comentarii

scoala scoli


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Norocul nostru..al astora mai fara scoala;-)(intru si eu aici)" - de DESTIN la: 19/01/2005 01:16:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...si eu:))

anonimii,virtualul si scoala (o caruta de ani de scoala...)

Spiritualitatea fiintei umane vietuind in trup,determinata de:constiinta de sine,de memorie si responsabilitate nu inceteaza a exista nici dupa moartea fizica a corpului uman.(Luca 16.19-31.)

Suflarea lui Dumnezeu ce permite omului sa fie cu adevarat o fiinta pururea vie nu sustine numai viata biologica ci mai ales viata sa spiritula.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#33748 (raspuns la: #33651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scola belle/nu tu dorneste/so - de Horia D la: 19/01/2005 16:48:33
(la: Trancaneala Aristocrata)
Scola belle/nu tu dormeshte/soarele nu tu pazeshte :)))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#33798 (raspuns la: #33796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religia in scoli - de Anca2 la: 06/02/2005 15:10:51
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Eu am terminat de patru ani liceul, dar nu atunci nu era obligatorie religia, asa cum nu a fost obligatorie nici in scoala generala. Motivul pentru care unii parinti isi trimit copii la ore de religie, obligandu-i astfel sa "aleaga" ce sa creada, este pentru ca le este jena de ceilalti parinti, de profesori. Este o tara a societatii noatre: conteaza pentru un parinte mai mult ce spune lumea decat ce este mai bine pentru el.
Pentru gigi2005! - de kradu la: 17/03/2005 23:50:17
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Ai harul de a spune povesti, si de a scrie o cronica!
Rindurile tale mi-au adus in minte calvarul buniciilor mei! Momentul zilei cind acestia nu au mai avut cum sa-si achite cotele si ..cu..hambarul gol.........toata munca de o viata, furata si....
sii dimineata cruda de a doua zii cind am vazut peste albul fetei de masa
fetele lor batrine si ochii stinsi! Pentru ca speranta nu mai era, si visurile lor de tinerete fusesera si ele furate!

Raspunsul la intrebarile pe care ni le punem poate fii gasit la adresa:
http://www1.ournet.md/~paulgoma/securitatea.html

Ori pentru cine vrea sa incerce: "Rinduri pentru Colegul Anonimus"!


Dar………
Inceputurile:
Ne spui ca ; pun intrebarea: -De la cine cumpara acest bunic pamantul?
Si am sa gasesc si raspunsul: Lenesii, betivii, scursurile i-si vindeau pamantul ori casele. Aceasta categorie de rebut social, lenesi, si betivi vor forma o clasa sociala paupera cu multi copii si fara resurse care va imbratisa repede doctrina comunista, si mai ales chintesenta sifilisul ei “EGALITATEA” tuturor. Credinta acestor scursuri ca comunismul le va pune un furtun cu mancare la extremitatea bucala si unul la cea anala s-a dovedit teoria cea mai populara, dar nu numai! Dictatura proletariatului venind cu binescunoscuta lupta de clasa! Ura unora impotriva altora! “Ura impotriva CHIABURIMI”, a intelectualitatii a micului mestesugar, a elitei, a burgheziei, a prvaliei private, a cizmarului si a frizerului din afara cooperativei……“Scursura” trebuie sa urasca pe cel harnic, pe intreprinzator, pe antrepenor, pe bunicul tau pe al meu, pe oricine muncea si prospera! Aceasta patura de “Scursuri” cu “origine” foarte sanatoasa a creat rasadul si pepieniera, PMR si a securitatii! Noii recutii ai structurii PMRisto-Securiste, “omenii noi” sunt fortele oarbe, si criminale, de o bestialitate feroce, marcand profound perioada de instaurare a comunismului, colectivizarea agriculturii, trecerea de la democratie la dictatura comunista, exterminarea elitei, manipularea intelectualitatii utilizind chiar SI pe marii ei tradatorii (Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi,) si crearea de intelectuali proprii si “Lingai” ai PMR printre care se remarca cu deosedire,
Nina Cassian, Dan Desliu, Maria Banus, si monstrul Mihai Beniuc. Crearea omului nou , teroarea permanenta, canalul, la stuf, Gherla, munca patriotica, UTM, coltul rosu, domiciliul fortat, ce vorbesti pe strada si ce vorbesti acasa, haina neagra de musama a securistului, cadavrele de pe strada impuscate ca “dusmani ai poporului”, nationalizarea, infometarea, cozile interminabile la paine, lapte, cartelele, lozincile, rusificarea din scoli,
si lozinca “Cine nu e cu noi, e impotriva noastra”!

