comentarii

scrisoare pt cea mai buna prietena in franceza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cea mai buna prietena a mea - de (anonim) la: 20/02/2004 13:42:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Cea mai buna prietena a mea a emigrat in Canada. A fost foarte lacrimogen pentru amandoua momentul despartirii. Ea a tinut foarte mult sa merg si eu acolo. Mi-a prezentat chiar un baiat care avea actele depuse si el pentru emigrare si care m-ar fi convins... Totul a mers conform planului ei pana la un punct. Ne-am casatorit si am ramas in Romania. I-am explicat ca lucrurile care nu sunt stricate nu trebuie reparate. Am o afacere prospera, nu vreau sa fiu sluga nimanui si in general vreau sa muncesc atat cat consider eu ca trebuie. A vazut si el ca se pot castiga bani si aici daca esti serios si perseverent. In plus se leaga o intrega retea de cunostinte si relatii care in general te sprijina atunci cand ai perioada mai proaste. In strainatate nu te cunoaste nimeni. Prietena mea, care aici avea un job interesant si in parelel si o afacere, dupa doi ani de Canada este debusolata si deprimata si nu-si gaseste locul. Ma bucur ca am ales sa raman. Desi nu am nici un fel de patriotism local cred ca este mai facil sa pui pe picioare o afacere aici unde nu este totul inventat de altii.
Am avut o foarte buna prieten - de irma la: 26/05/2005 14:21:23
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Am avut o foarte buna prietena in copilarie. Cat de buna? Pot sa va spun ca eram nedespartite. Inca din liceu (cu toate ca eram la acelasi liceu) relatiile au inceput sa se raceasca incet-incet. Nu ne-am certat, doar fiecare dintre noi incepuse sa aiba alte interese, alti prieteni. Anii au trecut si nu mai stiam nimic de ea, dar nici nu ma interesa prea mult. Dupa ceva timp am aflat ca s-a mutat din orasul nostru. Abia atunci mi-am dat seama cat de mult imi lipsise in toti acesti ani. Am inceput sa ma gandesc tot mai des la ea, cand eram suparata ma sfatuiam cu ea (imaginar). Pana cand, nu stiu cum, ea m-a gasit si legatura noastra s-a refacut. Comunicam, la inceput prin scrisori, apoi prin e-mail-uri. Dupa inca vreo trei ani de corespodenta ne-am si intalnit. Dar, surprinzator eram tare stanjenite amandoua. Parca eram doua straine. Intre timp ea a plecat din tara, ne trimitem in continuare e-mail-uri (din ce in ce mai rar), dar nu ma pot impiedica sa nu simt o parere de rau pentru instrainarea dintre noi.
Dar cine stie...poate intr-o zi...
un foarte bun prieten de-al m - de oanalaur la: 13/11/2005 07:37:45
(la: Ce colectionati?)
un foarte bun prieten de-al meu are mania colectiilor. de fapt colectioneaza colectii, as putea spune.
intr-o vreme colectiona jucarelele din kinder surprise. la nunta mea ne-a fost cavaler de onoare si, daca va puteti inchipui, om in toata firea, a carat punga de jucarii din brasov pana la constanta. problema e ca aici s-a intalnit cu nepotelul meu care atunci avea vreo 5 ani si care, si el, colectiona tot jucarii din kinder surprise. si a fost o faza tare draguta cand s-au asezat ei doi pe jos si au inceput sa faca schimb din dublurile pe care le aveau.
mai colectiona brichete, pipe, monede vechi, pixuri cu forme ciudate si multe altele.
Dar stim sa fim buni prieteni? - de anuk31 la: 05/08/2006 16:36:16
(la: Cel mai bun prieten al omului,CAINELE...)
Inevitabil, discutiile pe tema prieteniei incep cu reprosuri sau asteptari neimplinite. Cati dintre voi s-au gandit, in momentul in care au intalnit un om care le place si cu care ar dori sa fie prieteni, ce vreti mai mult: sa va fie prieten bun el sau voi sa ii fiti prieten? Tot citind insiruirile de "cum ar trebui sa fie un bun prieten" va regasiti careva in postura prietenului denumit 100%?
Care este sa ridice mana sus1! Pentru ca sa il putem felicita si noi!
Eu stiu ca am prieteni(mai mult prietene, ca de! sunt femeie casatorita!) care imi sunt prieteni mai mult de cat le sunt eu prietena si prieteni carora le sunt prietena buna fara ca ei sa imi fie prieteni nici macar in masura asteptarilor celor mai modeste! Si stiti de ce? Pur si simplu pentru ca imi place sa primesc prietenie si sa ofer prietenie dar nu fac din asta un troc. Sunt oameni care imi plac mai mult , la fel cum sunt si oameni care imi plac mai putin, asa ca le sunt prietena mai buna celor care imi plac mai mult! Asta e! Nu ma pot abtine sa nu fiu subiectiva cand vine vorba de prieteni!
la #150356, de latu - de carapiscum la: 11/10/2006 06:46:44
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
2. de acord. sustin punctul acesta de vedere si adaug ca fara un real balans intre cele doua, dezechilibrul creat duce la mari si nedorite probleme.
3. asa este, sa nu vorbim doar de dragul de-a vorbi.
4. care va sa zica tot de o loterie e vorba pana la ruma. :)
5. nu incerc sa ma amagesc, stiu la randul meu ca uneori sunt ingust atunci cand privesc din punctele mele de vedere. dar pt. asta sunt buni prietenii si cei dragi ai tai, sa te ajute sa descoperi laturile lasate de tine deoparte.
6. ok, inteleg acum. data viitoare va fi mai bine. ;)
7. mea culpa. eu am pomenit de o usa dintre noi, la ea faceam referire intr-un mod oarecum voalat. ca vrem sau nu s-o deschidem depinde de noi si de locul in care ne situam la momentul intentiei noastre: daca vom fi amandoi de aceeasi parte sau despartiti de aceasta.
probabil ca folosirea verbului "a sti" in acest context a sunat mai degraba ca un soi de aroganta. intuitia era mai la locul ei. dar nu cred ca asta trebuie sa ne impiedice a vedea padurea printre copacii care o alcatuiesc.
8. daca asta ajunge, atunci o spun: NU!
9. hei, eu nu sunt psiholog de meserie si nici nu am pretentia ca intotdeauna ma gandesc la toate din start. lucrurile se mai aranjeaza si din mers, nu putem nici macar sa credem ca parcurgem unele stadii ale relatiilor interumane ca un fulger, dintr-o data. tocmai in asta consta frumusetea construirii unor astfel de relatii. intelegi?
10. sa nu crezi ca esti singurul pacatos de aici! :))) senzatia mea e ca nu vei fi nici ultimul! :)))))
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#150715 (raspuns la: #150356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu regret - de Valix la: 15/07/2007 23:19:33
(la: Dragii mei ...)
Sancho! Valix asta care a aparut si el de-o vreme pe la cafine-ul de fata ca sa mai incurce lumea,a fost sigur ca-ti vei lua zborul de-aici. Iar cand te-a vazut la Hermeneia siguranta a devenit adevar absolut. Raul tau va aduna ,nici nu ma indoiesc ,alte si alte paraie pana cand va deveni larg, tot mai larg si mai adanc.Esti o poeta autentica si asta spune totul.Vor fi multe schimbari in poezia ta,presimt.Daca in orasul meu voi gasi volumul ce=l ve=i scoate il voi cumpara si am sa+ti cer un autograf pe numele de Sancho Panza. Asadar, nu regret.Uite cate regrete lasi in urma,de ce sa mai adug pe al meu? Iti voi tine pumnii ca-n anii studentiei pt. cei mai buni prieteni. Drum bun.
#216152 (raspuns la: #216135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin si atât, vesti bune... - de Coralie la: 09/10/2004 10:37:58
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Saptamana trecuta am fost la Paris, ne-am adunat toti prietenii la o seara de aniversare,

Pot sa-ti dau acum vesti bune :
doctorul in chimie, si-a gasit serviciu la Unilever, in usina de fabricare a sapunului pt masinile de spalat

Fata, inginerul mecanic este angajata in biroul de studii- masini utilitare (camioane) la Renault, tot in regiunea pariziana,

Baiatul are un contract incepand cu 2 noiembrie care vine, intr-o companie petroliera, la inceput va pleca pe platforme in Marea de Nord,
va renunta deci la bursa si va termina putinul ce-i ramane din doctorat, lucrand.
Inainte de plecare, el se va casatori cu prietena lui franceza.

Ca sa vezi ca vointa si perseverenta plateste...
#24541 (raspuns la: #15077) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Pt. Desdemona - de Little Eagle la: 12/05/2004 15:43:10
(la: Respectul)
Draga mea Desdemona,
Se pare ca in ultima vreme ne scriem de multe ori.
E f. bine.Nu stiu de ce sint exact...10 porunci,de fapt indienii nu le numesc ca atare,ele au fost scrise in jurul anului 1000 e.n.Ei le numesc invataturi de conduita.Nu au avut nimic in comun cu Moise,stii ca ei abia dupa ce au fost pusi in rezervatii de catre....Wasitchu(omul alb-fata palida)au fost siliti ,fortati
este realul termen,sa ...devina crestini si abia atunci au fost siliti sa invete biblia(pe la 1900).
Ei cunosteau legile Creatiei(au numit-o "the Buffallo Cow Woman,tot ea le-a adus si pipa pacii)inainte de orice religie crestina!
Aceste 10 legi dupa care s-au ghidat in viata lor nomada(erau free people!)
mi se par mult mai realiste si puternice decit poruncile lui Moise(care suna mereu a pedeapsa).

Chiar aseara am vorbit la telefon cu un vechi prieten indian,artist plastic f. bun si picteaza in stilul nativ indian,destul de rar,mi-a spus ca are acum o femeie proprietara de galerie in NY ce vrea sa-i faca o expozitie si chiar sa-i cumpere ea personal citeva tablouri,sint f. fericit pt. el!
El este din tribul Chipawah(navajo-hopi)100%pure blood!!!Cel mai bun amic al meu si al sotiei mele.Ne vedem de citeva ori la 2 luni,toti avem de lucru si vizitele s-au mai rarit dar sintem cei mai buni prieteni.Prin el am cunoscut multi indieni100% pure blood(f.f.rar azi)din diverse triburi,cherokee,iroquois,mohawks,si cei mai f.f.f rari ce exista azi...comanchees si lakota(sioux este denumirea data lor de Wasitchu).

Sint oameni si rasa aparte,am trait o vreme printre ei in Arizona cind am vizitat pe Vernon Bigman(prietenul meu)acolo in rezervatia lui,inainte de a se muta in NY,asta a fost cu 16 ani in urma.
Ceea ce pot spune despre ei este ca Nu intilnesti in lume astfel de oameni atit de spirituali,corecti si sinceri cu oricine,pina la naivitate!!!
Iti vorbesc direct ce au pe suflet(de aceea au fost exterminati!),pt. ei a minti este un mare pacat!
Si...chiar daca multi locuiesc in trailers si nu au mult in casa,iti vor da tie totul din frigider si ei nu se ating de nimc!Vor sa fii tu fericit de ospitalitatea lor,si daca le dai bani,ii jignesti!
Le faci cadouri,este okay.Cei batrini sint o comoara!!!De la prima vedere te cunosc si stiu cine esti si daca esti sincer cu ei.
Au o mare intelepciune si vorbesc in parabole si invataturi pe care nu le vei uita niciodata!

Cumpar tigari de la iroquois prin posta(trib in nordul statului NY)pt. ca ei nu platesc taxe la guvern pe tigari,un singur lucru ce le-a mai ramas din tratatele cu Wasitchu!!!Ori casinouri,in rest sint si azi persecutati!!!!
Cumpar cite 3 cartons deodata si platesc pe toate,inclusiv posta 90$,adica 3$ de pachet,pe piata aici costa 5.78$ pachetul!!
le cumpar de la Rhonda(o femeie iroquois f. cumsecade,o iubesc mult)care e din tribul Black Pow(Iroquois).
De fapt m-a invitat sa merg cu Marilyn pe 21,22,23 mai la un mare targ si Sundance festival ce vor avea upstate NY,vin multe triburi si vor fi imbracati in costumele lor nationale cu penaj etc.
Rhonda face mocasini cusuti cu mina ei si margele si va vinde la targ.
De cite ori vorbesc cu ea ma apuca plinsul,mesreu sufar cind vad acest oameni minunati cum inca sufera si au suferit....

Toata lumea vorbeste despre suferinta evreilor si Holocaust,cei 6 milioane omoriti in genocid si alte popoare....NIMENI nu vorbeste de indienii americani!!!!!!De suferintele prin care au trecut....Hitler a fost un criminal,Stalin a omorit in jur de 20 milioane de rusi,poporul lui,dar citi dintre voi stiti ca in America au fost omoriti sistematic...30 MILIOANE de indieni?????
Ori poate ei nu sint ...oameni...si nu merita atentia!!!!

