comentarii

scrisori imaginare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Imagini socante spui? - de PROUDFRECKLED la: 15/06/2005 14:08:11
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
De cite ori ma uit la Discovery Channel ma astept sa vad cite o imagine socanta cu animale chinuite de om.Am vazut atitea ca nu-mi vine sa-l mai urmaresc.Un tigru prins in capcana jupuit de viu,si lasat acolo...un cosmar.Sezonul de vinat pui de foca in Canada,si multe altele...Un activist de la Greenpeace pe scuter de apa lovit de o nava a Apararii de Coasta.
Accidentul in care amurit Aerton Senna la San Marino,ma face sa privesc F1 cu jumatate de ochi.
O imagine care la vermea repe - de Daniel Racovitan la: 17/06/2005 12:59:42
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
O imagine care la vermea repectiva m-a socat a fost cand o individa si-a turnat pe ea benzina si si-a dat foc in fata primariei din Ploiesti, in timp de barbat-su o incita. Idioata ranjea si se juca cu bricheta, dau foc sau nu dau?, probabil a crezut ca benzina e un fel de alcool medicinal care se stinge dupa 10 secunde. Ei bine s-a inselat si benzina i s-a intins pe tot corpul iar ea a ars ca o tortza, si dupa cateva zile a murit in chinuri groaznice cu arsuri pe 100% din corp.
Scena a fost transmisa in intregime la tv, filmata de la cativa pasi.

Cat despre fotografii, sunt doua:
Prima, facuta la carnagiul de la Cana Galileii in care israelienii au bombardat cu mortiere (din greseala zic ei) un adapost ONU plin de aproape o mie de femei si copii refugiati. Imaginea arata un soldat indian din castile albastre, tinand in maini, cu o expresie pierduta, corpul decapitat de explozie al unui copil de circa un an.

Iar a doua, e un cliseu din timpul razboiului din Nicaragua, in care un copil de circa 12 ani sta mort impuscat, legat cu mainele la spate de un stalp de executie, in timp ce alti copii de varsta lui stau langa stalp si se hlizesc la fotograf cu un aer destins, ca si cum ar fi intr-o colonie de vacanta.

Si-ar mai fi si altele, doar sa-mi aduc aminte.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
Am avut imagini care m-au urm - de hanawa la: 28/06/2005 21:32:46
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
Am avut imagini care m-au urmarit ani in sir:

in adolescenta: lagarele naziste, trupuri scheletice mutate cu excavatorul, depozitul de pantofi si desenele pe piele umana

mai apoi: o omorare cu pietre..cei doi erau acoperiti cu niste cearceafuri albe si pe masura ce pietrele veneau apareau pete rosii.

acum cateva zile: colectarea blanurilor de lux de pe animalutzele vii; se izbea vietatea cu capul de asfalt, i se taiau picioarele si se scotea blana. animalul traia inca si incerca sa se linga sa-si aline durerile, ochii aceia erau cutremuratori..

inca nu inteleg de ce nu invatam nimic..de ce suntem inca atat de violenti..



Sunt noua in fiecare moment
Altfel de imagini socante. - de Lascar Barca la: 03/07/2005 17:30:19
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
Da!Sunt multe ocaziile care ne amintesc cit de mult rau pot face oamenii
oamenilor;am distrus popoare,am distrus culturi,am lovit crunt mediul
ecologic....Dar am si creat frumuseti de neinchipuit.Si,din cind in cind, vedem tot prin massmedia imagini socante prin frumusetea lor.....
Primul pas pe Luna....in 1969..Oare citi din bunicii de atunci au crezut?
Drapelul nostru,al romanilor,cu o gaura in el....ce simbol a ce urma sa se
intimple...
De ce mi-e teama sa mai cred in poeti - de cico la: 13/07/2005 06:14:07
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Am cautat raspunsul si nu l-am gasit. Am gasit doar invitatia de-a scrie pozitiv despre prietenie, poate asa ajutam si poetul sa-si recapete increderea in ea. Ceea ce n-am putut sa fac (nu ca n-as fi vrut). Si, cerindu-mi de fapt iertare, poate am facut greseala unei invitatii prea familiare la o halba de bere (virtuala, desigur).

Nu imi voi cere insa iertare ca n-o sa pot aprecia omul pentru curriculumul sau, ci-l voi aprecia pentru ceea ce este. Ca prea multi respectam de fapt o carte sau o imagine pe ecranul televizorului, si uitam ca poetul, dramaturgul, eseistul, e in cele din urma om, cu durerile, slabiciunile, greselile si framintarile sale proprii.

In cautarea "raspunsului", am petrecut ceva timp pe sit, citind si marea parte a "Scrisorilor catre prieten" si cautind sa-l descopar pe Radu-omul. Am descoperit un om lucid, poate prea bun analist, si m-am intrebat fara sa vreau daca invitatia laconica de-a gasi raspunsul n-a fost ceva de genul cutiei (Pandorei?) din Scrisoarea 1, in care poetul n-a insistat prea mult ca sa nu-mi pierd imaginatia si sa nu ma las pagubas in a-i descoperi opera.

Luciditate si poezie, cel mai periculos amalgam... Fereastra spre imaginea lumii ideale, a ce "ar trebui" sa fie, nu a ceea ce este... Durerea inerenta a constientizarii de mai tirziu ca universul paralel e de fapt utopic...

Am mai citit eseurile despre iubire, si m-a mirat ca n-am regasit aceeasi insistenta asupra reciprocitatii si-n textele privitoare la prietenie. Daca iubirea cere cel putin doi, de ce despre prietenie poetul "ne vorbeste" (sau "vorbeste") singur? Cum poti vorbi altora despre prietenie? In loc sa vorbesti cu acestia despre prietenie? Sa fie defectul profesional al mentorului ce uita sa mai coboare de la catedra si sa isi mai aminteasca uneori de postura de elev? Cind raspunsurile cele mai sincere, clare si izbitor de lucide despre lume si viata (cu toata simplitatea si naivitatea lor) le afli de la copilul de 5-6 ani, de la fiinta ce n-a intrat inca in ciclul prihanitor al existentei noastre alterate.

Am citit apoi "Scriitorul, intre el si ceilalti", si am privit intristat la cit i s-au rarit comentariile si dialogul in anul ce-a trecut de la publicarea acelui eseu. "Nu cred in utilitatea 'artei pentru arta'. Asa cum nu cred in viabilitatea literaturii facute de dragul literaturii. Oricat de frumos si mestesugite ar fi cuvintele, oricat de seducatoare si lin curgatoare ar fi impreunarea lor, daca singurul scop al crearii lor a fost doar un test cu oglinda hartiei, rareori vor avea 10% din impactul creatiilor scrise din inima, pentru oameni."

De ce m-a pierdut atunci pe undeva poetul? Chiar daca stiu prea bine ca-s doar una din neinsemnatele furnici cititoare, pe care, chiar cind le privesti prin microscop, nu le poti distinge de restul musuroiului...

Am cautat sa-nteleg ce s-o fi intimplat in scurtul rastimp dintre atit de analiticele scrisori catre prieten si trista confesiune de fata. Sa fie oare ca medicul ce a prescris o vreme buna medicamente altora isi da seama ca n-au nici un efect asupra lui?

..........
Sa nu fiu inteles gresit. Nu te cunosc dinainte, Radule, dar poate tocmai acest lucru mi-a permis sa privesc mai cu detasare acum, pentru prima oara, modul in care se leaga cele cu care ne-ai incintat pe acest sit. Talentul tau e cert si nu mai are nevoie de confirmare, eu insa m-am trezit fara sa vreau cautind omul in framintarea lui dincolo de strofe si fraze. Nu omul civic, acea prezenta din cartea de telefon sau persoana joviala ce da pesemne binete pe ton conventional colegilor in fiece dimineata. Ci fiinta interioara, prin care veridicitatea celor scrise poate sa se adevereasca sau nu. Inca ma-ntreb daca orice fiinta cinstita si sincera (cum sint convins ca esti) nu devine inerent afectata de schimbare de cum capata intelegerea lucida a mecanismelor psihologice umane sau sociale.

Nu as indrazni vreodata sa te judec, dar cel cu pretentia incurajarii "comunicarii" ar trebui sa aibe in vedere mai mult dialogul, nu doar monologul de la catedra sau din inaltimea "textelor personale".

Cu stima sincera si fara asteptari...

ps Nu stiu cum arati, dar din personalitate, sensibilitate si din cum scrii imi amintesti oarecum de George Sovu, pe care l-am avut demult profesor :)
#59277 (raspuns la: #59082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt cico, finalmente - de Radu Herjeu la: 14/07/2005 14:53:17
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cico, ma bucur ca am amanat raspunsul la al doilea comentariu al tau... a aparut si al treilea, adresat teodorei dar... in care e vorba de mine... niciodata nu am avut parte de o asemenea caracterizare aproape corecta din partea unui necunoscut... si pentru care sunt un necunoscut... rareori cineva a reusit sa "citeasca" atat de bine in cuvintele mele... fara sa ma cunoasca personal...
o sa incep cu cele care nu se potrivesc... eu iubesc dialogul, sunt un om al comunicarii... nu cred in monolog si raman fidel celor scrise in materialul despre scriitori... nu vreau sa "tin" lectii de viata nimanui... si ma mira ca a venit vorba de asta in comentariul unui text care, culmea, spre diferenta de celelalte, e o invitatie la comunicare... sigur, intre repere pe care le-am dorit.
Celelalte scrisori sunt pur si simplu "discutii" pe care nu le-am putut purta cu cei carora le erau adresate... sunt partea mea din dialog... sunt fragmente de mine, povestite unor interlocutori nevazuti, in absenta celor carora le erau destinate. De ce crezi c-a aparut confesiunea?
In al doilea rand... eu nu sunt poet. Sorescu e poet... Paunescu e poet... Nichita e poet... Eu sunt un gand... care se gandeste pe sine si pe ceilalti... care gandeste lumea... si care se scrie pe el insusi si ii scrie pe ceilalti in ganduri insirate pe hartie... Si incerc sa le astern in forme diverse, pentru ca am senzatia ca unele ganduri pot fi exprimate mai bine condensat, mai simbolistic... alteori scriu teatru (iarasi, am folosit un termen recognoscibil pt ceea ce sunt de fapt dialoguri)... alteori scriu editoriale socio-umane... Vreau sa incep sa scriu povestioare...
dorinta mea e de a spune si de a a afla...
de aceea, nu citi poetul, citeste omul in absolut tot ceea ce scriu. Omul sincer... neafectat nici de imaginea publica, nici de cunoasterea psihologiei oamenilor (doar am predat tehnici de propaganda, manipulare si peresuasiune :)
de aceea, nu trebuie sa crezi in poet... el nu exista... Exista doar Radu... care nu bea bere :)) Dar accepta orice invitatie, fie si virtuala, la o ciocolata :)
Si sa stii ca eu nu dau niciodata binete pe ton conventional... Ai vazut Miracolo a Milano?
Exista o alta problema cu care m-am confruntat. Sunt un om care adora sa fie contrazis... cu argumente! Imi place confruntarea de idei. Ii apreciez pe cei care reusesc sa-mi prezinte o alta fata a lucrului in care cred. Si o fac cu argumente, nu cu "convingeri" preluate. Dar am avut mult de suferit din cauza statutului de "persoana publica"...pe un alt site... Unde, orice ziceam, era trecut prin filtrul "e cunoscut, isi da si el cu parerea... si are senzatia ca are dreptate pt ca se vede la televizor... si de unde pana unde stie el sa scrie poezie... asa e cu vedetele astea, isi imagineaza ca le stiu pe toate..." etc. Si m-am cam linistit cu tendinta mea naturala de a comenta... Am comentat cateva texte aici, pe site, dar doar acelea la care n-am putut rezista... de aceea, de multe ori, n-am comentat comentariile la textele mele...
Dar, dupa cum vezi, atunci cand cineva vrea intr-adevar sa vorbeasca cu mine, nu ma dau in laturi...
Iar in comentariul pt teodora... mi-ar placea ca multi dintre apropiatii mei sa inteleaga lucrurile asa... sau cei care mi-au citit "creatiile"...
Pe scurt, multumesc... A insemnat mai mult decat ar fi insemnat optimismul in legatura cu prietenia...
#59540 (raspuns la: #59493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imi imaginam marinerel ca si - de gabriel.serbescu la: 23/07/2005 12:53:42
(la: Copii din flori! Aveti sau v-ati trezit cu ei? Ce parere aveti?)
imi imaginam marinerel ca si fiu/fiica al unui tata ce umbla din port in port, respectiv ca fiu fiica al unui marinar, in fine, expresia oricum e vulgara, cu atat mai mult daca imaginatia romaneasca poate denumi ¨marinarel¨un fetus avortat.

Pe de alta parte nordul american e deja renumit pentru inflexibilitatea serviciilor si asistentei sociale. Eu in schimb vorbesc din alte perspective si ma refer la alte etaloane, din care as enumera tarile europene, in special cele nordice si chiar Spania

#60857 (raspuns la: #60836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea de sine capata contur in timp.. - de radu radus la: 01/08/2005 13:34:14
(la: noi si imaginea noastra)
Imaginea de sine capata contur in timp este o mare greseala ,dupa parerea mea, sa grabesti in orice fel acest proces.Te poti pierde in propria personalitate iar la un moment dat nu mai stii cine esti.Imaginea de sine este o chestie incarcata de subiectivism dar are si componente obiective as putea spune.Trebuie sa stim un lucru foarte important: oamenii se nasc cu un anumit temperament, peste care se aseaza educatia, apoi urmeaza mediul social care creaza valorile pe care individul le va imbratisa. Dupa aceasta perioada de timp care se inchieie la aprox.16 ani imaginea de sine incepe sa capete contur in felul in care te instruiesti tu ca om. Este o chestie la care ar fi bine sa meditam cu totii si la un moment dat sa realizam ca nu haina face omul ci ceea ce este in interiorul acestuia il defineste cel mai bine.
mai mult decat imagini - de VRBrasov la: 04/08/2005 05:36:08
(la: Iasiul in imagini)
....poti chiar sa te plimbi prin Brasov, in mod virtual.
http://www.vrbrasov .ro
trebuie doar sa ai quicktime instalat.in curand vei avea parte de o adevarata experienta pentru ca imaginile vor fi fullscreen.intre timp te mai poti delecta cu VR-urile de la www.panoramas.dk...superbe
#63217 (raspuns la: #46771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wow, am deja in ochi imaginea - de cico la: 11/08/2005 01:47:40
(la: "Academia Cafeavencu")
wow, am deja in ochi imaginea!! :)) Cu avint, inainteeeeee :)))
#64727 (raspuns la: #64726) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
Imagini dementiale - de Dinu Lazar la: 22/08/2005 20:15:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dar de ce domnu` nu puteti sa mai spuneti ceva?
Nu suntem noi urmashii lu tov Dracula, cu ochii rosii, blitzul in dintzi si cadrul de cacao?
Eu cred ca sunt niste imagini foarte bune, chiar grozave de pus in sticla si de aratat la urmasi, uite in anul 2005 asta era stadiul fotografiei de presa la Romanica.
Unde sunt aia care se oripileaza ca eu asa si pe dincolo am ceva cu imaginea de presa?
Sa ne faca si noua jmekerii care se dau grande de nu exista o analiza de stil, de compozitie, de maiestria iluminarii, de profesionalism, dar pe doua pagini dictando, sa intelegem ce nu putem pricepe pentru ca eu cel putin am neuronii blocati pe sinapse de la pozele astea grozave.
Multumim de link!
E intr-adevar un moment emotionant in fotografia romaneasca; problema mea este... se poate si mai jos de atit?
#67081 (raspuns la: #67053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imagini dementiale - de George Nicolae la: 22/08/2005 20:49:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dar de ce domnu` nu puteti sa mai spuneti ceva?"

Pai ce mai pot spune. La un moment dat obosesti sa mai explici ca imaginile nu se fac intamplator, ca viteza cu care declansezi nu e o virtutea daca asta diminueaza mesajul, ca rolul fotografului nu e unul pur formal si ca antrenamentul se face cu capul pe umeri si cu aparatul in mana. Asta e directia si devin agasante mesajele in care PS e arma dracului iar fotograful ce pune mana pe mouse trebuie exorcizat.

Daca doriti sa mai vedeti imagini dementiale am gasit unele facute de un profesionist (mi-am dat seama de asta dupa scule - aveam 1D Mark II si numai L-uri), imagini ce sunt pe gustul publicului larg pentru ca in ciuda a ce se crede, imaginile trebuie sa fie asa cum ies din aparat (poate chiar mai rau daca aparatul permite): http://int.hu.hu/galeria/index.php?tld=ro&dir=3030322054756e696e6726536f756e642053686f77202d20436f6e7374616e74612032303035 .

Acum s-ar putea sa se creada ca sunt frustrat. Nimic mai adevarat. Adica vorba dvs., sa ma faca si pe mine sa inteleg (pe 2 foi dictando) de ce astea sunt bune si de ce altele nu.
#67095 (raspuns la: #67081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imagini dementiale - de Dinu Lazar la: 23/08/2005 07:09:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Daca doriti sa mai vedeti imagini dementiale am gasit unele facute de un profesionist (mi-am dat seama de asta dupa scule - aveam 1D Mark II si numai L-uri), "

de... cumplite poze... facute in frumosul stil romanesc, "tu te faci ca ma platesti si eu ma fac ca fotografiez" - asta daca nu sunt in stilul: "dam la un bou scula de bascula si face aparatul poze singur" - adica traiasca 23 august, care este.
#67173 (raspuns la: #67095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
absolut!! pana si imaginea d - de Horia D la: 24/08/2005 21:49:35
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
absolut!!
pana si imaginea de la monitor vibra ca naiba, cand la stinga, cand la dreapta, cand in sus, cand in jos!! :))))
deci numai belle e de vina:))
#67685 (raspuns la: #67683) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre capitalism si companii - de Intruder la: 28/08/2005 02:26:22
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
bancuri pentru insomniaci...ca le-am imprastiat pe tot forumul!


CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata, astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci. Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toate cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una. Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul. Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.



Proud, imaginile nu spun totu - de RSI la: 31/08/2005 18:53:22
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Proud, imaginile nu spun totul. Sigur, daca esti lovit de o asa nenorocire este cumplit.
Statistic vorbind insa, sunt mai multe victime in accidente de circulatie decat in atacurile teroristilor.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#68793 (raspuns la: #68787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cateva povesti in imagini...* - de Rosana Ziemba la: 11/09/2005 12:49:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Personal fotoreportajul intitulat "Alexandru Paleologu" mi se pare sinistru si nu cred ca as putea face vreodata ceva de genul. Am intrat sa vad, crezand ca sunt imagini cu dumnealui in viata. E drept, discutii pe o tema asemanatoare au mai fost pe cafenea...
#71310 (raspuns la: #71275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cateva povesti in imagini... - de Dinu Lazar la: 12/09/2005 08:57:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://www.spirache.com
Ar fi interesant de vazut ce zic cafegii...
Mie situl mi se pare excelent facut, simplu si usor de navigat. Fotografia autorului este surprinzatoare ca decupaj, pe prima pagina.
In rest sunt acolo reportaje muncite, imagini de buna factura.
As fi curios cite din ele se regasesc in ziar si in ce fel se regasesc, daca la realizarea unui reportaj exista indicatii initiale, cine face editarea finala, daca intre viziunea autorului si ce apare e vreo diferenta si care anume, cum se mai plateste un reportaj la un ziar romanesc, si alte chestii de bucatarie utile luni dimineata unei discutii despre fotoreportaj.
Eu ce pot sa observ, este ca - desigur facind abstractie de opera domnului Spirache, care a facut, sau a fost nevoit desigur sa faca si imagini care sa poata sa intre si la ziar, nu numai ce i-a placut - exista o fractura fundamentala intre ce vedem in presa romaneasca si ce se face in domeniu, de exemplu ce vedem la http://www.digitaljournalist.org/contents.html
#71438 (raspuns la: #71275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cateva povesti in imagini... - de George Nicolae la: 12/09/2005 10:11:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ar fi interesant de vazut ce zic cafegii..."
Trebuie sa recunosc ca pana azi l-am judecat pe domnul Andrei Spirache prin prisma unei singure imagini cu 2 puicute postata la un moment dat pe bog. Dar asta s-a intamplat pana azi.

Probabil ca lucrul la un ziar dublat de o doza de intuitie, talent si umor fac ca imaginile sa arate ca cele pe care le mai vedem pe la Reuters, AP sau EPA.

E de bine domnule Spirache. Sunt invidios pe imaginile dvs.
#71454 (raspuns la: #71275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...