scrisoare la un prieten despre traditile noastre

Referitor la "presa cu nuante verzi",un articol "in tema" din revista Electra:
======================


Ştefan Postelnicu

ANTISEMITISMUL ÎN PRESĂ. PUBLICAŢIILE DE EXTREMĂ DREAPTA

Scurt istoric

De-a lungul celor 13 ani care au trecut de la Revoluţia din decembrie a apărut un număr relativ mare de publicaţii ce pot fi subsumate orientării ideologice de extremă dreapta. Şi totuşi puţini sînt analiştii care au acordat o atenţie constantă acestui fenomen. Sigur, articole ocazionale, critice luări de poziţie în raport cu excesele acestor publicaţii au fost şi sînt destul de frecvente. Însă majoritatea radiografiilor evoluţiei sectorului mass-media prin care s-a încercat conturarea specificului presei româneşti de după decembrie 1989 au ignorat acest fapt. O oarecare atenţie din partea cercetătorilor au primit – şi subliniez încă o dată că mă refer aici doar la acele studii sistematice, care nu se opresc doar la denunţarea atitudinilor excesive din punct de vedere ideologic – doar periodicele al căror program doctrinar (în cazul în care acesta există şi este unul coerent) se revendică în mod explicit de la extremă stînga sau reiau clişee ce pot fi identificate ca aparţinînd acestei orientări (e vorba, bineînţeles, de România Mare, Şi Totuşi Iubirea, Politica, Naţiunea şi lista poate continua). Cazul este cu atît mai interesant cu cît, dacă structurile organizaţionale sau de presă de extremă stînga par a fi cu totul dezinteresate în a-şi configura un program propriu-zis, la polul opus tocmai efortul de a elabora o ideologie coerentă pare a fi preocuparea majoră. Alegînd, la întîmplare, două dintre studiile dedicate acestui subiect, Mass Media in Revolution and National Development. The Romanian Laboratory de Peter Gross (Iowa State University Press/Ames, 1996) şi Tipologia presei româneşti de Marian Petcu, (Editura Institutului European, Iaşi, 2000) se poate constata cu uşurinţă cam care este interesul specialiştilor pentru acest segment de presă şi ponderea pe care i-o acordă (atunci cînd i se acordă!) în raport cu cel de extremă stîngă. Dar "bibliografia" neglijării publicaţiilor de extremă dreapta şi a locului lor în peisajul presei româneşti de azi este mult mai vastă şi nu este aici locul să insist asupra acestui fapt.

O scurtă trecere în revistă a acestor periodice este, cred, utilă. Foarte rar, apariţia unei publicaţii aparţinând acestui segment de presă a fost conjugată unei structuri de tip politic. Presa de partid oferă un singur exemplu notabil. Este vorba despre defuncta revistă lunară Mişcarea, organ de presă al Partidului Mişcarea pentru România, condus de Marian Munteanu.

Dacă din punctul de vedere al vieţii politice constituirea unor partide orientate ideologic în această direcţie a fost mai dificilă (iar atunci când acest lucru s-a produs respectivele partide nu au avut puterea financiară şi audienţa necesară editării unui organ de presă propriu), presa de extremă dreapta neafiliată unei grupări bine determinate de interese politice a cunoscut pe parcursul acestor 11 ani o evoluţie aş spune spectaculoasă.

Gazeta de Vest, săptămânal de informare, ce apărea la Timişoara, imparţial din punct de vedere ideologic în anii 1990-1991, va cunoaşte ulterior o rapidă metamorfozare, fiind preluat de un grup editorial orientat către extrema dreaptă (director Ovidiu Guleş, redactori: Zaharia Marineasa, Valeriu Neştian, Mircea Nicolau). Publicaţia va fi transformată în revistă lunară şi îşi va revendica un caracter extremist radical. Spre sfârşitul anului 1999 revista dispare din pricina divergenţelor de opinie ireconciliabile dintre director şi colaboratorii revistei.

Sub îngrijirea unui colectiv de redacţie compus din Gabriel Constantinescu (director), Răzvan Codrescu (redactor-şef), Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Florea Tiberian apare la Sibiu din 1990 cea mai longevivă revistă de extremă dreapta postrevoluţionară, Puncte Cardinale.

Din ianuarie 1998 apare la Bucureşti revista lunară Permanenţe, editată de Fundaţia Profesor George Manu. Colaboratori acesteia editează pe Internet revista Sfarmă Piatră, "săptămânal de rezistenţă românească". În mai 1998 apărea Cămaşa de izbândă, săptămânal ce, în lipsa unor colaboratori de prestigiu pentru mediile de orientare neolegionară, va dispărea curând.

Din 1998 apare cu regularitate revista lunară Vremea Dreptei Naţional-Creştine scoasă de Editura Vremea (director Nicolae Henegariu).

Din 1997 apare "revista de oceanografie ortodoxă" Scara, publicaţie fără dată fixă de apariţie, cu format de almanah. Gruparea revistei este constituită din aproximativ 100 de colaboratori, redacţia fiind condusă de Mugur Vasiliu (director) şi Rafael Udrişte (redactor-şef). Un program ideologic similar îşi asumă şi revista Măiastra.

Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România editează Schimbarea la Faţă, "o propunere de lectură ortodoxă a realităţii româneşti", publicaţie lunară ce apare din ianuarie 2000.

Pe lângă aceste reviste mai apare şi un buletin informativ al Fundaţiei "Buna Vestire", cu o circulaţie restrânsă, incontrolabilă şi fără un impact real.

