comentarii

scrisoare pentru cea mai buna prietena


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
Am avut o foarte buna prieten - de irma la: 26/05/2005 14:21:23
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Am avut o foarte buna prietena in copilarie. Cat de buna? Pot sa va spun ca eram nedespartite. Inca din liceu (cu toate ca eram la acelasi liceu) relatiile au inceput sa se raceasca incet-incet. Nu ne-am certat, doar fiecare dintre noi incepuse sa aiba alte interese, alti prieteni. Anii au trecut si nu mai stiam nimic de ea, dar nici nu ma interesa prea mult. Dupa ceva timp am aflat ca s-a mutat din orasul nostru. Abia atunci mi-am dat seama cat de mult imi lipsise in toti acesti ani. Am inceput sa ma gandesc tot mai des la ea, cand eram suparata ma sfatuiam cu ea (imaginar). Pana cand, nu stiu cum, ea m-a gasit si legatura noastra s-a refacut. Comunicam, la inceput prin scrisori, apoi prin e-mail-uri. Dupa inca vreo trei ani de corespodenta ne-am si intalnit. Dar, surprinzator eram tare stanjenite amandoua. Parca eram doua straine. Intre timp ea a plecat din tara, ne trimitem in continuare e-mail-uri (din ce in ce mai rar), dar nu ma pot impiedica sa nu simt o parere de rau pentru instrainarea dintre noi.
Dar cine stie...poate intr-o zi...
un foarte bun prieten de-al m - de oanalaur la: 13/11/2005 07:37:45
(la: Ce colectionati?)
un foarte bun prieten de-al meu are mania colectiilor. de fapt colectioneaza colectii, as putea spune.
intr-o vreme colectiona jucarelele din kinder surprise. la nunta mea ne-a fost cavaler de onoare si, daca va puteti inchipui, om in toata firea, a carat punga de jucarii din brasov pana la constanta. problema e ca aici s-a intalnit cu nepotelul meu care atunci avea vreo 5 ani si care, si el, colectiona tot jucarii din kinder surprise. si a fost o faza tare draguta cand s-au asezat ei doi pe jos si au inceput sa faca schimb din dublurile pe care le aveau.
mai colectiona brichete, pipe, monede vechi, pixuri cu forme ciudate si multe altele.
Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
Romanasii nostri ca brazii! - de Little Eagle la: 26/02/2004 15:10:47
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Vladone,

Imi pare ca deja traiesti in USA undeva in NY.
Sa-ti raspund la intrebare e dificil.Nu stiu de cind si ce experiente ..romanesti ai colectat pina acum,personal am trait jumate din viata in Ro.si alta jumate in USA,am venit aici la 26 ani..azi sint un bosorog de 49 ani am locuit o vreme in primii ani in Woodside si Jackson Heights(Queens)apoi in Manhattan si de 14 ani in New Jersey.
Am cunoscut multi romanasi la inceput...mi s-a acrit de ei si de atitea povesti lacrimogene ce mi-au spus zilnic,in plus mereu sucariti si cu capsa pusa.
Intotdeauna aveau ceva de criticat si le era chiar ..dor de Romania.Le-am zis ca daca nu le convine viata americana,sa se duca dracului inapoi in Ro.si asa i-am pierdut ca relatii si asa zisa..prietenie.
Doar 2 ani am avut relatii romanesti,de atunci am doar amici americani si chiar indieni americani,putine lagaturi cu romani si doar prin email.
Asa ca NU cred ca-i vorba de vreo...unitate si nici ca o cultiv macar.
Am amici vechi romani din liceu(Tonitza)si toti traiesc aiurea prin alte tari,din clasa noastra si din 34 colegi elevi,cred ca doar vreo 5-6 au ramas in Ro.!
Altfel unii sint prin Franta,Germania,Anglia,Australia,canada si USA.
La vremea aceea multi dintre noi am semnat acea scrisoare de protest scrisa de Paul Goma impotriva regimului Ceausist.Ne-au dat afara din tara cu pasapoarte fara cetatenie si fiecare ne-am descurcat cum am putut.
Personal,vreau sa ma limitez doar la relatii de email cu romani si pastrez totusi cam 3 relatii f. apropiate cu vechi prieteni romani.
Am un f. bun prieten de ex. si poate ai auzit daca nu de el de familia lui de artisti,Stefan Maitec ce m-a vizitat si stat acasa la noi citeva zile fiind in USA ca turist,el traieste la Paris de 21 ani.
Il consider un f. bun prieten,in rest...NU am nici o intentie de a fi in vreo legatura romaneasca,sint casatorit de 14 ani cu o italianca-americana si toti prietenii ne sint americani.NU simt dorinta de a avea relatii romanesti.
dar asta e ceva personal.
Fiecare are dreptul de a gindi si crede relatiile lui-ei si nu e loc de a judeca pe nimeni aici.Ar fi o timpenie.
Deci personal...nu vad o unire cu alti romanasi.

Pe alta data,
LOVE&PEACE,
Ozzy
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
Diferenta intre prietenii - de Joe King la: 06/09/2005 15:55:19
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Prietenii intre femei

O femeie se intoarce acasa dimineata.

Barbatul o intreaba unde a fost pina la ora asta, la care femeia respunde ca a dormit la cea mai buna prietena a ei.

Barbatul da telefon la 10 cele mai bune pietene ale sotiei...

Nici una nu ii confirma ca a dormit noapte la ea !



Prietenii intre barbati

Se intoarce barbatul dimineata acasa.

Femeia il intreaba unde a fost pina la ora asta.

El isi argumenteaza lipsa datorita faptului ca a dormit acasa la cel mai bun prieten.

Femeia telefoneaza la 10 cei mai buni prieteni ai sotului ei si din toti, 8 ii confirma ca intr-adevar noaptea precedenta sotul ei a dormit la ei.

Ceilalti 2 insista ca inca se afla acolo !

Prietenia/Minciuna - de Mihaela Roxana la: 11/10/2005 09:35:34
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Casa si familia..Nu stiu exact de ce am ales asta..Dar oare e asa de grav sa minti in favoarea celui pe care l iubesti....dar sa ti minti in acelasi timp cel mai bun prieten?....Poate cine va sa ma ajute ?.....
hm, prietenii... - de gigi2005 la: 18/11/2005 19:36:33
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Se spune ca prietenul se cunoaste la nevoie. Pentru mine prietenii s-au cunoscut la nevoia...lor. Cand am avut si eu nevoie...pas!
Prietenii inseamna mult pentru cine ii are, pentru cine nu... sa nu-si doreasca. Conteaza mult si clasa sociala, mediul in care te invartzi si starea materiala a prietenilor pentru ca de obicei prieteniile incep si se termina cu banii.
Eu nu dau imprumut bani (sau orice altceva) niciodata la nimeni pentru ca atunci cand trebuie sa inapoieze incep injuriile: uite ba, a dracu, are bani si-mi cere mie banii inapoi. Tocmai acum cand aveam atata nevoie! uitand de fapt ca a promis sa-i dea atunci cand i-am cerut.
Alti prieteni imi cereau bani frecvent si le dadeam fara probleme. Odata nu am putut sa-i ajut pentru ca eu insami avusesem nishte cheltuieli neprevazute. Le-am explicat si pareau ca au inteles. Dar m-au barfit la toate cunostintzele noastre ca am bani si nu i-am ajutat.
Asa s-au destramat toate prieteniile mele. Si am constatat ca banii aduc si duc prietenii.
Trist dar adevarat, din pacate.
Cred ca, totusi, partenerul de viatza mi-e cel mai bun prieten.
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Prietenia=cea mai mare minciuna - de goanga la: 30/01/2006 08:44:59
(la: Prietenia =cea mai mare minciuna)
Nu cred ca e bine sa generalizezi si sa dramatizezi situatia in felul asta. Parerea mea despre prieteni ... eu cred ca cel mai bun prieten al tau trebui sa fi chiar tu, restul sunt doar cunostinte. Este cu adevarat norocos omul care in viata reuseste sa-si faca un prieten adevarat. O relatie de prietenie adevarata se bazeaza pe o buna cunoastere a persoanei respective cu bune si rele, cu calitati si defecte, lucru care se realizeaza in timp. Daca tu dupa ce ai schimbat cateva cuvinte cu cineva il si numesti prieten, atunci mi se pare normal ca ti-ai format asa o parere despre notiunea de prieteni si prietenie.Nu e mai putin adevarat faptul, ca sunt oameni datorita carora la un moment dat iti schimbi anumite idei pe care le-ai avut pana atunci, care te fac sa gandesti, sa-ti ridici probleme, insa o prietenie adevarata trebuie sa fie obligatoriu reciproca...iar daca acest lucru nu se intampla, ramai la notiunea de oameni deosebiti pe care i-ai intalnit, oameni care dintr-un motiv sau altul ti-au deschis ochii la un moment dat si nu mai doresc sa continue relatia.
Te sfatuiesc sa ai mai multa retinere pe viitor cand numesti pe cineva prietenul tau si sa nu-ti pierzi speranta...incearca sa iei din viata doar ce e bun, pentru ca asa cum spunea Margineanu ,,viata e ca parul de la ... scurta si plina de rahat".
se poate sa te intelegi mai bine ca prieten decat ca iubit - de enzo la: 15/02/2006 21:58:02
(la: Despartiri cu Tact)
uite in cazul meu acum acum 5 ani am cunoscut o fata am fost impreuna ne-am certat, iar am fost impreuna iar ne-am certat si am realizat ca ne intelegem mai bine ca prieteni decat ca iubiti si in momentul de fata suntem foarte buni prieteni ea are prieten eu am prietena dar noi tot iesim in orash impreuna si fara sa ne ascundem de iubitii nostri .
deci mai sunt si cazuri in care se inteleg doua persoane mai bine ca prieteni decat ca iubiti nu neaparat ca gata daca nu am mers relatia ca iubiti tre sa ne dam in cap unul la altul
#106232 (raspuns la: #80142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre prietenie - de DreamSeller la: 06/03/2006 23:56:20
(la: CUM VA ALEGETI PRIETENII??)
Si un adolescent indrazni:Vorbeste-ne despre Prietenie.
Prietenul este raspunsul dat nevoilor voastre.
Este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuria impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea."
ahlil Gibran - Profetul

