comentarii

scrisori de sport


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Porsche / Auto sport - de (anonim) la: 04/09/2003 15:33:48
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
Nu inteleg foarte bine intrebarea din comentariul tau.
Ce e aia o masina sport ?
Ce se poate face cu un Porsche ?
Poate fi considerat sport conducerea unei masini ?

Mai intai o precizare: se scrie PORSCHE si nu Porche. Porsche este una dintre putinele masini cu adevarat "Sport" care se poate cumpara la mai putin de $150,000 USD.

http://www3.porsche.com/english/int/home.htm

Prima intrebare: o masina cu doua usi, sau pe care scrie sport sau GT nu este tot aia cu o masina sport. Am vazut Ford Fiesta GT Sport. Asta nu e o masina sport. O masina sport este o masina care poate sa treaca de 250 kmh fara sa sara de pe drum, si fara sa simti ca o sa se desprinda in bucati daca apesi acceleratia un milimetru mai mult. O masina sport nu inseamna o masina comoda, cu aer conditionat si CD player (pentru asta sint limuzinele). Inseamna o masina in care te urci ca sa o conduci si sa simti ca toti caii putere din motor te asculta, si ca masina reactioneaza la cea mai mica miscare din accelerator, frana sau volan. Nu in ultimul rand, din motive de securitate o masina de sport nu se conduce pe drumuri publice - ci pe o pista de curse.


A doua intrebare: daca n-ai stat niciodata la volanulul unui Porshe sa-l vezi cum merge, si cum reactioneaza cei approx 230-400 de cai putere (in functie de versiunea masinii) la comenzile tale, nu prea ai cum sa intelegi ce se poate face intr-un Porsche.

A treia intrebare: daca n-ai condus un Porsche (sau alta masina 'Sport') pe o pista de curse - la limita superioara a performantelor ei, acolo unde diferenta dintre 296.0 kmh si 296.5 kmh devine enorma, iar sutimea de secunda dureaza o eternitate, nu ai cum sa apreciezi ce este aia auto sport.

Asa ca daca vrei sa afli cu adevarat raspunsul, urca-te intr-un Porsche, invarte cheia in contact si calc-o. Dar nu pe drumurile publice, ca aia nu mai e sport ci nebunie. Ci pe o pista de curse. Cand ai sa vezi ca desi acceleratia este apasata la podea, vitezometrul se misca mai incet ca melcul, si ca-ti trebuie 15-20 de secunde sa creasca viteza cu 1 kmh, atunci ai sa stii raspunsurile la toate aceste intrebari.

Pentru alte precizari, nu ezita sa intrebi.
salutare florin de la ion florin Prof SPORT din pacate in RoMaNi - de (anonim) la: 17/12/2003 16:16:31
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
salut
sun prof de sport intrun club sportiv - ma ocup de atletism - si tare miar prinde bine o experienta ca a dumneavoastra sa invat mai intai engleza de pe orice cum ati invatato dumneavoastra de pe cutiile de cereale in supermarketul la care ati lucrat si dupa aia sa pot sa ajung un antrenor binenteles icepand cu asistent la un antrenor cu suflet pentru ARTA de a creste si descoperi talente sportive -
Pe aici eu glumesc cum de altfel glumeste si un coleg de al meu de la tenis ca el va ajunge la roland gaross cu un sportiv de la noi din oras dar este evident ca la conditiile mijloacelor de a face sport la noi in oras putin probabil sa ajungi la o asemenea performanta - eu cum ziceam glumesc dar intro zi as vrea ca gluma mea de a ajunge odata ca un elev de al meu sa ajunga sa vad mare pe o tabela a unei arene de ATLETISM scris RECORD MONDIAL- ( bine inteles dupa taiere rec. actuale care sunt facute cu chimicale cum toata viata are tendinta lumea asta sa devina)
Sau eu stiu, poate ca gluma me nu poate fi realizabila - sa pot eu oare sa mai plec din tara lui PAPURA ADRIA - VODA la 30 de ani ai mei - nu este prea tarziu?
Va rog frumos sa ma scuzati si cu comentariul meu prea lung si cu unele greseli de ortografie pe care sunt sigur le-am strecurat in comentariu
Cu stima - admiratie - si mult RESPECT
prof. antr. ION FLORIN Club sportiv scolar SLOBOZIA - IALOMITA sectia ATLETISM e-mail johnson_prof@yahoo.com
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sportul - de AlexM la: 24/08/2004 14:02:51
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
dada, sport daca nu zilnic cel putin la 2 zile odata si cand e loc si de 2 ori pe zi. Exercitiile sint in genere cunoscute, chiar daca nu sint facute in stilul indicat de specialisti. Un anume gen de flotari, un anume gen de genoflexiuni si desigur, mischat mult din bazin.

Nu e suficient?

cu stima,

AlexM
sportul si tele-sportul - de desdemona la: 24/08/2004 15:05:43
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
Cand nu mi-e lene (care din pacate mi-e destul de des) ma duc sa innot. Din pacate inotul presupune udarea parului (si cum am o gramada din asta insa prea putina rabdare) mi-e greu cu uscatul. Si imi lipseste un companion care sa ma incurajeze cu prezenta lui/ei. Sotul meu e un fel de pisoi de rasa si refuza categoric sa intre in apa mai adanca decat cada din baie. Altfel (in saptamanile eroice) ma duc de doua-trei ori la bazin, de fiecare data stau cam o ora jumate. Adica nu stau, inot :)
Anii trecuti am facut dans sportiv doua ore pe saptamana (nimica toata) dar a fost tare bine. In 'tinerete' am incercat de toate: balet, judo, aikido, taekwando, jogging (dar cu greu fiindca nu-mi place sa alerg). In anii cand am fost la universitate in Anglia am incercat aerobic, yoga squash si fotbal in sala, si mai ales sala de fitness cu aparate. De anul trecut incoace m-am lenevit foarte mult, mai ales fiindca n-am prieteni cu care sa ma duc la sport, si imi gasesc usor scuze ca sa nu ma duc cand sunt singura. Am o minge mare de gym (65 cm diametru) dar in ultima vreme sta cam mult pe dulap.
Televizorul incerc sa il evit cat de mult pot, fiindca ma face sa pierd vremea, dar imi place sa privesc dans sportiv, patinaj, gimnastica. Fotbalul, handbalul, si sporturile de echipa ma dispera (n-am rabdare sa urmaresc ce se intampla).
De fapt sportul meu preferat e plimbarea prin natura (mai ales pe la munte daca am ocazia, pe poteci cu radacini si pietre, si cand mai si urca e chiar un sport extrem). Am 28 de ani. Dar tu ?
Mai sunt si alte sporturi (neomologate): calcatul, aspiratul, invartitul clatitelor, si am fost surprinsa sa fac febra musculara de la acestea.
Cat despre sportul cu care se lauda AlexM eu nu il consider sport, e o placere ;). Ca si mancatul clatitelor, odata ce-au fost invartite de altii.
Eu fac sport intre 3 si 4 ore - de mya la: 24/08/2004 22:09:22
(la: Faceti sport? Ce si cat?)
Eu fac sport intre 3 si 4 ore pe saptamana. Ma straduiesc sa fac zilnic, seara de regula. O seara trag de fiare, alta fac pe bicicleta ergonomica. Uneori nu am élan absolut deloc si totusi dupa ce incep (cu forta!) incep sa ma relaxez din ce in ce mai mult. Dupa…ma simt foarte bine.

Am facut mult sport in copilarie si adolescenta si mi-a ramas chestia asta ca o placere, pasiune chiar. Am 34 de ani, 35 in curand.

Imi mai plac mult tenisul, patinajul pe gheata, gimnastica, innotul si basket-ul. Le practic ocazional, prefer sa le urmaresc mai degraba ca (tele)spectatoare.

Tocmai am citit pe Internet un articol interesant in “Formula As”- exact pe tema asta.
Fefe, Fa putin sport dupa- - de mya la: 24/01/2005 19:27:02
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefe,

Fa putin sport dupa-amiezele, iesi la aer, la o plimbare mica, ceva. Alearga in jurul casei, ceva de genul asta. O sa ziceti ca iar vin cu sportul..uf. Da' e recomandat la insomnii, serios vorbesc. Miscarea aerobica (adica nu cu greutati) e foarte buna pentru cap si contra stres. Dupa aia faci un dus si bei un ceai de plante cu miere (nu ceai verde si nici negru fiindca sunt excitante). Cel mai bun e ceaiul de anason da' nu stiu cum se zice in engleza :((.

Alta chestie: nu manca nimic greu seara, condimentat, prajit, cu grasime, nici dulciuri. Manaca ceva mai lejer, o salata, niste fructe, o omleta fara galbenusuri facuta in putin ulei de masline etc. Si nu te uita la televizor inainte de culcare, citeste ceva linistitor (nu romane de actiune) si asculta niste muzica in surdina (da' nu Judas Priest ;-)).

Eventual fa o baie in cada cateva seri la rand, cu saruri si arome de brad/levantica/busuioc...ce vrei tu. Eu imi trantesc niste frunze de busuioc in cada si citesc :)))...asa, cam cate o ora.

Daca incerci toate astea timp de o saptamana si nu ai somn mai linistit dupa, e nasol. Fa o incercare! O saptamana... chiar ca nu e asa de greu.
#34388 (raspuns la: #34387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muzica - un sport - de nemo la: 04/04/2005 03:18:31
(la: muzica buna-definitie)
E greu de definit ceea ce este muzica. Nu tot ce are note este muzica. Niciodata nu mi-a placut Madona care face din muzica un sport. Spre deosebire de urmasele ei (Britney Spears... s.a) am reusit sa asociez muzica Madonei cu niste amintiri mai vechi si in felul asta muzica ei imi creeaza o anumita nostalgie.
Pacat ca nu exista niste reguli mai stricte pt tot ce se publica acum drept muzica.
Timpul este o proba pt orice, si pt muzica. Daca e de valoare, rezista.
Ceea ce nu reusesc sa inteleg - manelele: de unde cum si prin ce mecanisme misterioase a reusit "genul asta muzical" sa devina atat de ascultat si apreciat de majoritate?
Scrisorile - de TeodoraPA la: 06/04/2005 13:30:26
(la: au murit scrisorile?)
Eu am scris zilele trecute o scrisoare scrisoare, de pix, unei prietene, si am descoperit ce mare bucurie imi aduce. E o placere. Merita si efortul de a merge pana la posta, si timbrul, si orice... Numai ca fac atat de rar lucrul acesta.
Si mai e o mare placere sa citesc scrisorile vechi, pastrate intr-un sertar de pe vremea cand nu aveam acces la net si nu se practicau mailurile. Sunt multe ganduri frumoase pastrate acolo, relatii vechi, sentimente, franturi de viata, pe care nu mi le-as aminti atat de bine, daca nu as putea citi acele scrisori...


Take heed when you think you stand, lest you fall.
scrisorile nu vor muri niciodata - de (anonim) la: 06/04/2005 14:52:55
(la: au murit scrisorile?)
Savoarea si unicitatea unei scrisori nu vor putea fi inlocuite niciodata de un e-mail.O scrisoare ii va darui destinatarului o picatura din spiritul expeditorului.In plus,acesta din urma va putea reciti oricand randurile ce i-au fost candva destinate,poate cu alti ochi si dintr-o alta perspectiva.Deschizand iar si iar scrisoarea,el isi va aminti cu drag de cel care i-a scris odinioara.
Scrisori - de fefe la: 07/04/2005 01:32:47
(la: au murit scrisorile?)
Daca cineva din toata Cafeneaua a scris vreodata scrisori, eu cred ca as putea publica citeva volume cu toate scrisorile care le-am scris in toata viata mea. Stiu simtamintul, si pot spune ca a scrie un email este poate doar cu un pic mai putin personal decit a scrie o scrisoare de mina. Dar in acelasi timp viteza unui email nu se poate compara cu viteza unei scrisori. De multe ori scrii o scrisoare si pina ajunge la destinator tot ce ai scris poate ca nu se mai aplica chiar asa. In schimb prin email poti primi raspuns tuturor intrebarilor tale in timp viu, binenteles daca cel care ii este destinat iti raspunde inapoi in aceeasi zi. Apreciez enorm de mult faptul ca in vremea aceasta cind toti incepem sa ne schimbam adresele de rezidenta mai des decit faceau parintii nostri, adresa de email poate ramine aceeasi, deci sintem de gasit. Tocmai zilele astea am dat peste o veche prietena caruia i-am pierdut urma. Sint sigura ca a apreciat emailul de la mine tot la fel de mult cum aprecia pe vremuri scrisorile scrise de mina. La urma urmei continutul conteaza cel mai mult. Este o arta in a scrie scrisori de mina, si nu toti stiu sa o practice cu aceeasi maestrie. Tin minte cind scriam scrisori iubitului meu, cautam sa gasesc hirtia cea mai fina posibila, ornamentata exact cu modelele care imi placeau mie cel mai mult, o parfumam, si foloseam cea mai perfecta caligrafie. Tot procesul era ca o productie a celei mai importante capodopere. Dar pina la urma cuvintele erau cele care iti lasau impresiile cele mai adinci. Ah, si inca un lucru. Eu cred ca de cind cu internetul, oamenii scriu mult mai mult decit scriau pe vremuri.
Scrisorile - de Tofan Ana Isabella la: 07/04/2005 19:07:06
(la: au murit scrisorile?)
Si eu imi aduc aminte cand scriam scrisori rudelor din alta localitate,prietenilor din strainatate si credti-ma nu erau scurte de loc .Imi placea mult sa scriu scrisori.Insa de m-am facut mai comoda de cand cu maillul.
#42430 (raspuns la: #42155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Au murit scrisorile ? - de kiwi la: 08/04/2005 14:59:21
(la: au murit scrisorile?)
Scrisorile sunt de fapt transmiterea unui mesaj , nu ? Si cum suntem in era vitezei si dispunem de mail care la un singur click trimite mesajul instantaneu , si cum mai suntem si comozi (eu sigur sunt:P) cine se mai gandeste sa scrie o scrisoare ? Si pentru ce ? Care e diferenta ? Pai hai sa luam o scrisoare de dragoste :D .Cum e sa primeasca cel ce te iubeste si te doreste un mail in care sustii ca il iubesti cu inimioare , cu fetze pupacioase cu tot tacamul ...si cum ar fi sa primeasca o scrisorica scrisa pe o hartie sa zicem roz , scrisa de tine , de manutza pe care el si-o doreste s-o tina intr-a lui si care pe deasupra are si ceva din aroma ta (in caz ca nu o parfumezi bine sa simta ff bine cum miroase parfumul tau preferat) .Eee?? alta viata , nu ? Si eu sunt de acord ca e mult mai frumos si mai romantic .Dar ...vesnic avem cate un "dar" pana pun scrisoarea la posta ...pana ajunge la destinatar ...hehehe in timpul asta ii trimit o groaza de mailuri . Recuperez eu romantismul altfel :D .
N-au murit scrisorile... - de amc1509 la: 11/04/2005 15:42:13
(la: au murit scrisorile?)
"Citesc" de ceva vreme cafeneaua, dar nu m-am incumetat pana acum sa fac vreun comentariu...insa la subiectul asta n-am putut rezista....
Sunt, categoric, pro scrisori si cred in nemurirea lor. Nu zic, si mail-ul e foarte util in secolul asta grabit in care traim, dar pare un pic prea impersonal.
De cand ma stiu, am verificat zilnic cutia postala, gest absolut nefondat, pentru ca nici macar facturile nu erau pe numele meu (daca as fi stiut eu pe atunci ca asta ar fi trebuit sa fie un motiv de bucurie :)))...).
Recitesc cu mare bucurie scrisorile pe care le-am primit la viata mea (nici nu mai conteaza de la cine...sunt pentru mine si asta e cel mai important) si imi dau seama ca nu am acelasi sentiment cand imi citesc mail-ul. Este, daca vreti, precum diferenta dintre nechezol si o cafea buna...la nevoie te poti multumi si cu un inlocuitor, dar de ce sa o faci?
Inca imi mai verific cutia postala, zilnic...Aviz amatorilor...:)))
sportul - de maan la: 28/04/2005 00:19:28
(la: Romancele - neam de curve ??)
da, cre' ca trebuie creata o noua categorie.
la 'sexul ca sport' putem vorbi, cred, de tulburari de afectivitate.
sincer, nu cred ca exista oameni care fac sex doar de dragul sexului, fara sa spere, in strafundurile fiintei lor, la mai mult.
e vorba de o cautare muta si uneori inconstienta.
discutam de spirite simplute, ce inca nu s-au gasit pe ele-insele, care nu se cunosc atat de bine incat sa-si recunoasca jumatatea.

hm, poate-s invidioasa, altii ar vorbi despre ei, ca despre spirite libere, descatusate de conventii.

intamplat in afara iubirii, sexul e o varianta mai eleborata de masturbare.
nu ma va putea convinge nimeni de contrariul.
#46035 (raspuns la: #46027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doua punkte - de maan la: 10/06/2006 18:33:30
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
de-obicei 'scrisorile' astea se iztesc din buzunarul... neinsufletit al nefericitului, printre suspinele familiei care n-a-nteles de ce 'un copil asa de bun' si-a luat viata.
ca impricinatu' o posteaza pe-a lui pe net, i-o atitudine care zice mai multe decat vrea el.

i-adevarat ca nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid, dar:

- nu ma duceam cu gasca la discoteci decat cand ma-mpingeau ai mei sau cand din anumite motive n-aveam de-ales - oricum, nu ma distram deloc, muzica mi-era nesuferita iar zbantuiala aia mi se parea completa nerozie.
- si azi cred ca sunt prea slaba, indiferent de parerea celor din jur!
- am avut o 'cadere' abrupta la liceu ... mi-amintesc ca prima nota la teza la mate a fost trei, patru la fizica si chimie si abia sapte la romana...
- intr-a XII am ramas corigenta la chimie - am 'trecut' abia in ultima saptamana de scoala, cand deja ma vedeam repetenta. (ai mei n-au aflat decat dupa ce-am intrat la facultate)
- 'prieten' (in acceptiunea adolescentina) n-am avut niciodata - muream sa stiu si io cum ii sa te-ndragostesti ... n-a fost sa fie, dar nici compromisuri n-am facut.
- nici "in rand cu lumea" n-am fost - cum incercarile nu plecau din suflet, s-au dovedit de fiecare data inutile.
- "salbatica" mi se spune de cand ma stiu ... azi sunt bucuroasa ca nu-s domestica.

nici eu nu beau, nu fumez si cred intr-un dumnezeu personal in care nu ma intereseaza cine mai crede sau de ce.

adolescenta i-o varsta la care te descoperi si-i normal sa fii nemultumit, sa te detesti, sa-ti doresti sa nu fi existat, dar astea nu-s dovezi ca vrei sa te sinucizi si nici ca o vei face vreodata.

mi-au facut bine miutza cu baietii, prietenul meu ducu, muzica rock (hard rock pe-alocurea!), sportul de performanta unde-am aflat ce-i aia autodisciplina, cartile proaste pe care le-am citit fiindca nu doream sa cer sfaturi, noptile-n care innodam lacrimi din ce in ce mai convinsa ca singurul dusman pe care trebuie sa-l inving sunt eu.

de la o vreme ajungi sa te-ntelegi cu propriile mecanisme.
si-atunci iti dai seama ca smekeria nu sade in distrugerea masinariei ci-n cat de bine stii s-o faci sa mearga.
pana si cele mai tampite mecanisme au farmecul lor.
Sancho Panza - Scrisori din colivia de sticla I - de thebrightside la: 26/11/2009 09:35:47
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
"ce mai faci? mă întrebi
uite
mi-a rămas un capăt de dragoste
trag din ea ca dintr-o ţigară jilavă.

de la al doilea fum s-a pornit ceasul migraţiei păsărilor
zilnic mi se spune despre un cuib părăsit
compensatoriu renunţ la cafea şi la oameni
la vorbe şi zahăr.

nu ştiu cum e la voi dar aici
timpul s-a zdrenţuit înspre margini
dacă te apleci poţi vedea
toată împărăţia piticilor. poţi auzi
burghiile lor sfredelind un cer cânepiu.

uneori mă mir că există
anotimpurile cele trei dimensiuni ale spaţiului
tinereţea şi moartea
alteori geamul ăsta mi se pare o păstaie uscată
din care e vremea să ies
o vamă unde se cere doar un formular tipizat
declaraţia pe fericiri ilicite
atunci strâng amintirile ploilor şi le ard rând pe rând
ca pe nişte chibrituri.

în rest
toate albe
azi mi-am cumpărat lacăt nou
şi-o brichetă cu gaz."

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/22481/scrisori-din-colivia-de-sticl%C4%83-i/1
#502310 (raspuns la: #502309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moda...subiect neinteles - de Pisicutza la: 04/09/2003 05:45:43
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
Moda...daca stai sa te gandesti moda e un lucru schimbator si de multe ori de neinteles.Unde ai mai vazut tu oameni mergand imbracati la servici cu pene la gat si alte accesorii de genul asta realizate de "spiritele neintelese ale modei"?Iti zic eu!Nicaieri!De ce?Pentru ca moda e facuta ca sa fie neinteleasa.Fustele alea de care vorbeai...iti spun eu ce fel de sport poti face in ele...cel mai vechi sport din lume daca intelegi...de altfel si forma fustei e ca a unei parasute...asa ca de ce mai intrebi? :)....Ah...si sa nu uit...ce sport crezi ca pori face tu cu un porche?...ai auzit de pescuit? :) e tot un sport :)...sau mai bine zis agatatul :)
uite lamurirea!!! - de (anonim) la: 04/09/2003 06:49:43
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
porshe-ul sport nu este asemanator,spre exemplu,cu o limuzina,sa zicem ,un mercedes.de fapt,porhe-ul este ,prin definitie,o masina sport.uita-te la design,la chestii!cand zici sport,nu te gandesti k faci aerobica,sau mai stiu eu,tragi de fiare in "sportul"ala. la fel si cu imbracamintea!blugii sunt niste pantaloni sport.asta nu inseamna k te antrenezi in ei!pur si simplu nu poti sa-i pui in acelasi"pachet"cu o pereche de pantaloni de seara,sau stiu eu,de stofa...do u understand?it's all about stile...
(raspuns pt.tipu'nedumerit)
Eu te inteleg ca un Porsche a - de admin la: 04/09/2003 19:35:37
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
Eu te inteleg ca un Porsche alearga cu 298 km pe ora.
Si un avion de linie zboara cu 800 de km pe ora, si cu toate asta nici un pilot nu pretinde ca el face sport in cabina de pilotaj...

Nu ma lua cu masinile de curse. Eu m-am referit strict la masinile destinate sa circule pe drumurile publice.

Lamureste-ma asadar prin ce anume este SPORTIV cel care conduce pe o sosea ordinara o masina asa-zisa "sport"? Ce sport practica el ma rog?
#164 (raspuns la: #162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: