scoica

Deloc.
Putin Bordeaux si scoici afrodiziace. O combinatie generatoare de acte artistice.
Eu zic sa incercam.
;))
Si poate visam noi dupa aceea.....

______________________
"If it is not right do not do it; if it is not true do not say it." (Marcus Aurelius)

Cum am disparut, cum v-atzi pus la trancaneala...


Ce sushi?

Huitres(stridii), mai ales alea "claires"...franceze..astea deliciu, iar sosul francez este: hasme taiate marunt cu otzet balsamic...
apoi ficat gras de ratza, in bloc
somon fumat
si curca umpluta cu castane
si ce vin?

o shampanie roza "vaduva" sau "pommery" pe tot timpul mesei, ca sa fi mai putzin mahmur pe urma...

iar a doua zi, ceva leger... o omleta cu trufe negre eventual cateva stridii sau scoici saint jaques si.... ceva caviar iranian...
yummyyy...yummyyyyyy...
si special pt mine o tava de cremesh facut in intregime acasa...

a fost darnic Mos Craciun? pana la urma ce v-a adus?
Pe mine m-a coplesit :))

Si eu am avut un an 2006 bun, dar sper ca 2007 sa fie si mai bun...excelent!

Adrian Fuchs :

Unicorn, bicorn sau troica,
Alambic cu iz de doica.
La ureche plange-o scoica.


Shoricioaica.

io n-am bucurii marunte.
ploaia aia ropotind in colbul ulitei si mirosul patrunzator de reavan si verde de mai apoi.
curajul zvelt al manunchiului de ghiocei razbind din pumn, aiurea smulsi din locul-n care-au strabatut la lumina.
nasul instant aburit de aburii preafierbinti ai cafelei.
zambetul pe care nu-l merit dimineata si ochii patati de surasuri ai copilelor mele.
freamatul macilor de pe calea ferata.
mana mea pe mousul sperantei, in zori.
singura camasa de noapte pe care-o am, firava ei mangaiere.
amintirea a doua-trii flori de leandru surprinse-ntr-o noapte-n plin proces de dezvelire.
after-shave ul ce-mi ramane uneori amar pe buze, la plecare.
ruga mea lina, soptita-n clop ardelenesc in chip de scoica.
furnicuta care urca fuga-fuga pe-un picior, pe-o mana, pe gat...pe obraji?
mierea din soare in luna mai
fosnetul apei pe pietre, la rau.
mireasma de rasina din padurile mele.
ham-hamul unui labrador auriu ce-mi va lumina candva batatura.

eu nu am bucurii marunte.
si nici tristeti superficiale.

Apusul rosu al soarelui vara.
Mirosul ploii de primavara. Chiar si azi a mirosit asa; o fi primavara si eu nu mi-am dat seama. Tii, ce mai trece timpul.
Parfumul subtil al freziilor si mirosul senzual al trandafirilor rosii nealtoiti.
Pupicul piciului - entuziast si umed. Bratele lui subtiri agatate de gatul meu.
Cand stau pe umarul lui.
Aroma painii calde. Chiar asa...mereu am spus ca painea calda si cafeaua proaspat macinata miros mult mai bine decat gustul lor.
Freamatul marii si mirosul cimitirelor de scoici.
Inghetata de fistic si ciocolata cu alune de padure. Mhmm...

O sa mai revin, cand am timp.


"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley

Cura de scoici si taietzei din orez?:))Sper c-o sa ne povestesti citeva "retzete"Thai:))

litanie, jelanie,
si locul unde visele ne dor
caci inainte de-a ne naste, mor.

malul nu se naste din durere
caci marea-val il mangaie si-l fura
ea-i doar amanta care cere
o ultima imbratisare.(rima dura?)

scoica durere - cu bucurie la ureche iti sopteste
scoica tipat - pescarus pe ape, suflet
scoica rugaciune - viata citita-n rune
scoica urlet - val pe val e-un suflet

Dragă Maria îţi mulţumesc din suflet pentru candoarea, căldura şi frumuseţea din sufletul tău!
Îţi mulţumesc pentru că simt oarecum că deşi împleticit ... nu scriu în zadar! Niciodată nu mi-a fost teamă de critici ... mi-a fost groază de faptul că nu am să ştiu niciodată să transmit!

Îţi mulţumesc scoică-fericire deoarece ştii să îţi deschizi marginile sidefate şi strălucitoare pentru a arăta lumii cât de minunat poate să radieze bunătatea!

... nu m-am referit deloc la tine! Crede-mă că deşi uneori cuvintele tale sunt dure sau par reci am reuşit să prind esenţa sufletului de dincolo de ele ... şi este frumos :)!
Nu vreau să par prefăcută sau să mă eschivez, dar pentru mine eşti asemeni unei femei-scoică..., femeia care îşi ascunde sufletul sensibil şi încercările în spatele unor cuvinte ... ca şi când acestea ar putea să acopere căldura de dincolo de ele...!
Se spune însă draga mea că sunt oameni care ştiu să ne atingă sufletele frumos chiar şi atunci când nu se aşteaptă să o facă!
Te-am jignit o dată din orgoliu tâmpit ... ştiu să îmi recunosc greşeala şi să nu o mai repet!

Tu şi picky aţi fost partea cu: "şi uite cum unele cuvinte chiar şi atunci când nu spun nimic te fac să te simţi...vinovat"..., partea cu faptul că, ... , cuvintele ucid era ca un fel de discuţie separată cu tine draga mea. Îmi pare rău de faptul că nu m-am făcut înţeleasă!

Cuvintele care ucid se refereau la mushil si brod ... !

Îţi MULŢUMESC...!
Draga mea...am ajuns la concluzia că uneori ceea ce eu vreau să "spun" nu ajunge aşa cum trebuie să ajungă la unele persoane: exemplu...tu!

Vreau să îţi spun SINCER..., ia-o asemeni unei file de jurnal dedicată ţie... - regret faptul că uneori cuvântul nu poate fi asemeni unei calde strângeri de inimă:

"Eu totuşi cred că multe cuvinte au fost spuse pentru că au fost interpretate altfel decât au fost gândite şi simţite de mine, dar şi pentru că poate nu am avut capacitatea necesară pe moment să mă fac înţeleasă...! Ex.: maan...:(...îmi pare cu adevărat rău, deoarece eu chiar o consider deosebită după absolut toate câte au fost spuse...:(! " - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12854/1

" maan - de Lady Allia la: 31/03/2007 14:53:41
... nu m-am referit deloc la tine! Crede-mă că deşi uneori cuvintele tale sunt dure sau par reci am reuşit să prind esenţa sufletului de dincolo de ele ... şi este frumos :)!
Nu vreau să par prefăcută sau să mă eschivez, dar pentru mine eşti asemeni unei femei-scoică..., femeia care îşi ascunde sufletul sensibil şi încercările în spatele unor cuvinte ... ca şi când acestea ar putea să acopere căldura de dincolo de ele...!
Se spune însă draga mea că sunt oameni care ştiu să ne atingă sufletele frumos chiar şi atunci când nu se aşteaptă să o facă!
Te-am jignit o dată din orgoliu tâmpit ... ştiu să îmi recunosc greşeala şi să nu o mai repet!

Tu şi picky aţi fost partea cu: "şi uite cum unele cuvinte chiar şi atunci când nu spun nimic te fac să te simţi...vinovat"..., partea cu faptul că, ... , cuvintele ucid era ca un fel de discuţie separată cu tine draga mea. Îmi pare rău de faptul că nu m-am făcut înţeleasă!

Cuvintele care ucid se refereau la mushil si brod ... ! " - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12786/1

"maan, cri-cri, sancho au fost câteva care m-au ajutat în această privinţă şi de câte ori am avut şansa am încercat să corectez..." - http://www.cafeneaua.com/nodes/show/12854/1

TE ROG...ia ceea ce spun aşa cum este şi nu mai gândi că îţi răspund cu superioritate, pentru că NU O FAC! Superioritatea există d.p.m.d.v. acolo unde este ceva de demonstrat...eu nu am nimic de demonstrat..., absolut nimic! Poate am formulat eu într-un mod greşit propoziţia şi a apărut ca şi când ţi-aş fi răspuns cu un aer de superioritate...zeflemitor! Îmi pare rău! Îmi pare rău de toate neânţelegerile şi crede-mă că m-ai ajutat foarte mult în retuşarea greşelilor mele de ortografie şi exprimare! Critica ta nu a fost niciodată ironică, nu a fost niciodată un atac la persoană ci ÎNTOTDEAUNA a fost o critică constructivă! E adevărat că "m-ai piperat" cu multe pe lângă critică, dar am înţeles că asta a fost pentru ca să înţeleg mai bine semnalul de alarmă!
Te rog...CONTINUĂ să mă "tragi de urechi" la modul constructiv şi...dacă altădată voi mai fi la fel de tâmpită să nu ştiu să mă fac înţeleasă spune-mi: "beii, iar faci pe nebuna?" :)...am să înţeleg despre ce e vorba!

cu prietenie (de pe partea mea),
Ramona Sandrina

eterna poveste...
ea si el intr-o lume mare,mare-in mare,in ape,invaluiti de valuri,de cearsafuri de apa.
o ea cu ochi galbeni,pupile de scoici si gene de alge verzi,cu "8 idei si o calimara"
8 idei-tentatii,opt tentacule
o calimara-poate scrie,poate crea
si e inchisa in carti de pamant si statea bine acolo pana cand...
el"calut de mare"cu "pieptul de fier ruginit"si creasta plina de sperante a aparut in marea mare de apa sarata printre particule de nisip
"curata-ma si te salvez",dar ea nu avea "smirghelul"
calutul a ramas neslefuit
calimara inchisa
povestea e nescrisa
si dintre cearsafurile de apa ,dintre firele de nisip s-a ivit



"Te-am lasat ruginit"

La intoarcere?...poate...doar..."cea mai frumoasa scoica din ocean" :) Abraziva...ca mangaierea dureros de sincera a unei palme batatorita de viata.

Umbre şi lumini, veniri şi plecări, aceeiaşi voce care ne anunţă cum sufletul ni se îmbracă în zâmbet sau în tristeţe.
Sunt din nou între peroane, dar sunt cu tine...încă. Trenul nostru nu a venit şi te pot privi. Sub sprâncenele tale frumoase întrezăresc întrebări şi tristeţe, dar ochii-ţi mă privesc cu căldură. Parcă ai vrea să învingi lacrima din colţul ochilor de dragul meu. Zâmbesc amărâtă şi mă ridic pe vârful picioarelor sărutând-o.
- Las-o aici îngerul meu! Las-o aici pe buzele mele. Promit să ţi-o înapoiez de fericire.
- Mi-e dor de tine elfule încă de pe acum! Mă dor braţele de dor şi ochii. Aş vrea să fiu mai tare! Fii tu bărbat pentru mine...eu nu mai pot se pare! şi un râset cristalin ne învăluie pe amândoi.
- O să fim bărbate tati, o să fim! Dar nu promitem nimic după ce nu mai îţi mai vedem mânuţa fluturând, iar trenul va fi deja departe!
- Atunci...să ţii cerul între palmele tale iubita mea. Aşa cum ai făcut mereu! Să ţii cerul nostru fără să-l strângi prea tare! Lasă printre degetele tale micuţe şi iubite să mai intre soarele...să scalde lăcrimuţele şi să apară curcubeul lor.
- Off, cum ştii tu să alungi norii...
- Iar tu să îi transformi în vată de zahăr!
- Daaa! şi râdem din nou. Ne bucurăm de clipele puţine care ne apropie şi mai mult de despărţire.
Te privesc şi aş vrea să am o radieră cu care să şterg timpul, liniile, aşteptările şi trenurile, să înlocuiesc şuieratul tăios cu o bătaie de inimă fericită. Nu pot şi simt cum mă sufoc. Simt cum îmi încremenesc trenurile între tâmple de atâta aşteptare şi neputinţă.
E ultima oară când mai îmbrac rochia aşteptării iubite!
E ultima oară când îmi mai pun flori de iasomie la fiecare capăt de gând şi îmi gătesc zâmbetul cu busuioc tămâiat de iubire...asemeni unei rugăciuni care să te păzească de toate.
Mi-au îmbătrânit până şi scoicile sărate din colţul privirilor, iar sufletul de abia îl ţin ţin legat la gură să nu strige. Uneori, cred că strigă singur, însângerat în ciulinii dorului şi umblă în vârfuri să nu îl auzi cum îşi afundă picioarele în pământuri grele.
Ţi-am prins la suflet o broşă de săruturi şi te-am gătit de drum dându-ţi biblie dragostea mea şi o floarea soarelui pe colţ de zâmbet...să ştii că acasă e mereu vreme bună şi cald, oricâte vânturi ar mai bate peste noi.
- Vine...trenul!
Vocea îţi tremură. A mea a murit demult, dar a rămas surâsul şi îmbrăţişarea.
- E ultimul care te duce singur şi mă lasă aşteptând! Altul nu va mai fi niciodată! Dar...
- Dar...?
- Mereu este cel care vine... şi nu mai este mult. Te iubesc! E tot ce pot să îţi dau sfânt să duci cu tine!
- Şi eu vă iubesc pe amândouă şi e tot ce vreau să simţiţi! Pe tine pentru cât de frumos ştii să ne iubeşti, iar pe ea care încă nu s-a născut...pentru cât de mult poate să fie de iubită! Să strângi cerul în palme iubito..., iar ploaia...
- Dacă va fi să vie...va fi toată a ta, dar va fi caldă şi senină... Mai am o bucăţică de ciocolată...dacă o mai vrei!
Timpul s-a oprit şi băieţelul de altădată era din nou cu mine. Zâmbea larg şi fâstâcit cu ochii mari şi licărind a fericire. Trenul a şuierat, dar nu mai doare nimic...acum. Va durea, dar atunci va fi prea târziu să îmi amintesc. Acum simt doar gustul dulce de ciocolată din privirea dragului meu.

scoica?

scoica?

SCOICA!!

rica...sa inteleg ca "tatal" ssandrei este in sau cu o "scoica" ;)) ?

civilizatiei este totusi Mediterana.....
al carei civilizatii? scoicile pictate ale papuasilor oare sunt pe fundul oceanului comparandu-le cu toata pictura renascentista?

muzica amerindienilor nu suna bine?
cred ca fiecare isi are miorita si Picaso-ul pe care il creste......mai ales daca esti serpas si duci sacul cu merinde pana hat pe acoperis....ca doar nu oricine vede acoperisul lumii, de cateva ori in viata

avem cumva etaloane in ce priveste creatia, am zis creatia si nu arta.

cum era bancul ala: un hindus sta toata viata cu mana ridicata....
da nu-l scoate nimenea la tabla...
nici noi stim ce vede el, dar nici el nu catadicseste sa ne spuie.

"A fost odata, departe, spre miazazi, un rege al stridiilor care se pricepea sa deschida scoica stridiilor si sa scoata dinauntru perlele. El ajunse bogat, si de peste tot incepu sa i se reverse bani cu nemiluita, fiindca era un mare deschizator de stridii si se pricepea sa scoata dinauntru perlele.
Fiul acestui rege al stridiilor se numea Urechi de Lopata. Si mai deloc n-avea tinere de minte.
-Se pricepe sa deschida stridiile, dar uita sa scoata perlele, spunea tatal lui Urechi de Lopata. Se deprinde sa-si aminteasca din ce in ce mai prost si sa uite din ce in ce mai bine, spunea tatal lui Urechi de Lopata.
In acelasi loc, departe, spre miazazi, era o fetita cu doua codite impletite pe spate si cu o fatza care spunea: "Venim incoa`; dar de pe unde?". Si mama ei ii spunea "Codita de Purcel".
De doua ori pe saptamana, Codita de Purcel alerga la macelarie sa cumpere un ciolan de supa. Dar inainte de a pleca de-acasa isi incrucisa degetele, si pe urma, tot drumul pana la macelarie isi tinea degetele incrucisate. Daca se intalnea cu prieteni care ii spuneau sa se opreasca sa se joace impreuna cu ei sotron sau forfecuta sau de-a hotii si vardistii, ea le spunea:
-Am degetele incrucisate si alerg la macelarie sa cumpar un ciolan de supa.
Intr-o dimineata, alergand la macelarie, se ciocni de un baiat matahalos si aiurit si-l tranti cat era de lung pe trotuar.
-Nu te uiti pe unde-alergi? il intreba ea.
-Iar am uitat, spuse Urechi de Lopata. Imi amintesc din ce in ce mai prost. Uit din ce in ce mai bine.
-Incruciseaza-ti degetele, uite-asa-ii spuse Codita de Purcel, aratandu-i cum.
El alerga la macelarie cu ea, si-o vazu ca-si tine degetele incrucisate pe cand macelarul ii da ciolanul de supa.
-Dupa ce-l iau, ii spuse ea, ciolanul imi aduce aminte sa ma duc cu el acasa. Dar pana-l capat, imi tin degetele incrucisate.
Urechi de Lopata se duse la tatal lui si se apuca sa-l ajute sa deschida stridiile. Si-si tinu degetele incrucisate ca sa-si aduca aminte sa scoata dinauntru perlele. Scoase o suta de galeti de perle inca din prima zi si-i aduse tatalui sau cel mai lung, matasos, lucior sirag de perle care s-a vazut vreodata in Tzara Stridiilor.
-Cum de-ai izbutit sa faci asta? il intreba tatal lui.
-Datorita degetelor incrucisate, uite-asa, ii raspunse Urechi de Lopata, incrucisandu-si degetele ca o litera X. Asta-i felul in care sa-ti amintesti mai bine si sa uiti mai prost.
Atunci, regele stridiilor se duse sa povesteasca celor ce schimba alfabetul toata intamplarea. Cand cei ce schimba alfabetul auzira una ca asta, hotarara sa puna in alfabet o noua litera, litera X.
Iar in ziua nuntii Coditei de Purcel cu Urechi de lopata, cei ce schimba alfabetul venira cu totii la nunta cu degetele incrucisate.
La cununie, cand Codita de Purcel si Urechi de Lopata se ridicara in picioare ca sa fie casatoriti, isi incrucisara degetele si-si spusera unul altuia ca-si vor aminti de fagaduiala facuta. Iar Codita de Purcel avea doua siraguri de perle impletite pe spate si un obraz proaspat si dulce care parca spunea: "Venim incoa`; dar de pe unde?" " :)

scoici mirosind a nisip
valuri sarutand
intrebari dincolo