Indienii niciodata Nu au pornit lupte impotriva omului alb ce le-a invadat tara!
Au luptat doar sa-si protejeze familiile,ca au luat scalpuri nu consider nimc rau in asta!
Wasitchu a meritat din plin si a platit pt. ingratitudinea,violenta si ura lui fata de indieni!Ai vazut"Dances with wolves"?Acea scena in care tribul lakota vine in ajutorul lui Costner luat prizonier de armata,sa-l salveze?
Iti spun sincer ca mereu(posed filmul dvd)URLU de fericire cind vad pe boii de albi omoriti de indieni.Este o scena fantastica si puternica,ma face sa pling dar si sa fiu multumit si fericit ca acei tarani prosti de soldati sint omoriti!!!

Pt. ca stiu suferinta prin care au trecut indienii.Poate intr-o viata trecuta am fost indian? cine stie?
Stii de ce wasitchu a omorit peste 2 milioane de buffalos,pe la 1880?
Sa nu aiba ce minca indienii!Si chiar la acea vreme erau recompense pt. cei care omoara cei mai multi,2$de cap de animal!!!
Azi daca exista citeva mii.
Indianul omora pt. a trai si minca tot tribul impreuna,Nimic nu era nefolosit dintr-un buffalo,din mate faceau corzi la arcuri,pielea o tabaceau si faceau haine pt. iarna si tipi(corturi)ori pictau scene de lupte sau vinatoare,animalul era folosit in intregime si de cite ori plecau la vinatoare aveau un ceremonial prin care isi cereau iertare ca trebuie sa omoare animalul si il venerau pt. ca le dadea tot ce aveau nevoie sa traiasca.
Il ...RESPECTAU!!!dupa ce-l omorau se inchinau lui si le parea sincer rau ca au trebuit sa-l omoare.

Cum crezi ca s-au simtit in in ei cind pe pamintul lor au vazut zeci si sute si sute de buffalos omoriti ...degeaba!!!!??????O timpenie ce doar wasitchu e in stare sa faca pt. ca NU are respect fata de natura deloc!!!

Black Hills sint proprietatea indienilor,exista un tratat semnat in acest sens
intre guvern si indieni,La vremea respectiva....nu stia guvernul ce-i aia..uranium!!!De multi ani ancoace guvernul ofera 100 milioane de $ indienilor sa vinda acea zona in pustiu cu faimoase dealuri....pt a pune mina pe uranium!!!
Consiluil tribal al tuturor indienilor din America refuza categoric pt. ca este un teritoriu sacru lor si nu vor sa-l vinda nici pt. 100 miliarde de miliarde!!!

Sa revin putin la trecut,stii tu Desdemona si oricine citeste astea,ca dupa ce indienii au fost infrinti si sistematic masacrati,au fost pusi in rezervatii si acestea au fost anume create de guvern,in locuri sterpe si aride in care nu poti sa cresti niumic nici macar o leguma?????
Au fost mereu impinsi catre tinuturi unde un alb nu si-ar fi facut o casa!Au incercat sa lupte pt. pamintul lor dar au fost nimiciti.Sia asa s-au nascut orase si America a devenit ceea ce este.

Stii ca in rezervatii in mod expres guvernul le dadea paturi infectate cu microbi?Indienii sint f. sensibili la boli(e-n singele lor)si un simplu varsat de vint ii omorau pe capete?La fel le dadeau mincare stricata si conserve alterate,piine mucegaita si apa poluata de microbi.....
Indienii sint o rasa anume,au o alta dentitie de ex.,dintii lor sint mici in lungime si nu suporta nici alcoholul...guvernul le-a dat apa de foc...
Vernon de ex.dupa 2 beri este deja dus cu pluta!
..........................................................................................................................
Am sa-ti spun acum si de altfel celor ce in treacat citesc mesajul meu,cum am capatat numele de"Little eagle who cries"

Cu multi ani in urma am fost cu Vernon la familia lui si tribul lui in Arizona,nu eram casatorit.Am cunoscut deci pe tatal lui,bunic si bunica,2 surori(recent a aflat ca are un frate vitreg...tatal a tinut ascunsa o relatie veche)dar si multi alti indieni din rezervatie.F. de treaba.
Intr-o seara Vern mi-a spus ca trebuie sa am vision quest,este un ceremonial
in care tu singur vei fi participantul,si a doua zi the elder,de fapt bunicul lui imi va spune totul despre mine dupa ce-i povestesc ceea ce am vazut!

Pt. asta mergi cu elder-ul(inteleptul rezervatiei)care avea 101 ani(a murit cu ani in urma)in pustiu sa nu fie nici o urma de persoana in jur pe multe mile si iti sapi o groapa destul de adinca.Ti se da un loin cloth,adica doar o bucata de piele de caprioara cu snur din piele ce o pui in jurul genitalelor,in rest esti gol complet si deci nu ai chiloti pe tine.
Esti pictat pe fata in alb si negru dar orizontal,jumate de la nari la git in negru,in sus alb.Pe bratul sting esti pictat in negru si dreptul in alb,pe piept
cu culoare rosie 3 linii orizontale si una neagratransversa,taind pe cele 3.
Totul se face cu o pana de vultur si vopselele sint din plante,flori si diverse rasini.
Bunicul apoi face un foc si spune niste vorbe in limba hopi,e un descintec.
Astea se fac pe inserat.Am uitat sa spun ca nu maninci nimic cu 24 ore inainte si nu bei decit apa.Nu fumezi la fel.
Stinge focul cu o apa sfintita de el in numele Marelui Spirit si scuipa de 3 ori pe el si mai zice alte cuvinte,apoi iti da pana cu care te-a vopsit s-o tii in miini si sa nu o lasi din miini,tu vei sta in groapa turceste cu pana in miini pe genunchi.
Inainte de a intra in groapa iti va da peyotee sa fumezi din o pipa anume,e un drog halucinogen puternic.
Vei sta in groapa toata noaptea pina la rasaritul soarelui si singur...trebuie sa-ti gasesti drumul inapoi...

Desdemona,sint destui rattle snakes acolo si coyotes si pantere albe si scorpioni....nu am stiut nimic din cauza drogului,cert e ca nici o creatura a pamintului sau cerului nu m-a atacat,...descintecul.....
Am zacut intr-o stare de meditatie practic cerul era negru si plin de stele,clar,se alege cind e a 2 a zi dupa Full moon.
dar am avut vise cu ochii deschisi atit de reale ca nu-ti imaginezi,fantasme si spirite mi se parea ca stelele cad pe pamint....spre dimineata,am vazut un vulturas zburind deasupra cerului si tipind si mi-au dat deodata lacrimile si am plins in hohote pt. tot trecutul meu,aveam pana de vultur in miini si o stringeam de parca era o fringhie de ajutor sa ma salveze de la inec.

Am iesit din groapa si habar nu aveam unde sint!!!
Vulturasul era pe cer si tipa,era unica vietate ce am vazut si plingeam de nu-mi puteam opri lacrimile,daca ma crezi,in acest moment mi-au dat lacrimile din nou!Culmea a fost ca automat fara sa-mi dau seama am inceput sa urmaresc vulturasul si dupa vreo citeva mile de mers in desert am vazut rezervatia!!!
Apoi el a disparut parca,nu stiu cum si nu-mi dau seama,adica acum ma uit la pamint si dupa o sec. pe cer si i-al de unde nu-i!!!!

Bunicul m-a luat de mina si bunica mi-a facut baie intr-un lighean mare,m-a spalat fiind complet gol in fata ei.
Apoi m-am imbracat(ea imi spalase hainele purtate)si bunicul m-a atins pe obraz si spus ca a stiut ca vulturasul ma va aduce inapoi,a stiut ca am plins si in fata lui iar mi-au dat lacrimile in prostie,nu ma opream,si atunci mi-a zis ca sunt botezat in spiritul navajo-hopi si am devenit unul cu ei si natia indiana,ca am revenit...acasa....si ca numele meu este "Little eagle who cries".

Acuma iti dai seama de ce vreau sa-mi scriu memoriile in amanuntime?
Oare citi pot avea in lume astfel de experiente?
Si cred in spiritualitatea indienilor americani,cunosc lucruri ce noi nu le stim inca,la fel leacuri pt. boli naturale.
Sint si indieni rai si mai vagabonzi,deh,oare exista un cos cu mere in care unul sa nu fie stricat?ma refer la cei ce am cunoscut si cunosc,si ma inchin lor.
..........................................................................................................................
Dar ma deranjeaza uneori cind observ cum evreii mereu se pling si vor sa mentina trecutul lor de suferinta ca si cum doar ei au suferit in lume...Nu am nimic impotriva lor,ii iubesc,am avut citeva gagici evreice la viata mea cea...rea
dar mai deschise la minte.Sint de acord ca au suferit destul,dar indienii nu se pling si cum am scris n-au fost doar 6 milioane exterminati ci...30 milioane!!!!

I love you all,
Love&peace,
Ozzy
........................................................................................................................
"Ati luat totul de la noi si ne-ati dat nimic in schimb dar cel mai rau este ca nici macar nu ne-ati multumit.
Noi indienii am trait o viata buna si fericita pina cind voi ati venit aici si ne-ati facut vaiat de mizerie si nefericire.Cine v-a dat dreptul sa faceti asta?Ne-ati omorit femeile,batrinii si copii,ati omorit multe triburi.Ne-ati furat pamintul si tara.Marele Spirit ne-a dat acest pamint si nu-l veti avea niciodata."

Great Chief Geronimo(Apache nation leader)
..........................................................................................................................




































































































































































































































#15309 (raspuns la: #15275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Daniel de la Ozzy/06.06.04 - de (anonim) la: 07/06/2004 01:41:49
(la: Prietenia in zilele noastre)
Dear Brother,

Cu foarte multi ani in urma,prin anii 70 de inceput,a fost in Ro. un film american cu Peter Fonda(un western,dar acum nu tin minte numele)care m-a impresionat f. mult.
Doi f.f.f buni prieteni cowboys se intorc fiecare la casele lor,Peter are o sotie si
copil,nu i-a vazut de multa vreme.Se reunesc,si acum se gandeste la o viata retrasa,in sfarsit cu familia lui.El si sotia se iubesc f. mult,totul este okay,pana intr-o zi cand afla ca prietenul lui este in pericol de moarte si ii cere ajutorul sa-l apere impotriva unor desperados.
Fara sa stea pe ganduri,in ciuda faptului ca sotia si copilul ii sunt cei mai dragi pe lume si ea il implora sa stea acasa,el isi pune pistolul si pleaca sa-si ajute prietenul.In lupta care urmeaza cu banditii,reusesc sa-i omoare si prietenul lui sa fie okay,dar Peter moare....

Acuma,eu asta cred ca e reala prietenie,tu ce crezi?
..........................................................................................................................
Personal am avut in viata destule deceptii legate de prieteni pe care i-am considerat cei mai buni.
Odata demult in 1975 eram la Saturn(la Marea Neagra)cu cel mai bun prieten al meu,eram intr-o noapte la un bar cu bowling si discoteca,lume multa si el a plecat o vreme afara sa ia aer,bause cam mult.Cand a venit inapoi avea fata umflata de bataie si sange,niste golani ii furasera ceasul si geaca de jeans,fusesera in bar.
Eu am fost in tinerete caftangiu de cartier,si cand l-am vazut asa de rau batut,m-am enervat,am sarit pe o masa la bar si urlat ca vreau sa stiu unde sunt acei batausi,nimeni n-a zis insa nimic,am spart masa cu pumnul(avea sticla deasupra)si am sangerat,am lins sangele pe pumn uitandu-ma la ei toti.
Muzica se oprise,era liniste,dar nu am stiut ca barman-ul chemase deja militia.
As fi murit taiat de cutit batindu-i pe acei golani!Aveam de gand sa ma bat cu ei oriciti erau(fusesera 3,am aflat de la militie mai tarziu),m-am mai batut eu cu 2-3 deodata inainte in alte batai si situatii.

Militia a venit si...ne-a arestat pe mine si prietenul meu....erau in cardasie cu golanii,tatal prietenului a facut presiuni la Bucuresti si s-a aflat totul.
Nu am stat in arest decat sa dam declaratii....sa fie acolo!Ne-au dat drumul si am plecat a doua zi imediat cu trenul la Buc.El era umflat bine.Inainte am mers la spital sa-i puna copci la frunte si obraz.
dar iti spun ca m-as fi batut la viata si moarte pt. el.

Cand am inceput lupta impotriva regimului comunist si Ceausescu sa plec din Tara,acest...prieten n-a mai vrut sa ma vada si m-a ocolit mereu,nu raspundea la telefon,se facea ca nu-i acasa etc. si de fapt multi altii in care am crezut ca-mi sunt prieteni.Am invatat o lectie!
Nu cred ca am avut prieteni adevarati.Eu i-am gandit mereu ca atare si i-am iubit,chiar si azi ii iubesc,chiar daca nu mai am relatii cu ei de atunci.
.........................................................................................................................
Aici in USA,la fel,am crezut ca am prieteni....poate ne numim inca asa,dar as zice ca am doar cativa, din pacate traiesc in California si doar vorbim la telefon si prin emails.
Prietenul meu cel mai bun insa a ramas mereu si de 16 ani Vernon,fratele meu de sange indian.
Si desigur de 14 ani sotia mea in care vad cel mai bun prieten totodata,si sora si sotie.
Dar personal,eu gandesc in brotherhood of men and women,de ex. pe tine te consider frate de suflet,si pe toti din Cercul nostru si pe necunoscuti de oriunde pe glob.E mai mult ca o prietenie,nu vreau NIMIC de la nimeni,asa cred si as dori ca toti sa fim fericiti si sa ne iubim intre noi.
Sa uitam de ura ,dispret,lacomie,egoism,suntem acelasi suflet mereu.

Astea am avut de spus.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

Mitakuye oyasin(We are ALL related)
Pt. Doina - de Little Eagle la: 14/06/2004 01:57:36
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
Dear sister,

Daca esti absolventa Grigorescu '73,trebuie ca ai cunoscut 2 prieteni f. buni de-ai mei,Anda si Titu Dragutescu,ei traiesc in Canada de 13 ani.
Eu am absolvit Tonitza in '75,dat la Grigorescu de cateva ori,n-am reusit si am plecat din Ro.in '81.
Am reusit insa in NYC si acceptat pe loc cu bursa de catre Art Students League of NY,la pictura de sevalet,am avut ca prof. pe Jack Faragasso si Robert de Niro Sr.(tatal actorului),am fost buni prieteni totdata.

Dar nu am reusit sa fac nimic cu pictura de sevalet si atunci m-am orientat spre cea comerciala,am lucrat 11 ani ca artist pro.in b.d. la Marvel,DC comics si altele mari din tara de pe coasta Pacificului.
Mai tarziu am devenit illustrator de storyboards,ceea ce si azi fac,de 7 ani acum in advertising pt. cele mai mari agentii din Ny si tara de fapt.

Banii sunt f. buni si sa-ti spun drept,iubesc ceea ce fac,este o arta in sinea ei,mult de desenat,compozitie,colorat doar in magic markers,acesta e medium-ul cerut.Fiecare se orienteaza in viata si pe undeva intervine si soarta.
Am si acum citiva prieteni f. buni inca din liceu,si desigur ca ai auzit de ei,
Stephane Maitec(traieste la Paris de 20 ani),Dinu Pacea(la fel si el e la Paris de f.multi ani),anul asta prin vara s-ar putea ca Dinu sa-mi faca o vizita acasa,anul trecut prin toamna a venit Stef cu sotia.
Am avut prof. buni in Ro.Gheorghe anghel(pictorul desigur),Stefan Sevastre,cu ei corespondez prin scrisori.
O vreme am lucrat cu Titu la restaurari biserici si mozaicuri,am invatat de la el sa pictez icoane pe lemn,dar aici in USA...nu se mai cautau ca pe vremuri.

Ca sa ma numesc artist plastic in sensul obisnuit de galerie de arta nu pot si am rupt orice relatie in acest sens cu arta plastica din Ro.
Sunt un artist comercial,f. bun considerat in meserie si asa im duc existenta,in definitiv traiesc din arta ce creez si azi e cam greu sa faci asta.
Si o fac de 18 ani,freelance,vreau sa fiu liber sa-mi fac timpul cum vreau eu,clientul va avea ilustratiile terminate inainte de deadline si asta e important.

Am sa-ti mai scriu daca doresti.Te sarut,
Love&peace,
Ozzy








































#16202 (raspuns la: #16133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. LMC - de Little Eagle la: 20/06/2004 21:00:11
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Dear sister,

Ai f. mare dreptate.Exista o fortza si o mare putere in rugaciuni catre Dumnezeu,mai ales atunci cand ele sunt sincere si pornite direct din suflet,pt. ca sufletul tau face o comuniune cu sufletul etern divin care de fapt exista in noi,nu suntem separati de Dumnezeu.El este chiar insasi in rasuflarea noastra si in tot ce ne inconjoara.

Eu personal am credinta mea anume,nu merg la nici o biserica,nu apartin vreunei religii anume si nici nu simt in mine sa fac asta,insa nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu.A crede in EL nu-i necesar sa apartii unei anume religii,Dumnezeu e pt. toti si EL insusi nu are religie,am mai scris candva ca omul a creat religiile pt. a se deosebi de altii.

Eu ma simt cel mai bine in mijlocul naturii,IL simt pe Dumnezeu peste tot,in nori si largul cerului,in pomi,frunze,iarba,animale,pasari si chiar si in o simpla piatra.Nu ma pot ruga LUI decat fiind afara in natura,Il simt si deseori plang.
ASa sunt eu si legatura mea cu EL este poate alta decat ai tu sau altcineva cu EL,fiecare si-l apropie in felul sau,pt. ca eu consider ca relatia fiecaruia cu Dumnezeu este intima si nimeni nu trebuie neaparat sa stie cum IL vezi sau cum IL crezi tu in contrast cu altii.

Ceea ce este important e sa fii onest cu tine insuti si sincer cu cei din jur,in acest fel dai dovada ca-l iubesti pe Dumnezeu.
M-am rugat de f. multe ori dar crede-ma ca nu ma rog pt. mine deloc,mi se pare mereu ca nu e nevoie,pt. ca nu vreau sa cer nimic de la EL pt. mine dar cer pt. altii,sa fie sanatosi si bine ,sa traim in dragoste si pace doar,sa nu mai fim atat de egoisti.
De fapt Il gandesc pe Dumnezeu ca pe cel mai bun prieten ce pot avea,nu-l vad departe de mine si cu autoritate cum e descris in Biblie.
Noptile inainte de a ma culca ies afara in gradina,stau pe aleea de pietris in mijlocul pomilor si plantelor,ma uit la cerul nesfarsit(noroc ca locuim in natura si nu-s decat cateva case ici si colo,la distante mari,in rest e numai natura)si vorbesc cu Dumnezeu,cum as vorbi cu tine.Ii spun ce am pe suflet,e o discutie intre noi,si sa stii ca-L simt in mine.

Nu m-am rugat niciodata sa am o sotie buna si frumoasa,pereche potrivita,sau casa etc,mereu mi s-a parut rusinos sa cer ceva de la EL pt. mine personal,dar asa sunt eu.
Nu am cerut si nu m-am rugat dar cu toate astea Dumnezeu a avut grija de mine mereu si mi-a dat ceea ce as fi putut cere prin rugaciuni de la EL.

Tu stii ca am unele afinitati cu indienii americani,ca demult am fost acceptat in tribul navajo-hopi,acest trib este considerat de toate natiile de indieni inca de sute ani in urma drept pazitorul tzarii,al Americii,ei sunt sa zic asa custodele Americii.
Am vazut si eu diverse lucruri de necrezut pt. multi,indienii au mari cunostinte in leacuri pt. orice boli si cand vindeca pe cineva se roaga puternic la Marele Spirit.Idea a fost si este ca un Medicine Man niciodata nu vine la tine,tu te duci la el si niciodata nu iti va cere bani sau orice altceva pt. ca te-a lecuit,pt. ei este o rusine si ar fi nedemni de a mai fi shamani daca cer remunreatii.
Uneori accepta putin tutun,dar sa-l dai din suflet.
Multe din medicamentele de azi sunt bazate pe leacuri indiene,dar ei inca nu le-au spus pe toate pt. ca nu vor ca mari firme sa faca bani de pe urma lor.Ei cred ca a lecui trebuie sa fie fara nici o plata.Multe secrete vor ramane secretele lor doar.

Imi place de ei si ma simt bine in compania lor pt. ca avem aceiasi gandire cu totii,si dorim binele Mother Nature,de aceea cand ne rugam la Dumnezeu,in primul rand ne rugam pt. a pastra Creatia si a o apara.Restul nu are importanta,bani,case,serviciu,etc.Dumnezeu va avea grija de noi si fara a-i cere sa ne ajute.

Astea am avut de spus deocamdata.Important e sa crezi in Dumnezeu pt. ca intr-adevar exista!!!!Nu am nici o indoiala,sunt mai mult ca sigur si convins de existenta LUI.

I love you,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
.........................................................................................................................
"God is not kind;He is an ocean of mercy"
"Remember when you stumble,My hand is extended to lift you up."
"Think always of ME,whatever you may be doing,then gradually you will realize that it is I doing everything through you."
"Don't let little things disturb you.Rise above them.Be big.Be generous.Leave the rest to me."
"I am never silent,I speak eternally.The voice that is deep within the soul is My voice...the voice of inspiration,of intuition,of guidance.To those who are receptive to this voice I speak."
" If you cannot accept me as God,that should not worry you.Accept me as a true friend."
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.The mind wavers.The heart does not."
"...the more a person becomes spiritually minded or advances towards God,
the more tolerant he becomes and less differentiation he sees."
"You can never escape from me,even if you try to escapefrom Me,it is not possible to get rid of me."
"I had to come,and I have come.I am the Ancient One.'
"Don't worry be happy."

Avatar Meher Baba(1894-1969)















,







































































pt. Mariana Ignatov (si Pam) - de (anonim) la: 28/11/2004 17:16:42
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Salve!
Imi permit sa te contrazic d.t.p.d.v. Si eu am studiat in Italia, mai precis la Poli din Milano, unde nu am intilnit nici o umilinta din partea colegilor sau profesorilor.
Ba din contra.
Cum eu eram ceva mai mare decit marea majoritate a colegilor mei la inceput as fi inclinat sa cred ca nu m-as fi adaptat. Dar nu a fost asa. Au trecut 3 ani de cind am terminat si pot spune ca cele mai bune prietene ale mele de aici sunt 2 fete italiene pe care le-am cunoscut in facultate si cu multi ani mai mici decit mine. Facem impreuna vacante, mult timp liber il petrecem impreuna cu toate ca ne despart multe zeci de km. In timpul facultatii (eu am stat 3 ani) am avut multi colegi cu care ma intelegeam perfect. Ne ajutam la workshop-uri, seminarii si alte activitati, luam cursuri unii pt. altii s.a.m. d. In pauzele dintre cursuri i-am invatat sa joace wist (se bateau baietii sa intre in cei sase jucatori) ma puneam la mintea lor si ne distram de minune. Cu unii mai sunt in contact sporadic si acum, ba d.p.d.v. profesional ba particular.
Deci nici gind de marginalizare, ca sa nu-ti mai spun ce petreceri excelente faceam, culminind cu cea de sf. de facultate organizata de proful cu care mi-am dat eu teza (pe banii lui pt. intreg anul plus toti studentii lui din alti ani, cine vroia sa vine era bine primit).
In facultatea mea erau destui studenti, multi din est. Era si un roman dar el nu a reusit sa se integreze, prea ii putzea totul si facea numai gafe, asa ca lumea l-a marginalizat cum spui tu, dar adevarul e ca s-a automarginalizat.
Asta e purul adevar si ai dreptate cind spui ca nu toti italienii sunt mizerabili, eu stau si ma intreb ce facultate ai facut tu de ai intilnit italieni mizerabili ca eu am multe cunostinte in mediul accademic si italieni mizerabili nu am intilnit..

#30067 (raspuns la: #29911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
pt. anisia - de zeitza_venus la: 28/05/2005 10:09:21
(la: Bad boys)
nu stiu cum se face dar si cel mai bun prieten al meu este tot un "bad boy". el a definit pt mine termenul, nu in sensul clasic(reclama la malboro ci in relatiile lui cu femeile). cum ai spus tu, am invatat multe de la el si am inteles multe lucruri...despre mine, prin ochii unui barbat.
#51961 (raspuns la: #46594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragilor...imi statea pe inima - de Jimmy_Cecilia la: 15/05/2007 22:26:54 Modificat la: 15/05/2007 22:38:02
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
mersi mult pt comentariile voastre..parca mi-au ridicat moralul un pic...
ce m-as fi dus si eu la intalnire..dar nu ma duc..ca mi-s prietena buna , il consider ca pe un frate si nu intzeleg motivul de gelozie si nici nu vreau sa creez discutzii
culmea ca pe alt fost colegtot ca fratzii, sotzia lui o ador si cred ca m-a luat pe bune asa cum sunt
si parole, n-am avut nici cuvant sau atitudine echivoca, n-am glumit niciodata cu morala, nici copila, nici tanara si niciodata
O alta colega din liceu, nu era in gasca noastra, acum am devenit foarte apropriata de ea si sotzul ei, cunoscut acum doi ani, a devenit si el foarte bun prieten
dintre fosti colegi de la gradinitza si elementara la Simeria, unde eram tot timpul, chiar studenta, la bunici, am 2 prieteni si 2 prietene, curios ca si cu sotzii si sotziile, nu ne cunosteam inainte, am devenit ca o familie, fara nici o ambiguitate

dar e greu, greu sa reinozi cu unii relatziile in acelas punct unde le-ai lasat
Cand m-am reintors prima data in RO, in 2005...a fost fantastic..pe unii colegi nu-i vazusem din 1959..euforia intalnirii..totul bine, totul frumos...

in al doilea an , in 2006 am decelat lucrurile..gelozia unora, anumite critici poate ca as purta prea multe bijuterii.. asta e adevarat..dar nu de pomana sunt o treime yemenita...:)
cred ca-s inimitabila si la putzine calitatzi , dar si la defecte...shochez fara sa vreau...si o personalitate cred care impune...
lupul alb sau matza rosie ...sare in ochi imediat, atrage atentzia...

La romani ..se vede ca nu-s romanca...
La francezi ..se vede ca nu-s franceza...la yemenitzi..se vede ca am ceva strain..ca nu-s get beget araba...
la italieni...acolo mi-s franceza...

Ceva cred ca nu e in regula cu mine...

Este, cred, si soarta noastra, a celor care am fost obligatzi si nevoitzi sa plecam din tzara, sa fim acasa altundeva decat in RO, sa incepem totul de la zero, sa luptam, sa razbatem, sa avem alte probleme si alte valori...

Ne-am afirmat, ne-am facut viatza, suntem la noi acasa, avem prieteni, vecini..suntem adoptatzi si adaptatzi...dar pe undeva, intr-un coltzisor al inimii..ne-a ramas ascuns o nostalgie, un regret, un dor..de cei pe care i-am lasat in urma, de cei de care am fost nevoitzi sa ne rupem...

am lasat prietenii...ne-am trezit dintr-o data, macar la inceput, strain printre straini...si a fost greu la inceput pana ne-am facut altzi prieteni...ca-i vroiam la fel si pe masura celor lasatzi in tzara....

cred ca pe undeva i-am idealizat..si acum ne asteptam sa-i gasim la fel...mai am avea pretentzia ca si sotzii sau sotziile lor sa ne devina prieteni...sa ne indrageasca...
Auzi numai ce pretentzie..da' ce ne credem? :))

Rodica draga, cred ca ai primit MP-urile mele..ar trebui sa-tzi trimit un e-mail..dar zilele astea nici sa respir n-am timp...

Don, sa dea Domnul sa continue tot asa...sa nu ai si tu surprize ca mine a doua oara...

Irma draga, imbraca-te fain si place sau nu place..invidia n-o potzi stapani...si cred ca fara sa vrem o starnim...asta, criticile in spate si rautatea cateodata

Trebuie sa ne facem ca nu vedem, ca nu pricepem, sa fim noi insine si..la naiba ce cred altzii...
sa luam lucrurile cum vin si oamenii cum sunt...sa nu mai punem nimic la inima...

Horica draga,
bine ca ai rezolvat problema cu casa si calutzii...dar daca o sa lucrezi in strainatatzuri la jumatate de timp (vorbesc despre Romania :)) , trebuie de gasit solutzie durabila...

Las' c-o sa ajung eu si pe la tine...de-o sa te rogi pe urma sa te scapi de belea...LOL
Batrani parintzii tai? Huh?
Mama mea, nascuta in 1924, deci 83 de ani, se duce la piscina, zilnic 3-4 km merge pe jos, face gimnastica..si daca-i zici ca-i batrana..iuhhh! ca risti sa-tzi dea una... :)
Ce bucurie pe ei sa va vada pe amandoi copiii...
Pacat ca nu vor sa vina la tine...ar vedea de calutzi cand ai veni tu la mine in Frantza...
Nu ma las...:) trebuie sa vii aici,sa stii ca daca-tzi lipseste...am si pe la mine iarba de taiat... :)

Eu am plecat din Ro in 1965 si dupa aceea unde naiba sa le scrii..ca riscau sa-i ia Securitatea la rost...
in corespondentza, am intrat acum catziva ani, dupa revolutzie...dar eu am pastrat statutul de refugiata politica pana la inceputul 2005, deci nu puteam merge in RO...
era o chestie de principii..Iliescu presedinte..eu l-am cunoscut in momente negre, studenta la Iasi si el secretar al Uniunii Tineretului Comunist la Iasi...
Daca asta vine din nou la putere...iarasi nu mai pun piciorul in RO...
#197631 (raspuns la: #197590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt mine,,, - de andra_sirotlic la: 30/08/2007 19:16:22
(la: Despre parinti...)
parintii mei,,,sunt cei mai buni,intelegatori,rabdatori oameni de pe acest pamant.ei sun echilibrul meu...ma pot baza oricand pe ajutorul lor,,,sunt cei mai buni prieteni ai mei.
parintii sunt totul pt mine!
intotdeauna imi zic:"lasa mama sa fi tu sanatoasa ca de restul are Dumnezeu grija!"
ii respect si ii iubesc enorm!
continuarea II - Prietenii - de cosmacpan la: 20/11/2008 06:20:23
(la: M-am hotarit sa devin prost )

Prietenii

“Prietenii lui — Ganja, Charlotte, Aslee şi Rodolphe — au venit să-l viziteze. Ganja, un fost codiscipol de la facultatea de biologie, omul cel mai destins din lume, bunătatea întruchipată, avea obiceiul să-l îmbărbăteze pe Antoine pregătindu-i ceaiuri din plante medicinale extraordinare care le înveseleau serile. Jucau şah de mai multe ori pe săptămînă, sus pe observatorul de la Sorbona, si hoinăreau pe străzi sporovăind. Antoine n-avea idee ce meserie are Ganja, iar acesta era foarte misterios în privinţa asta, dar avea destul de mulţi bani si prin urmare de multe ori el lua nota de plată. Traducătoare la o editură, Charlotte era o fostă vecină a lui Antoine. Marele ei vis era să aibă un copil, dar fiind lesbiană nu dorea cîtuşi de puţin să reuşească pe căi naturale. De aceea, cu regularitate, datorită complicităţii prietenei ei care era medic, se ducea la inseminare. Pentru a-şi spori şansele, după fiecare inseminare, Antoine o însoţea la tîrgul de la Trone sau la orice serbare cîmpenească şi, după-amieze întregi, se dădeau în roata mare. Nu era o tehnică foarte ştiinţifică, dar Charlotte credea că forţa centrifugă a acestor maşinării putea să propulseze acolo unde trebuie spermatozoizii recalcitranţi. Rodolphe, un coleg de facultate, era indispensabilul opozant. Era cu doi ani mai mare ca Antoine, şi ţinea un curs de filozofie intitulat „Kant sau domnia absolutei gîndiri". Pur produs al sistemului de învăţămînt, Rodolphe putea spera să obţină un post de conferenţiar peste doi ani, să ajungă profesor universitar peste şapte ani şi să moară complet uitat peste şaizeci de ani, lăsînd o operă care va influenţa generaţii de termite. Punctul lor comun, ceea ce îi apropia pe Antoine şi pe Rodolphe, era că nu cădeau niciodată de acord în nici o privinţă. Ultima lor dispută fusese pe tema gîndirii, Rodolphe afirmînd, ca un bun filozof, că produce acte de gîndire pură prin simpla funcţionare a voinţei lui atotputernice şi a perfectului său liber arbitru. Antoine îl luase peste picior, amintindu-i de contingenţe şi de multiplele determinisme care apasă asupra fiinţelor umane. Dar Rodolphe nu părea a crede că un profesor de filozofie este atins de aceeaşi ploaie ca un muritor de rînd. Pe scurt, Antoine era dilema, Rodolphe certitudinea, şi putem spune că fiecare îşi exagera înclinaţia în felul lui. în fine, Aslee era cel mai bun prieten al lui Antoine, dar vom vorbi despre el mai fîrziu.”

„Te-nşeli: nimic nu e mai greu decît să te autosuprimi. E mai uşor să iei bacul, concursul de inspector de poliţie sau diploma în litere, decît să te sinucizi. Rata de reuşită e sub opt la sută.”

„Atunci femeia îi povesti lui Antoine că descoperise pe panoul de afişaj al asociaţiilor din primăria arondismentului al XVIII-lea, printre cursurile de yoga şi de olărit, un curs de sinucidere. Antoine, care n-avea pic de experienţă în acest domeniu şi nu voia să piardă ani preţioşi de moarte încercînd fără succes să se omoare, o ascultă cu atenţie pe vecina lui de cameră. Aceasta îi expuse planul ei: de-ndată ce se va reface, se va prezenta la acest curs şi, cu asiduitate, va învăţa să se sinucidă corect. Îi dictă lui Antoine numărul de telefon pentru curs.“

“De fapt, sînt atît de puţin dotat pentru a trăi, încît poate că mă voi realiza prin moarte. Am fără îndoială mai multe aptitudini să fiu mort decît viu.”

„Societatea hotărăşte astfel data morţii noastre prin calitatea alimentaţiei, periculozitatea ambientului cotidian, a condiţiilor noastre de muncă şi de viaţă.”

“Dacă vă aflaţi aici este pentru că, şi voi, aveţi fără îndoială cancere organice sau cancere la suflet, tumori sentimentale, leucemii amoroase si metastaze sociale care vă rod. Şi ele sînt cele care ne dictează opţiunea, cu mult înainte de orice idee măreaţă despre libertatea noastră. Să fim sinceri: dacă am fi sănătoşi, dacă am fi iubiţi aşa cum merităm, luaţi în seamă, cu un loc bun la soare, în societate, sînt sigură că această sală ar fi goală.”
Zile proaste.. - de papadie67 la: 30/09/2003 01:27:34
(la: Viata gay romaneasca)
..-avem cu to(n)tii.

Oarecum atins de grija-ti parinteasca pentru mine ( apropos...ai copii?), ma-ntorc - chiar si cu spatele - ca sa reiterez ce-am zis, si ca din nou sa zic ceeea ce-am zis mai deunazi, si-apoi de voi gasi fasole, multa, in ea s-o las, de tot si pt totdeauna:

-am un baiat
-de poponari mi-e mila, si-i tolerez ( e treaba lor), atata timp cat nu devin activi in a trezi-n baiatul meu un OBICEI pe care-l dezaprob.
-nu-mi pasa cum, de ce si cand au capatat ei acest obicei. Nu sunt Atlas, nu pot purta pe umeri problemele intregii omeniri. Cu greu, cu ale mele ma confrunt.
- nu stiu daca al meu baiat, adolescent in care alchimia sexuala-i doar o plastelina moale, va sti sa spuna astazi "da" sau "nu"...depinde de-unde vine, cred..
-nu stiu daca eu asi fi incercat vre-un drog (alcool, tutun, etc) la varsta lui de azi, dar cred ca da, dac-un prieten bun mi l-ar fi oferit. Probabil c-asi fi incercat orice, daca venea de la cineva in care-aveam incredere, atunci. Iar astazi presupun ca i-asi fi injurat pe cei ce m-au lasat sa-ncerc, atunci.
Cine are argumente impotriva afirmatiei ca:
nu te nasti homosexual, ci esti influentat in a deveni asa ceva, sa-si etaleze, totusi, argumentele, raspunzandu-mi, de ex. la comentariile de mult postate...ori daca nu, pai batem apa-n piua.

Bottom-line:
1. consider ca nu-i bine sa fii homosexual. De-aceea, copiii mei nu mi-ar placea sa fie homosexuali. ok?
2. consider ca dac-ai devenit asa ceva, nu esti decat o victima. Imi pare rau, be happy...whatever!...just stay away!
3. te tolerez, daca ma tolerezi. Nu intru-n viata ta, dar stai departe de a mea si de-a lor mei.
4. daca nu stai departe, consider c-am dreptate sa-mi apar ideile. Incearca sa-mi atingi baiatul in "acel sens" si-am sa-ti iau gatul. Punct. Atinge-i pe-altii ce-s ca tine...e ok! Pe unde vreti, dar eu sa nu va vad, eu si copiii mei. Nu-n locuri publice. Sunt publice, deci publicu' decide, nu? Democratie? Un Referendum!
5. superbe metafore, moralizatoare si stangace copii dupa nis'caiva sugative uitate de EU pe la Bucale', valabile azi, pagane si stupide ieri si poate maine, "treziri" recente (si in fasha moarte) la VIATA!
Chiar si pt. ei, da' bune la export cu sila.
Sa fim seriosi si sa-ncercam distinctia sa o facem intre Intolerante.
Avem si noi din ele ( Oh, si cate!), dar sunt deosebite intre ele, ca urmari pe termen lung! Caci una-i sa incurci culorile, si-alta gaurile. Si iarasi una-i sa-ncurci interesul de moment si alta-i ce-i poti spune mamei despre viata ta, pe patul ei de moarte...Nu?
6. stiu sa tolerez, desi n-ai zice, poate! Toleranta...o'ntreaga philosophie, bre...ma rog...passons, dar totusi, Toleranta: imens de necesar subiect. Aparte, cred.

Ci una peste alta, nu e prea greu cu un Dogmatic, ci-mi facu' placere! Chiar si cu unul ce, desi nu se explica, la ale altora-ntrebari evita/uita sa raspunda, pe cand acuza papadii ca n-au raspuns. La ce-ntrebari, legate de Subiect?

Sa dai in Papadie, e usor, da' tre' sa stii intai sa fii dibaci cu Vantu'!
Cu scuze pentru-asa de zero-unu rupere de nori, din partea-mi.
#548 (raspuns la: #531) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...