Sursa:
Dar acesta scursura sociala de lichele provine de oriunde, de la marginea tirgurilor, de la sate, din commune si din metropola! Scursura (formata din drogati, betivi, lenesi, bolnavi mintali) se creaza in orice societate si ea exista ca atare, prin mila societatii.
Si acum exemplul cel mai elocvent:
Bunicul lui Ion Iliescu are si el o casa la marginea Oltenitei! Sarac si puturos are totusi o casa si se pare ca scrie si frumos adica caligrafic! Deci cineva l-a trimis la scoala! Uneori mai lucreaza el copiind acte la primarie dar de obicei sta in circiuma unde se plinge si injura neegalitatea sociala! Si pina la urma si aceasta putoare batrina isi va vinde casa si se va instala linga Podul Grand in Bucuresti unde tinarul UTEmist Iliescu va lua lectiile de baiat de “cartier”.
Acelasi bunic e primul care da lectii tinarului Ion Iliescu despre egalitate, lupta de clasa, dar mai ales de ura impotriva celor care AU pentru ca sunt harnici! Aceasta ura impotriva propietatii nu l-a parasit pe renumitul om politic nici la cei 75 de anisori!
…..
Raul a venit de est prin tradatorii din tata-n fiu ca Iliescu si Roman dar a venit si de oriunde! A pune vina pe taranime e o mare greseala! Cei ce l-au votat peIliescu au fost oamenii nostrii de la bloc care dupa ce au fost pensionati la virste “fragede” au tot asteptat ca milogii se dea ceva ori cite ceva, devenind dependenti, exact ce si-a dorit si Iliescu! Caldura, apa, chiria si mai ales costul acestora ramane o problema de nerezolvat practice cu toata propaganda politica a guvernantilor! Aceleasi probleme, aceeasi dependenti, aceeasi oameni, si in politica si pe strada!



Prezentul:
Paunescu, si Vadim lingaii gumarilor lui Ceausescu, elitele de azi! Si nu numai ei!
O tara il priveste la TV pe “Generalul Plesita” cum povesteste modul cum il schingiuia pe Dl. Goma! Sii reactii? Intr-un fel calaul Plesita e privit cu un fel de simpatie de catre telespectatorul Roaman! Nimeni nu se ridica pentru justitiesi pentru pedepsirea calaului! De ce oare?

La asta ramane sa-mi raspunde-ti voi!

Cu stima si s-auzim numai de bine!
“K”.

#39762 (raspuns la: #39208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Lucian Tira - de Chriss la: 22/03/2005 19:26:43
(la: Copii romani in SUA)
Domnule Lucian Tira, am citit ingrijorarile dumneavoastra si doresc sa va raspund si eu. Nu stiu daca acolo unde traiti dumneavoastra situatia scolara este asa insa va pot spune ceea ce am vazut eu.
Referitor la Romania si la scolile din Romania, cred ca si acolo depinde de anturajul pe care-l ai. Poti sa mergi la o scoala in Ferentari/Bucuresti si sa nu te droghezi si nici prostitutie sa nu faci, si tot odata poti sa mergi la o scoala cu foarte mare reputatie si sa participi la tot felul de orgii si petreceri. S-au intimplat si inainte si cred ca se intimpla si acum. Copii puteau sa chiuleasca de la scoala si tot odata puteau sa fie spuna DA sau Nu la anumite tentatii. Asa cum noi am fost tentati cu bautura, sex si tigari in timpul scolii asa copii de azi poti fi tentati la bautura, sex si droguri. Tentatii la care au dreptul sa zisca NU sau DA.
Cit despre scoala din America, eu pina acum nu am vazut nimic din ceea ce descrii dumenata. Poate copilul meu este prea mic, nu stiu. Dar pot sa-ti spun ca am sponsorizat o fata din Germania care a venit la liceu in America pentru un an. Si poti sa-ti spun ca i-a placut enorm de mult. Da intradevar ceea ce se preda aici este foarte diferit si nu la intensitatea ce o are in Germania, dar din punctul ei de vedere aici poti sa-ti alegi materiile ce te intereseaza pentru viitoarea cariera si aici profesorii te fac sa-ti placa scoala. Se duce cu drag la scoala si materii ce le-a urit in Germania aici in America le iubeste, iar asta este datorita felului de educare. Da, stie copii care vind droguri, sau fetele ce sint lesbiene sau grupurile de copii ce au orgii sexuale dar nu o intereseaza, si nu o forteaza nimeni sa se ataseze acestor grupuri.
Asa ca dupa parerea mea, cred ca ti-ai facut o imagine cam deteriorata despre sistemul de educatie in America. Este DIFERIT dar asta nu inseamna ca este prost.
Nu te supara dar in America nu trebuie sa duc cadouri la profesori ca sa-mi ajute copilul. Nu am vazut un profesor sa fie rautacios si acru cum am avut experianta sa vad in Romania. Poate ma insel eu, dar aici profesorii predau cu mai mult suflet si ca atare copii iubesc sa invete.
Poate copii nostri nu au sa iasa toba de fizica si chimie si matematica dar ce-i ajuta aceasta cunostinta unui copil ce va deveni artist de exemplu?
Cit despre copii care sint super dotati si inteligenti, sint asa de multe programe pentru copii inteligenti, incit acei copii au extrem de multe sanse sa invete si sa devina buni matematicieni sau fizicieni sau chimisti, etc.

Aceasta a fost parerea mea
Chriss.
pana acum am fost profund imp - de left la: 31/03/2005 20:59:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
pana acum am fost profund impresionata de scrieri apartinand lui sienkiewicz(potopul, quo vadis), dostoievski(idiotul, crima si pedeapsa), stendhal(rosu si negru), kafka(castelul, ma pregatesc pt procesul, am auzit ca e mai faina), teodoreanu(la medeleni), anatole france(gradina lui epicur), rebreanu(padurea spanzuratilor), shakespeare(hamlet0...si ar mai fi cateva care nu-mi vin acum in minte...aaaa, mai sunt poezii, primul e eminescu(nu pt ca e "luceafarul bla bla bla......" ca asa ni se impune in scoala, mai ales cea generala, ci chiar poeziile sale mi se par extraordinare, atemporale, valabile oricand si oriunde) apoi vin ceilalti, blaga, shakespeare, arghezi etc.
deocamdata am citit mai mult din scriitori din astia "mari", pt ca de ei auzeam cel mai des, dar bine ca am dat peste nodul asta, mi-am mai notat si eu niste bibliografie faina, si abia astept sa o citesc
acum la liceu am realizat ca in scoli chiar nu se citeste altceva dacat mara si baltagul, bineinteles din obligatie...pacat...chiar am ramas impresionata de comentariile unora care isi aminteau de sacrificiile facute in liceu pt a citi o carte, astazi, ni se da totul p tava, gasesti librarii la orice colt de strada, si nu se sinchiseste nimeni de ele...nah'...asta e
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
gramatica - de (anonim) la: 01/04/2005 22:04:14
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
In primul rind, ti-as spune ca i-ti se scrie legat. Asa prevad regulile gramatiicii romane. Si propietate se scrie, de fapt, proprietate. A, am inteles, era o greseala de dactilografie, nu de alta natura. Da' asa sint eu, cirtitor. N-am inteles nimic din ceea ce ai vrut sa spui. Poate ai fost prea subtil pentru mine. Ce legatura are Securitatea cu inapoierea tarii? Care inapoiere? Ce te-a deranjat pe tine la scoala din partea Securitatii? Nu sint avocatul apararii, dar vreau totusi sa decelez aberatiile de adevar. E adevarat, Securitatea a facut rau, dar nu este asta radacina problemelor tale. Sau a elucrubratiilor pe care nu le inteleg. Sau poate am fost prea intelectualist in exprimare si n-ai nteles nimic. Cit despre titluri de carti, ei bine, s-ar putea sa ai unele surprize. Nu enumer, pentru ca asa as putea copia din alte volume, dar n-ai baut tu atitea beri cite carti am citit eu. Poate asa s-au inventat serviciile oftalmologice... N-am inteles nimic din ceea ce ai spus despre Iliescu, salamul de soia si restul. Concret, ai fi avut bani sa te intretii in scoala In SUA? Sau Anglia? Sau Franta sau in oricare tara din occident in are rivnesti sa ajungi, insa n-ai curaj sa treci nici macar Prutul? Cit despre Rusia, tasteaza pe internet (pentru ca poate altfel n-ai auzit) numele unor scriitori cu rezonanta slava, aminteste despre scolile nationale in muzica, in pictura, ca sa nu mai spun de matematica sau astronomie. Poate vrei sa afli cine a infiintat scoala de celuloza? Ai auzit de Balsoi Teatr? Stii macar ce inseamna MIR? NU, este prea intelectualist, hamburger este mult prea aproape... Ma scuzi, cu ce te ocupi?
#41623 (raspuns la: #41318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata ca o scoala.... - de hgrancea la: 09/04/2005 10:44:27
(la: cum percepeti viata?)
-eu prefer ca cred ca viata este o scoala pentru spiritul care ne anima si care va merge mai departe cu o lectie de viata invatata...
-sint convins lumea e mult mai complexa decit acest plan material in care traim si pe care nu-l cunoastem nici pe el intru totul
-altfel ... daca viata s-ar rezuma la planul material ... nu ar ezista in om nimc care sa ramina dupa moarte ... atunci nu prea vad care ar fi rostul acestei vieti ..si nici al lumii ... si totul ar fi inutil si absurd ...
...exact ca un tren ce merge spre prapastie ...
--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
Este religia un element pozitiv sau negativ in societate? - de anib la: 17/04/2005 01:51:27
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
ptr scepticul

e drept ca nu este pacat sa gindesti dar depinde la ce te gindesti si cum gindesti

e uimitor cum o multime de oameni zic ca nu cred in Dumnezeu ca tine iar cind vine vreun necaz oeste ei sau vreo catasrofa naturala se duc la biserica si/sau se roaga lui Dumnezeu

tu chiar crezi ca ne tragem din maimuta? de unde crezi ca am aparut noi oamenii, fiinte asa de complicate, pamintul asta cu tot ce e pe el is totul in general? au picat din luna?

abuzuri s-au facut in toate domeniile si totul a fost folosit de oameni si in bine si in rau ca si religia

asta nu inseamna ca nu exista Dumnezeu si ca nu trebuie sa traim dupa regulile Creatorului nostru care a creat totul si deci le stie cel mai bine

daca se scoate religia din scoli se va ajunge ca in tara unde traiesc eu, copii nu mai au nicio ghidanta, niciun standard, sunt confuzati de toti si de toate si drogurile, imoralitatea si violenta au ajuns sa-i conduca pe ei si societatea de aici

formula 'mincinoasa si nereala 'poti face tot ce doresti atita timp cit nu afectezi pe cineva'e vehiculata de toti inclusiv media si copii si cei mai putin ginditori o cred

ce anume poti face pe lumea asta care sa nu afecteze pe cineva sau pe tine insuti? nimic

orice facem afecteaza mai mult sau mai putin, in bine sau in rau pe cineva

ceeace predomina acum in vest si in asa zisele tari civilizate ca si in lume dealtfel este ignoranta si toleranta, tocmai ptr ca ne-am intors fata de la Dumnezeu si de la credinta

copii crescuti cu regulile morale si de tot felul date de Dumnezeu ajung oameni echilibrati care stiu de unde au venit, unde merg si ce vor de la viata

da, oamenii si mai ales tinerii, copii trebuie sa invete despre dumnezeu in scoala si acasa si mai ales sa invete sa traiasca cu dumnezeu, ca sa ajunga si tara noastra sa traiasca cu dumnezeu

soarele, desi la o distanta de 150 milioane de km de pamint controleaza si determina totul in viata sistemului nostru solar si viata fiecarei planete.

pe aceasta planeta controleaza viata oricarei fiinte, si plante

miliardele de fire de iarba, flori, tote cresc in lumina binefacatoare a soarelui, care aduce fiecaruia bucuria luminii si a caldurii lui

intre fiecare planta sau fiinta si soare exista o relatie deosebita, personala, ptr ca fiecare isi primeste caldura si lumina de la el care desi este atit de departe , este totusi aici linga el, ocupundu-se chiar de el

nu ziceam noi cind eram copii si ieseam la soare:'da-te la o parte din soarele' meu?

stiam ca o raza de lumina si o unda de caldura imi vine din acel soare numai mie

asa si creatorul nostru, dumnezeu, exista in spatiul imens si infinit si totusi ne poate cunoaste, iubi si controla indeaproape si personal pe fiecare dintre noi

noi zicem ca soarele este izvorul luminii si vietii, dar adevarul este ca el este doar mijlocul vazut, oglinda vazuta prin care dumnezeu , adevaratul izvor de lumina si caldura, ni le reflecta pe acestea noua tuturor

soarele acesta vazut este doar materie deci nu poate avea din sine insusi aceste daruri vii si nesfirsite pe care numai dumnezeu le are

in sfinta scriptura scrie ca lumina a fost creata in ziua intai dar soarele , luna si stelele au fost create in ziua a 4-a

au fost deci seri si dimineti cu lumina care nu venea de la soarele acesta, care nu exista atunci, ci direct de la dumnezeu, de la fata lui, de la inima lui

dumnezeul vesnic ne da noua aceasta caldura si lumina materiala prin acest soare material

dar noi nu suntem numai materie, ci si spirit. ei bine tot asa exista lumina si caldura spirituala care ne vin si ele tot de la aceeasi sursa care este dumnezeu

si soarele spiritual prin care ne vin aceste daruri spirituale este hristos

viata aceasta a noastra este numai aparent despartita in cele 2 existente ale noastre, cea temporara si cea eterna, caci in realitate ea se continua cu pragul scurt si neimportant dintre ele care este moartea

de felul cum ne petrecem existenta asta depinde continuarea celeilalte: in intuneric sau in lumina, adica in pacat sau in curatie,in fericire sau nefericire

hristos mintuitorul lumii si-a dat viata si isi imparte darurile sale mintuitoare ptr toti

dar daca cineva voit se indeparteaza de el, traind in pacat, ptr acela toata jertfa lui s-a consumat in zadar

si aici este toata lupta si toata osteneala noastra a acelora care am venit la soare, si ne bucuram de binefacerile luminii si caldurii lui, spre a-i chema pe semenii nostri care zac in intunericul si in gheata necunoasterii lui hristos, sa vina si ei la hristos ptr a avea viata

spuneti-mi voi, in starea de necredinta fata de dumnezeu a-ti fost vreodata fericiti?

Athos, cum n-ai timp... - de Jimmy_Cecilia la: 17/04/2005 09:42:12
(la: Ce ne da putere?)
scoala-te si tu mai devreme, si o sa ai timp..:)
cada iti ia doar jumate de ora, hai max. 40 minute

câte o data eu sunt la lucru la ora 6 si jumate
dimineatza.. dar ma scol la ora 4 si jumatate..

de cand ma stiu...5- 6 ore de somn mi-s suficiente...
#44017 (raspuns la: #43998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Religia in scoala - de Tofan Ana Isabella la: 21/04/2005 17:24:29
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Religia n-ar trebui sa fie obligatorie in scoala, insa istoria religiilor este un obiect de cultura generala si este studiata la clasele de liceu cu profil umanist. Ar trebui sa fie obligatorie pentru clasele cu profil umanist. Cand am fost eu in liceu era un obiect facultativ. Istoria religiilor de Eliade este o carte de capatai in acest domeniu si este diferita probabil de istoria religiei despre care s-a vorbit anterior. Am facut si eu o completare...
#44808 (raspuns la: #34056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contradictorii - de Paianjenul la: 28/04/2005 05:49:16
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"Cine se scoala de dimineata, departe ajunge"

vs

"Daca n-ai noroc si parte, degeaba te scoli de noapte"
Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala? - de jo la: 29/04/2005 10:46:13
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
in orice scoala din orice tara se pun bazele culturii generale a copilului

daca copilul nu cunoaste, nu are de unde alege

ce conteaza in ce tara se preda religie? ce religia invata copii la luat droguri, betii, violenta, disrespect si ura?

dupa ce cod de comportare vreti sa ne crestem copii? ori poate fara niciun standard, la voia-ntimplarii
educatie - de Cassandra la: 30/04/2005 15:08:27
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Exista un obicei pe care il admir – acela potrivit caruia cind avem un oaspete in propria noastra casa, pe o perioada mai mult sau mai putin indelungata, il familiarizam din primul moment nu numai cu camera de oaspeti dar cu casa intreaga indiferent de extinderea ei. Le dezvaluim tot ce formeaza caminul, lasindu-i sa inteleaga care sint partile bune si le atragem atentia asupra celor mai putin bune – ai grija, scaunul asta e cam subred mai bine te asezi pe celalalt, e bine sa inchizi fereasta in timpul noptii sint tintari etc. Cu alte cuvinte ii transmitem ideea de libertate, este o forma de respect pentru invitatul nostru si de a-l face sa se simta cit mai bine in casa noastra, pentru ca avind o imagine globala, invitatul nostru se va simti mai confortabil, mai linistit. Dar mai ales, va putea sa decida singur ceea ce este bine pentru EL, nu pentru noi.

Similar, cind educam o persoana recent sosita in lumea pe care toti o impartim, daca o facem cu dragoste si bunavointa, vrem sa ii prezentam cit mai multe aspecte ale vietii, vrem sa stie ca exista lucruri pozitive dar si mai putin pozitive. Este gresit sa ii aratam numai ceea ce noi consideram ca fiind pozitiv sau adevarat pentru ca e logic ca intr-o buna zi sa vina in contact si cu restul, si atunci va fi pregatit sa-l infrunte? In plus, traim intr-o lume in care adevarul este relativ, si fiecare are dreptul sa-si construiasca propriul adevar. Asa incit educatia ar trebui sa fie bazata in primul rind pe dorinta de a crea o minte deschisa si nu una inchistata pe o singura idee pur si simplu pentru ca noi credem ca aceea este singura adevarata sau ca este mai bine sa creada in ea respingind restul. Binele si raul sint notiuni relative, binele se intelege numai in contrast cu ceea ce reprezinta raul. Ca sa intelegem ca ceea ce mincam este delicios si rafinat, trebuie sa fi gustat si din mincarea proasta; ca sa stim ce este literatura buna trebuie sa citim si carti proaste, ca sa stim ce este adevarul trebuie sa fi experimentat minciuna.