ma inclin.

"O carte trebuie sa adanceasca rani, sa le provoace chiar. Ocarte trebuie sa fie o primejdie." E.C.
mereu ne aducem aminte........ - de cosmacpan la: 13/05/2006 20:50:44
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
“Un geniu isi ia ramas bun”

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

prieteni si prietenii - de Alexandros la: 28/05/2006 12:03:36
(la: Prietenia in zilele noastre)
O prietenie se formeaza relativ usor dar se mentine greu. Un prieten e persoana pe care te poti baza oricand si care nu conditioneaza un serviciu. Nu putem trai fara prieteni dar ne putem insela in privinta prietenilor. E foarte important sa-ti cunosti bine prietenul, sa-i stii defectele si calitatile si sa-l judeci, daca e cazul, in functie de acestea.
Cei mai buni prieteni devin in unele cazuri cei mai mari dusmani.
Personal am avut amici pe care, pana la un anumit moment, i-am incadrat la prieteni si cu care ma vedeam foarte des, petreceam concedii impreuna dar nu au tinut mult aceste prietenii. Am prieteni cu care ma vad la un an si santem la fel de apropiati. Mai precis am 2 persoane pe care le pot incadra fara riscuri la categoria prieteni. Restul sant amici, cunostinte...

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
MA IUBEA SI .... l-am pierdut ! - de Camely la: 09/07/2006 00:00:44
(la: De Dragoste)
Recitesc scrisoarea de nenumerate ori, ... dar acum e mult prea tarziu pentru regrete.


Draga C***,
Au trecut ani si viata s-a schimbat, poate nu asa cum
mi-a fost dat s-o cunosc....cand te-am intalnit pe
tine. Am mereu in gand imaginea cand tu ai plecat fara
sa te uiti inapoi... si asta nu am inteles niciodata.
De ce, cand eram atat de fericiti impreuna. Ma doare
gandul ca tu nu n-ai crezut in mine asa cum credeam eu
in tine. Mare pacat a fost ca eu sa cunosc dragostea
in forma ei cea mai pura in prima relatie, si tot ce a
urmat a fost doar timp pierdut, in incercarea de a
regasi fericirea. Am acceptat plecarea ta pentru ca te
iubeam mai mult decat viata mea. Daca tu nu esti
fericita cu mine atunci trebuie sa te las sa pleci.
Dar singurul lucru pe care acum il astept de la tine e
sa imi explici de ce ai plecat. Poate ca timpul cat si
viata nu mi-a oferit un raspuns la intrebarea asta.
Dar acum vreau sa stiu, ca sa pot merge mai departe.
As vrea sa stiu daca fericirea in care mi-am pus eu
inima si de care mi-am legat existenta a fost un vis
sau doar un joc. Am acceptat ca pierd doar pentru ca
tu ai ales asta, fara nici o alta intrebare...., dar
acum nu mi-a ramas decat amintirea si o vreau in forma
ei reala. Cred ca merit un raspuns obiectiv. E nevoie
de timp pentru a intelege lucrurile...dar eu stiu un
singur lucru, am cunoscut fericirea doar cu tine si e
atat de puternic legata de tine incat ai luat-o cu
tine.
Iti amintesti cand spuneam ca orice ar fi, sa
spunem....sa comunicam...aici e veriga lipsa. Ceva s-a
rupt in vis. E ca si cum ai un vis frumos si ceva te
trezeste fara a sti finalul. Despre asta as fi vrut sa
vorbesc.
Nu stiu daca ma fac inteles, tinand cont ca am
sarbatorit absolvirea facultatii a celui mai bun
prieten si am baut atat pentru asta cat si pentru
fericirea ta, pentru casatoria ta fara sa stie
audienta.
Sunt prea confuz si inca nu ma regasesc, pentru ca
m-am simtit pierdut din clipa in care tu ai mers mai
departe. Oricat am incercat sa regasesc acele clipe
ele au ramas doar amintire, si nimic nu v-a schimba
asta.
Dar stiu ca tu ma cunosti poate mai bine dacat mine si
ma vei face sa vad mai clar lucrurile....dupa cum se
vede tot un copil am ramas si culmea...sunt mandru de
asta...pentru ca asta mi-a adus fericirea, si voi
ramane asa pentru ca nimic nu ma va face sa uit.
Esti singura fiinta pe pamantul asta care a vazut in
mine un suflet bun si care a fost fericita sa ma faca
fericit. Singura in fata careia mi-am deschis
sufletul. De aceea nu inteleg plecarea ta. Ce conta
parerea altora cand inima mea era numai a ta. Imi spun
mereu ca daca nu plecai acum aveam baietelul
nostru...si ce dragoste il astepta...Nu vreau sa te
supar si orice ai spune sa sti ca nu voi uita
niciodata felul in care un om poate fi iubit, chiar
daca efemer.
R * ....omul care a fost fericit datorita tie.

Portretul prietenului adevarat - de blueside la: 25/07/2006 19:53:56
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Saptamana trecuta am publicat un text ( pe care o sa il pun mai jos) despre prietenie. Un coleg ma prezentase unei doamne si spunea despre mine :este cel mai bun prieten al meu! Am stat la rece apoi si am analizat...
Iata ce a iesit:
Un bun prieten...


Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni, dar nu toţi prietenii sunt buni...
Acel prieten bun, care nu te lasă la greu, căci despre acest prieten vreau să vorbesc, cred că are multe calităţi ce trebuie amintite.
Acest prieten bun este atent, ştie să observe când ţie greu, este acolo unde şi când ai nevoie.Este iubitor, ştie să mângîie, ştie să se comporte frumos, are capacitatea să iubescă necondiţionat, acest prieten nu va avea despre sine o părere mai bună, ci este egalul tău, acest bun prieten va avea întotdeauna uşa deschisă şi va fii gata să te primească cu dragoste.
Pe drumul vieţii, greu şi anevoios, atunci când întâmpini greutăţi acest prieten va ştii să se uite înnapoi, să se întoarcă, să îţi dea mâna, să te ajute să te ridici şi mai mult să te ajute să mergi mai departe.Un prieten bun cred că nu va căuta să facă ce-i place lui ci va căuta să facă ce îţi place şi te ajută pe tine.
Un bun prieten nu te va judeca şi va găsi circumstanţe atenuante pentru tine, un bun prieten este lângă tine şi te va ajuta să cauţi soluţii de rezolvare la problemele tale. Greutăţile tale vor fii şi greutăţile lui, bucuriile tale vor fi şi bucuriile lui, va plânge alături de tine şi va râde alături de tine.El va ştii să simtă alături de tine, cand vei fii bolnav el va simţii durerea la fel ca tine Acest prieten bun este blând, gentil şi milos.Un bun prieten este capabil sa ierte si sa uite!
Un bun prieten nu te va jigni, nu îţi va vorbii urât, un bun prieten nu te dezamăgeşte, ci îţi va fii credincios, nu se va preface niciodată
Un bun prieten ştie să se îngrijească de tine, lipsa ta va fii completată de surplusul lui, ce este al lui este şi al tău.
Un bun prieten îţi va da speranţă, un bun prieten te va face să fii tare, un bun prieten te va ajuta să vezi soarele ce se ascunde dincolo de norii negrii, un bun prieten te va motiva pentru a merge mai departe atunci când tu nu mai poţi şi nu mai vrei, cand vei dormi el va veghea asupra ta,
cand vei fii pe drum te va apăra, te va ocrotii. Inima lui va bate în acelaşi ritm ca şi inima ta, acest prieten bun te va înţelege şi îngădui cu toate slăbiciunile tale.
Acest prieten bun este gata, este pregătit chiar sa moară pentru tine...
E greu să îl găseşti, dar dacă ai reuşit acest lucru cred că poţi fii fericit!
Dar ştim noi unde să-l găsim?

Este drept ca toate aceste calitati nu cred ca le vom gasi vreodata intr-o singura persoana. Omeneste, nu cred ca e posibil ca vreunul din noi sa fim sau sa ne asemanam cu acel ''Bun prieten''
Nevoia de prieteni, cred ca o simte fiecare, dar daca nu exista prietenul adevarat 100%, sa nu mai avem prieteni? sau sa incercam sa fim noi prima data prieteni asa cum am vrea sa ne fie ceilalti prieteni...



faith, hope, love,
but the greatest of these is love.
scolari - de onutza la: 11/09/2006 19:46:48
(la: Elevii din Neamt s-au intrecut in “perle” la Capacitate)



Poporul român s-a format prin casatorirea barbatilor romani cu fetele dacilor si invers.

Taranii lui Creanga vorbesc o limba fara greseli de ortografie.

Vazând-o singura pe drum pe Vitoria, taranul a avut impresia ca este nemaritata si s-a comportat în consecinta.

Caragiale este autorul schitelor si nuvelelor sale, ca sa nu mai vorbim de teatru.

Anotimpurile care apar mai des în opera acestui mare poet al naturii
sunt : primavara, vara, toamna si iarna.

Cea de-a doua faza a creatiei lui Eminescu s-a deosebit de prima si a urmat dupa aceasta.

Dupa moartea parintilor sai, Creanga si-a trait viata în continuare pâna în ultimii ani ai vietii lui.

Pesonajele din "Neamul Soimarestilor" sunt reprezentative pentru secolul XVII pentru ca au trait epoca aceea.

Romanul "Rascoala" culmineaza la sfârsit cu un deznodamânt tragic.

Din cauza conditiilor grele, Eminescu a murit de foame toata viata.

In poezia lui Topârceanu gâzele, gândacii si insectele, cum e cotofana,
stau de vorba: "Ce ne facem fetelor ?".

Poetul cânta satul de care nu te mai poti desparti odata ce l-ai parasit.

Cruciadele sunt niste razboaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul,
urechile, mâinile etc., el le-a devenit antipatic acestora.

Ludovic al XVI-lea era regele tarii. El tinea cu Franta deoarece era bun prieten cu Danton. Taranimea era împotriva Frantei
deoarece Franta voia sa ocupe tara lor. Insurectii din Paris auzind ca Ludovic al XVI-lea tine cu Franta,
la 1 august 1792 au propus sa fie spânzurat. Franta devine republica!

Cosbuc cânta fetele care vin la râu cu fusta ridicata pâna la brâu.

Pasa Hassan este rugat de Mihai sa lupte ei amândoi, dar el fuge
miseleste si se lupta prin intermediul ostilor.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca : tântarul, viespea,
soarecele si ursii care se urca în fagi unde sunt albinele strânse în colonii si depun miere.

Mie îmi plac povestile -scrie un elev de 10 ani- fiindca au în ele
un melancolism care ma face sa dorm.

Imi plac povestile -scrie colega lui de banca- fiindca sunt cu zâne
care câteodata visez ca sunt chiar eu.

Romantismul apare într-o epoca de framântari cataclizmice în care omul, cel mai nobil animal, este ridicat în slavi.

Caragiale caracterizeaza personajele sunt chiar prin contrastul
acestora de a parea ceea ce în realitate nu esti, totodata chiar
prin vorbele personajelor, autocaracterizarea sau prin limbajul
defectuos al personajelor si prin vorbele altora despre acestia.

In secolul al XV-lea limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Intâmplarile povestite s-au petrecut vara trecuta, mai exact într-un satulet oarecare.

In "Pastel" vedem o batrâna care alearga agale prin linistea noptii cu taciuni aprinsi în mâna.

Ca orice poezie simbolista, aceasta poezie a lui Bacovia ca lungime este scurta.

Asa cum arata Ion Creanga, in familiile de tarani barbatii erau
numai niste termeni ajutatori asupriti de femei.

Mircea cel Batrân sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primeste
cu obraznicie si-l face în tot felul ca pe o albie de porci.

Si asa, dând de bucluc, taranul din "Arendasul român" pleaca multumit acasa.

Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa din motive tehnice.

In codru, acolo unde românul si-a aflat totdeauna un sprijin, îsi
va gasi si tânara fata fragii si capsunile ei.

Fata de taran descrisa de George Cosbuc este o realitate palpabila.

Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diferite fluiere.

Eminescu arata ca fonfii, flecarii si gusatii se adunau în sfatul tarii sa-si satisfaca nevoile.

...Sinteza este o comparatie. La teza nu scriem ca la Eminescu gasim... la Labis gasim nu stiu ce. Sau ca la Eminescu gasim vara si la ala altceva. Nu asa se face o sinteza. Principalul e sa nu fie greseli de ortografie.

Pastelul nu este în fond decât sufletul poetului îmbalsamat în natura.

Cei care comit greseli sunt penibili de pedeapsa.

Primavara e cald si pasarelele se întorc din tarile calatoare.

Datorita geniului sau, Ion Creanga a ajuns sa fie tradus în toate
colturile tarii si chiar peste hotare.

Spre deosebire de tragedie, într-o comedie deznodamântul se termina de obicei vesel.

Caci, în definitiv, ce reprezinta un milion ? Ia, sapte-opt sute de mii, colo !

Atunci când un Aprod Purice îi da calul sau, acesta se face movila
pentru ca mai târziu sa ajunga boier.

Batrânul Dan traieste într-o pestera care-i da un aspect grotesc.

Tipatescu se purta cu nevasta lui Trahanache asa ca si cum ea n-ar
avea sot. Ii trimite scrisori de amor, vorbesc amândoi ca niste
îndragostiti si asa mai departe. La începutul piesei, Catavencu
este adresiv pentru a admira scrisoarea, iar în finalul piesei când
pierde scrisoarea este servil, lipsit de orice gest umil. Toate
personagele din "O scrisoare pierduta" sunt lipsite de incultura.
Deseori Caragiale demasca moravurile mosierilor de a da nas copiilor
lor. Politistul Prispanda vorbeste numai cu perle.

Ora exacta a plecarii trenurilor e de obicei mai devreme sau mai târziu, cum e norocul.

Acolo, la izvor, Labis aude detunatura pustii care constituie moartea gingasei fiare.

La nunta lui Calin, popa este un bondar lenes si gras care nu-i
mai tace gura cântând cântece lautaresti.

Trebuie sa facem o temeinica analiza, nu numai analitica, dar si sintetica.

Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o bastinoasa.

Estuarul este o pâlnie care se baga pe gura unui râu ca sa se largeasca.






---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: