivele sa va temeti. Romania poate deveni un loc si mai urit decit este.''
lucrurile nu stau intotdeauna astfel - de anti-hero la: 25/02/2004 03:15:23
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
As vrea sa prezint un punct de vedere diferit, plasandu-ma de cealalta parte a baricadei, cea a artistului.

Pana acum, singura posibilitate a unui muzician de a se face cunoscut era sa obtina un contract cu o casa de discuri, dupa care nu-i mai ramanea decat sa spere ca va putea culege ceva drepturi de autor. Treptat, casele de discuri (ca si editurile in cazul scriitorilor) au devenit un fel de stie-tot, decide-tot, ingradind practic intreaga liberate de exprimare a artistilor, ca si controlul asupra propriei lor creatii. Mai mult, casele de discuri, editurile (si alte intreprinderi, pe care le putem ingloba in ceea ce se numeste astazi "industria artistica") au transformat arta intr-o forma de comert si operele artistice in produse de larg comun. Criteriile lor de selectie se bazeza din ce in ce mai putin pe valoarea artistica a unei opere si din ce in ce mai mult pe valoarea ei comerciala. Pentru a-si asigura profituri din ce in ce mai mari, industria artistica a indus schimbari majore in gusturile oamenilor, punand accent mai ales pe imagine si pe potentialul artistilor de a deveni staruri. Asazi nu mai sunt promovati (si nu mai obtin contracte) decat artistii capabili sa asigure intr-un timp cat mai scurt o cantitate cat mai mare de vanzari. Durata medie de viata a unui disc sau a unei carti este de cateva saptamani. Sunt rari artistii de care mai auzi vorbindu-se si a doua oara, iar respectivii artisti sunt cei capabili sa vanda discuri sau carti cu milioanele.

In Statele Unite din ce in ce mai multi artisti (inclusiv trupe celebre) isi vad contractele anulate de casele de discuri, pentru simplul motiv ca ultimul lor disc (dupa o cariera uneori indelungata) a fost un flop. Si de exemplu astazi se considera ca 100.000 de CD-uri vandute este un flop comercial.

Problema cu aceasta dictatura a caselor de discuri (sau edituri) este ca ele detin monopolul total asupra tuturor formelor de publicitate. De artistii marunti, care nu vand decat o mana de discuri sau de carti - si care sunt de altfel perfect multumiti cu ceea ce reusesc sa vanda - nu auzi practic niciodata: nu auzi muzica lor la radio sau la televizor, nu le gasesti discurile sau cartile in magazine, nu sunt bagati in seama de critici si nu scrie nimic despre ei in presa. Nu stii nimic despre acesti artisti, dar exista mari sanse ca printre ei sa se gaseasca adevarate genii, a caror singura vina este aceea ca nu au o valoare comerciala imediata: nu sunt destul de sclipitori, nu sar in ochi, nu declanseaza barfe sau scandaluri, sunt prea complicati uneori, alteori prea originali, prea nonconformisti si, in general, nu au stofa de staruri.

Singura lor sansa este sa-si faca singuri numele cunoscut, difuzandu-si liber operele peste tot. Cu putin noroc, lucrurile avanseaza apoi precum un bulgare de zapada care aluneca la vale. Cineva descarca un mp3 sau o carte, ii place, vorbeste altuia, apoi din gura in gura zvonul se imprastie. Bineinteles nimeni nu poate conta pe acest procedeu, pentru ca talentul este primordial si nu toata lumea care incearca il are. Dar fara acest procedeu, nenumarati artisti extrem de talentati ar ramane complet necunoscuti.

In concluzie, asa-zisa piraterie mp3 nu pune problema decat caselor de discuri si artistilor care vand deja milioane de discuri. Pentru ceilalti, insa, aceasta practica este o sansa extraordinara de a se face cunoscuti, iar aceia dintre ei care nu realizeaza inca acest lucru... ei bine, sunt fraieri. O spun cu mana pe inima, fiind eu insami scriitoare. Cred cu tarie ca pentru cei ca mine Internetul este o sansa. Cartile mele pot fi descarcate liber pe web si citite de oricine. N-are nici o importanta ca nu castig nimic din acest proces. Consider ca este o investitie pentru viitor. Daca am putin noroc si cartile mele vor place, intr-o zi voi ajunge poate sa castig si ceva bani din eforturile mele. Iar daca nu vor place, nu-mi va ramane decat sa ma supun vointei publicului, singurul care are, in opinia mea, dreptul sa judece o opera artistica. Editurile, casele de discuri vad arta prin prisma banului si aprecierile lor nu sunt deloc obiective.

