comentarii

scoase soarele cat o caldare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
in gradina, la soare:))) unde - de Horia D la: 30/09/2005 17:58:27
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
in gradina, la soare:))) unde-i cald si bine:)
#75811 (raspuns la: #75806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toamna la mine - de fefe la: 19/09/2005 18:40:12
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Este cel mai frumos anotimp din an. Iti vine sa explodezi de bucurie.
Ziua avem soare, nu prea cald, frig deloc, o vreme superba. Seara si
dimineata avem o racoare din aia faina de tot care-ti da energie cind
scoti nasul afara. Pe cer nici un nor, ce mai... este nemaipomenit! Daca
ar fi asa tot timpul anului nu m-as supara de loc. Cred ca vom avea
niste culori anul asta de n-o sa ma mai satur de privit afara pe geam.

alexu - de INSULA ALTUIA la: 17/01/2009 18:30:08
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - repriza a patra)
Ce ma bucuri cu bolurile,pajistea,luminari:)

Eu v-am adus o tava plina de gutui scoase din cuptor acum calde si aromate:)
Am facut suc proaspat din fructe si ciocolata cada.
#392742 (raspuns la: #392722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de vania la: 11/08/2006 09:22:16
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
(pai cum sa se tina de sotii, cu asemenea talente involburate? doar un tsunami sau un...Racovitan ar putea avea oarece sanse, desi?.. sa mergem...)

cald, soare, lumina. printre turisti imbracati sumar si colorat, Domnul cu catelul - ca tot eram la cultura rusa - insemna o aparitie cel putin bizara. desi incercase de la bun inceput sa-si pastreze minimul de prestanta pe care i-l dadea costumul si rafinatul animal, vania se gandea din ce in ce mai mult ca n-ar strica o schimbare urgenta de look.
abia cand isi imagina infiorat cum are sa ii sada intr-o pereche de bermude roz, cum vazuse prin bazarul din apropiere, vazu ca adal disparuse. incepu sa-l caute, sa-l fluiere, sa-l cheme, sa scotoceasca pe sub tarabe, spre deliciul turistilor - "domnu o fi actor ambulant? ca daca da, are talent/ da. si costumul e fain/ era cu un lup adineauri, cred ca e de la circ/ s-o fi castigand bine? / orisicat, pe caldura asta sa cauti lupi printre costume de baie si automate cu sucuri..."

enervat la culme, speriat de ridicolul situatiei, stergandu-si fruntea cu o fosta eleganta batista ultramarin, intr-un final isi vazu companionul buclucas topaind saltaret prin aglomeratie, tinand triumfator ceva in bot.
intinse mana, iar adal ii depuse cuminte o pereche de bermude de culoare roz, pe care lasase bland doua pete delicate de saliva. impachetat insa in material, se afla un obiect micut, rotund si tare. vania zambi definitiv si misterios, depuse obiectul in buzunar, mangaie pe lupusor pe crestet si decise ca oricat de roz ar fi bermudele, merita tot efortul.
***
- domnuuu? nu aveti voie cu lupi pe plajeeeee!
- nu e lup, mai. e motan.
- ai domnuuu? e lup toata ziua.
- e motan siberian, sa nu ma contrazici ca nu-ti permit.
[intelegand perfect situatia, Adal tusi baritonal si emise un mieunat demonstrativ]
- ei, vezi ca e motan? ... [mersi baiete, dar cam ragusit, cam ragusit...]
***
dupa 52.2 minute de cautari pe plaja micutei statiuni, Adal (infofolit conspirativ cu un tricou de culoarea maionezei si cu o sapca pe care scria "Mexico") se opri langa trei sezlonguri goale si latra scurt si inabusit. vania isi ridica ochelarii enormi de soare cu care spera ca nu va fi descoperit si localiza mai repede decat se astepta trei trupuri bronzate jucandu-se printre valurile cu coama argintie.
***
cu inima batand de emotie, scoase din buzunarul bermudelor fondante o mica broscuta testoasa pe care o depuse pe sezlongul din stanga. zambi si se departa cu lupisorul spre un loc din care sa poata vedea intreaga scena...
#138556 (raspuns la: #138439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mihail Andrej Sokolov lăsă - de alex andra la: 16/08/2006 22:46:17
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
Mihail Andrej Sokolov lăsă penelul din mană şi privi pierdut in zare. Intre el si ceilalţi aerul parca se rarefiase. El era deja undeva foarte sus, cu capul în nori, mirosul de orhidee ramasese mult in urma. Perechea de dansatori derapa controlat spre marginea ringului imaginar.
Alecsandra işi scoase sandalele şi pipăi nisipul cald cu picioarele goale. Uitase de durere, se sprijinea de braţul lui Alf, dar privirile îl urmăreau pe Andrej. Hotărat, Andrej, nu Mihail.