Ce poate fi mai nobil decit sa ne crestem copiii in spirit deschis, sa dorim ca ei sa ajunga dicolo de punctul pe care l-am atins noi. Este perfect posibil ca educatia in scoli sa se bazeze pe acest spirit, doar trebuie ca toti sa ne dorim acest lucru. Sa vrem sa limitam pe cit posibil prejudecatile copiilor nostri. Chiar daca eu sint adepta unei religii concrete, copiii mei au dreptul sa stie care sint toate religiile si credintele pe care le imbratiseaza sau le-a imbratisat de-alungul istoriei umanitatea, si are mai ales dreptul sa aleaga propria sa credinta. Evolutionismul poate sa fie stiinta sau religie, dar copiii nostri au dreptul si trebuie sa stie ca exista si aceasta teorie pe linga teoria creationista. Si este decizia lor daca se vor inclina sper evolutionism sau creationism intr-o buna zi.Sau ambele pentru ca exista religiosi care afirma ca nu se exclud reciproc.

Din punct de vedere etic, copiii nostri trebuie sa inteleaga ca traiesc intr-o societate in care este necesar sa cunoastem si sa respectam necesitatile celorlalti pentru a putea cere acelasi lucru in schimb, ca societatea umana exista numai pe aceasta baza. Nu este nevoie de nici o baza religioasa pentru asta, morala laica exista si este independenta de cea religioasa. Mai mult, ce trista este conditia umana atunci cind trebuie sa se modereze numai din frica pedepsei si numai din speranta unei recompense dupa moarte!
Iar daca in scoala copiii nu primesc educatia adecvata nu inseamna ca e din cauza ca ea nu se bazeaza pe morala religioasa, ci trebuie sa cautam alte motive.

Depinde de fiecare din noi ca “oaspetii” nostri sa fie liberi sau prizonieri in propriul nostru camin. Eu as alege sa fiu o buna gazda, fara nici un dubiu. :)
Studiul religie in scoli - de Lascar Barca la: 01/05/2005 02:51:45
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Este extraordinar ca materie de predare in scoli.Bine ar fi daca nu popii
ortodoxsi ar face-o.Religia include filozofia,psihologia,sociologia ,te apropie
de Dumnezeu......Alegerea practicarii religiei este alta poveste....
Mirce Eliade a spus ca "marile nenorociri ale poporului roman au fost orto-
doxia si comunismul,si amindoua ne-au fost impuse de rusi...".Doamnele si domnii mai cu stiinta in domeniu au ceva de spus?
nu este necesara in scoli - de joeblack la: 01/05/2005 12:10:24
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
titlu spune totul. Oricum sunt destule materii in scoala, biserica sa ramana printre cei 7 ani de acasa si de la o varsta sa-si urmeze cursul care trebuie urmat pentru fiecare individ in parte...maine poimaine cred ca o sa bage printre materii si o anumita materie numita ceva de genu: "Eu si Politica" in care o sa gasesti 98 de modalitati cum sa fraieresti romanul, plus in exclusivitate: "Geoana isi ia aeroport! - Poveste adevarata si detaliata despre cum se fura si se investeste in ceva mai bun...si nu, nu e Robin Hood"
si chestie de ce ar fi penibil - de Jimmy_Cecilia la: 15/05/2005 12:40:31
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
sa va povestesc si eu ceva... ce mi s-a intamplat de mult...
tare de mult...
eram in anul întâi la chimie la iashi, spre sfarsit,
eram intr-un grup de straini,
gasca... eu si trei arabutzi...ei erau in anul doi la
hidrotehnica agricola... relatzii in toata cinstea, fratzesti...
desi unul avea intentii serioase.. yemenitul
ceilalti doi un irakian si un sirian...
toti trei educatie si mornä englezeasca, facusera scoala
elementara si liceul in Anglia...
vin eu cu tramvaiul de langa opera (unde era caminul)
pana in afara din iasi unde era institutul agricol, mancam toti 4 la cantina lor si apoi in asteptare sa goleasca sala si sa inceapa balul
de sfarsit de an, ne asezam pe scaune, pe langa perete si incepem
sa sporavaim......

imi povesteau arabutzii
cum au invatzat romaneste, ce prostii i-au invatzat românii sa spuna
cand vroiau sa invetze formule de politetze...
am râs in hohote, nu mai puteam de râs... si de o data simt ca ceva pocneste la talie...
imi zic, na! ca a lasat o pensa la cusatura, nu-i bai, ca tot
material e dedesupt..
era moda , asta era in iunie 1960, rochii stranse tare pe bust si talie
cu fusta infoiata si cu jupon apretat dedesupt, ca sa fie mai
infoiat...
hai acum sa dansam... sirianul deschide invitatia, ca fratele mai mare...
ma scol eu, ma scutur de fund, ca sa mi se puna juponul in forma,
si simt numai ca-mi aluneca pe glezne chilotzii... sau budi, ca pe vremea aia doar din aia gaseai in RO, pana la talie, cu elastic infilat ca sa-i tina
de calitate proasta.. la spalare elasticul lasa... la fel si atza de cusatura..

arabutzii mei nu mai stiau un,de sa se puna , unde sa se uite,
cu educatzia lor englezo-araba...eu bufneam de râs...
ceilalti studenti se uitau la noi ... ei trei si inca un vietnamean care
era la mecanica si tot in gasca noastra, erau singurii studenti straini din iasi...noi 5 eram aproape tot timpul impreuna...
se uita lumea ca la ursi la noi, mai ales ca romancele erau toate moarte
dupa straini pe vremea ceea, iar iei erau baietzasi seriosi, nu se uitau la fete...
daud-irakianul imi zice : jimmy, ti-ai pierdut batista...

eu de colo: ce batista, draga? mi-am pierdut chilotzii.. si-i vina voastra
ca prea m-ati facut sa râd...
erau sideratzi.. eu, linistita am scos piciorusele unul cate unul
afara, m-am aplecat , i-am luat si i-am bagat in poseta si
îi zic lui ahmed-yemenitul :
acum una din doua: sau imi arat fundul la toata lumea dansând,
sau mergem la caminul vostru (era alaturi de cantina unde era balul),
si-mi dai tu un chilot de-al tau....

zis si facut, dar pana la urma a fost un chilot de-al lui daud,
ca el avea fundul mai mic...

apoi ne-am intors in sala de la cantina si am dansat...cu totii in grup,
ca era twistul la moda...
intre timp vine si Li-chinezul....
îi povestim si ne apucam iarasi de râs...toata seara ne-am amuzat...

urmarile au fost doua:
in vacantze, s-au dus arabutzii 2 saptamâni la Munchen sa faca
cumparaturi, ca ei aveau o bursa prin ONU in dolari,
iar la reintoarcere sau dat jos din tren la timisoara,
unde au stat o luna,gazduitzi de unchiul meu

iar printre alte cadouri aduse intregii familii, ce credetzi ca jimmy
a primit in cadou?
18 chiloti germani, calitate si model extra, oferitzi de catre galeb-sirianul,
care se considera fratele meu mai mare, deci aparentele erau pastrate
la fel si morala respectata...:))

a doua urmare,
devenise o zicala, cand unul din grup ne facea sa radem tare, altul -i zicea: "potoleste-te, ce vrei sa ne pierdem chilotzii??
#49049 (raspuns la: #49043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Dinu Lazar, desi de m - de cristi matei la: 21/05/2005 22:37:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Dinu Lazar, desi de mai mult timp prieteni (fotografi amatori mai mult sau mai putin incepatori) i-mi trimit acest link ca pe o discutie interesanta, am evitat sa ma bag pentru ca discutia a ajus deja la cateva sute de pagini, prea mult pentru mine sa urmaresc sa vad ce s-a discutat deja si ce nu. Cu toate astea m-am nimerit aici din nou la discutia despre fotografiile lui Dorin si de data asta nu m-am putut abtine. In fotografie sunt si eu un neica necunoscutul care mai am multa tehnica de studiat, dar am ceva scoala de arta plastica ca sa-mi permit sa va atrag atentia asupra catorva aspecte. Nu neaparat vreau sa va contrazic, probabil Dorin mai are mult de lucru pana sa atinga arta in fotoigrafie, nu vreau sa contrazic acest fapt dealtfel dumneavoastra stiti mai bine. Ce ma irita pe mine personal este ca puteati spune acest lucru intr-o fraza simpla scurta de genul "domnule mai aveti de muncit" si toata lumea era fericita. Spre rusinea mea nu stiu prea multe despre dumneavoastra, am rasfoit de cateva fotografii de ale dvs si cam atat. Problema mea este una de atitudine. De ce este nevoie ca artistul consacrat sa-si savureze pe 20 de randuri propriile cuvinte spumegande atunci cand trimite "la plimbare", un biet pusti care poate n-are multe studii, poate nici talent dar are pasiune si mult timp in fata pentru a munci si a evolua? Imi este foarte greu sa pricep.

citat:
Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad;

hmm, mda cu rezerva ca aceasta sa fie parerea dumneavoastra de Roman si nu de artist. V-ash trimite putin sa analizati istoria artelor romanesti in oricare din domeniile enumerate in argumentatia dumneavoastra doriti. V-ash pune o simpla intrebare. De ce credeti domnule Lazar ca in istoria artelor romanesti exista doar personalitati de la mediocre la adevarate talente, dar lipsesc aproape cu desavarsire scoli, curente, samd. Pentru ca din pacate aceasta este cea mai paguboasa mentalitate romaneasca de cand vremea. El artistul, unicul, individualistul, mai mult decat increzutul, ii este mai usor sa se ocupe de defrisarea tinerelor vlastare decat sa cultive ceva. Spre deosebire de noi romanii exista alte popoare la care se intampla cu totul altfel, exista o cultura din a impartasi a construi noi talente. Asa evolueaza ei tot timpu impreuna ca o "gloata" pe cand la noi gloata se zbate in mizerie dar avem niste maestrii cu care de altfel ne mandrim. nu?

Dar in timp ce ne mandrim cu micul nostru clasor de cateva nume sonore, stam si ne miram, de ce e necivilizat poporul roman, de ce e atat de departe de restul lumii de ce se vinde asa slab cultura in romania? Raspunsul e cat se poate de simplu. Aroganta cu care trateaza oamenii de cultura romani muritorii de rand. Chestiune pe care cred ca ati afisat-o si dumneavoastra in raspunsul adresat lui Dorin.

Esti mic Dorine. Oricum fotografia, arta, poezia,... nu e pentru tine. Ai avea mult de lucru dar n-ai prea mari sanse asa ca mai bine nu te osteni. Exista atatea lucruri mai bune de facut pe lumea asta. Asculta o manea, rontzaie seminte, vizioneaza un meci, jefuieste o batranica, pishate in lift, sunt lucruri mult mai usor de facut. Arta e o chestiune grea pe care doar eu si inca cativa (mai mult eu) o putem intelege/realiza. N-o sa faci tu niciodata snapshoturi scumpe cu Cristoiu, Patapievici si alte personalitati asa cum fac eu. Vai ce i-am zis-o HAHAHA si daca revine tzaranu i-o mai zic odata de data asta pe 200 de randuri. Sa se invete minte.

In incheiere domnule Lazar, si nu doar dumneavoastra, ci toti cei consacrati intr-un domeniu sau altul, nu faceti decat un mare deserviciu artei si culturii afisand astfel de atitudini dambovitene. Nu faceti decat sa indepartati de arta acesti copii care, repet, poate nu au prea mult har, nici prea multe studii, dar au pasiune. Parerea mea. Va rog sa ma scuzati pentru intrerupere.

Cristi Matei
neica nimeni
#50355 (raspuns la: #50328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aroganta - de Dan Iancu la: 27/05/2005 07:19:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Aroganta cu care trateaza oamenii de cultura romani muritorii de rand."

aveti impresia ca altundeva e altfel? in afara de prezentele comerciale unde zimbetul de marketing face totul, daca nu cumva exista alt scenariu, artistul ala mare nu are timp de blablauri si mingiat pe crestet. incercati sa plecati de la premiza ca nu are timp, dupa cum am spus intr-un mesaj anterior, si vedeti ce iese. mai puneti ceva stress, inerent actului de creatie, si veti avea tacimul complet.

bunavointa este folositoare la un shpritz, iar nu la transmis netranmisibilul. artistul nu este crescut, el creste. nu exista decit in limitele unui paternalism totalitar scoala de arta. te duci acolo si ai patalama de creator. exista scoli unde esti invatat principii generale sau mai pe romaneste ce trebuie sa calci in picioare ca sa fii tu.

conform principiului binevoitor al trasmiterii culturii si invatatului artei de mic copil se poate sa fi ramas la pictura pesterilor si cam atit.

arta nu e reteta si nici ideile nu vin la scoala. nimeni nu te invata, ci tu cauti si gasesti daca ti-e dat sa o faci, daca ai acea scinteie inumana a nepasarii in fata retetelor. altfel epigonii ne incaleca si traim cu manele pin la adinci batrineti. vorba lu' jiji becali: suparat, suparat sunt...

di
#51607 (raspuns la: #50355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...