comentarii

scrisori de prietenie


Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
asta e! - de Mariana Ignatov la: 01/12/2004 16:36:17
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
cand am citit textul conferintei mi-a fost putin rusine. am stat 14 ani in Romania si dupa 5 ani de cand nu am mai folosit lb. romana(mai ales la scris) deja am uitat multe lucruri. uneori cand scriu scrisori la prieteni imi vin multe dubii, nu stiu daca se folosete sau nu "-", nu stiu daca verbul e conjugat corect....ecc,ecc. si imi pare rau caci totusi lb romana e lb mea si nu vreau sa o uit. cand am descoperit site-ul acesta mi-am zis wow! asa am posibilitatea sa ma mai exersez putin... :))
cu stima, si mii de multumiri pt cine a avut idea site-ului.

"Errare è umano, perseverare è diabolico."
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scrisorile - de TeodoraPA la: 06/04/2005 13:30:26
(la: au murit scrisorile?)
Eu am scris zilele trecute o scrisoare scrisoare, de pix, unei prietene, si am descoperit ce mare bucurie imi aduce. E o placere. Merita si efortul de a merge pana la posta, si timbrul, si orice... Numai ca fac atat de rar lucrul acesta.
Si mai e o mare placere sa citesc scrisorile vechi, pastrate intr-un sertar de pe vremea cand nu aveam acces la net si nu se practicau mailurile. Sunt multe ganduri frumoase pastrate acolo, relatii vechi, sentimente, franturi de viata, pe care nu mi le-as aminti atat de bine, daca nu as putea citi acele scrisori...


Take heed when you think you stand, lest you fall.
Scrisori - de fefe la: 07/04/2005 01:32:47
(la: au murit scrisorile?)
Daca cineva din toata Cafeneaua a scris vreodata scrisori, eu cred ca as putea publica citeva volume cu toate scrisorile care le-am scris in toata viata mea. Stiu simtamintul, si pot spune ca a scrie un email este poate doar cu un pic mai putin personal decit a scrie o scrisoare de mina. Dar in acelasi timp viteza unui email nu se poate compara cu viteza unei scrisori. De multe ori scrii o scrisoare si pina ajunge la destinator tot ce ai scris poate ca nu se mai aplica chiar asa. In schimb prin email poti primi raspuns tuturor intrebarilor tale in timp viu, binenteles daca cel care ii este destinat iti raspunde inapoi in aceeasi zi. Apreciez enorm de mult faptul ca in vremea aceasta cind toti incepem sa ne schimbam adresele de rezidenta mai des decit faceau parintii nostri, adresa de email poate ramine aceeasi, deci sintem de gasit. Tocmai zilele astea am dat peste o veche prietena caruia i-am pierdut urma. Sint sigura ca a apreciat emailul de la mine tot la fel de mult cum aprecia pe vremuri scrisorile scrise de mina. La urma urmei continutul conteaza cel mai mult. Este o arta in a scrie scrisori de mina, si nu toti stiu sa o practice cu aceeasi maestrie. Tin minte cind scriam scrisori iubitului meu, cautam sa gasesc hirtia cea mai fina posibila, ornamentata exact cu modelele care imi placeau mie cel mai mult, o parfumam, si foloseam cea mai perfecta caligrafie. Tot procesul era ca o productie a celei mai importante capodopere. Dar pina la urma cuvintele erau cele care iti lasau impresiile cele mai adinci. Ah, si inca un lucru. Eu cred ca de cind cu internetul, oamenii scriu mult mai mult decit scriau pe vremuri.
Scrisorile - de Tofan Ana Isabella la: 07/04/2005 19:07:06
(la: au murit scrisorile?)
Si eu imi aduc aminte cand scriam scrisori rudelor din alta localitate,prietenilor din strainatate si credti-ma nu erau scurte de loc .Imi placea mult sa scriu scrisori.Insa de m-am facut mai comoda de cand cu maillul.
#42430 (raspuns la: #42155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar daca vorbesc cu prieten - de Honey in the Sunshine la: 08/04/2005 00:51:40
(la: au murit scrisorile?)
Chiar daca vorbesc cu prietenii mei mereu pe net cel putin o data pe luna le trimit cate o scrisoare.E si o pasiune..Mereu imi cumpar hartie si plicuri cat mai frumoase si scriu exclusiv cu stiloul cu cea mai buna caligrafie de care sunt in stare.:)
Mailuri-scrisori sunt doua chestii total diferite, pentru mine una nu o anuleaza pe cealalta.

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
Am avut o foarte buna prieten - de irma la: 26/05/2005 14:21:23
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Am avut o foarte buna prietena in copilarie. Cat de buna? Pot sa va spun ca eram nedespartite. Inca din liceu (cu toate ca eram la acelasi liceu) relatiile au inceput sa se raceasca incet-incet. Nu ne-am certat, doar fiecare dintre noi incepuse sa aiba alte interese, alti prieteni. Anii au trecut si nu mai stiam nimic de ea, dar nici nu ma interesa prea mult. Dupa ceva timp am aflat ca s-a mutat din orasul nostru. Abia atunci mi-am dat seama cat de mult imi lipsise in toti acesti ani. Am inceput sa ma gandesc tot mai des la ea, cand eram suparata ma sfatuiam cu ea (imaginar). Pana cand, nu stiu cum, ea m-a gasit si legatura noastra s-a refacut. Comunicam, la inceput prin scrisori, apoi prin e-mail-uri. Dupa inca vreo trei ani de corespodenta ne-am si intalnit. Dar, surprinzator eram tare stanjenite amandoua. Parca eram doua straine. Intre timp ea a plecat din tara, ne trimitem in continuare e-mail-uri (din ce in ce mai rar), dar nu ma pot impiedica sa nu simt o parere de rau pentru instrainarea dintre noi.
Dar cine stie...poate intr-o zi...
prieteniile pe net sunt un su - de anisia la: 10/12/2005 12:18:42
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
prieteniile pe net sunt un substitut ... viata adevarata e dincolo de monitor ... - uite o vorba inteleapta, adica mai multe vorbe intelepte!
net-ul a inlocuit scrisorile. byte-ul a inlocuit postasul de odinioara si chiar porumbelul calator. dar asta nu inseamna ca o prietenie pe net poate inlocui ceea ce o prietenie in real ne poate oferi...
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#94251 (raspuns la: #94199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anghila nu-i tipar, prieteni - de sanjuro la: 24/10/2003 07:53:47
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Anghila se inmulteste in marea Sargaselor, iar puietul eclozat porneste la drum, raspandindu-se prin estuare, si urca in sus, pe fluvii. Se prinde rar la undita. Eu n-am prins, dar am un prieten care a prins una de 2 kg anul trecut, la Dunare.
Aal in lb. olandeza, constituie o delicatesa cand e afumata. Am mancat la Yerseke, un sat de pescari. Cam scumpa ce-i drept, si nu era mai groasa ca un carnat. Pentru cunoscatori, am asezonat-o cu o halba de bere "Dobel Palm", (belgiana) care a facut toti banii.

sanjuro
#2076 (raspuns la: #2060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36
(la: Prietenia si prietenii)

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...
prietenia - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:11:30
(la: Prietenia si prietenii)
Adevarata prietenie nu are granite de timp si spatiu.
Cata
prietenie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 05:47:41
(la: Prietenia si prietenii)
Am descoperit un lucru minunat.
O prietenie adevarata.
Sa va spun de ce:
L-am sunat pe Cosmin pentru a-l invita in mijlocul nostru.
El imi raspunde ca nu are calculator acasa.
Ii spun: te ajuta Laura.
La care el raspunde: Care Laura - nu stiu cine este Laura?!

Nu-i asa ca prietenia e frumoasa??

Multumim Laura. Esti un prieten minunat.

Cata
Solidaritate, prietenie..... - de Ulise la: 18/11/2003 16:12:00
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"Nu stiu cum si-au pastart altii integritatea sub comunism, dar eu m-am slavat prin prieteni . In ciuda constarngerilor sociale care decurgeau firsc din statutul meu de sclav salariat, pe care il imparteam cu orice alt cetatean, a existat un spatiu privat al libertatii, in care s-a desfasurat adevarata noastra viata. Acesta e paradoxul formarii noastre sub comunism: o mizerabila constrangere sociala, combinata cu o supraveghere politieneasca perpetua si omniprezenta s-au impletit miraculos, in cerurile de prieteni care nu au fost infectate de delatori, cu o libertate personala extraordinara. Departe de institutii si maestrii, educatia generatie mele s-a facut prin carti si in conversatii, in atmosfera exaltata si binecuvantata a prieteniei indragostite."

H.-R. PATAPIEVICI
Solidaritate, prietenie.... - de (anonim) la: 19/11/2003 11:01:06
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Libertatea "intre prieteni" de care vorbesti impreuna cu atmosfera discutiilor pe teme nu prea agreate de regim, intr-un cadru care implicit devenea conspirativ, dadea tuturor impulsul de a nu se lasa constransi, de a afla tot ce se stia ca nu trebuie aflat. Poate ca o parte din ceea ce scriu vine dintr-o inevitabila nostalgie a "zapezilor de alta data" dar dupa '89 aceasta libertate a fost ucisa de cealalta libertate. Cele doua libertati s-au gasit o perioada intr-o incompatibilitate absoluta iar apoi pe cea moarta ,careia nu i-am dat atentie la timpul potrivit, nu o mai putem invia si asta doare. Se pare ca exista un pret universal si constant pe care orice om trebuie sa-l plateasca pe parcursul vietii sale si de aici tot ce decurge. Asta este ceea ce regret din perioada lui Ceausescu. Partea proasta este ca locul "revoltei intelectual-conspirative" din era comunista l-a luat "sila pseudodemocratiei de talcioc"
Ioan M.
#4735 (raspuns la: #4649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu greu sa-ti faci un prieten - de karina la: 20/11/2003 15:25:05
(la: Prietenia in zilele noastre)
Eu greu sa-ti faci un prieten.E la fel de dificil ca atunci cand iti cauti jumatatea.
Se vehiculeaza mult termeni ca loialitate,datorie,ajutor neconditionat...Cerem ajutor neconditionat.De la celalalt.Intr-o zi ne vine si noua randul.Sa dam.Sa ajutam.De ce o facem?Pentru ca si noi am fost ajutati.Nu e oare un schimb?Nu are si prietenia ceva mercantil in ea?Pentru ca unul care a ajutat,neconditionat cum spune(asta pentru ca nu a cerut imediat ceva in schimb,o plata pentru ajutorul oferit)in momentul in care va fi la nevoie,va pretinde,invariabil ajutor.Si daca acest ajutor nu vine...Si atunci?Cum e cu ajutorul NECONDITIONAT?
De regula se intampla sa cerem mai mult decat noi insine am putea sa oferim.E o tendinta normala,omeneasca.Ne trebuie o viata ca sa ne cunoastem,sa aflam limitele putintei noastre...

Eu vad prietenia putin altfel.Ideea de ajutor o vad mai mult legata de cercul de relatii pe care orice persoana si-l creeaza, si-l cultiva.
Prieten este cel in fata caruia poti sa-ti deschizi sufletul cu toate bucuriile,angoasele,durerile,spaimele lui.Prieten este cel care stie sa te asculte,stie sa-ti vorbeasca.Prieten este cel care are puterea sa te degreveze de o parte din tine,care se bucura alaturi de tine,care sufera alaturi de tine.Prietenul este pentru suflet si lumea care se ascunde acolo.
prietenie.... - de sorin1975 la: 21/11/2003 01:52:49
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenia cred ca se bazeaza pe dragoste... daca nu-ti iubesti prietenul nu-i poti fi prieten... te poti numi oricum altfel dar nu prieten... poti ajuta pe cineva in nevoie dar nu inseamna ca-i esti prieten, poti sa nu tradezi pe cineva dar nu inseamna ca-i esti prieten... prietenia trebuie simtita, prietenia este ca o rugaciune... este ca o punte de legatura intre doi oameni...
prietenia - de (anonim) la: 21/11/2003 07:17:18
(la: Prietenia in zilele noastre)
UN MARE KK,ORNAMENTAT CU VORBE MARI ! Asta e prietenia oameni buni !
Puteti sa ma injurati, aruncati in mine cu tot ce vreti,pot sa duc, descarcati-va, nu puteti sa ma convingeti ca nu am dreptate,puneti in fata celui care il considerati prieten, o situatie delicata in care ii cereti ... VAX ! PROBABIL VOI AVETI PRIETENI ADEVARATI eu nu ! va doresc sa nu fiti dezamagiti niciodata.
prietenie - de Catalina Bader la: 22/11/2003 01:58:22
(la: Prietenia in zilele noastre)
prietenul la nevoie se cunoaste
eu sunt fericita: am patru prieteni adevarati
prietenie: sa poti sa gandesti pentru el mai mult decat pentru tine
da mai mult, vei primi mai mult
#4885 (raspuns la: #4864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"prietenie: sa poti sa gandes - de karina la: 23/11/2003 14:05:12
(la: Prietenia in zilele noastre)
"prietenie: sa poti sa gandesti pentru el mai mult decat pentru tine
da mai mult, vei primi mai mult"

vei primi mai mult...deci pana la urma tot la tine te gandesti,in sensul ca ca daca dai mai mult,o faci pentru a primi mai mult...cam asta ar fi concluzia.
dar de ce trebuie sa ne gandim la o prietenie in termeni de a da pentru a primi?de asta dam?pentru a primi?se poate sa vrem sa dam fara sa ne gandim la recompensa?de ce ne gandim invariabil la acest "a primi"?asta este de esenta prieteniei?
#5074 (raspuns la: #4885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de roko la: 30/11/2003 16:12:23
(la: Prietenia in zilele noastre)
Asta o faci cu rudele, prietenii ii alegi.
#5549 (raspuns la: #5139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Hei, cum stai la mate? Testeaza-te online!
Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...