Aimee se apropia încet de grupul acela ciudat, nemişcat parcă, învăluit într-un soi de ceaţă. Sau era fum ? Dar ce mai conta? Alf era acolo...Il vedea doar pe el. Inalt, suplu, cu faţa deja prinsă de soare. Incă trei paşi şi l-ar putea atinge...Era ceaţă. O ceaţa ireală, ca aceea din zori, cand nu ştii dacă ziua va fi insorită sau înnorată. Aimee se opri brusc. In faţa ei se ivise figura aceea ascetică, inconfundabila barba înspicată, ochii de un albastru metalic acoperiţi pe jumătate de părul rebel, de un blond cenuşiu. Mihail. Doamne, de unde mai apăruse omul ăsta ? Oare nu va scăpa niciodată de trecutul lor? Era ca un blestem.

Lost without music in a world of noises
#139656 (raspuns la: #139460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"nu e soare pe podea" - de cosmacpan la: 14/09/2008 19:56:59
(la: da-da-isme?)
"nu e soare pe podea
umbra asta nu'i a mea"

"m-am trezit într-o dimineaţă caldă
pe bancă în parc
umbra statuii Poetului nu mă acoperea nici pînă la jumătate

am numărat de la 10 la 1
apoi a urmat desprinderea
starea de imponderabilitate
în aerul dens şi compact
ca un cub de sticlă
am închins ochii şi am păşit pe suprafaţa lunii
nici urmă de tine acolo
m-am simţit de şase ori mai uşor am început să fac paşi neînsemnaţi
pentru mine"
(Umbra et Imago - de Leonard Ancuta)
soare cu dinti - de zaraza sc la: 26/04/2013 12:17:22
(la: ASOCIEREA de CUVINTE)
Daca soarele cald te mangaie, soarele fierbinte te arde, atunci ce poate face un soare iarna? Frigul musca, soarele are dinti. Razele vara mangaie, iarna se transforma in dinti. O antropomorfizare a soarelui, a senzatiei de rece/cald. Nu se urmareste o logica, imaginatia n-are limite. Razele sunt vara brate, degete, iarna se transforma radical, soarele isi arata coltii. :)

#645217 (raspuns la: #645189) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poze numerice cu soarele in fata - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 12:12:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
exista filtre pentru aparatele numerice, sau metode pentru a putea fotografia un rasarit sau un apus de soare?
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Desi iarna este aproape... - de Ingrid la: 25/11/2003 12:07:03
(la: Cele mai frumoase poezii)
vazand la PROTV International o "pauza" cu imagini din Ceahlau si mi-am amintit de superba poezie a lui Cosbuc:

Vara

Priveam fãrã de tinta-n sus...
Intr-o salbatica splendoare
Vedeam Ceahlaul la apus,
Departe-n zari albastre dus,
Un urias cu fruntea-n soare,
De paza tarii noastre pus.

Si ca o taina calatoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Si n-avea aripi sã mai zboare !

Si tot vazduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors catre pãmânt
Iar spicele jucau în vînt,

Ca-n hora dup-un vesel cînt
Copilele cu blonde plete,
Când salta largul lor vestmînt.
In lan erau feciori si fete,
Si ei cântau o doinã-n cor.

Juca viata-n ochii lor
Si vintul le juca prin plete.
Miei albi fugeau cãtrã izvor
Si grauri suri zburau în cete.

