comentarii

scormonind


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
eeexact.. SQL="structured que - de Daniel Racovitan la: 10/12/2003 10:11:45
(la: fiola de SQL)
eeexact.. SQL="structured query language"
cu el se poate scormoni intr-o baza de date

tot cu el poti scormoni intr-o baza de date aflata la distanta, daca adminii unui sit web nu isi iau masurile de siguranta;

uite-asa, il bagi in seringa si il injectezi :)))
#6374 (raspuns la: #6367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!
Mestere "Anonim" nu mai arunc - de Nico la: 26/12/2003 07:59:41
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Mestere "Anonim" nu mai arunca cu cifre! Zeci de mii, sute de mii, etc.
de ce nu incetati odata cu lamentarile si tot scormoniti trecutul? Sau daca o faceti, fiti rigurosi pana la capat si pretindeti scuze si chiar reparatii materiale si de la Egipt ca deh, inainte de exodul lui Moise v-au tinut in sclavie si omorat pe capete!
Asta e valabil si pentru romanii care se tot plang de crimele ungurilor in Transilvania sau rusilor in Moldova.
Istoria este deja scrisa si daca nu aveti de gand sa deveniti istorici si sa aduceti noutati la lumina, terminati cu vaicareala si incercati sa schimbati prezentul!
Tot vaicarindu-va nu faceti altceva decat sa motivati oamenii sa se indoiasca de adevarul spuselor voastre.
Get a life!
#7263 (raspuns la: #6690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a convinge, a sfatui - de pr Iulian Nistea la: 11/03/2004 04:47:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

Pe mine nu m-a interesat niciodata (sic!) sa conving pe cineva de ceva, mai ales in domeniul credintei.

Când omul se straduieste sa convinga, cel mai adesea da, fara sa vrea chiar, importantza argumentelor sale proprii, nelasand loc lucrarii lui Dumnezeu. Si cred ca asta e, pastrand proportiile, o inselaciune. Cand convingem pe cineva cu argumentele proprii este o intreprindere omeneasca ce se aproprie de ceea ce inteleg eu prin prozelitism: omul este convins, dar cu argumente omenesti, nu in profunzime, si, ca orice prozelit, candva va abandona aceasta "convingere".

Nu stiu cat de bine m-am facut inteles...

Si-atunci, care ar fi variantele?

Eu vad doua solutii, mai apropiate de viziunea ortodoxa a lucrurilor, si care de fapt se intalnesc:

  • 1. Relativizarea propriului discurs. - Omul trebuie sa invete sa-si puna in cauza propriul lui discurs, sa si-l relativizeze, ca astfel sa lase loc lucrarii harului lui Dumnezeu (cam cum facea, metaforic zic, un parinte de ma Muntele Athos acum cateva veacuri: statea intr-o coliba undeva un timp si apoi punea foc si se muta in alta parte si tot asa). Este o arta crestina a discursului nu usor de dezvoltat, dar absolut necesara celor ce isi asuma "cuvântul".

  • 2. Sfatuirea. - Problema sfatuirii insa e ca "a învăţa pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra" (avva Pimen, nr 157, in Patericul egiptean), iar Sf. Marcu Ascetul contrarecomanda duhovnicilor sa invete pe cei ce nu sunt sub ascultarea lor. Sigur, uneori ti se cere sfatul si atunci trebuie sa-l dai fara sa strici ceea ce a construit duhovnicul persoanei in cauza...

    Sfatuirea, cu discretie si in spiritul punctul (1.), se face insa cu succes intre prieteni. Cu cat esti mai apropiat de cineva, cu atat poti sa-i spui lucuri mai multe, mai intime, mai profunde.


Acum, revenind la cazuri concrete, rezumatul "predicii" mele despre spovedanie e urmatorul: Chiar si-n fiecare zi gresim si pacatuim, ca judecam pe cineva, ca vorbim pe cineva, ca gandim ceva rau sau nepotrivit etc. Ori aceste greseli nu sunt nimic: ele lasa urme in sufletul omului. Aceste rani (ori, daca vrei alta imagine: niste pietricele care se tot aduna in buzunarele noastre pana ne ingeuiaza si ajungem la discomfort sufletesc), cand sunt mici si ocazionale se tamaduiesc prin rugaciune si maslu si impartasire etc, dar cand ele se repeta e ca si cum ai scormoni o mica zgârietura... va deveni o rana adevarata. Apoi aceste pacate instalate, ele favorizeza altele, ca toate sunt inter-legate.
Cand omul ezita sa vina din cauza ca nu poate poti, eu ii zic ca nu e o legatura obligatorie intre post si spovedanie, ca altfel nu mai vine. Apoi vad eu cu el la spovedanie ce poate si ce nu poate...

Toate cele bune.

pr_iulian

#11778 (raspuns la: #11698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce sa se fotografieze - de Petre Buzoianu la: 23/07/2004 16:25:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Lazar
Zilele astea am fost ceva mai liber si am scormonit prin citeva forumuri romanesti de fotografie si am citit comentariile. Concluzia care se poate trage este , dincolo de faptul ca lumea nu prea stie CUM sa faca poze, si ca este o stare de confuzie generala si absoluta, in primul rind lumea nu stie CE SA FOTOGRAFIEZE . Evident , cu citeva exceptii extrem de putine.
Iar o zona extraordinar de importanta in fotografie, ca si in celelalte arte , POTRETUL este total neinteleasa .
Din citeva sute de comentarii citite referitoare la potret, nici unul, dar absolut nici unul nu a avut vreo relevanta cu porterul in cauza.
Cred ca o schimbare daca ar fi sa fie, ar trebui sa inceapa de aici.
Petre Buzoianu

pt AlexM - de desdemona la: 02/09/2004 13:59:23
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Eu nu l-am cunoscut personal pe C Daicoviciu (a murit inainte sa ma nasc eu) dar si C si H Daicoviciu au fost prieteni buni cu parintii mei. Nu stiu din experienta personala ce fel de oameni erau ei, dar din judecata parintilor mei (despre care nu am motive sa cred ca era distorsionata) am cel mai mare respect pentru persoana si munca lor. Pe de alta parte ai si tu dreptate, munca arheologilor e destructiva chiar si astazi pentru vestigiile investigate. Cu atat mai mult era in anii 70 si inainte. Prin experienta familiei cunosc multi arheologi, si foarte putini sapa cu atentia necesara pentru a inregistra toate detaliile. Desigur, daca spui drept, distrugerea acelui zid (si a altor parti din monumente) nu e justificata de nimic si apare ca o barbarie, insa in trecut cercetarea se facea mai la 'hei-rup'. Sa nu uitam ca din secolul 19 incoace arheologia s-a practicat in multe locuri din lume (fiind initial o moda si o cautare de comori) si 'pionierii' arheologiei au avut metode care acum se pot numi barbare.
Daca nu te superi, poti sa imi spui care sunt sursele celor relatate in comentariul anterior despre Sarmisegetuza ? Ai participat la expeditii, ai vizitat sit-ul ? Se gasesc astfel de materiale publicate pe internet, intr-o biblioteca ce ti-e accesibila, sau in colectia ta personala ? Eu am vizitat Sarmisegetuza doar o data, si ii cunosc personal pe unii cei ce au sapat acolo in ultimii 20 de ani. Unele parti din monumente au fost deranjate de 'braconieri arheologici' - exista mult mai multi din astia decat s-ar crede - altele probabil au fost victima unor decizii gresite luate de cercetatori. Lipsesc si banii pentru cercetare si conservare adecvata, si mijloacele, si uneori rabdarea si competenta. De exemplu, exista echipe romanesti care fac prospectari de electromagnetism si rezistivitate a solului in paralel cu sapaturile, si exista si cei care codifica tot materialul ceramic, litic si osteologic in baze de date si cunostinte, facand apoi analiza cu metode statistice si de Inteligenta Artificiala pe datele obtinute, dar sunt putini, aceste colective necesitand specialisti din diferite domenii si studii interdisciplinare. In facultate (la UBB Cluj), lucrarea de mea diploma avea ca tema tocmai astfel de metode.
Scuze ca m-am lungit, dar am intrat intr-un subiect cu care am avut contacte solide timp de 12 ani. In fundul inimii sunt inca un 'scormonitor de pamant'.

Desdemonovici
#20851 (raspuns la: #20734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
scormonitul - de AlexM la: 02/09/2004 19:23:16
(la: Cum se manipuleaza istoria in scoli: Herodot despre traci)
Desede, eu sint un pasionat al limbii noastre si a istoriei noastre.
Daca pentru limba nu exista o limita in timp, pentru Istorie, istoria
noastra se opreste pentru mine la anii 1330 . Numai pana acolo este
interesanta. Ca atare, avand un astfel de hobby am inceput sa caut sa
aflu cat mai multe despre noi si altii care au trecut prin zona
geografica unde sintem noi astazi ca popor. Desigur ca am vizitat Sarmi
( e prescurtarea noastra celor d'aci pentru numele Grecesc "Sarmisegetusa" care nu este numele ei Dacic ci un compus cu numele Dacic si un adjectiv grecesc.. Numele ei Dacic este simplu "Sarmis" si Grecii au tradus-o ca "Sarmis Regala" deci in greaka Sarmis-egetusa (
egetos= conducator, lider, rege, egetusos=apartianand conducatorilor,
apartinand liderului, regelui) deci Sarmis cea Regala, care aparent se
si leaga cu numele de Sarmisegetusa Regia cum mai este cunoscuta.(BTW inca nu am reushit sa aflu cine a denumit prima data vechea ceteate si nu pe cea facuta de Traian, cine i-a dat deci numele de Regia)
Am vizitat siteul si l-am pipait cu mina mea, am comparat cu colectia
de poze care o am cu materialul care l-am adunat in timpul anilor de
unde am putut. Exista intradevar o comunitate foarte puternica impartita in toata lumea, comunitate a celor care sint interesati de daci, comunitate care chiar daca impartita in grupuri mici si care uneori chiar se combat reciproc (spirit tracic, hu?) intre ele, totusi pe toti ii leaga aceasi mare idee: noi sintem d'aci.
Este o sintagma care face un sens in limba româna si nu ne intereseaza
daca are vreo legatura cu dacii au ba desi cand am "scos" expresia chiar
asa am si fundamentat-o. Cand au fost intrebati anumiti locuitori de
unde sint, din ce loc, ei au spus "d'acia" adica de aici, bastinasi. Iar
cei care au auzit au crezut ca aud numele unei tsari, deci a tsarii
Dacia. Iar cei care o locuiau erau "daci" pentru ca simplu erau "d'aci".
Ma rog, asta este o simpla speculatie, poate fara nici o baza reala( desi cine ar putea sti cu adevarat?), dar una frumoasa care pe
noi, cei care ne consideram d'aci, ne leaga aci...

Toate informatiile astea, sint adunate pe cateva centre in forma
electronica. Este rodul muncii acestor pasionati de istoria noastra si
implicit a dacilor. A fost un tsel sa adunam tot ce se stie despre daci,
toate sursele istorice care se cunosc pentru a le pune pe net, pentru
toti, pentru toti cei carora le e foame si care aud in ei acel glas
ciudat care ne spune ca noi nu ne tragem deloc din Roma dar si pentru
simpli neutri care au astfel o baza stiintifica solida .
Si o sa semnez cu numele meu de acasa, asa cum e inca folosit de cei care au facut limba noastra, limba asta a vechilor cazanii pe care si azi o plang si o canta ( o da, plagiez aici !!!), o plang si o canta pe la vatra lor tsaranii........

Lisandru
#20880 (raspuns la: #20851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucrurile pe care nu vrei sa le stii! - de kradu la: 19/09/2004 06:56:46
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Romania comunista a ajuns la productia anului 1938 prin 1968 s-au 1969 daca datele sunt corecte! E posibil ca acest lucru sa se fii intimplat dupa 1972 dar intr-un regim de minciuna cifrele sunt si ele mincinoase!
Istoria Romaniei de la Cuza ne-a fost ascunsa la toti! Nu se pomenea nici de M. S. Carol I creatorul Romaniei moderne. Saream la miscarea muncitoreasca si la rascola de la 1907, s-au se pomenea de internationala I-a si de manifestul partidului comunist Asa ca traind in minciuna zilnica incepi sa o si crezi! E pacat ca in incercarea de a devenii un intelectual nu ai facut nimic pentru tine in a descoperii adevarul! Acum batrin, frustat, scormonind in mucegaiul comunist esti cuprins de regrete si de amintiri din ce in ce mai ROZ.
Adrenalina si poate colesterolul au si ele partea lor in regretele tale!
Ura ta impotriva Americii e nejustificata! Cunostintele tale despre acesta tara de fapt nu exista!
Am tone de rabdare si sunt dispus sa-ti dau cele mai acurate informatii daca mai ai un oarecare interes in a afla lucruri pe care nu le stii! Asta depinde de tine! Poti trai cu frustarea care te domina, dar iesirea din depresia asta in fond depinde numai de tine!
I-ti urez sanatate si noroc! Nu ezita sa intrebi despre lucruri pe care doresti sa le afli!
S-auzim numai de bine!
"K".
#22856 (raspuns la: #22223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eminescu - de AlexM la: 23/09/2004 09:25:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
omul a studiat sanskrita, s-a inspirat din imnurile vedice si a scris superb in limba româna mesajul acelor imnuri. A fost un filozof si un scormonitor, un iubitor al neamului si un critic neobosit. Ce e curios este ca in general mai toti marii poeti români s-au considerat Daci. Nu au negat niciodata legatura cu Roma, dar elogii sau ceva de spus, au avut mereu vis a vis de Daci si nu de romani. Apare interesanta aceasta "fixatsiune" numai pe o anumita parte a "devenirii" noastre ca popor dar probabil acest lucru nu inseamna nimic deoarece este interpretabila ca fiind o chestie de gust personal.
Activitatea lui Eminescu ca ziarist ne arata un alt om, nu acel romantic cunoscut din poeziile amoroase dar ne arata baza care sta la originea unor poezii precum scrisorile si multe altele. Pffffffiuuuuuuu...... trecem la un subiect de analize literare? Ar fi frumos dar ar lua o gramada de timp. Io unul nu m-ash incumeta sa fac aista amu, tot din aceasi mare lipsa de timp:-))
#23130 (raspuns la: #23126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
foto vanzari - la nemti se poate & lectura pro de vineri - de Dragos Bora la: 29/10/2004 16:46:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Da, tare bine ar fi sa existe comunitatea aia de fotografi...

As vrea sa vind niste fotografii dar cumparatorul
nu accepta ca in locul in care fotografiile vor fi folosite
sa apara numele autorului fotografiilor. Nici macar undeva,
separat, nu vrea sa fie mentionat numele autorului fotografiilor.

Acum, trebuie sa scormonesc pe web, sa gasesc cum se procedeaza
in alte tari...

de snowboard, pe bune - de stanescoo la: 01/03/2005 02:07:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
n-am putut adormi, asa ca am scormonit in vechea colectie de link-uri. va invit sa ne clatim ochii...

http://www.vincentskoglund.com/
http://www.patrickarmbruster.com/
http://www.scottserfas.com/

cu bine,
lucian
#37722 (raspuns la: #37720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vanghelie - de stancosty1 la: 10/03/2005 15:10:36
(la: Candidatul Vanghelie)
L-am văzut şi mai apoi şi la conferinţa de presă împreună cu contracandidatul PD-ist, care nu mi-a demonstrat că ar fi cu mult deasupra împricinatului. De altfel, confirmarea a venit tot de la Antena1, care a scormonit prin trecutul şcolar al celor doi şi, dacă la Vanghelie era de aşteptat ca să fi terminat liceul (în 9 ani, dacă nu mă înşel) cu note de 5, nici Videanu nu a strălucit, terminând (e drept, în patru ani) cu medii nu mai mari de 7.
Surpriza a venit însă de la Popescu-Piedone, care a terminat liceul într-un timp mai lung decât Vanghelie şi la "fără frecvenţă", cu 5 pe linie.
Din păcate, Antena1 nu a dus investigaţiile mai departe, aşa că modul în care a făcut şcoala candidatul PUR-ului rămâne încă o necunoscută.
În orice caz, mai e oare nevoie să ne întrebăm de ce nivelul politicienilor români şi al politicii româneşti este aşa cum este?
S-auzim de bine!
#38931 (raspuns la: #38884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de donquijote la: 22/05/2005 02:12:00
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
vad ca ai sacul plin de surprize si te pasioneaza problemele existentiale. mai ales alea de la granita dintre alb si negru.

subiectul e complex si nu poate fi acoperit intr-o singura postare, si nu numai pentru ca ar face-o prea lunga si greu de citit. probabil ca ma sa mai revin.

de la mic la mare.

minciuna alba, cel putin in coceptia mea, e ceva (nu stiu cum sa-i zic, afirmatie, declaratie care n-are legatura cu realitatea) care nu numai ca nu dauneaza nimanui, dar are scopuri constructive (zic eu).
hai sa luam exemplul cu sandra mae si gv care a facut atata valva. poate fi considerata minciuna alba sau nu?
eu cred ca nu pentru ca scopul nu era constructiv, dimpotriva.

eu afisez multe povesti 'din viata' dar mai schimb pe ici pe colo din date din motive de protectie a anonimatului, fara a altera ideea de baza. poate fi considerata minciuna alba? in conceptia mea, da, pentru ca scopul e constructiv: de a aduce o noua idee, de a exemplifica un punct de vedere, de a inviora discutiile, fara a pune pe cineva intr-o situatie penibila sau a scormonii amintiri dureroase.
daca cineva pune intrebari directe pe pm sau email, ii raspund: daca merita increderea (apreciere subiectiva), ii spun adevarul, daca am indoieli, primeste ceva in genul 'curiosity killed the little cat'.

intrebare la care nu am raspuns (probabil la limita minciunii albe): un medic descopera la o persoana o boala incurabila. ce face? ii spune direct? ii spune unei persoane apropiate? si persoana ce face? samd.
de aia nu m-am facut medic.
cum o categorisim? minciuna de 'protectie'? asta nu mai e minciuna alba.

minciunile politicienilor din ce categorie fac parte?

exemplul pe care-l dai intra in categoria 'penale'. aici e mai greu, fiecare cu constiinta lui. nu cred ca m-as lasa influentat sau manipulat sentimental. trebuie sa traiesti toata viata cu decizia asta si nu vorbesc de faptul ca trebuie sa traiesti cu frica ca o sa fi prins.

cred ca am adaugat mai multe intrebari decat am dat raspunsuri, dar subiectul e atat de multivalent...
belle - de Horia D la: 07/06/2005 17:08:46
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
ca bine zici, ma duc sa-mi fac o cafelutza, si sa ma scormonesc de vreo tigare:))
#53806 (raspuns la: #53803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Intruder la: 07/08/2005 18:41:48
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ce sa mai...hai sa ne purtam crestineste ca tot n-am chef sa scormon prin gramada de balegar din ograda...e duminica, io-s fresh,
traiasca ''Tanti Aglaia'' ca-i nasha mare!!!...daca ma apuca pandaliile, stric nunta si se sperie mireasa!...;)
#63912 (raspuns la: #63911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle - de cico la: 11/08/2005 19:45:55
(la: "Academia Cafeavencu")
Cum sa dai bir cu fugitii? contam pe tine :)) De la zaraza inca mai astept sa "scormone" si ea mai intii niste perle, ca are talent dar vaz ca nu si-l mai pune la munca ;)))

Care ia perla ca atac la persoana, n-are decit. Eu am fost chiar prudent, m-am abtinut de la ironii si am lasat textele sa vorbeasca (tu ai facut la fel gasesc). Esentialul e cred sa nu deviem spre cinism si rautate, ca rinjetul celui ce ar "descoperi" doar de dragul de-a enerva pe altul se vede.

Si-acuma, chiar asa : asta nu-i conferinta "mea" si se doreste un loc util, in care sa gasim rapid chestii amuzante care fie ne-au scapat, fie au aparut noi si n-avem timp sa parcurgem tot ce s-a mai publicat. Mie-mi sint mult simpatici cei ce ne prilejuiesc (chiar involuntar) asemenea momente de destindere. Fara ei si "perlele" lor ar fi mai multa plicitiseala, nu? Din partea mea deci, jos palaria in fata autorilor! :)
#64898 (raspuns la: #64819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu pot renunta la masina mea, - de newmann la: 25/08/2005 16:48:17
(la: LA CE NU PUTEM RENUNTA?)
nu pot renunta la masina mea, nu pot renunta la periuta de dinti, nu pot renunta la televizor si la cartile mele. as putea (sau ar trebui ) sa renunt la prostul obicei de a scormoni dupa detalii.
catharsis - de Cassandra la: 26/09/2005 19:22:42
(la: Psihanaliza)
Istoria termenului catharsis in psihanaliza este legata de trei persoane – Breuer (mentorul lui Freud inainte de Charcot), Anna o pacienta a acestuia, si Freud. Anna era o tinara domnisoara care dedica mare parte din timp ingrijirii tatalui sau bolnav, iar cind acesta moare incepe sa aibe o serie de manifestari carora medicii nu le puteau atribui nici o cauza somatica. Suferinta ei era intr-un fel la moda si se numea isterie , asa incit devine pacienta lui Breuer. Este interesant sa intelegem si contextul epocii in ceea ce priveste modul in care erau abordate “bolile mintii” in acea vreme – tratamentele erau doar simptomatice – medicamente si socuri electice. ZZZZZZZZZZZZZZZZ. Asa intelegem cit de inovatoare este metoda psihanalitica prin simplul fapt ca pentru prima data se incearca abordarea direct la radacina problemelor.

Anna era o pacienta nu numai frumoasa dar si foarte inteligenta si intr-o zi ii sugereaza lui Breuer sa o lase sa vorbeasca liber despre aparitia propriilor simptome. Ei ii placea metoda asta pe care o numea “terapia prin vorbire”. Si in mod curios, pe masura ce vorbea si-si analiza propriile manifestari patologice, acestea dispareau unul cite unul. Constientizarea “cauzei” unei traume produce o traire brusca si intensa si conduce la eliminarea simptomelor. Mai tirziu metoda este dezvoltata de Breuer si Freud care ii dau numele de metoda catartica. Breuer alege termenul grecesc catharsis pe care il folosea si Aristotel cu sensul de purificare emotionala adica ceea ce experimenta publicul intelept la sfirsitul reprezentarii unei tragedii – un fel de armonie interna dupa un exces de emotie.

Eu cred ca terapia prin catharsis are o valoare destul de limitata. Este o metoda conditionata mult de relatia specialist-pacient si de multe ori rezultatele nu sint permanente. In plus nu este aplicabila oricarui tip de pacient si nici oricaruit tip de patologie. Freud credea ca prin catharsis se puteau trata in special nevrozele (isterie, fobii, anxietate etc), dar chiar el spunea ca nu putea trata psihoze si alteratii mai grave. Simplul fapt de a-i incredinta unui ascultator propriile dificultati si probleme este un fel de catharsis atita timp cit se produce o eliberare a ceea ce este reprimat si o usurare emotionala. Scrisul poate fi o cale de catharsis asa cum exista catharsis prin arta, muzica, spovedanie etc

Freud a fost dupa parerea mea o figura extraordinara, “scormonind” subconstientul a scos la lumina idei valoroase aplicabile nu numai terapiei bolilor mintale dar si in folclor, religie, arta, literatura, educatie etc. se poate spune ca a aportat idei practic in orice sfera a activitatii mintale.
Stiati ca Freud a suferit 20 de ani de un cancer mandibular? Si mai stiati ca a avut "a love affair" cu cocaina?

Scuze pentru lungimea mesajului, sper ca nu v-am plictisit prea tare :)
! - de maan la: 01/10/2005 17:19:18
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
ai un talent deosebit in a scrie (…) mult si a spune (…) putin.
…frustrarile sunt inalte…
Ramai - tu, cu ele, refuzand sa le vezi, sa le accepti, refuzand comunicarea…

primele doua replici sunt chiar agresive, rac, si mai mult decat aluzii – sunt acelasi tip de replici pe care mi le-ai adresat si mie, atunci cand nu ai inteles ce am vrut sa spun.
Ma tem ca nici ce-a spus Intruder n-ai priceput.
Omul nici macar n-a spus ca-i total impotriva intalnirilor, ci ca nu prea-i profitabil sa te intalnesti cu oameni care nici macar nu te citesc, doar de dragul rendez-vous-urilor!

De ce m-as intalni eu maine cu cassandra si de ce si-ar dori ea sa ma vada, cand abia de ne-am zarit pe forum, fara sa schimbam o vorba-n particular?

a nu dori sa comunici cu toata lumea nu inseamna refuzul comunicarii, ci mai curand o aspiratie spre adevarata comunicare pe care n-o putem realiza decat selectiv, discutand cu oameni care au demonstrat, in timp, ca pot decodifica in mod corect mesajul pe care il transmitem.

A vorbi la intamplare si-a raspunde la ‘ce faci?’ cu ‘bine, dar tu,?’ nu-i comunicare, rac, ci pura conventie, de care nu poti trece decat facand concesii, riscand un pic de intimitate … nu vei dori sa faci asa ceva cu toata lumea, nu cu cei care nu te-au vazut pe forum, nu cu cei care te-au luat in balon, nu cu cei pe care-i consideri cam natangi …nimeni nu vrea sa-si piarda vremea-n halul asta…

So, daca voi avea timp, daca voi discuta pe forum cu userul cassandra ale carei comentarii incep sa-mi placa, daca ea va dori sa ne scriem si altceva decat discutam pe forum, intr-o zi ne vom trezi povestind ce-am mai gatit si poate ca ne vom intlani simplu, fara sa facem vreun plan, doar fiindca ne dorim amandoua. Si daca amandoua o placem pe anisia, poate-l corupem si pe Don (te face de ras martoaga-n Iasi, d-aia ma gandeam la rosinante decapotabile!: )))… etc

Apoi, don quijote a pus si el o mare problema, cea a omenilor de langa noi, care multi considera netul distractie superficiala si carora le-ar putea fi greu sa priceapa de exemplu dorinta mea de-a ma intalni cu un nick barbatesc cu care turui cu placere pe net si care-mi face complimente carora eu le raspund dand regeste din coada.
Tu, grabit probabil sa-ti spui punctul de vedere, i-ai raspuns cam de sus si cam pe negandite: “ si, … care e problema?
Pai, dragul meu, problema e in chiar miezul discutiei si e interesant de dezvoltat, daca ne pasa de neveste si soti, care, intr-o reuniune de acest gen s-ar simti daca nu in plus cel putin plictisiti de moarte…ca sa nu mai vorbesc de povestile de groaza care au inceput sa circule prin viata, cu neveste fugite de-acasa dupa ce-au descoperit misterele sexului virtual cu vreun nebunel pe net.

Daca, povestind acestea, Intruder o fi vreun frustrat, sau DQ vreun scormonitor de probleme p-acolo pe unde nu-s, io-s dublu ciudata.
Asa ca, speriata de ipoteza-n care imi urezi succes intru rezolvarea propriilor necazuri …iote ca iar am scris un cearsaf, dupa ce-mi promisesem ca incetez cu peroratiile! : )


#76124 (raspuns la: #76066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: