comentarii

scrisori de dragoste celebre


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Cele mai frumoase mailuri/sms-uri de dragoste... - de ssider2k la: 12/07/2004 23:30:45
(la: De Dragoste)
Mai intereseaza pe cineva scrisorile? O declaratie... da ... te ajuta in unele situatii, dar chestia cu scrisorile cica e cam depasita [desi mie imi plac scrisorile de dragoste]. adica in momentu cand cineva isi face timp sati scrie o scrisoare [si sa mai stea si la posta pentru un timbru (...oribil...)] atunci acea persoana chiar simte ceva pentru tine... :) Dar unele persoane nu vad asa treaba, si te considera "zgarcit" sau "speriat" de o discutie directa...

..: Nu subestima prostia in grupuri mari de oameni :..
biscuiti - de Belle la: 13/07/2004 03:57:36
(la: De Dragoste)
cred ca sheherezada se referea la altceva.

uite de exemplu, daca as avea aceasta carte "Scrisorile de dragoste ale lui Napoleon către Joséphine" de Chantal de Tourtier-Bonazzi, as cita din ea daca nu as fi dispusa sa public declaratii personale

si eu prefer sa citesc ceva frumos decat anumite subiecte (nu vreau sa le-arat cu degetul)

bella

I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17734 (raspuns la: #17700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ns - de Belle la: 18/07/2004 14:42:52
(la: LORELEI)
una din cele mai frumoase scrisori de dragoste din romanul al carui nume l-ai ales ca subiect
defapt exista un subiect pe sit despre scrisori de dragoste, ai fi putut sa adaugi textul si acolo :)

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Si eu zic ca exista iubire ad - de mya la: 20/11/2004 23:09:30
(la: Iubirea adevarata exista, nu cautam noi prea bine...)
Si eu zic ca exista iubire adevarata. Poti sa publici ce poftesti aici, da' vin si te intreb...nu pierzi ceva, daca publici aici cele mai intime scrisori de dragoste de la persoana iubita? Cu ce te incalzeste faptul ca iti vor citi scrisorile mii de oameni necunoscuti?

Te cred pe cuvant ca exista iubire (precum zici), eu personal, nu tin neaparat sa citesc "dovezile' tale. Nu stiu de ce...dar nu-mi vine sa citesc chestii intime, personale. Am o retinere asa...ma mir mereu cum oamenii pot sa-si faca publice scrisorile sau convorbirile sau starile intime si personale.

Poti insa sa faci ce-ti dicteaza inima, fireste. Tu alegi. Imi cer scuze daca te-am inoportunat in vreun fel.
ender stie! - de kedi la: 01/11/2005 20:12:26
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
Ender are mare dreptate, aproape toti am trecut prin asa ceva, iar cei care n-au avut sansa sa treaca sunt in pierdere.

Si mie mi se pare prea dur indemnul la 'pus burta pe carte'. In fond baiatul a pus la bataie aici, pe site, o parte din sufletul lui... "distrus", fapt mai important decat cateva greseli gramaticale. (intre noi fie vorba scapa si celor cu bagaje grele de 'carte').

Am o singura chestie de obiectat: nu cred ca marile iubiri se traiesc mai tarziu, cu timpul, e altceva poate, dar intensitatea poate fi la fel sau poate chiar mai mare in adolescenta, de-aia e si cumplit de greu sa dai sfaturi pe tema asta unui copil/adolescent. Cel mai usor e intr-adevar sa-l trimiti la lectii si sa-i spui ca la aia ar trebui sa-i stea mintea.
Sfatul meu: asculta ce zice ender, imi aduc aminte cum gandeam la varsta aia si el chiar 'cunoaste'. Nu insista, fetele de varsta ta plac baietii greu de cucerit, poti chiar sa incerci sa pari distant... daca insemni ceva pentru ea o sa-ti dea de inteles la momentul potrivit.
Absolut interzis: nu-i scrie biletele sau scrisorele de dragoste! :))

Referitor la greselile gramaticale, ele sunt intr-adevar, tu nu trebuie sa te consideri prost si nici sa te sperii... nu-i mare filozofie cu regulile astea, sunt sigura ca esti istet si daca acorzi 1/2 h pe zi studiului pe tema asta si mai citesti si cateva cartulii, in foarte scurt timp o sa le fluieri!


Prea micutza!...spre mai mare!! - de JustMe2006 la: 29/03/2006 18:52:03
(la: viata pur si aimplu)
Acum 10-20 ani?Acum doar 10 ani cred ca ma tineam de mana cu baietii in drum spre scoala,primeam scrisori de dragoste si intindeam obrazul spre a fi sarutata de un pici mai tupeist.Drumul parcurs de atunci si pana acum e destul de mare...si plin de suferinte,dar si de bucurii, nebunii, prietenii.Foarte frumos...Da,a fost foarte frumos...nu mai e!Am terminat facultatea anul trecut si de atunci s-au schimbat atat de multe!Parca am plutit intr-un nor pana acum.Cata naivitate, cate copilarii,iar acum atata seriozitate,ambitie,concurenta,egoism,rautate!Nu am stiut de ele insa acum le-am simtit din plin.Peste 10-20 ani?Nu stiu..Nu stiu nici maine ce o sa se intample...Sunt atat de trista..Nu caut compatimire ci pur si simplu simteam nevoia sa scriu asta.Incerc sa infrunt cum pot situatia...sper sa fiu tare, ca asa trebuie.Sper....
NUUUUUUUUUUUUUU - de For ever la: 23/07/2006 00:27:10
(la: ce parere aveti despre sexul la 15 ani ? (fata avand 15 ani))
Nu exista ideea daca e pregatita!!!Ce pregatire sa ai la 15 ani cand nici un deceniu nu ai de cand ai invatat sa citesti.Unde mai e copilaria,adolescenta frumoasa cu scrisori de dragoste lasate in banca?Acum ar trebui ca atunci cand unui baiat ii place o fata sa ii lase un prezervativ sub banca:)Ce atata educatie sexuala vor toti???De ce nu se gandesc la materiile de viitor,cele predate de profesori?Ar insemna ca o fata sa mearga la examenul de capacitate cu testul de sarcina in buzunar ,nu?Ce sa mai faca saracii parinti care muncesc pentru viitorul acestor tineri in cele mai josnice locuri de munca doar pt ca ei sa invete si sa realizeze ceva?A,tatal in santier sau mina,mama la chioscul de ziare si fata cu picioarele desfacute in loc de o culegere,asta aprobati?Ce ati simti ca parinte stiind ca fata de 15 ani e deja femeie?De ce ii incurajati?Au o viata pentru asta,dar nu si pentru alte lucruri folositoare sa le faca viata mai usoara.Da,sa faca educatie sexuala la o scoala speciala de fete dupa care sa li se dea o diploma de doctora vagabonta:)
hmmm... - de cica eu la: 15/02/2007 00:41:29
(la: Sfantul Valentin)
subiect uzat...si comentat d n ori intre multe pers....multe televiziuni..si bla bla blea-ul d fiinte ce ink-l mai comenteaza (inclusiv eu)...asa..parerea mea despre acest sf valentin al catolicilor...pai...imi aduc aminte ca prin cls a 5-6-a am avut d faqt un referat despre ziua indragostitlor...lucru care d-abia incepuse sa s comercializeze si sa s dezvlote d.p.d.v mass-media...asa..sa trecem peste...pai..nenea asta, valentin..a fost un om normal...care s-a declarat "preot" ca sa poata oficializa casatorii p ascuns la tinerii care nu prea aveau qm sa s cunune p vremea acea...(fusesi o perioada q persecutari..ceva d genu' nu mai-mi aduc aminte bn..si nici nu mai deschid google-ul aqm..prea multa lene)si pana la urma..intr-o seara l-a prins "securitatea" ( ;)) )..si l-au condamnat la moarte...si cat timp a fost inchis....pana s s indeplineasca sentinta...tinerii indrag si proaspetii casatoriti veneau la el q flori si scrisori d dragoste si s-au gandit ei sa-l numeasca sf valentin..ocrotitorul iubirii...si cam asa a ajuns el sa fie sfant..nu a fost canonizat ptr fapte miraculoase sau c mai jtim noi ca fac preotii....knd cred ei d cuviinta ca un ex-prot..calugarita, calugar a fost intradevar sfant ... asa ca..aqm deduceti voi c ati inteles..sper ca am spus cat d clar se poate:D....apropo....si dragobetele sunt sarbatorite aiurea...sau mai bn spus ar trebui sarbatorite.,.,,,k aqm sigur nu cred k stie mai nimeni p c data sunt (24 februarie ptr cei care nu stiu)...dar..iubirea este oriunde, oricand si oricum...;)...so...iubiti-va oricand..oricum si oriunde:)))
lalalilu - de Intruder la: 27/08/2007 22:49:50
(la: Mamei)
mie mi-a placut.
e o poezie care nu se preteaza impartita in strofe.

uite:

Esti tanara, mama,
ai mainile calde si primesti scrisori de dragoste.
Nu ma vrei, nu ma vrei, nu ma vrei, nu ma vrei pe mine
pui gol ce iti distruge visele si tineretea.
Nu ma vrei. Ai cosmaruri,
mama!
Mama, mi-e frica rau,
mi-e frica rau sa nu ma omori,
mi-e frica rau de pantecul tau,
de tine si de bocetul tau.
Dar unde sa fug sa ma intorc?
Acum, ca tot m-ai nascut,
am sa te fac sa plangi, mama mea,
am sa te fac sa te-ngrijorezi
sa crezi, sa te rogi pentru mine,
am sa te fac sa nu dormi noaptea.
Mama mea, am crescut
si o sa plec cat mai departe.
o sa-mi tai parul si o sa fug,
o sa plangi, o sa fii singura
o sa-ncepi sa crezi in Dumnezeu.
Azi m-am intors, mama.
Esti batrana, mama, dar ai tot mainile calde.
M-am intors sa-mi cer iertare si sa te iau in brate
si tu o sa ma primesti cu zambet si suflet deschis.
Azi, eu sunt Dumnezeu,
mama!
Mama, de-as fi stiut,
as fi fugit de la inceput,
sa nu ma fi iubit niciodat'.
Sa nu ma fi iubit, mama mea!
Astazi, Dumnezeul tau plange...


incearca sa progresezi, cred ca poti!
bitterdream - de om la: 10/09/2007 17:02:25
(la: Portrete cu putin mov)
referitor utube ... da, nu spune nimic, eu am inteles! :))

Inspirat de utube, cred ca ar trebui sa deschizi o noua confa numai scrisori de dragoste ... intr-o forma sau alta :))
#233661 (raspuns la: #233571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om - de Bitterdream la: 10/09/2007 17:15:42
(la: Portrete cu putin mov)
Ai grija ce ai inteles. Ca eu cred ca n-ai inteles bine, da' ne putem lamuri :))

Ideea cu confa numai scrisori de dragoste e super, din punctul meu de vedere, dar iti apartine.
Nu mi-a venit mie, deci nu o pot posta eu
(ma crezi prea curajoasa, domnule!).

Insa ar trebui sa o postezi tu si sa fie un loc, unde sa poata oamenii sa-si exprime iubirea. Indiferent fata de cine sau ce.

Pun pariu ca va iesi nemaivazut :)))))

(mi-e rau de ras, crede-ma, doar gandindu-ma ce pasiuni ar starni asa ceva)
#233666 (raspuns la: #233661) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bitterdream - de om la: 10/09/2007 17:23:43
(la: Portrete cu putin mov)
daca razi...inseamna ca am inteles :)))
Despre iubire...stii cum este..are nabadai...si pana la urma cine loveste iubeste...cel putin asa ma amagesc cand citesc pe unele :)))

Ideea cu confa numai scrisori de dragoste e super, din punctul meu de vedere, dar iti apartine.
Nu mi-a venit mie, deci nu o pot posta eu
(ma crezi prea curajoasa, domnule!). = curajoasa NU, inconstienta DA (ca sa intrii in ceea ce nici nu banuniesti ;)
#233669 (raspuns la: #233666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cioranisme - de Cezar Petrescu la: 22/01/2008 02:01:13
(la: S.O.S.)
Ultima mea carte pe care am incercat sa o citesc si sa o si termin cam de prin cls.a-IX-a,dar pe care nu o mai termin(pana la urma ma termina ea pe mine)este Tratat de descompunere de nea Cioran.Printre picaturi mai e si Biblia,Petre Tutea-orice,poti reciti Intunecare de Petrescu(na,si tu acum!),Scrisori de dragoste-Leonid Dimov....
*** - de maan la: 10/06/2008 12:59:03
(la: familiaritate)
ce-ai mah ... paranoia?

vorbeam de biletelele de pe frigider lasate de nevasta, de sms-uri, de scrisori de dragoste,de mesaje private pe forumuri, de emeiluri ... de-orice vorba tiparita.

am alergie (concret, fizic) la desertarea mesajelor particulare, aici sau oriunde in alta parte...fara acceptul destinatarului/expeditorului (macar)mesajele de aici apartin cafegiilor...mesajele din e-mail apartin familiei, prietenilor, cunostintelor...de ce intrebi? :)

pentru ca eu cred ca de-ndata ce-am primit mesajul, continutul lui imi apartine.
si pot sa fac ce vreau cu el.
ce vreau, adica tot ce-mi permit educatia, morala, blabla...

#316866 (raspuns la: #316862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de Intruder la: 10/06/2008 13:30:26
(la: familiaritate)
nu-s paranoic dar asa se vede din partea aia. :)))
credeam ca zici de mesajele online, na!
acasa nu agatam bilete pe frigider ca se supara gainile si cocosul...avem 12 gainuse si un cocos, prinse cu magnet...is faine, daca le zici kitsch-uri, te uomor!
le punem pe un panou de pluta, unele le pastreaza nevasta-mea...alea mai funny, scrise de mine...sau mai albastre.
SMS-urile le sterg rar, de lene.
am cateva in memoria telefonului, pe care nu le sterg niciodata...si nu le-as publica nici platit. :))
scrisori de dragoste...le-am citit pe-ale parintilor mei (mi-au dat voie)...si am simtit un oarecare disconfort.

pentru ca eu cred ca de-ndata ce-am primit mesajul, continutul lui imi apartine.
si pot sa fac ce vreau cu el.
ce vreau, adica tot ce-mi permit educatia, morala, blabla...


exact, subscriu! (inclusiv partea cu blabla-ul)
#316875 (raspuns la: #316866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
juli - de munteanu rodica la: 04/10/2009 10:15:01
(la: Trancaneala 11)
nu sunt o sentimentala sau nostalgica dar azi parca este o zi cu iz special.
Mi-am adus aminte si de citeva rinduri primite pe mail cu ceva timp
în urma.sper să nu mă beştelească nimeni ca le pun si aici



" 1. ADUSI DE BARZA.

N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi..
Am trait.
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem.
Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"...
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu'
Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"


Jucam "Tara, tara , vrem ostasi", "Flori, fete sau baieti" si de-a "v-ati-ascunselea".
Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

2. RATIA DE FERICIRE.

Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite.
Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi.
Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de
canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet.
Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in
frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire.
Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

3. DESENE..

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete.
Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii
cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano "
Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas " si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa".
Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ".

Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz...

4. MAJORATE.

N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste".
Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii ".
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct,
Primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream
prietenia.
Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de
poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de
mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol.
Singura casa de moda renumita era solarul de la mare,
unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de
strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking.
Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.
Eram misto si faini, niciodata cool.





Noi n-am trait mai bine sau mai rau,
Am trait!


#487318 (raspuns la: #487316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de INSULA ALTUIA la: 28/10/2009 13:57:49
(la: Dar...)
mie-mi spui?

deh.... mai dai o pinza de paienjen deoparte,vezi raze de soare care intra incet prin ochiurile din pod,un tablou sau poze scorojite....scrisori de dragoste legate frumos cu panglica roz...stiu cum e...fain de tot:)
#494480 (raspuns la: #494478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
atunci - de tuxedo la: 30/12/2009 10:38:39 Modificat la: 30/12/2009 10:39:45
(la: mi-e dor)
in regula. Oricum nu as putea/vrea sa fac aprecieri asupra celui care scrie textul necunoscand persoanele. cata vreme un text este postat imi pare firesc sa fie si comentat intr-un fel sau altul. Am citit ce ai scris si pana in prezent cred ca am gasit doar vreo 2-3 poezii care mi-au "spus" ceva. E adevarat ca este o chestiune de gust dar mai este , cred eu, si o chestiune de imagine, de impact pe care un text il poate sau nu avea. Imi pare ca textele tale (nu toate, dupa cum spuneam, dar majoritatea) au o dulceatza excesiva si un soi de liniaritate care la un moment dat nu mai spun nimic. Nu am vazut asocieri inedite, sunt repetitive, par mult prea explicit biografice, s-ar preta in tranformarea cu succes in scrisori de dragoste private sau jurnal, fie si versificat. e ca si cum as vedea randuri intregi nu de text ci de fondante roz, care in ciuda candorii, dulcetii si moliciunii lor la un moment dat sunt mult prea mult pentru un "stomac".

Stiu ca toti cei care stam pe aici de mai multa sau mai putina vreme tinem mai mult sau mai putin la textele afisate si presupunem ca vor exista varii genuri de comentarii referitoare la ele.
Nu am comentat in general textele postate de tine tocmai pentru ca, dupa cum ele imi par liniare, pleonastice in idee si exprimare etc, si comentariile mele, spunand de fiecare data acelasi lucru ar fi intrat pe aceeasi linie. Asadar nu gust si nu consider a fi scriere de calitate manifestarile mult prea directe, nefiltrate/efuziunile sentimentale fie ele versificate sau nu. O f mare parte din majoritatea scrierilor desigur isi are etiologia, radacina in personal. Insa trebuie o filtrare, o bibilire, o incercare macar de dragul sentimentului care se vrea expus, de evitare a locurilor comune, a a...banalului, a dulcegariei sau a lamentatiei. oricata sensibilitate sau gingasie s-ar ascunde in autorul concret.



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...