Cit de frumoasa te-ai gatit,
Naturo, tu ! Ca o virginã
Cu umblet drag, cu chip iubit !

As vrea sã plâng de fericit,
Ca simt suflarea ta divina,
Ca pot sã vad ce-ai plasmuit !
Mi-e inima de lacrimi plina,

Ca-n ea s-au ingropat mereu
Ai mei, si-o sã mã-ngrop si eu
O mare e, dar mare lina --
Natura, în mormintul meu,
E totul cald, ca e lumina !


Sarmi ... - de Alice la: 16/12/2003 02:51:47
(la: Iarna la Paris (I))
Eu sufar de frig cum sufar de boala ...
Deja-i de rau cand te citesc. Brrr...:(
Na farama de soare de la Iasi ... si-un vant caldut, de-acuma, pentru tine ...-1.:)))

Brrr...dati-mi soare fierbinte si-o ... balta calda.
Sa vad nisipul fin sub apa si sa-l simt cu sufletul.
Si-un val caldut si molcom fix in piept, sa-mi dati.
Si-o soapta-n par, de nicaieri.
Dar nu puteti...nu puteti ...ma duc sa-nvart botonul la tzentrala...
Doamne, sa-mi fie cald, caldutz si bine.
Ca si voua!

Si iar uitai sa-mi iau bulina contra ce va scriu c-as vrè ...:(
Va las, deja mi-i cald ...

Ce vreti? Puterea mintii!!!
Si valul ala-n piept si dor ...ma duc, do(a)r(a) ...
#6649 (raspuns la: #6427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!” - de SB_one la: 22/12/2003 02:43:39
(la: 14 ani de la Revolutie)

“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”

Timisoara. Vineri. Zi de iarna. Decembrie 1989. De la munca, ma grabesc spre apartamentul in care stau in gazda. Calatoresc cu tramvaiul. Trec pe linga Piata Maria unde, pe o straduta, se inghesuie o multime de oameni. “Ce-i, inmormintare la reformati?!”, intreb cu nonsalanta pe un cetatean de linga mine. Se uita circumspect, cu o privire plina de repros, pe care o sa mi-o amintesc toata viata. Si raspunde: “Nu stiu”. Ajung acasa, impachetez si plec din oras, la munte, sa-mi sarbatoresc o prietena. Simbata, distractie toata ziua, la o cabana de pe Muntele Semenic. Douazeci de tineri rupti de realitate. Duminica, la prinz, cobor in Resita, la parinti, si imi pregatesc bagajele de plecare. Mahmur, nu aud susotelile celor din jur. Suna telefonul. De la Bucuresti cineva ma sfatuieste: “Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”, si inchide. Ma uit afara. Soare. Prea cald pentru o luna de iarna. De unde omat? Ma trezesc din mahmureala. Intreb in stinga si in dreapta. Revolta la Timisoara! Vreau sa ma conving si pun mina pe telefon. Cosmin, care sta chiar in centrul Timisoarei, imi raspunde: “E liniste. Sub apartamentul meu au dat foc la magazinul de blanuri. Stai putin ca trece un elicopter, sa ma uit daca are rachete... Mai patruleaza niste TAB-uri prin centru si ceva armata. E pace”. “Cum e pace, ba, cind e armata pe strazi?” “E, sa vezi ce a fost ieri. Hai incoace!”, si inchide. Bagajele sint pregatite. Vorbesc cu tata. Apoi cu mama. Ma roaga sa nu plec. Bine, mai stau. Luni ma invirtesc ca un leu in cusca. Fac o miscare. Il sun pe sefu' de la ELBA. Sa vin, zice nea Ion, ca au loc evenimente memorabile. Si
m-am dus... Am trait istoria. Schimbarea unui regim dictatorial prin revolta poporului infometat. La Timisoara a fost revolutie.
P.S. Nu am, deoarece nu am vrut sa primesc, certificat de revolutionar. Multi ma considera prost. Cred ca am pierdut o gramada de bani si favoruri. Mai cred ca tot romanul a fost, in acele zile, revolutionar. O patalama, cum ca unul e mai cu mot decit celalalt, e o mare nedreptate. (Cezar Popescu, Resita)






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7069 (raspuns la: #6865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
a parasi un "cuib" cald pentr - de (anonim) la: 12/01/2004 00:57:00
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
a parasi un "cuib" cald pentru o realitate "clicoasa" nu poate avea decit un motiv: speranta intr-o viata de alta "calitate"...
covrigi in coada de ciine - de (anonim) la: 13/02/2004 22:40:44
(la: Romani in strainatate)
Oameni au plecat din Romania nu sa gaseasca ciini cu covrigi in coada, au plecat ca sa gaseasca piine in brutarii si covrigi pentru ciini 'dogie food'.
How about, sa gaseasca: sapun, shampon, crema de ras, pasta de dinti, detergent de spalat rufe ( nu masina ), vata ( de tampon nu se stia acasa), ca sa nu mai vorbim de alimentele de baza:carne, ulei, zahar, faina, nu nu vorbesc de produse finite sau de lux ( pentru Romania), cafea, ciocolata ( nu Toblerone si nici Suchard, doar Kandia ), sau un Pepsi-cola ( nu rece la gheatza), calda batuta de soare.Ca sa nu mai spun de libertatea spirituala si fizica. Ascultam Rock & Roll pe ascuns, sa nu te prinda Militzia si Securitatea ( cei care umblau in Levi's), purtau ochelari de soare YSL, si fumau HB sau Lucky Strike la un cappuccino.
Noi am ajuns tradatorii de tara si aventurieri economici in Occident, in ochii celor care au ramas in tara.Ei au uitat ca tradatorii de tara au ramas acasa si au falimentat tara, nici in ziua de azi inca nu sa vindecat situatia economica a tarii, dupa 14 ani de capitalism, pentru ca tradatorii de tara sint inca tot acolo acasa. De fapt Románul spune "Cit de bine ar fi in alta parte, tot mai bine este acasa'. Dar sa stitii ca Latinii de la URBE( nu daco romanii), spuneau acu 2000 de ani in urma ''UBI BENE IBI PATRIA", si sunt convins ca multi Romani sunt de acord cu mine.Cei care au fost multzumitzi atunci si azi, le doresc mult spor la lucru, si sper ca intro zi se vor gasii si adevaratii TRADATORI, acolo intre ei acasa, nu,nu tziganii (mai nou ei sunt devina pentru orice).

"To live its only human, to know how to live its Art"
Doamna Cancicov ne-a salvat! - de anita47 la: 14/02/2004 14:49:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)





Ptr Dan /clatite - de (anonim) la: 19/02/2004 12:23:28
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Cea ce-ti place tie in America de fapt nu sint Clatite ci "pancakes".
Siropul se pune peste ele cind sint calde scoase de pe tava unde le-ai prajit. Pancake-urile nu sint umplute ca clatitele de la noi...
Clatitele adevarate sint cele care sint umplute cu tot felul de dulceturi sau alte umpluturi.
America nu are clatite dar are restaurante frantuzesti unde se fac clatite frantuzesti adica ca la noi acasa umplute pe dinauntru si nu ca "pancakes" care-ti plac tie asa de mult .Imi plac si mie de altfel dar trebuie sa ai grije ca ingrasa foarte repede fiind pline da carbohidrate si calorii....la fel si cu maple syrup-ul .
Pofta buna
#10075 (raspuns la: #9970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Florin si atit - de Little Eagle la: 15/03/2004 11:03:05
(la: Despre mediul inconjurator,natura,animale.)
Hello Florin si atit,

Ai dreptate,in meseria mea de advertising trebuie sa fac compromisuri deoarece produsele la care fac ilustratii pt. reclamele TV nu au nimic in comun cu a fi vegetarian sau cu pastrarea mediului inconjurator,dar pe de alta parte cu banii ce-i cistig pot mentine mereu lupta pt. salvarea naturii.

Nu am nimic impotriva oricui care maninca carne,e alegerea lui-ei ceea ce ma deranjeaza uneori este faptul ca EI se leaga de vegetarieni si ne critica felul de viata.Fiecare cu gusturile lui si a fi judecat ca sint vegetarian este impropriu.Poti sa maninci un porc intreg sau o vaca NU am sa -ti fac propaganda ca e rau pt. tine,pt. inima sau colesterol,asta doctorul va descoperi mai devreme sau mai tirziu ca vei suferi.E alegerea ta.

NU fac din lupta mea ori suportul meu la diverse cauze legate de natura sau animale acte filantropice,ajut pt. ca sint convins ca distrugem natura,in fapt am reusit s-o aducem intr-un mare stadiu de disparitie si cindva in viitor ne va pare rau si va fi prea tirziu sa refacem ce am distrus fara a ne gindi la consecinte.

USA este o tara imensa,de cind traiesc aici de 23 ani am observat cum an de an s-a schimbat clima si cum e o poluare tot mai mare,asta afecteaza mult mediul,nu stiu cum e in Great Britain dar aici NU mai stii cind e primavara sau iarna!Azi e frumos si soare,de 1-2 sapt. e asa,cam vint dar la meteo la radio si TV s-a spus ca miine,poimiine va...ninge cel putin 6-12 cm!!!La mijloc de Martie cind in calendar curind va fi prima zi de...primavara!
Toate astea nu-s intimplatoare,nu natura s-a schimbat ci omul a schimbat-o.
Savanti preconizeaza ca in 50 ani toata zona de Est a USA inclusiv Florida unde e cald mereu,va fi o zona rece si ca tara se va raci toata treptat,in schimb Europa va trece prin calduri insuportabile.Generatiile viitoare vor trai astea,oricit de mult noi am lupta sa schimbam constiinta omului!NU lupt pt. mine ci pt. cei ce vor veni dupa mine!!!

Da ,cere timp zilnic cu organizatiile.Primim emailuri zilnic cu cereri de ajutor de la multe si pt. unele doar cer sa luam actiune prin scris direct prin inernet scrisori adresate lui BUsh,diversi senatori si congressmen.
Alte org. ne trimit scrisori cu donatii,si doar punem cecuri si la expediem postal

Odata demult cind era Clinton presedinte,ne-a scris personal sa ne multumeasca pt. eforturile noastre!Asa ceva n-o sa vedem de la Bush!

In fine inchei aici,am o intrebare:cam cu 2 sapt. in urma ti-am scris doua texte ca raspuns la intrebarile tale legate de Ozzy cel adevarat,oare le-ai primit sau oare au fost publicate?

Azi dim.cu sotia am vazut in gradina un erete mare(red tail hawk)care a prins un starling(o pasare din UK)si erau tipete multe,alte pasari tipau,iar el o avea in gheare si o lovea cu ciocul.Iti spun sincer ca amindoi am plins,dar ce puteam face?Natura e cruda uneori si la fel si eretele trebuie sa traiasca,mai ales ca aici e o specie protejata de lege fiind pe cale de disparitie.
A zburat cu ea in gheare.Apoi nu am mai vazut nici o pasare in curte,ele stiau ce s-a intimplat!Asta e a doua oara cind vad asa ceva in gradina.
Nu avea sens sa-l speriem caci pasarea era deja pe duca.
Avem in curte o masa lunga de picnic si punem seminte pt. pasari,mai ales dim. sint cu zecile,tinte sigure pt. ereti.
Odata am vazut unul stind pe masa,eram la geam si de la 3-4m,ce-i drept e si f. frumos,altadata a zburat deasupra mea cam la 1m distanta de m-a si speriat.Sint vreo 5-6 si ii vezi pe cer deasupra lacului cu stufaris ce-i in spatele gradinii.Altadata m-am trezit in curte cu o testoasa matura(mascul)care aici se numeste ca specie "snapping turtle",pt. ca are un cioc puternic si daca te-a muscat de deget poti sa spui adio la deget,il vezi pe jos!
Era la usa din fata de la intrare.L-am luat de carapace,era si f. greu,m-a zgiriat cu ghearele(f. puternice),si tinut la distanta bratelor intinse,se zbatea si intorcea capul sa ma muste si totodata scotea un suierat pe gura deschisa usor portocalie,am observat ca gura ii era ca o placa osoasa si ascutita!
L-am dus la lac si lasat acolo in stufaris,se pierduse si el deh,uneori ies in cautare de femele si se pierd.

In fine acum chiar ca inchei aici.Pe alta data,
LOVE&PEACE,
Ozzy
#12083 (raspuns la: #12034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tot blaga - de adriouko la: 13/04/2004 09:16:08
(la: Cele mai frumoase poezii)
MOARTEA LUI PAN
I
PAN CÃTRE NIMFÃ

Cu strai de broascã'n pãr rãsai din papurã,
o undã
vrea sã te cuprindã si nisipuri prind sã fiarbã.
Ca dintr'o nevãzutã amforã rotundã
îti versi mlãdie trupul gol în iarbã.

Si vâna de la tâmple îmi zvâcneste
ca gusa unei lenese sopârle
ce se prãjeste'n soare,
miscarea ta mi-adie murmur de izvoare.

Ca pânea caldã eu te-as frânge,
miscarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.

Nisipuri prind sã fiarbã.

Varã,
soare,
iarbã!

II
ZEUL ASTEAPTÃ

Prin miriste se joacã
soareci si vitei,
iar vitele de vie
tin în palme
brotãcei.
C'o pãpãdie
între buze
o astept
sã vie.
Nu vreau decât
sã-mi port curate
degetele rãsfirate
prin pãrul ei,
prin pãrul ei
si-apoi prin nori
s'adun din ei
ca dintr'un caier
fulgerele-asa cum toamna
strângi din aer
funigei.

[http://pages.prodigy.net/nnita/pan.html]
Mai departe - de mircios la: 19/05/2004 16:32:17
(la: Groapa)
***
Am simtit cum ma ridic. Dar eu stiam sigur ca era coborarea. Eram greu, chiar atat de greu incat ma ridicam in caderea catre adevar. Usor ghemuit, in intinderea ce parea ca, departe de a avea un sfarsit, nu incepuse vreodata.
Nu curgea, dar il auzeam. Am inchis ochii si m-a napadit ca un fum gros cu aroma aerului de munte. Am vrut sa plang dar lacrimile au apucat-o prin albia izvorului in susul muntelui. Stanci colturoase si fierbinti imi tulburau raceala. Si eu le muscam si ma taram mai departe. Ma unduiam si ma aruncam. Mereu rostogolirea, domolea, in durerea intinsa in urma, calea devenita poteca. In clocotul meu tipau stancile transformate in pietre. Intreaga padure dansa in tumultul acordurilor mele. Am vrut sa aud ritmul si peste auz a cazut cerul ca un clopot. Lumina se strangea in urma si eu ma imbracam in aur si ma vopseam pe fata cu argila si carbune. Am simtit rasuflarea mea cum cauta. Am simtit-o, in cadere, cum pandeste, cum se zbate, cum se intoarce in ea. Ma loveau, ca pietrele urii, toate lacrimile lumii. Eu le adunam si le croiam in aripi pe care intunericul mi le manca imediat. Apoi l-am simtit in piept si am inteles ca imi strangea, ca in pumni de otel, rasuflarea. Am inaltat privirea si am ridicat bratele dar ochii nu mai puteau face nimic si mi-am simtit degetele dezmierdandu-mi calcaiele. M-am cutremurat. Pieptul mi-a rabufnit in stanci mari, pe care, zdrobindu-mi fata, le lasam clipocind in urma. Imi simteam fata in palme asa cum galeata plina nu mai are ce cauta in fantana. Tresaltarile iuti ale pieptului ma infasurau in jurul rasuflarii imprastiate, ca marea ce nu-si mai gaseste locul. Ma inaltam in ameteala descatusarii. Asa am ridicat din nou capul si bratele. Mi-am simtit fata strivindu-se de inaltul cerului si ma dureau degetele strivite sub calcaie. M-am avantat orbeste. Urcam si norii mangaietori imi dezmierdau spatele. Am inceput sa-i croiesc in aripi ce cresteau odata cu mine. Si am zambit si m-am simtit puternic si cerul era al meu, cu mari aripi de nori, unduite la unceput cu stangacie si apoi mereu mai sigur. Simteam cum ma arde de dedesupt neputinta pasarilor de a ma ajunge. eram puternic si am simtit nevoia de a ma avanta. Mai sus, mereu mai sus. Aripile ma purtau asa cum doream eu. Zborul mi-era un dans iar cerul o fata cu parul albastru si ochii de soare. Am inceput jocul. eram mereu atat de aproape si o simteam ca zambindu-mi peste umar. A disparut brusc si m-am trezit ochi in ochi, asa cum cineva care incearca sa se sarute in oglinda. Am vrut sa strig dar glasul meu nu mai stia decat un nume. Si m-a cutremurat numele pe care l-am auzit si stiam ca e numele meu. Mi-am smuls ochii din imbratisarea privirilor nesfarsite si i-am inchis. Am simtit cum colturi mari de stanca imi strivesc si imi zdrentuie aripile. Am sarit ca un arlechin, sfasiind hartia ce-l desparte de scena. Am deschis ochii si am inteles ca nu mai am ce face cu ei. M-am strigat fara a ma auzi. M-am cautat. Totul era in zadar.era ca si cum ar fi fost in fata mea, dar nu era pentru ca eu nu mai eram. Stiu sigur doar ca eu eram, cumva, intr-una din fetele sale. Fara a-l privi stiam ca arata ca un sarpe. Si era tot. cu penele ridicate si aripile intinse. Cine stie cat era de lung. Stiam ca isi va inghiti coada. Am stiut cu uimire ca se va inghiti. M-am simtit atunci ca o haina intoarsa pe dosStiam ca alt sarpe, ca alt sarpe, desi pe partea cealalta era acelasi, avea candva sa-si inghida, inghitindu-se, coada. M-a privit si am stiut, asa, de parca mi-ar fi spus, ca e Jocul si Natura ii e Lege. In Natura Legii, Jucator este, Invins si Invingator, Niciodata Acelasi, Mereu la fel, Este.
Am deschis ochii si Soarele, pe care il puteam privi in fata mi-a spus sa scriu. se uita peste mine undeva, in noapte. Si asa am scris pana cand am primit binecuvantarea: amandoi, incununati de lumina, imi zambeau inlantuiti.
***
Citesti. Sau visezi. Sau nici nu citesti nici nu visezi. E intuneric. E cald. Undeva, candva, cineva spunea ca cea mai buna relaxare o obtii intr-un bazin cu apa sarata. cum e intuneric nu-ti ramane decat sa crezi ca esti intr-un bazin cu apa sarata. E cald pentru ca nu este frig si pentru ca e bine. Atat. Inainte? Inapoi? De unde? Cat? Sunt intrebari de prisos. Totusi, de cand stai asa? Intrebarea nu face decat sa te nelinisteasca. Te zbati si farmecul nemiscarii se rupe. Ai vrea sa poti spune ca simti furnicaturi in tot corpul, ca simti! Nu poti decat sa-ti musti genunchii. Nu poti cede nimic. Nu poti. Neputinta iti devine evidenta. Evidenta apasatoare devine agitatie. Agitatia aduce cu ea teama. Te zbati. Vrei sa scapi dar nu sti de ce. Nu sti unde. Nu sti cum. nu sti. Nestiinta te paralizeaza, fara ca tu sa sti ca ea e aceea. nu accepti si te zbati mai rau. Realizezi ca intunericul ce te inconjoara a inceput sa nasca cutremure. Ti-e frica? Nu sti ce e frica!
Aluneci si te zbati dar nu sti ce e alunecarea si zbaterea. Oare va dura mult? ai vrea sa te intrebi, dar nu sti ce e a vrea si timpul nu inseamna nimica pentru tine. Te intinzi si ti-e frica. Totusi simti aproape usurarea. Dar nu sti ca simti si nici nu sti ce e usurarea.
Lumina te ia prin surprindere. Ai vrea sa faci ceva. Nu Sti ce...
Lovitura te prinde tot atat de nepregatit ca lumina. Atunci, tipi. Tipi!
Tipi!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...