Trepte ale antisemitismului

Ar fi total greşit să afirm că toate aceste reviste au manifestat în mod explicit atitudini antisemite. În fond, aici este o chestiune de nuanţă. Să luăm, spre exemplu, cazurile Mişcarea şi Scara, două dintre publicaţiile a căror prioritate o constituie (a constituit-o, pentru prima dintre ele, care nu mai apare de mult) conturarea unui program de renaştere în primul rînd culturală. Antisemitismul este aici mai degrabă o prezenţă implicit㠖 atîta vreme cît colaboratorii acestor reviste şi-au propus să readucă în atenţia cititorilor programul ideologic (într-o formă atenuată sau nu) al Mişcării Legionare.

Voi încerca în continuare o trecere în revistă a formelor de antisemitism prezente în discursul presei de extremă dreapta de astăzi, fără a-mi propune un mod sistematic de prezentare.

■

A vorbi despre nuanţe în atitudinile de tip antisemit poate părea cinic. Şi totuşi, între antisemitismul furibund şi autoasumat şi cel propagat prin reafirmarea, de pildă, a unui inventar simbolistic aparţinînd Mişcării Legionare este o diferenţă. O diferenţă care nu face ca formele "atenuate" de antisemitism să fie mai puţin culpabile sau care să ne dea dreptul de a le trece cu vederea. Există o scală a antisemitismului, dificil de realizat, dar care demonstrează că acest flagel este prezent în forme suficient de "productive" în discursul public din societatea românească.

De pildă, ar trebui să ne întrebăm dacă afişarea unui portret fotografic al lui Corneliu Zelea Codreanu în revista Scara în chip de model absolut al creştinului este sau nu o dovadă implicită de antisemitism. Răspunsul meu este pozitiv şi, în consecinţă, voi încerca o scurtă argumentare. Dacă luăm oricare dintre cele două texte programatice importante ale doctrinei legionare elaborate de către Codreanu – Pentru legionari şi Cărticica şefului de cuib – vom putea face observaţia de bun-simţ că antisemitismul nu este doar o prezenţă constantă aici, ba chiar una dintre cheile de boltă ale întregii construcţii ideologice (spun asta din convingerea că orice ideologie totalitară are mai multe chei de boltă, adică grile pe baza cărora îşi dezvoltă întreaga pseudoargumentaţie).

Cei care îşi doresc reabilitarea doctrinei codreniste îşi justifică demersul prin faptul că ar trebui uitate culpele trecutului, mai ales cele din perioada în care şef al mişcării a fost Horia Sima; ei pledează pentru o reîntoarcere la teoria şi spiritul acestei mişcări, încercînd să se facă abstracţie de excesele practicii. Dar, pentru că tocmai am pomenit cele două volume fundamentale pentru extremismul românesc interbelic, nu mă pot opri să nu observ faptul că doar în Pentru legionari peiorativul jidan apare de aproximativ 500 de ori. Cum, oare, se poate face abstracţie de componenta antisemită evident㠖 care, de altfel, nici nu mai trebuie demonstrat㠖 şi să se păstreze întreg spiritul originar al ideologiei legionare – iată o dilemă pe care neolegionarii "moderaţi" nu au cum să o depăşească.

Aşadar, a-l reabilita pe Codreanu, fie şi prin această modalitate iconografică şi a-l propune implicit drept model absolut al omului creştin este, implicit, un gest antisemit.

*

O altă marotă a neolegionarilor constă în repunerea în discuţie a holocaustului coroborată cu instaurarea regimului comunist în România, care este văzută drept opera exclusivă şi în beneficiul exclusiv al evreilor sau al iudeomasoneriei. A insita asupra acestui punct este, din punctul meu de vedere, inutil, aşa că, mai bine, să trecem la exemple pentru a vedea cum se încearcă sistematizarea acestui tip de "argumentaţie" în beneficiul propagandei antisemite.

Aşadar, simple exemple:

"Cine acuză?", articol de Filon Verca, publicat în Permanenţe, an I, nr.7, iulie 1998, ca răspuns la o analiză a lui Norman Manea din revista The New Republic:

"(…) Nu ştiu cui să mă adresez mai întîi, cînd dl Manea, ca şi toţi coreligionarii săi, de la Moses Rosen la Elie Wiesel, acuză poporul român de toate relele istoriei, dar trece sub tăcere perioada de început a comunismului în România, perioadă în care evreii au avut un rol preponderent în instaurarea lui, după cum au avut acelaşi rol în exterminarea elitei româneşti, ei servind drept instrument în supunerea ţării de către colosul sovietic.(…)"

"Naţionalism şi extremism", articol de Aristide Lefa, publicat în Permanenţe, an I, nr. 5-6, mai-iunie 1998, privitor la acuzaţia de antisemitism adusă întregii Mişcări Legionare:

"(…) În cei peste 70 de ani de la înfiinţarea ei, Mişcarea Legionară a creat acest tip de om [e vorba despre omul nou, n.n.] şi nu puţine sînt exemplele care demonstrează acest fapt, începînd cu jertfa lui Moţa şi Marin, care au murit în Spania pentru Hristos în lupta contra bolşevismului criminal şi ateu pe pămîntul Spaniei catolice şi terminînd cu numeroasele exemple date în închisori, cînd legionarii au ajutat cu sacrificii pe cei care-i prigoniseră în trecut, inclusiv pe evrei.(…) Dacă doctrina legionară îşi propune să creeze un nou tip de om, capabil de jertfă pentru neam şi aproapele său, cum pot fi acuzaţi legionarii de antisemitism, rasism sau xenofobie?(…)Şi Biserica creştină a avut şi are extremiştii ei. Ce sînt sfinţii decît creştini extremişti? Noi îi cinstim şi ne închinăm lor. După teria la modă ce incriminează extremismul, ar trebui

să-i contestăm şi să-i scoatem din calendar şi din biserici.(…)"

"Către prietenii mei români", articol de Nicolae Henegariu, în Vremea Dreptei Naţional-Creştine, an IV, nr.33, 20 aprilie-17 mai 2001; autorul răspunde articolului "Scrisoare către prietenii mei români" de Gaspar Miklos Tamas, publicat în Dilema, nr.416, în care se vorbeşte despre rolul unei părţi a elitei culturale în propagarea antisemitismului:

"După această întristare pentru prezentarea necritică a intelectualităţii interbelice de dreapta şi chiar fasciste (?), gardianul de serviciu al gîndirii politic corecte ajunge la locul care-l doare(…):<>. Împrejurarea probabil prea puţin importantă, că peste un milion de români au fost exterminaţi de către comunişti în închisorileşi lagărele din România şi URSS nu-l tulbură pe acest exponent local al gîndirii politice corecte(…)".

"Dogma capitală a noii ordini mondiale", semnat de Gabriel Constantinescu, în Puncte Cardinale, nr.4/88, aprilie 1998, prin care este repusă în discuţie cifra victimelor holocaustului după principiile cinice ale "aritmeticii" antisemite:

"(…)După obţinerea victoriei în cel de-al doilea război mondial (o victorie al cărei unic beneficiar a fost iudaismul, democraţiile şi comunismul sovietic nefiind decît instrumentele prin care s-a obţinut victoria), evreii au exploatat din plin consecinţele cumplitului carnaj, creînd cea mai redutabilă armă în procesul de decreştinare şi iudaizare a omenirii: mitul celor şase milioane, Holocaustul. (Cu menţiunea că în ultimul timp cele şase milioane au devenit totuşi o cifră negociabilă cu prudenţă).(…)"

Comentariile sunt de prisos, iar a continua lista de exemple ar deveni obositor.

*

O altă formă de realizare a antisemitismului, pe care doar o voi menţiona, este următoarea afirmaţie, prezentă constant – şi, surprinzător, venind uneori chiar de la intelectuali implicaţi în activităţi civice, de la democraţi de bună credinţă! – nu doar în presa extremist-legionară: antisemitismul de astăzi este doar rodul insistenţei cu care evreii încearcă să impună rediscutarea unor chestiuni "sensibile" (fie că e vorba despre rebeliunea legionară, de deportările din Transnistria, de antisemitismul unora dintre cărturarii români, sau de cel manifestat în perioada tîrzie a ceauşismului în unele publicaţii extremiste), fără a lăsa analizarea acestor fapte în seama "noastră", a românilor. Afirmaţia apare, de regulă, însoţită de o alta, şi anume: tragedia holocaustului este folosită drept modalitate de culpabilizare generală a celorlalţi, a ne-evreilor, de către evrei.

După cum s-a văzut, nu mi-am propus un studiu sistematic, ci, mai degrabă, un inventar parţial al unor atitudini extremiste, despre care se vorbeşte, cum spuneam şi mai sus, destul de des, fără a fi exemplificate sau analizate în amănunt. Desigur, problematica este complexă, dar asupra altor aspecte pe care le comportă voi reveni cu un prilej ulterior.

Am plecat din tara acum trei ani. Am rabdat si dupa revolutie, alaturi de atatia romani. Ca toti de prin tara, eram cu slujbe (nu una), scoala, si imi aduc aminte cu durere ca ma imprumutam de la un salariu la altul (multi nu prea au nici macar norocul asta). Ma simt bine ca de cand am ajuns in State sa uit cand iau salariul pentru ca imi administrez venitul foarte bine si imi creez un credit fara de care nici o institutie financiara nu se uita la tine. Nu mai dau spaga nici la doctor, nici la alimentara...ceea ce in tara din pacate nu calculam la salariu dar realizam ca incet-incet, "nu avem marunt" ma afecteaza si ma face sa ma simt penibil asteptand restul ce mi se cuvine. Aici democratia si legile se aplica si nimeni nu risca sa-si piarda slujba pentru cativa centi.
Cu parere de rau, inca citesc ziarele si ma minunez cum familiile din Romania pot fi asa de dezbinate incepand cu bautura, certurile din casa, tipete si batai, crima dintre fii si parinti...
Nu mai pun ca guvernantii care inca-si aranjeaza culcusul inainte de a pleca din pozitia tinuta cu strasnicie, au comfortul moral si financiar sa nu treaca prin ce trece muritorul de rand.
Un exemplu a ceea ce fac guvernantii americani, inainte si dupa alegeri este sa ajute pe cei in nevoie folosind toate posibilitatile legale si relatiile la dispozitie; acel om ii va face reclama gratuita si in urma faptului, guvernantul va avea cateva voturi in plus.
Mi-e dor sa vin in tara dar nu de romani mi-e frica, ci de tigani. Ei ne-au dezbinat si ne e teama sa ne unim intr-un autobuz cand suntem buzunariti sau pipaiti pentru ca nu stim cati dintre ei sunt in jurul nostru. Ei nu se dau in parti de la contraventii de tot felul si stim foarte bine ca ne rad in nas ca nu vor sta prea mult pe la sectie sau in tribunale pentru ca banul le rezolva pe toate. Aici, da, pot spune ca am prejudicii, asa cum are neamtul cand aude de romani si se gandeste la tigani. Poti sa le spui ca nu sunt romani? NU! Legea le da cetatenia romana si asta ne duce de rapa.

Atata timp cat pana si ziarele "mototolesc" imaginea Romaniei ca sa aiba ziarele franceze ce barfi, nu ma intorc in tara sa imi stric buna dispozitie si vacanta pe care cu greu am castigat-o!

Aici sunt romani care vor sa aiba relatii de prietenie cu alti romani (de obicei sunt singuri, fara familie sau cu frati prin tara) dar sunt si alte familii care au problemele lor si desi personal am incercat sa-mi impun macar un telefon pe luna, de complezenta, dupa mai mult de doi ani, cat ai avea bunavointa, prost sa fii sa nu realizezi ca "dragoste cu de-a sila nu se poate". Taiati de pe lista de prieteni, incercam sa implementam traditiile noastre aici, chiar recent am oferit martisoare trimise de mama, colegilor si sefilor de serviciu. Unii dintre ei incearca cate o expresie romaneasca (adevarul ca le aleg pe cele usoare) si intotdeauna mi-am afirmat originea fara a-mi fi teama de prejudecati sau rusine.
Am un prieten roman care vrea sa mearga la scoala dar mai trebuie sa munceasca un pic la engleza si-l ajut. Dar si el are vointa. Daca unul ar fi "hais" si altul "cea", am ajunge la concluzia generala ca romanii din diaspora nu sunt uniti. Padure fara uscaturi?

Bafta la viza loteriilor sau pe orice alta cale legala!

sunt perfect de acord cu tine "aedot" si nimeni nu zice ca acolo fug cainii cu covrigi in coada. tu vorbesti din prisma omului ajuns acolo, care poate a facut ceva bani dar caruia acum ii lipsesc prietenii, familia etc.....Romania. Asta e! Buna rea, ne-am nascut aici si tot la ea tragem, tot traditiile noastre le consideram cele mai frumoase etc. Acolo este o viata nebuna dar macar ai o satisfactie. Anume aceea ca muncesti dar sti pentru ce muncesti. Nu iti spune nimeni ca trebuie sa ramai acolo. Te poti intoarce cand vrei. Noi aici visam sa ajungem acolo pentru a strange ceva banii si sa ne facem un viitor aici. Sunt convinsa ca odata ajuns acolo nimeni nu iti va intinde mana. Tu ai grija de tine acolo.

Chiar daca nu mai sunt ... acasa, incerc sa pastrez tot ceea ce aveam de Craciun cand eram in Romania. Cineva chiar comenta "iar faci Craciun romanesc!". La urma urmelor, oriunde as sta, tot romanca sunt. Si daca tot sunt atat de frumoase traditiile noastre, de ce sa nu le pastrez? Si... de ce sa nu le imbin cu cele frumoase ale francezilor? (care, fie vorba intre noi, mi se par mai putintele, ca sa nu zic mai sarace decat ale noastre).
Drept care in fiecare an sarbatorile Craciunului includ si decorarea casei cu mult timp inainte de 24 decembrie, dar si cu achizitionarea tuturor celor necesare pentru prepararea "porcariilor" romanesti.
In tara declaram deschise sarbatorile de iarna cand cumparam carnea pentru "porcarii", pe care trebuia sa o tinem la saramura inainte de a prepara toba si lebarul. Aici nu mai am posibilitatea asta, dar asta nu inseamna ca n-am carnati "productie proprie" pe masa de Craciun.
Asa ca de fiecare data intampin Craciunul cu lebar, toba, foie gras, piftie, somon, sarmale, carnati, cozonac si bouche. Norocul meu ca nu e Craciun de mai multe ori pe an!

Eu zic k exista prietenie adevarata...eu sunt baiat shi am o fata kre imi este cea mai buna prietena shi ce este mai frumos in relatia asta e ca noi suntem din orase diferite,ne vedem cel putin o data pe luna knd are ea timp...mia dovedit pana acum kt de mult ma iubeste shi k face orice pentru mine..ne stim de aproape 2 ani...sunt sigur k face orice pentru mine...ea are 21 de ani shi este maritata shi vorbeste cu mine in fiecare zi la telefon,ne intalnim pe ascuns knd vin la ea...fara sa stie sotul ei...va dati seama k isi risk casnicia pentru noi doi???...asta nu e o prietenie adevarata???...sunt mult mai multe dovezi k ma iubeste shi k face orice pentru mine dar cred k asta e una din cele mai importante pentru k isi risk casnicia shi viata ei pentru mine,pentru noi doi...intre noi e ceva special shi sunt sigur k sunt multi kre ne invidiaza...

de crezi u k asta nu e o prietenie adevarata???...dc crezi k este langa mine???

de cate ori se vorbeste si se scrie, in tara sau in occident, ma doare sufletul...
nimic nu se schimba, nimic nu inainteaza spre o viata mai buna facuta cinstit, constat ca un fel de inertie perpetuala...

unii fura, jegmanesc si traiesc aproape in palate, care rasar ca ciupercile dupa ploaie...

majoritatea populatiei devina fatalista, nu mai face eforturi ca se intreaba la ce bun?
asteapta sa le faca altii, sa le cada mura'n gura

o parte, convinsi ca nu-i nimic de facut in tara, pleaca in strainatate, facand sacrificiul de a pleca in necunoscut, departe de familie, prieteni si traditii

o minoritate, curajoasa, idealista si optimista se lupta si se zbate sa prospereze cinstit prin munca in tara, dar sunt inundati, pierduti in marea majoritate

Din multe puncte de vedere, pentru omul de rând din România, nivelul de viata este inferior celui de inainte de 1989..
dupa 14 ani de la revolutie...

De cati ani este inca nevoie pt a regasi nivelul 1989? de cati altii pentru ca fiecare sa poata manca carne in fiecare zi, sa se incalzeasca corect si sa aiba un minimum de confort???

limba mamei
si limba tatalui
si limba prietenului
si limba noastra:

romana, germana, franceza, engleza

LATINA
pentru a intelege
ce inseamna
CIVILIZATIE

ISTORIE
pentru a intelege
ce inseamna ROMAN.

GEOGRAFIE
pentru a intelege
ce inseamna UNIVERS.

ARTA
pentru a intelege ce inseamna SUFLET si TRAIRE.

il las sa gaseasca SINGUR.
drumul spre DUMNEZEU.

sunt oare un parinte bun?!

"Then I was standing on the highest mountain of them all,and round about beneath me was the whole hoop of the world.
And while I stood there I saw more than I can tell and I understood more than I saw."
Black Elk
..........................................................................................................................
"Trebuie mereu sa vorbesti direct si sincer,cuvintele tale sa fie precum razele soarelui in inimile tuturor."
Cochise( Like Ironweed)
.........................................................................................................................."Cuvintele de bine nu dureaza in vesnicie decat daca au o reala insemnatate si sunt pornite din inima.Cuvintele nu aduc nimic poporului meu omorat,ele nu aduc nimic tzarii mele azi calcata in picioare de omul alb.Ele nu protejeaza mormantul tatalui meu,ele nu platesc pentru caii si vacile mele ce azi nu le mai am...
Cuvintele de bine si de parere de rau sau mila nu-mi vor aduce copii mei omorati inapoi.
Cuvintele de bine si mila nu vor aduce poporului meu sanatate si ii va salva de la boli si moarte.Cuvintele de bine si mila nu vor da poporului meu o casa de locuit in care sa traiasca in pace si fericire.
Sunt obosit de atata vorbarie ce nu duce la nimic concret.Imi face sufletul bolnav cand imi aduc aminte cuvintele frumoase de bine si mila pentru noi,spuse de voi cu mana pe inima....cuvinte ce le-ati incalcat voit.
A fost si este prea multa vorbarie din partea voastra a celor care nici macar nu aveti dreptul de a vorbi."
Chief Joseph(Nez Perce)
.........................................................................................................................
"Uita-te la mine-sunt sarac si gol,dar sunt un mare chief razboinic al multor natii.
Noi nu vrem bogatii,vrem doar sa ne crestem copii dupa traditia noastra.Bogatiile nu ne fac noua nici un bine.Nu le luam cu noi pe lumea cealalta.Nu vrem bogatii.
Ceea ce vrem este love&peace."
Great Chief Red Cloud(Lakota-Sioux)
.........................................................................................................................
"We are all poor because we are all honest."
Red Dog(Oglala Sioux-Lakota)
..........................................................................................................................
"Omul alb mereu se acopera cu hartii,acte si documente,le da o mare importanta.
Omul alb trebuie ca -si pune viata in aceste hartii,se pare ca detin asupra lui niste puteri misterioase.
Indianul nu are nevoie de hartii sau scrisuri pe hartii,cuvintele sunt importante,ele patrund in inima si acolo raman,nu le va uita niciodata.Pe de alta parte daca omul alb isi pierde hartiile,e total neajutorat si pierdut."
Black Hawk(Sauk)
.........................................................................................................................
"White man's pictures all fade,but the indian's memories last forever."
Chief Luther Standing Bear(Oglala-Sioux/Lakota)
.........................................................................................................................
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
Mitakuye Oyasin(we are all related in lakota language)

in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me

ma bucur mult sa vad ca subiectul intereseaza intr-o mai mica sau mai mare masura si ca se poarta discutii aprinse dar fara a se ajunge la atacuri de persoana. este cu atat mai imbucurator cu cat subiectul in sine putea (inca mai poate) crea anumite controverse care sa degenereze in altceva decat in dialog constructiv. si inca un motiv de bucurie este acela ca s-au adus in discutie anumite aspecte interesante despre viata lor, amanunte dintre care unele le cunosteam, altele nu. face si asta parte din istoria lor fiindca nici o traditie, cat de noua ar fi ea, nu poate fi scoasa in afara contextului socio-politic al anumitor vremi, deci in afara istoriei propriuzise. de aceea am si cerut in mod expres sa va referiti la istoria lor. insa cand am facut asta am crezut ca s-a subinteles ca nu vreau sa discutam despre istoria lor in afara celei romanesti. mi se pare f. important aspectul acesta si dealtfel chiar titlul subiectului pune o intrebare retorica in acest sens. asadar va mai rog o data sa-mi vorbiti despre implicatiile etniei tiganesti in viata sociala romaneasca, ce credeti despre felul in care au influentat cultura si traditiile noastre pe care le aveam dinainte de venirea lor. poate ca in felul acesta vom putea intelege (cel putin asa intrevad eu) o explicatie la starea noastra actuala si, eventual, niste raspunsuri la intrebari care au ramas in coada de peste.
tin in continuare la a reaminti ca aici nu vrem sa denigram pe nimeni sau sa acuzam, cu toate ca unele raspunsuri, poate si dintr-ale mele, devin patetice si mai staruitoare acolo unde se vorbeste totusi de raul pricinuit unii altora. incercam (sper) sa ne explicam o stare de lucruri pe care n-avem cum s-o mai neglijam. vremea este sa ne facem curatenie in ograda proprie si asta cere unele sacrificii si la nevoie masuri drastice. asta nu inseamna ca cineva comploteaza si vrea sa "ucida cu piatra"! NU, hotarat NU! asta inseamna ca vrem sa existe o armonie pe care candva romanii de pretutindeni au avut-o intre ei, inclusiv cu tiganii.
si as vrea ca cineva sa-mi raspunda, daca stie,(repet intrebarea) de ce romanii au ajuns sa nu-i mai sufere pe tigani? are asta legatura cu istoria noastra veche in care am tinut piept secole la rand popoarelor migratoare de tot felul sau e rezultatul unui comportament inadecvat al noilor veniti fata de bastinasi? sunt intrebari sincere la care caut raspunsuri pertinente fiindca fara date concrete nu pot decat sa-mi inchipui tot felul de scenarii- nu chiar ca cele hollywood-iene. faceti-va mila, va rog, de un om neputincios prin nestiinta lui! -ca tot s-a vorbit aici de cersit. :)
just me

Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta. Intotdeauna am gindit la "ce inseamna o casatorie fericita" sau la "cum sa ajungi sa ai o casatorie fericita"...Nu m-am gindit la "modern" neaparat. Suna bine ceva la genul "ne vedem in weekend, sau timp de 12-15 zile pe luna". "Ne iubim mai mult pentru ca ne vedem mai rar". Cred ca e chestie de persoana/persoane, de fel de a fi, si de modul in care iti place sa abordezi lucrurile in viata: de la departare sau implicare directa. Asa cum unii iubesc sushi iar altii urasc mincarea asta japoneza.
Banuiesc, ca pentru Jimmy casatoria moderna despre care vorbea inseamna in acelasi timp si casatorie fericita. Foarte frumos, nimic de acuzat.
Pentru mine ar fi ceva de genul asta: casatorie fericita=casatorie reusita=casatorie moderna...si asta inseamna exact ce am...Ne vedem in fiecare zi si ne telefonam de destule ori in cursul zilei. Imi place sa ma trezesc dimineata si sa il vad linga mine in pat...imi place sa adorm in bratele lui seara de seara si imi e groaznic de greu cind trebuie sa plece chiar si pentru o zi intr-un alt oras. Pregatesc dinner, dar sunt fericita simbata sau duminica cind primesc breakfast in pat...gatim impreuna, sau doar el, sau doar eu....suntem un team perfect in a ne ocupa de copiii nostri minunati...
Nu poate pleca dimineata spre work, fara a lasa multime de pupici pe obrajii mei...nu pot avea liniste in timpul zilei daca nu il aud macar o singura data.
La petreceri suntem intrebati cum de putem fi intr-o dragoste continua...iar prietenii admira relatia noastra.
Sunt poate si mici suparari..viata nu e roz intotdeauna, dar stim sa ne respectam, sa ne apreciem si ce e mai important stim sa iertam. Nu putem sta suparati unul pe altul niciodata....
Si...iubirea e mare..e ca la inceputuri..si asta in conditiile in care, locuim in acelasi oras, pe aceeasi strada si in aceeasi casa...in fiecare dimineata si seara..impreuna..

Asa vad eu..o casatorie moderna, fericita..

Ivy

Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Cred ca OBLIGATIVITATEA studiului unei ANUMITE religii (ghiciti care !) in scoli este (indiferent de bunele intentii moralizatoare) un RAU NEnecesar...
De-a dreptul ilegala este aceasta constrangere cand ea incalca dreptul LEGAL al unor elevi de a NU participa la orele de religie ortodoxa: in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC...
Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani...
Doar pentru intelegerea competentelor (adica: "ce sa stie elevul") sunt necesare cunostinte solide de istorie, filosofie si dogmatica. Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc (toponim imprumutat din piesa "Ordinatorul" de Paul Everac, arhetip al satului romanesc inapoiat si cramponat de propria-i suficienta).
Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti" (si, prin urmare, in buna traditie a tolerantului popor roman - hehehe -, trebuie alungati din motive de "raul, ramul"), ca gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor) si ca ecumenismul e atunci cand Preafericitul se pupa cu Papa, "fiindca asa e la moda, nu vedeti si voi la TV ?"...
La liceu, situatia e si mai interesanta: programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole... In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani".
Mistificarea istoriei e la ea acasa, acesta contrafacere fiind prezentata cu seninatate drept Istoria Oficiala a Neamului Romanesc Ortodox...
Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R.
Prin urmare, cred ca OBLIGATIVITATEA studierii religiei ortodoxe in scoli este ilegala, imorala si inadecvata (atat din punctul de vedere al continuturilor, cat si al carentelor in "formarea initiala" a personalului didactic de specialitate).
Cum ar veni, daca n-ai de ce si n-ai cu cine, de ce s-o faci ?
A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului...

Cu stima,
AR

Am sa-ti dau un raspuns desi nu prea meriti dupa felul in care ai catadicsit sa te manifesti.

1. "in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC..." Total fals, nimeni nu obliga pe nimeni. Ce-ai vrea, sa le dea drumul acelor elevi afara si sa se duca nesupravegheati pe cine stie unde? Cei care stau la orele de religie ortodoxa o fac din doua motive principale: fie nu pot avea respectivele ore cu profesorul lor, fie vor sa faca o comparatie intre ceea ce spune un ortodox si ceea ce stie de la scoala lui catehetica. Si stiu din experienta mea ca acesti copii fac de multe ori orele mai incitante si mai interesante prin faptul ca pun unele probleme pe care niste ortodocsi nu le pun.

2. "Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani..." Si care e problema cu asta? Daca ar fi dupa unii ca tine, copiii n-ar sti despre religie nimic in afara de faptul ca a existat undeva, cumva, candva in timp. Si sunt convins ca nu te-ar deranja deloc nici daca nu s-ar mai pomeni de crestinism. De ce oare?... Mai, eu cred ca tie ti-e ciuda ca ei pot sa devina sfinti si tu nu. Faci exact ca vulpea ce se uita la struguri. Ah, ce acri si verzi mai sunt, nu-i asa?!

3. "Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc". Sigur ca asta nu-i rau in sine, raul vine din faptul ca sistemul nostru de invatamant a ramas acelasi de cateva zeci de ani, poate chiar sute. Asta in timp ce lumea s-a schimbat si si-a insusit noi mentalitati. Pui la indoiala pregatirea unor profesori de religie? Nu pot nega asta, trebuie cu adevarat sa ai o anumita "chemare" pt. asa o lucrare. Si totusi ai fi de-a dreptul consternat sa auzi ca dintre toti profesorii de stiinte exacte, mai mult de jumatate, cred, mai bine s-ar lasa de meserie si s-ar apuca de altceva, cel mult de pescuit- ca asa le mai brodesc pe la ore de te lasa cu zambetul pe buze cand le pui cate o intrebare mai dificila.

4. "Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti"." Lasand la o parte stilul de interpretare a rolului pe care-l joci cu atata pasiune si trecand peste faptul ca improsti cu KK (dar aici s-ar potrivi mai bine 3 de K- stii tu organizatia aia cu masti albe...), falsifici iar o stare de lucruri facand afirmatii nefondate si rautacioase. Am dreptate sau nu? Ia da mataluta cateva exemple concludente pe care le stii si mai explica-mi ce inseamna secta/sectant. Dupa aia mai vorbim.

5. "gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor)". Da ia mai spune mataluta de unde stii ca lingura se tine cu mana si nu cu piciorul? Nu-mi zi ca te-ai nascut cu obiceiul asta. Te mira ce spun? Cred si eu, tu inca nu faci distinctia clara intre ceea ce savarsesti cand esti matur si ceea ce savarsesti cand esti copil. Adicatelea tu vrei sa-mi zici mie acuma ca un parinte nu-si obliga de multe ori copiii la anumite lucruri pe considerentul ca "asa e bine"??? Ce sa-i explici unui copil despre fiinta divina cand el nu intelege nici macar lucrurile elementare? Asa ca de aia e necesar sa invete despre credinta, ca mai tarziu sa poata hotara ce vrea sa faca in privinta starii lui spirituale- daca ajunge la constientizarea ei. Apropo, iadul este destinat diavolului si slugilor lui. Daca gasesti altceva scris in Biblie atunci poti sa-mi tai o mana. Dar acuma, sigur, se pune intrebarea fireasca cine sunt slugile diavolului? Ehehe, doar n-oi vrea sa-ti dau si raspunsul asta. Mai sapa si singur, si nu numai unde ti-au aratat credulii tai initiatori sofisti.

6. "programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole..." Nu esti nici pe departe...aproape, ca sa folosesc un joc de cuvinte. "Inarmarea" cu documentele Sinoadelor Ecumenice este necesara pt. intelegerea tocmai a unor evenimente istorice petrecute in vremea raposatului imperiu roman si pt. explicarea credintei in ansamblul ei. Daca ai fi citit macar una din hotararile acestor sinoade, nu te-ai mai fi hazardat sa faci remarci stupide. Si iar te legi de viata bisericii si de traditiile ei... Imi dau seama prea bine ca tu esti adeptul libertatii cu sens de libertinaj, altfel nu te-ai pronunta impotriva unor lucruri care sunt pe deaspura demonstrate ca fiind bune inclusiv de stiinta moderna (sic!). Stii, am intalnit un om odata care mi-a zis ceva cam asa: cand o sa creasca fetita lui mai mare, o s-o indemne sa-si inceapa viata sexuala cat mai repede, ca sa stie totul despre asta si ca sa faca alegerea potrivita a barbatului ei. Auzi tu ce cumplita gandire, ce infamie poate sa doreasca propriul tata unei fetite care actualmente are abia cativa anisori: sa faca sex ca asa-i modern. Dar nu m-a mirat prea tare asa ceva fiindca acest parinte denaturat a facut la fel in propria lui viata, la fel si mama ei, de aia s-a gandit ca la fel de bine ar fi si pt. fetita lui. Nu-i judec eu, are cine sa-i judece. Dar asta nu mai este mutilare sufleteasca? Asta nu mai este calcare a libertatii?

7. "In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani". Tu ai predat vreodata religia in scoala sau ce, de unde vorbesti tu cu atata convingere? Pai sa-ti spun eu cum sta treaba in multe cazuri. Pt. ca programa este intr-adevar f. incarcata si destul de greoaie, multi dintre profesorii de religie prefera sa predea succint temele propuse si apoi sa vorbeasca liber la ore cu elevii lor indrumandu-i spre o viata duhovniceasca si nu spre una lumeasca. Le explica despre problemele mai ciudate ce tin de credinta si, in general, ii invata sa se roage, sa-si iubeasca parintii si patria, sa nu fie altceva decat niste madulare vii ale bisericii.

8. "Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R." No si ce-ai fi vrut, sa se inspire din Sandra Brown? Sau din Jules Verne?

9. Prin urmare, acestea fiind zise, iti recomand sa-ti linistesti pornirile infame si sa te rezumi la a face comentarii fara a cauta sa jignesti persoane. Nu esti tu in masura, slava Domnului, de a dispune ce si cum sa se rezolve programa scolii romanesti. Si mai mult decat atat nu esti de specialitate si de formare (poate doar de deformare) psiholog sau mai stiu eu ce, esti numai un ins care striga de-l doare gatul si mai tarziu se intreaba de ce.

10. "A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului..." Da, vorbesti despre tine acuma, nu-i asa? Ca doar asta ai facut intreg mesajul tau, sa-ti gadili propriul orgoliu care nu te mai suporta asa cum esti.

P.S. Preafericitule cunoscator de ce e bine si ce e rau pt. altii, sa stii ca cele de mai sus le poti lua ca pe niste zece porunci pe care sa ti le afisezi in camera ta obscura ca sa-ti mai arunci din cand in cand ochii peste ele. Candva s-ar putea sa intelegi cate ceva din toate astea. Pana atunci: "sa cresti mare"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Cred ca multe din opiniile pe care le-am citit la aceasta dezbatere sint foarte unilaterale. Bineintels ca fiecare isi exprima parerile in functie de experientele personale. Totusi ar fi bine sa ne uitam un pic imprejurul nostru. La toate nationalitatile exista oameni si oameni. Personalitatea si atitudinea fiecarui individ vine in primul rind da la el insusi apoi influenta si educatia din famile si pe urma influenta din societate.

In traditia noastra romanesca casatoria era ca o loterie. Daca aveai noroc nimereai un sot/sotie buna. Daca nu?!... fie te razvrateai si incepeau scandalurile fie indurai si aveai o viata de mizerie...
Asta din cauza ca moralitatea impusa de societate nu permitea convetuirea inainte de casatorie.
Intr-un fel iti cunosti partenerul cind iesi cu el la plimbare si altfel cind traiesti cu el zi de zi, macar pentru o perioada.
De cele mai multe ori, dupa casatorie incepea "calvarul" si nu luna de miere.
Asta este valabila si pentru femei si pentru barbati.

Multe din familiile romanesti emigrante se despart dupa ce ajung in "vest" din cauza contactului co o societate unde vad ca viata poate si altfel. Sau din cauza ca au plecat cu niste vise pe care nu si le-au putut materializa si asta a adaugat un plus de stress la viata lor de familie, si asa mizerabila.

Daca este o consolare, de multe ori "moare si capra vecinului" pentru ca acelasi lucru se intimple si altora. Convetuiri ferice si nefericite se pot intilni la orice alta natiune si pe orice treapta sociala.

Alex

Imi amintesc ca ieri citeam o tema de a lui Radu Herjeu, "Scrisoare catre un prieten 1" in care spunea un mare adevar...
„Oamenii nu sunt capabili sa se cunoasca pe ei insisi, preocupati mult mai mult de a parea decat de a fi ( mai ales ca „a parea“ este destul de bine reglementat de convenientele sociale... stii cum trebuie sa fii ca sa fii „bun“, in timp ce „a fi“ e atat de riscant ), cu atat mai putin sa-i cunoasca pe ceilalti. Asta si daca i-ar interesa cu adevarat. .......“
„Din pacate, si neincrederea in sine este determinata tot de rezultatul interactiunii cu ceilalti, filtrat de reperele asimilate in timpul vietii. Si ea vine tot pe fondul unei necunoasteri de sine. Tinzi sa devii, pentru tine, „imaginea“ esecurilor tale. Evident ca, intr-un cerc vicios, neincrederea duce la noi esecuri."......
Nu am asteptat din partea nimanui, sa mi se inchine, sau sa ma intampine cu vorbe de lauda, am asteptat mai putin orgoliu, mai putina ranchiuna, mai multa intelegere... am stiut de la inceput ce lupta se va da pe aceasta tema, si m-am ingrozit vazand ca oamenii nu au nici iubirea de aproape dezvoltata, ca sa nu mai vorbesc de alte forme de a iubi...

"el" nu stiu daca mai tine minte. poate? habar nu am! stii ca barbatii nu sunt asa de sensibili ca noi, sa-si aminteasca detalii de genul asta...

stii ce ai putea sa faci maine? sa-ti inviti o amica americanca la o cafea si sa serbexi 1 Martie povestindu-i despre traditia noastra. si daca ai vre-un martisor vechi, ia-l cu tine si arata-i...ce zici?

Cred ca in toate tarile asa zis dezvoltate, intr-un moment sau altul au existat cersetori strazi murdare sau saracie cred ca e de datoria noastra sa scimbam ceva. In realitate o tara este un spatiu geografic dar o natiune nu are nici un fel de limite fizice, nu poate fi cuprinsa intr-o frontiera. M-as intoarce in romania nu numai daca as castiga un milion ci m-as multumi cu aputea duce un trai decent.
Sunt plecat de 5 ani si am un baiat de aproape doi anisori, stiu ca ma repet dar cred ca trebuie sa punem ficare cate o pietricica si sa nu se piarda cultura si traditia noastra , oriunde am fi .

draga, adina, in primul rand iti urez casa de piatra si cat mai multa fericire! in al doilea rand: nunta este un moment unic in viata fiecaruia dintre noi si trebuie sa-l facem sa fie cat mai frumos si de neuitat. eu sunt casatorita de 5 ani si, initial, nici eu nu am vrut sa respect intru totul traditiile, dar pana la urma m-am razgandit! si a fost foarte frumos! sunt niste momente pe care nu le voi uita niciodata si de cate ori ma apuca nostalgia deschid albumul cu fotografii (facute de un profesionist, asa cum vrei si tu) si imi aduc aminte ce frumos a fost. anul acesta voi fi nasa. pentru a doua oara. si imi pare rau ca prima oara cand am cununat nu s-au putut respecta traditiile, pentru ca a fost o situatie mai ciudata... invitatii venisera de fapt la un botez, nu la o nunta... dar anul asta va fi frumos, sunt convinsa! viitorii mei fini isi doreau o nunta foarte restransa, fara rochie de mireasa si fara voal, fara prea multa bataie de cap... de ce? sunt atat de multe probleme de care te izbesti dupa, incat e bine ca macar sa ai de ce sa iti amintesti... asa ca viitoarea mea s-a convins pana la urma ca daca tot se marita trebuie sa poate si voal si rochie de mireasa si e chiar foarte fericita si abia asteapta momentul... asa ca respecta pe cat posibil traditiile noastre ramase din mosi stramosi, pentru ca sunt tare frumoase! si iti vei aduce aminte cu o deosebita placere de nunta ta toata viata! chiar daca vei fi obosita atunci, chiar daca vei fi stresata, chiar daca va trebui sa faci pe placul tuturor invitatilor...pana la urma, peste cativa ani, nu iti vei mai aduce aminte de micile inconveniente, ci numai de ceea ce a fost frumos... eu nu am decat un singur regret referitor la nunta mea: ca nu am fost furata! :) toata lumea a incercat sa ma fure, dar nu a reusit nimeni...am fost pazita cu strasnicie de sotul meu...:))) regret e insa, cred, un cuvant cam dur, pentru ca inclusiv de acest aspect imi aduc cu placere aminte si chiar sunt...mandra ca am avut un asa paznic...:))) asa ca... go on! si fa ca totul sa fie cat mai frumos! inca o data casa de piatra!