-----------------------------------
http://www.claranicollet.com


#10523 (raspuns la: #9009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufiienta si aroganta - de andrei p la: 17/03/2004 03:45:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O drama din Spania a adus in constiinta romanilor adevarul.
In Romania, viata este aproape insuportabila. Oare de ce?
Ieri am fost la 2 vernisaje. Nu mi s-a mai intamplat de multi ani.
Mai intai, am fost la expozitia lui Pavel Croh, “Cehii din Romania”. La Muzeul National, in Rotonda, sunt expuse 36 imagini alb-negru facute in Banat, unde sunt 6 sate avand 100% cehi.
Daca 20 imagini sunt medii sau chiar sub, 3-4 sunt mai degraba excelente!
Prim ministrul ceh Vladimir Spidla, in vizita in Romania, a onorat vernisajul.
Mi-a facut o impresie cu deosebita. Un tip sclipitor de inteligent si modest, impresionat sincer de niste oameni foarte simpli, dar cat se poate de cehi, desi cetateni romani.
Nu mi-l pot imagina pe Adrian Nastase sarutand din proprie initiativa 3 tarani, care cantau prea tare la instrumente de alama, in genul formatiei “Mambo Siria”, prezentata de Mircea Dinescu. Televiziunea ceha nu era prezenta. Iar cea romana nu era vigilenta. Baietii degustau cu entuziasm niscai specialitati rurale cu bere ceha adevarata.

In aceeasi zi am fost la GalaTeCa, unde s-au expus premiile editiei a IV-a a Concursului National Fotografie de Presa - Fotomedia 2004. Am primit un mail de la un prieten. Si nu m-am jenat sa ma duc si fara invitatie. Altfel de fotografie. Nu cred sa fi vazut vre-o marire alb-negru. Poate era vre-una, dar nu am remarcat-o. Cateva fotografii foarte puternice.
Mai ales facute de „Fotograful anului” - Mihai Barbu, Reuters. Una mai ales.
Intr-o sala mare, o silueta intunecoasa, profilata pe lumina aurie razanta pe parchet: un handicapat in carucior loveste din voleu o minge de tenis cu mana stanga. Mi-a amintit drama lui Thomas Munster, celebrul tenisman. Campion mondial de juniori, a participat la un turneu in Florida. In parcaj a fost lovit de o masina, condusa de o femeie beata.
A stat ani prin spitale, cu fracturi de coloana, bazin si picioare. Tot timpul a jucat cu mana stanga, intacta, o minge de tenis in perete. Cand a recuperat, in 3 ani a devenit numarul 1 mondial. La Rolland Garros, cand a castigat turneul, avea 50 de admiratoare in primele 3 randuri, cele mai celebre actrite si manechine din lume. Intrebata, Naomi Campbell a raspuns de ce: „Nu e doar numarul 1 in lume la tenis. Evident este si numarul 1 la vointa!”

Am mai retinut fotografiile premiate la: Stiri Generale – Bogdan Iurascu (Jurnalul National), Reportaj – Bogdan Croitoru, Sport – Bogdan Maran.
Radu Szigheti, Reuters, a plecat pe 3 ani intr-un post mult mai important.
Dar nimic nu e perfect pe lume.
Pe pereti erau expuse 5 imagini care fara Photoshop nici nu ar fi existat.
Nu sunt un purist absolut, dar sa faci colaje si sa le prezinti la Concursul de Fotografie de Presa, mi se pare cu totul exagerat. Asta arata cat sunt de slabi acei care le-au jurizat.
M-am intalnit cu cunoscuti. Am dat mana cu Em.Parvu, il cunosc de 25 de ani. Era foarte important, fusese in juriu. Conversam amical, el laudandu-si contributia. Se apropie un fotograf si ma intreaba: Cum de va pricepeti? Nu erati la municipiu?
„Ba da”, raspunde Parvu! „Si nu a facut nimic, Ne-a lasat Fotografia fara spatiu!”
“Prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul” spunea genialul Caragiale.
Recunosc ca mi-am cam pierdut cumpatul cateva secunde.
Avea dreptate? Ca doar aveam 289 de spatii in buzunarul de la ceas, dupa mintea lui!

Mi-am reamintit! Telefon pe 24 dec-89 de la Nic Hanu (Presedinte AAF 1990-92) cita:
M-a sunat „marele” Parvu. Vrea „Sa preluam” conducerea AAF si sa ne manifestam adeziunea la Front”. „Salvarii Nationale – prin reprezentantii ei” daca nu va mai amintiti.
Si de sedintele AAF din 1990, in care 4 persoane vroiau sa faca statut pe veci: „Sa Ramana Ei La Conducere ani de zile”. Nu conta cat ar fi cheltuit. Iar alti 2 (nu aveam nici-o functie) incercam sa propunem o investie de viitor. AAF avea 2 milioane in cont in ianuarie 1990, echivalent 95 mii $. Am propus sa se cumpere un sediu propriu in centru. Cumnatul lui Hanu era atunci primarul sectorului 1. La 120mii lei oferise AAF 1.100mp in Piata Victoriei!!! Hanu imi si spusese. „Ce sunt prost sa cheltuiesc pe sedii. Pai, ma schimba Astia in 2 luni.” Invariabil, „marele” Parvu incheia discutiile cu replica:
Lasati-ne cu prostiile ca avem treburi importante. „Hai Cataline! Sa Bem Si Noi Ceva.” Si uite asa, patrimoniul AAF a disparut. Marele investitor Mitica Dragomir a evacuat AAF.
Tocmai ma intalnisem cu Hanu la "Cehi" si imi reamintise.

Chiar Nu Iti Este Deloc Rusine! Tu sa imi spui mie asta? I-am mai putut spune doar...

De pe pereti imi zambeau fals persoane sinistre din Guvern, cu porecle de genul:
“Manivela, Satanoiu, Spaga, Aroganta Sa”, care au condus Romania “Catre Noi Culmi De Civilizatie Si Progres” – vorba abuziv impuscatului. Din pacate numai la capatuiala.
Cata diferenta intre modestia fotografului si a Premierului Ceh fata de romanashii nostri verzi si atat de fini (de cumetrie).
Nu e chiar asa de bine. AP

#12232 (raspuns la: #12164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Surpriza din Octombrie - de (anonim) la: 02/05/2004 02:38:17
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Un alt anonim [ca si mine] scrie ca "cei ce o vor vota o vor face doar pentru motivul ca traieste in strainatatea."
Si ce daca? Tocmai asta este esentialul! Faptul ca a trait in America este un "atu" formidabil, iar Romanii vor aprecia asta.
Eu am curajul sa fac o profetie:
LIA ROBERTS VA CASTIGA ALEGERILE DIN TOAMNA ACEASTA IN ROMANIA LA O DIFERENTA DE 10 PUNCTE DE URMATORUL CANDIDAT.
Acum suntem in Mai. In Iunie va incepe campania electorala a candidatei Lia Roberts. Dumneavoastra, cetatenii Romani veti avea prilejul sa asistati la o surpriza de mari proportii in luna Octombrie anul acesta.
Nu este un secret pentru nimeni faptul ca Lia Roberts a aratat ca stie cum se face un business de succes. Si daca a avut succes intr-o tara straina, in care a trait un pic peste 20 de ani, atunci cum poate cineva sa-si inchipuie ca nu va reusi in tara sa proprie, pe care o cunoaste bine si in care a trait 35 de ani?
Nu, eu stiu ca Romanii nu sunt legati la ochi si nici dusi cu presul. Romanii sunt un popor foarte inteligenti adica stiu cum sa supravietuiasca. Romanii inteleg problema de astazi. Cred ca la ora asta exista deja o majoritate care o vor vota la toamna. Toate rudele mele si prietenii imi scriu ca votul lor va fi pentru Lia.
As vrea sa retineti un lucru: Americanii nu se apuca de ceva decat daca stiu ca au mari sanse sa reuseasca si dupa ce au studiat bine problema. Nu exista in lume oameni mai priceputi la cum sa incepi o afacere decat Americanii.
Petre Tutea spunea despre Americani ca sunt "tinichigii cosmici, domnule!" A avut mare dreptate. Americanii trateaza totul (chiar si simpla tinichigerie) cu atentie si respect. In plus, Americanii au un foc intern care ii face sa doreasca sa fie cei mai buni in lume, in orice domeniu, si sa faca totul la perfectie.
Adaugati va rog la acest "foc intern", un creier Romanesc. Focul intern American si inteligenta sclipitoare Romaneasca creiaza o combinatie extraordinara.
Veti asista in curand la o cursa politica pentru functia suprema de stat in Romania, cum n-a mai vazut niciodata poporul Romanesc. Veti vedea la lucru metodele Americane de castigare a sufletelor. Castigarea sufletelor Romanesti este tinta Liei Roberts. O sa vedeti o surpriza cum nici nu va imaginati acum.
Aveti putintica rabdare, neicusorilor!

UN PROFET CARE NU GRESESE APROAPE NICIODATA
#14880 (raspuns la: #14406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai bine revenim la oile noastre negre si laiete. cat despre celelalte, pictate in alb si cu lana facuta zulufi cu fierul fierbinte, spoite ca masinile second-hand inainte de vanzare, cu volanase, paiete, flori de plastic (ah, eram sa ma scap...pe mine si sa zic "flori de mucigai") si balonase multicolore la cornite, asadar despre acestea nu se mai poate zice mare lucru. nici la dinti daca le cauti n-ai sa le gasesti vreun cusur fiindca acum au proteze dentare scumpe. ba chiar si-au facut si operatii estetice la laptarese, de-i crapa ranza oricarei capre, raioase sau nu. stii vorba aia: cat o fi capra de raioasa tot cu coada-n sus umbla. ce ti-e si cu democratia asta, unde se mai pomenea inainte de "concurenta neloiala"? da' acu' totu-i posibil, inclusiv sa te dai la magarii de berbeci sau la boii de tapi. no, pe cuvantul meu de martafoi, tara se duce de rapa si cucoanele striga-n gura mare ca li s-a gatat rujul, li s-a estompat fardul si rimelu' nu le mai face destula "mascara". chiar ca-i culmea mascaradei in ochii stimabililor cu osul tare!
asadar sa revenim pe plaiurile noastre mioritice unde laptele, branza, lana si ouale...de hipopotami sunt numarate si apoi vandute contra unui salariu minim pe economie. aici, in tara tuturor posibilitatilor, sa stam stramb si sa gandim drept la cele spuse pana in prezent pe un oarecare forum. am sa iau partea CONDUCERII interne de partid, partid care se infiinteaza imediat ce se trezeste cineva la realitate si vrea sa ia berbecul de coarne, si-am sa-ti spun una pe sleau: CONDUC DISCUTIA DUPA CUM INTELEG SI MA LASA CONSTIINTA, la fel ca tine si ca oricare altul. sincer sa fiu primul impuls a fost acela de a te mustrului un pic, dar mai apoi am stat si m-am gandit ca poate ai dreptate; si-atunci nu pot decat sa ma bucur fiindca, oricat de curios ar parea, sunt asa cum sunt si nu mi-e rusine cu mine insumi. apropo, te-ai gandit vreodata ca nu tuturor oamenilor le este dat sa conduca? spre ex., cati din cei care pornesc topicuri stiu si sa le ingrijeasca? dar acestea sunt amanunte prea grele pt. o punga de un leu ce tine loc de portofel. si in plus jocul cu aceeasi punga, dar de data asta plina cu aurolac, este perfid si nu te face decat si mai inconstient ca atunci cand ai incercat prima data. tu n-ai cum sa intelegi ca fiecare isi are jocul/jocurile lui necesare si normale (tu inclusiv) fiindca esti atenta sa le "demasti" pe ale altora. in felul asta uiti de propriile fantasme si fantasmagorii. numai ca s-ar putea ca demascarea de care vorbeam sa fie in fond o mascare cu buna stiinta a fetei care nu-ti place. da, ce ne mai place sa avem grija altora... cred ca de aia si-au facut romanii porti sulptate ca la Vatican, ca atunci cand stau in ulita si-si urmaresc vecinii sa nu le fie urat. e lucru vadit, in acest fel li se pune si imaginatia pe picioare de le crapa mintea cate scorneli pot asuda din creierele minuscule.
asadar, draguta mioara, lasa-mi iarba in pace si vezi-ti de sclipitorul verde al clorofilei din varful ierbii tale! ce cauti intr-o zona in care "baietii se alinta"? te cunosc, stiu cum esti fiindca am mai cunoscut pe cineva ca tine inainte: nu suporta sa alinte sau sa vada pe altii alintati, poate ca nici macar pe sine nu se lasa scarpinata intre cornite, dar nu pt. ca ar fi ceva rau in alint, ci pt. ca "o seaca la melodie" (ca sa folosesc o expresie uzuala). da' cand ti-o intra masina de tuns in freza sa vezi ce-o sa-ti mai scada moralu' si cum o sa mai vrei sa dai timpul inapoi ca sa mangai pe cine n-ai mangaiat.
eu cam atat am avut de zis, deocamdata. astept represaliile de rigoare sau, de n-o fi cu banat, ceva scarpinaturi intre coarnele-mi NEincornorate. by by!
just me
#18815 (raspuns la: #17191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La ordinea zilei si a ministrilor - de carapiscum la: 24/09/2004 07:24:43
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Am citit intregul interviu cu sufletul la gura, ca sa zic asa. Am trecut printr-o serie de stari care mai de care mai infierbantate si daca l-as fi avut in fata mea pe mascariciul asta care se crede ministru al culturii, probabil ca n-ar fi scapat fara o chelfaneala care sa-i aduca aminte cine este si ce lapte a supt de la ma-sa. Sper sa nu fiu cenzurat pt. unele calificative pe care i le voi da acestui individ pe parcursul comentariului meu.

Tin sa spun, inainte de toate, cateva lucruri interesante despre "domnul Razvan Theodorescu" fiindca am fost in cateva randuri in preajma lui (sau mai bine zis el a fost in preajma mea) printr-o conjunctura a imprejurarilor nefasta. Spun nefasta pt. ca dincolo de persoana elevata care se da acest ipocrit, putini cunosc adevarata sa fata si care a fost pana acum activitatea lui in domeniul culturii si al artelor romanesti (de dinainte si de dupa revolutie). Am sa dau numai un singur exemplu care mi se pare concludent pt. felul in care s-a achitat de datorii in ce priveste ministerul pe care-l conduce- nici nu mai stiu, de cat timp?

Asadar acest chel lucios si gras care-mi aduce aminte de niste medici SS ai trecutei Germanii fasciste, a avut nesimtirea si nerusinarea de a veni in "inspectie" la unul din monumentele istorice dupa ce ani buni la rand a refuzat categoric orice ajutor din partea ministerului sau. Si ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, a inceput a face tot felul de comentarii, vezi Doamne, de om invatat si cult ce este, si sa spuna ca lucrarea de restaurare nu s-a facut cum trebuie. Sa nu uit sa va spun ca e vorba de o biserica datand din anul 1535, ctitorie voievodala a Domnitorului Petru Rares. Acest monument de arhitectura a fost una din bijuteriile Sucevei fiind pictata atat in interior cat si in exterior, majoritatea frescelor pastrandu-se pana astazi, mai putin cele din exterior unde regimul comunist a impus a fi varuite- se pare ca mesterii care au lucrat la aceste picturi au luat de model pe cele ctitorite de Stefan cel Mare. Dar sa revin. De la inceperea lucrarilor de restaurare statul roman, prin intermediul ministerului cultelor si culturii, n-a catadicsit sa dea nici macar un leu. Majoritatea cheltuielilor au fost suportate din bugetul parohiei respective (adica de oamenii simpli, unii dintre ei mai nespalati, mai lumpeni si mai ratati decat altii sclipitori) si, culmea ironiei, DE UN MEDIC ROMAN stabilit in Canada, adica de unul din diaspora. Nu el a dat toti banii, ci doar a inceput lucrarile pe cheltuiala proprie. Aveti idee cam cat costa restaurarea unui metru patrat de fresca? Va spun eu: depinde de la profesor la profesor (adica de cum se intelege cel ce ia lucrarea), insa pretul la aceasta biserica a fost de 110 $. La aceasta adaugati cheltuielile pt. cazare, masa si celelalte, cheltuieli necesare pt. intretinerea lucratorilor- care, in paranteza fie spus, aproape ca egaleaza pretul frescei in conditiile de trai din R.

Si in timp ce preotii slujitori ai parohiei au facut nenumarate demersuri la "vanjosul din poveste", demersuri soldate, cum v-am spus, cu tot atatea esecuri, vine el calare pe o limuzina ultimul racnet si incepe sa-si dea cu parerea despre lucrare ca si cum ar fi fost mai bun decat profesorul ce facea lucrarea- si inca o paranteza, profesorul de care vorbesc, Sava Nicolae, a lucrat inclusiv la unele monumente din Italia si este recunoscut de Unesco. Mai stiu printre altele, din cate mi-au povestit altii ce-au patit la fel cu zgarie-branza asta, ca ar fi unul dintre masonii de vaza ai Romaniei si ca interesul lui nu este de a pastra intacte valorile noastre nationale. Sa ne aducem aminte asa, in treacat, ce anume s-a intamplat imediat dupa revolutie cand nenumarate opere de arta, valori nationale inestimabile, au fost ori lasate in paragina, ori pur si simplu vandute pe piata neagra.

Sa ne mai aducem aminte ca acest contopist care canta cri-cri la TVR pe vremea si dupa vremea..., acest erou de "animaLtie" a jucat un rol destul de important in chiar miezul revolutiei. Ce-mi place cel mai mult la el e ca limbajul pe care-l foloseste dincolo de camerele de luat...vederile, e unul mai grosolan si mai infect decat al unui cioban- dar macar ciobanul are circumstante atenuante fiindca nu-i cu diploma si nu stie sa recite versuri frumoase. Si-mi mai place ceva f. mult la obraz-gros: face jocul politic al celor mai tari ai zilei. Daca nu e asa apoi eu ma oblig sa nu mai scriu niciodata nimic.

Daca ar fi sa luam si sa dezbatem intreg interviul, din orice pdv am dori, cred ca se pot trage cateva concluzii finale: 1. continua sa insulte si sa calomnieze ca un individ marunt si fara educatie; 2. nu-i pare rau pt. ce a spus; 3. incercand sa rastalmaceasca intelesul celor intamplate cere EL scuze de la oameni (adica dupa ce ii injura zice ca e ofensat); 4. incearca intrucatva sa scuze atitudinea proprie invinuindu-i pe acei oameni ca s-au coborat pana acolo incat s-au lasat cumparati cu un blid de linte (deci inca o injurie adusa oamenilor); 5. si incearca sa ne confuzeze cumva legand aceasta intamplare de faptul ca s-a dat in acea piata statuia lui Eminescu: "Ca cei care huiduie cind e vorba de Eminescu nu sint romani". La acest ultim aspect ar trebui sa-i aduca cineva aminte astuia care se scobeste in dos de o viata intreaga si oricat s-ar cazni n-o sa ajunga nici macar la degetul mic al marelui scriitor, deci ar trebui sa i se aduca aminte ca sloganurile nu s-au strigat impotriva lui Eminescu, chiorul dracului! N-are nici o relevanta aspectul asta, chiar nu trebuie sa lege un "gest politic" de o inaugurare care si asa e cu cantec de vreme ce "oficialii" nu s-au chinuit sa aduca la eveniment mai mult de o mana de oameni. Dar probabil ca se temeau ei de ceva anume.

Atitudinea lui de faraon (care nu e baron) ce-si permite sa se poarte cu oamenii ca si cu supusii lui neascultatori, ar trebui corectata cumva, daca nu printr-o mustruluire publica, macar printr-o scarpinare cu "Sf. Nicolai" pe pielea lui tabacita si groasa de balaur ce se vrea cu mai multe capete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
prejudecati si lipsa de inspiratie - de andrei p la: 27/09/2004 10:19:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Maitre Dinu,
Mai omogena este seria dvs. de la vulcanii noroiosi, decat cea baroca, recomandata vineri.
Dar si la genesis, mi se pare excesiv mixajul de imagini excelente cu ceruri dramatice importate. La asemenea contrast, cele cu pete sclipitoare, care trec dincolo de colt atrag inutil atentia. Iar amprenta palmara dura, in prim-planul pozei 2, nu stiu daca este o idee fericita.
In poza 8 iti ratacesc ochii inutil. Totul e sa exploatezi lumina la ore imposibile” zicea cineva, pe aici. Cum ramane atunci?

Dar seria dvs. baroca este insuportabil de lunga. Ar fi cazul sa scoateti din ea macar o treime, pozele dubioase. Stiu ca e greu sa va decideti. Daca se gaseste vre-un ciolovec, care ar cumpara vre-una din ele...
In mod normal va dadeam doar un telefon. Va scriu direct pe site, sa nu mai zica dl.V.N ca am ceva de impartit numai cu el.

Si pentru ca veni vorba de lipsa de inspiratie.
Un tanar entuziast si sensibil mi-a scris pe personala, cerand sa ii comentez cateva imagini, parca interesante, etalate pe un site.
Dar pentru a isi expune lucrarile, facuse prea multe greseli. Citez din memorie; poate sa nu fie exact.
Imaginile aveau 240 x 180px; pe monitorul cu rezolutie 1600 x 1200 pareau niste timbre.
Cateva faceau parte din “proiectul Subiecte miscate”.
Nici nu vedeam bine ce reprezinta. Inteleg ca a pornit cu prezumptia de vinovatie. Sa nu i le fure cineva.
Avea 2 poze de la munte, 2 in parc, 4 la Londra, 2 portrete plate, 2 in padure, 2 cu reflexe pe strada uda, 3 miscate, etc. Toate cu titluri cam aiurea, in engleza.
Nu mi-a spus ce il intereseaza pe el, dar pozele aveau date tehnice scrise dedesubt. Nu stiu daca intereseaza pe cineva.
Mai grav, macar 3 aveau scris obiectiv 300mm, f: 2,8, desi la 2 se vedea de la o posta ca aveau perspective de 50-70mm !
Poate crede ca asa este mai tentant sa fie contactat, nu stiu. De cine si cum ?
In mod normal, ar fi trebuit sa aleaga si sa expuna nu pozele care i se pareau mai bune, ci pe acele apropiate de preocuparile lui. Cu numitor comun doar aportul personal.
Pozele bune trebuie sa fie deosebite, simple, indraznete, proaspete, clare si puternice.
(Fara simple si proaspete, parca as fi descris imaginile “speciale” de la Sisif Life)
Care clare si puternice la 240 x 180px, din “proiectul Subiecte miscate” ?

Va dau si un link, desi dvs. il stiti. Intrevederi despre fotografie – Interviews by Frank Horvat with photographers Édouard Boubat, Robert Doisneau, Mario Giacomelli, Hiroshi Hamaya, Joseph Koudelka, Don McCullin, Sarah Moon, Helmut Newton, Marc Riboud, Eva Rubinstein, Jeanloup Sieff, Joel Peter Witkin.
http://www.horvatland.com/pages/entrevues/index_en.htm#htpage

Majoritatea asilor spun ca imaginile bune, cu amprenta personala, ies atunci cand interventia fotografului este spre minima.

Una peste alta avetzi mare dreptate.
Fotografii romani, chiar si pasionatii de fotografie se comporta contra-productiv, de teama sa nu le cada coroana, pe care si-o viseaza pe cap. Numai bine, Andrei
#23456 (raspuns la: #23418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Axel - de AlexM la: 09/10/2004 08:49:35
(la: Proiectantul de farfurii zburatoare)
Axel zise:

"Nu vreau sa ma lansez in calcule - mi-a luat destul pina le-am descifrat pe alea de pe site - insa cred ca oricine poate sa inventeze orice, atita vreme cit lasa pe dinafara citeva principii fundamentale ale existentei Universului."

multumesc de comentariu Axel. Citii recent ca timpul este un factor care nu se poate demonstra fizic, deci aparent el nu exista ci este numai un joker introdus in elementele de calcul.Daca asa este, atunci si teoria relativitatii pare numai o gaselnita. Inclin sa cred ca timpul nu exista. El este numai un miraj, un instrument de referinta pentru om, un factor artificial ca sa zic asa, factor introdus in viata de toata zilele doar din pura necesitate umana pentru a stabili fixarea pe o scala imaginara a cronologie faptelor, cronologie neaparat necesara omului pentru a avea ordine in evenimentele care se intampla in viata sa. Daca asa este , atunci si teoria relativitatii si tot ce se bazeaza pe factorul numit timp, apare intr-o lumina foarte curioasa...


"Si totusi, sa incercam, mai curind decit sa-l catalogam pe om drept ticnit, sa zimbim ingaduitor; citi dintre noi au cu adevarat atit de mari sclipiri de creativitate, fie ele si pornite de la o premisa gresita?"

Adevarat. Daca ne aducem aminte bine, numai simpla ideea a unui zbor cu un obiect mai greu decat aerul a fost si ea considerata o mare tsicneala pana cand a fost demonstrata. Este de fapt ceea ce lipseste acolo la Dl. Inginer respectiv. Un text care sa spunã: "prototipul la scala miniaturala a acestui obiect a fost realizat si functioneaza" ca atare deocamdata neexistand acest obiect, ramane o idee sclipitoare.

AlexM
#24531 (raspuns la: #24481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografie subacvatica - de Dinu Lazar la: 20/10/2004 19:43:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"vei vedea citeva fotografii submarine, rivnite de diverse reviste din Romania. Din pacate nu vor sa si plateasca pentru ele. Din aceasta cauza le-au si publicat fara acordul autorului"

Ar fi aici mai multe probleme.

Sa ne inchipuim ca suntem martieni si traim pe Marte; unii merg pe Terra si fac niste poze banale cu vaci, trandafiri, pastai, mushte; lucruri care nu traiesc pe marte; si le spun celorlalti: uite ce poze grozave am facut, sunt cu stranii lucruri, care fac muu muu si au patru picioare si pe o parte maninca o chestie verde deschis si pe alte parti genereaza ceva moale si cald si ceva alb si lichid.
Banalele poze cu vaci pot parea unora veniti cu pluta de pe alte galaxii chestii grozave si nemaipomenite.
Cam asa e si cu fotografia subacvatica.
Totul parind straniu si misterios, culorile si ambientul fiind atit de diferit, aproape orice bou, fara sa vizeze sau sa isi puna probleme de estetica sau de stiinta a iluminarii, poate face poze care sa para senzationale pentru multimea purtatoare de nadragi galbeni, care nu se scufunda niciodata.
Fotografii senzationale subacvatice trebuie sa aiba si altceva decit un peshtoi, o caracatitza, o raza de soare privita invers, sau un fundal bleu de sa ne cada plombele.
Deci lumea ihtiofaga e grozava, scufundarile sunt minunate, senzatia de imponderabilitate e uluitoare, dar fotografia subacvatica la noi mai are sute de ani pina sa ajunga la un nivel acceptabil.
Numai pentru ca e facuta sub apa, o fotografie nu capata nici o valenta estetica speciala. Cine nu stie compozitie sa faca niste imagini uluitoare deasupra marii, nu va face niciodata nici imagini memorabile sub apa; dovada stau imaginile grozave subacvatice facute de domnul Bumbutz, a carui opera ne arata clar ca trebuie musai sa fii sclipitor deasupra ca sa ajungi sa te exprimi dedesupt... si cu el se termina posibilele exemple, alte fotografii subacvatice grozave facute de un roman eu nu am vazut.
Cu revistele... nu prea cred eu ca au publicat imagini care nu li s-au dat...ar fi interesante citeva amanunte, cine, cind, ce, cum.
Asa se fac averile la noi.
Stiu redactori sefi si patroni in presa romana, milionari in dolari; averea lor s-a facut si prin neplata materialelor, dar au si fotografii romani marea vina a lor, anume incapacitatea de a se uni si a crea o bresla, un sindicat sau o uniune cu atributii clare si precise, cu tarife la zi sau la spatiu publicat, asa cum e oriunde in lume.
Pina una alta, marea masa a fotografilor romani de presa sau editoriali este formata din niste angajati prost sau mizerabil platiti, preocupati mai degraba de ciubucul zilnic decit de cultura, meserie sau comunicare.
Nu sunt capabili nici macar sa aiba un forum sau o lista de discutii, ca si fotografii comerciali de la noi, de altfel - cel putin eu nu stiu de asa ceva.
Existenta fotografilor este sigura atita timp cit preturile cerute de ei sunt foarte mici, caci nu tin cont de cost of doing business; cind insa editorii vor avea nevoie de calitate mai mult decit de preturi de bataie de joc, lucrurile se vor complica, fotografi straini buni se vor muta la Bucuresti si acestia vor avea mare succes.
Atunci vor gasi si fotografii romani capacitatea de comunicare intre ei, dar va fi probabil prea tirziu.
#25708 (raspuns la: #25668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: