comentarii

scrisori imaginare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cursurile de tehnica si arta fotografica - de Petre Buzoianu la: 04/09/2004 21:57:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul as avea o problema cu o scoala care isi numeste laboratorul camera obscura.
iar fraza citez : " Fara obiective
autofocus sau imagine digitala, fara procesoare, sau
filme developate in proces C41. Puteti sa redescoperiti
cu mijloace mai putin "soft touch" expresivitatea
"culorile si caldura" imaginii alb-negru."
Se indura cineva imi explice si mie caci eu nu am inteles nimic.
Petre
#21033 (raspuns la: #20919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cursurile de tehnica si arta fotografica - de Dragos Bora la: 05/09/2004 09:03:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

> Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul as avea o problema cu o
> scoala care isi numeste laboratorul camera obscura.

Din pacate pe aici situatia e jalnica. Cu ani in urma puteai
invata cite ceva despre fotografie de la parinti, de la un
frate ori var mai mare. Apoi, de la scoala unde un profesor mai
inimos (la mine cel de muzica) incerca sa faca cite ceva. E-
xista "Casa pionierilor" cu foto si cine-club. Cluburile fo-
to de pe linga intreprinderi. Si, bineinteles, "Scoala populara
de arta". Si cluburile foto propriu-zise. Acum... ... ...

Acum am ajuns, cred, in situatia de "Fotografiati, baieti,
numai fotografiati!". Mai devreme sau mai tirziu poate ajungem
si la "Fotografiati, baieti, dar fotografiati bine!" insa
pentru moment, tot ce se face, chiar daca "scirtzaie" e mai
bun decit nimic.

Altfel, aveti dreptate. Mie-mi place, in ziua de azi, sa in-
cerc sa-mi dau seama, din ceea ce a spus cineva, cam ce a vrut
sa spuna de fapt*. Chit ca (intr-un anunt) ar fi trebuit sa o
spuna cit mai clar, concis, usor de retinut s.a.m.d.

Asa ca o voi face si pe avocatul Diavolului ;-) :

> iar fraza citez : " Fara obiective autofocus

Omul a vrut sa spuna ca, probabil, la respectiva scoala se va
invata cel putin despre manevrarea unui obiectiv. De la ingri-
jirea lentilelor si pina la distanta hiperfocala, sa zic.

> sau imagine digitala,

Nu trebuie sa va mai spun eu de tampenia ideii majoritare ca
imaginea fotografica digitala (cea propriu-zisa, nu cea pre-
lucrata bine cu ajutorul calculatorului!) "nu e arta". De a-
ceea, cind cineva vrea sa sublinieze ca acorda atentie aspec-
tului artistic al unei fotografii (si cine n-o face?) spune
o enormitate de felul "No digital (at all)!".

> fara procesoare,

Aici probabil trebuie luat textual. Adica esti avertizat ca
vei avea de muncit la developare. Nu prea-ti vine sa crezi,
deoarece esti tentat sa crezi ca vei avea de muncit in labo-
rator la procese color dar...

> sau filme developate in proces C41.

ne-am lamurit... "C41" e un sinonim pentru "culoare" asa ca
in laborator vom "shurubari" doar alb-negru. Deja
"sau filme developate in proces C41" induce mareatza idee
(la fel de vehiculata & buna ca si cea cu digital vs. film)
ca culoarea e "cîh" si doar a/n este arta.

> Puteti sa redescoperiti cu mijloace mai putin "soft touch"
> expresivitatea "culorile si caldura" imaginii alb-negru."

Ce spuneam... ... ...

> Se indura cineva imi explice si mie caci eu nu am inteles
> nimic.

Ce am inteles eu, personal, v-am spus. Chiar daca in 2004
e cam aiurea sa nu stii sa te exprimi*, mie oamenii mi-s
simpatici, pentru ca vor sa faca ceva-ceva. De aia am si in-
draznit sa raspindesc anuntul.
-------------------------------------------------------------

- Vedeti, si-n exprimarea scrisa ori verbala e ca-n foto-
grafie. ;-) Degeaba ai o idee stralucita si stalucitoare
daca nu stapinesti mijlocele tehnice pentru a o arata.
Mama lor de arte!!! ;-)
Si cica gastronomia e tot arta!!! ;-)
#21061 (raspuns la: #21033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cursurile de tehnica si arta fotografica - de Dinu Lazar la: 05/09/2004 19:55:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sigur, abilitatile de comunicare sau de realizare a unui program sau a unei programe nu sunt partile tari ale aventurii fotografice constantzene.
Problema este ca totusi fotografia clasica a devenit extrem, extrem de scumpa; un carton cu 100 de bucati A4 de hirtie foto sare de trei milioane de lei, un film bun este peste trei sute de mii de lei... si substantele sunt foarte scumpe.
Nu stiu cum o sa descopere pe scumpetea asta studentii culorile si caldura imaginii alb negru.
Pe vremea odiosului si a sinistrei, un plic cu 25 de coli de hirtie A4 FORTE, foarte buna pentru standardele de atunci, era 50 de lei la negru, si un plic de ARFO, romanesc, era 37,50; un film alb negru ORWO, bunicel, pe 35mm, alb negru, era 14,50 lei, si revelatorul Rodinal la 250 ml, care ajungea la cel putin 50 de filme, era 40 de lei.
Salariul meu era putin peste treimii cinci sute de lei, cu toate sporurile - sa tot faci fotografie. Acum pare incredibil...

Problema ar fi alta.
Este dramatica lipsa unei imagini de ansamblu, este incredibila lipsa, dar as vrea sa vad si eu niste fotografii facute de cei care predau fotografie in Romania, niste situri, niste ceva, orice.
Daca cel ce preda nu e cineva in imagine, si e numai cu papagalu`, ce sa ajunga onor studentii.
Siturile scolilor si academiilor care au sectii de fotografie in Ro sunt de o jale incredibila... ce sa zic de fotocluburi... asta este.
#21120 (raspuns la: #21033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Vorba dulce...mult aduce! :-)" de dinisor, - de DESTIN la: 05/09/2004 21:34:19
(la: Barbatul roman din diaspora)
Ops! cat adevar...da eu nu vreau mult...ci calitate.

Sa derulam comunicarea noastra...am fost invinuit de voi...pentru afirmatia: "am incercat sa repar ceva din imaginea barbatului..."sorry! am citat din memorie...Bunnnnn!!!

Eu am renuntat sa destainui acel frumos...ok?

In timp...("pai atunci cum de ai dezvaluit un coltisor din acel frumos care l-am pierdut ?")comunicand se derula...din acel frumos...

A aparut expresia "capcana"...si au fost necesare precizari...

Conferinta continua...

Ehe!!! va fi o zi buna...cred si eu,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21128 (raspuns la: #21105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri..."pt.enigmescu.. - de DESTIN la: 05/09/2004 23:05:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...(fost)actual carapiscum,

Ce zici tu enigmescu:

"Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana?"

Nu stiu cat de "drag" iti sunt ...sa ma fereasca Dumnezeu...

Cand ma contrazice cineva...!!!exemple enigmescu, exemple,nu imi amintesc de cand sunt pe acest forum sa fi acuzat pe cineva de atac la persoana in afara ta.!!!

Tu nu intelegi sensul unei comunicari civilizate,fortat fiind de bunul simt, sa iti atrag atentia ca folosesti atacul la persoana.

Contradictiile nu ma deranjaza si nu ar trebui sa deranjeze pe nimeni intr-o schimbare de idei.Dar ce zici tu,si de aici duplicitatea ta:

"Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu.

OARE enigmescu,tu detii adevarul in intregul sau???

Nu te va constrange nimeni in a te schimba...insa acceptand numai acele idei care te face sa te guduri...vei ramane undeva "izolat"in propria inchisoare.

Tu continui cu presupunerile tale...cum le numesti enigmescu?

ce mai afirmi:

"Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte."

Am dreptul sa spun cum privesc anumite aspecte...sa vin chiar si cu idei...afirmi ca ma "flatez singur"-eu acesta afirmatie (si aceasta afirmatie )o consider atac la persoana...

In calea mea exista drumul vietii ,dar divin prin creatie...drum ce il strabat alaturi de semenii mei,lasand in urma,ignorand pe acei deformati autodeclarati detinatori ai adevarului.

Continui sa "balansezi" cu vorbele tale:

"Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?"

DESTIN"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti."

Enigmescu,te-am dat si postat comentariul ...aici esti duplicitar...si sincer nu am nimic cu tine ...nici macar nu te compatimesc...la 33 de ani cum ai afirmat ca ai ,mintea iti joaca feste...

Insa dupa cum scrii si te ostenesti sa aperi "doctrina comunista" si "vechiul organ"pari a fii, un mosulica in pantalonasi scurti ce plimba scaunelul pe le cozi in preajma lui Decembrie 1989.Proaspat pensionat ,fost parte a organului...ce parte...?usor de imaginat.

Limba de lemn puternic infectata iti dezvaluie adevarata fata ...ascunsa in spatele nenumaratelor ID-uri oricate la numar ar fi:enigmescu,angel,carapiscum...si mai recent... (pana unde poate ajunge gandirea vechiului organ...!!!)fie ca bunul Dumnezeu sa iti dea atata intelepciune sa renunti a folosi ca ID...o alta varianta (nume) sti bine la ce ma refer.

"No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!"

Esti cinic,insa nu uita ca semeni mai lacrimam si de fericire...

Enigmescu nu ma intereseaza cine esti, de unde vii si unde te duci,nu am nimic cu ID-urile tale ...

Stii cum te aseman eu? mi-a venit in gand un banc ghicitoare...daca stii raspunsul stii si cum arati...

Ce se naste fara piele si tipa pana piere?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21136 (raspuns la: #21112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa nu ne pierdem in vorbe! (pt DESTIN) - de dinisor la: 06/09/2004 00:03:00
(la: Barbatul roman din diaspora)
calitatea este importanta! cantitatea poate obosi, uneori... si-ti dau dreptate.
dialogul dintre noi are baza mesajul tau #20825, de DESTIN la Thu, 02/09/2004 - 02:23


ati pierdut ceva frumos...acuma am sa tac...

Cu bine,

PS nu sunt suparat ...ma aotopedepsesc


si de atunci tot incercam (si eu si Belle, caci chiar de e plecata o simt aprobatoare) sa aflam ce este acel frumos...Dialogul in sine, ai lasat de inteles la un moment dat! Sau poate modul de derulare al lui... Sau poate ca ai argumente ce ar putea apara ce mai e de aparat in imaginea barbatului acela (cu toate ca crede-ma, sansele sunt infime). A fost o sugestie a ta la un alt moment dat. Sa derulam catre inceput si sa ne concentram pe ideea principala. De aceea intreb din nou: ce era acel frumos pe care l-am pierdut? (perseverenta :-) )

Nu am inteles insa fraza: "Eu am renuntat sa destainui acel frumos...ok?" din ultimul tau mesaj. Chiar ai renuntat?


O saptamana noua va incepe. Sa zambim deci!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21139 (raspuns la: #21128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marele paradox, cum il numesti tu, consta in aceea ca Hristos a fost si Dumnezeu adevarat si om adevarat, asa cum marturisim in Simbolul de Credinta: (cred)...Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut. Care pt. noi oamenii si pt. a noastra mantuire S-a coborat din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om; si S-a rastignit pt. noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si S-a ingropat Si-a-nviat a treia zi, dupa Scripturi." Asadar Fiul lui Dumnezeu S-a coborat pe pamant la vremea proorocita, a luat trup asemenea noua si a murit pt. pacatele noastre, NU ca Dumnezeu ci ca om asemenea noua. Cum a fost posibil? F. bine, fiindca firea umana INTREAGA (deci si trupul si sufletul) trebuia restaurata. De aceea s-a folosit de trup omenesc, in aceleasi neputinte si nevoi ca toti oamenii, fiindca daca ar fi fost crucificat numai ca Dumnezeu atunci oamenii ar fi spus la judecata ca El nu stie ce inseamna suferintele trupului omenesc, ca El n-a simtit durerea si chinurile in mod fizic. Ori El nu numai ca le-a suportat cu stoicism (ca dovada ca a si murit f. repede), dar n-a voit nici macar sa guste din otetul amestecat cu fiere cand era in agonie pe cruce. De fapt pt. ce era menit acel amestec? Unii cred ca era o forma a bataii de joc, dar nu este adevarat. Acel amestec dadea muribundului o stare de ameteala, ca dupa droguri, stare ce-i permitea sa nu mai simta chinurile in toata durerea lor. Era, daca vreti, o ultima dorinta ce i se implinea condamnatului daca acesta accepta. Dar Hristos ce-a facut? A REFUZAT ca sa simta chinurile pana la capat. Si mai trebuie adaugat aici ca la chinurile fizice s-au adunat si cele psihice pt. ca vedea pe poporul Sau cum Il reneaga si se lasa condus spre rau. Inca o dovada ca El a fost si om si Dumnezeu este aceea ca in ultimele clipe striga: "Eli, Eli, lamah sabahtani?" (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pt. ce M-ai parasit?) Este strigatul de durere cumplita pe care o suporta ca om. Probabil ca acum mi se va spune ca atunci a fost numai om, nu vad eu ca zice ca L-a parasit Dumnezeu, adica Tatal Sau? In realitate nu este asa, El recita dintr-un psalm al lui David care incepe chiar asa: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, ia aminte la Mine, pt. ce M-ai parasit?" (Ps. 21, 1).

O alta "contradictie" si un alt paradox ar fi acela ca Hristos a murit dar a si inviat! Cine scoate din context rastignirea si apoi moartea Lui lasand la o parte invierea, n-are cum sa inteleaga ce s-a petrecut cu adevarat si nu-si poate nici macar imagina cum a putut Fiul lui Dumnezeu sa ia chip de rob ca sa moara pt. omenire. De aceea crestinii nu se saluta cu "Hristos S-a ingropat!", ci cu "Hristos a inviat!"

-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21148 (raspuns la: #21133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea romanului in SUA - de Adrian Marchidann la: 06/09/2004 14:46:08
(la: imaginea romanilor peste granite)
In 4 ani cat am stat acolo, am vazut o singura stire legata de Romania. Era o secventa video de cateva secunde in care un reporter roman era pe cale sa fie calcat de masina unui cascador in timpul unei demonstratii in fata Casei Parlamentului.

Altfel, oamenii au auzit de Romania: Ceausescu, Dracula, Nadia. Cam atat.
nu suntem singuri - de korny la: 07/09/2004 10:45:58
(la: Extraterestrii)
Cu siguranta cred ca exista alte lumi ...altfel chiar ca m-as simti singura in Univers...atata risipa de spatiu...
Si daca s-ar demonstra ca nu exista alte lumi...nu as vrea sa aflu...prefer sa cred ca cineva ne supravegheaza mereu...
Cand eram mica...mereu imi imaginam cum ar fi sa fiu rapita de extraterestri:) Cu siguranta faceam parte din generatia "fan SF":)
it's just me
Daniel... - de AlexM la: 07/09/2004 21:22:13
(la: Dorinta de a fi intelectual)
...interesante comentariile. O concluzie totusi nu s-a desprins din comentariile respective. Folosesc notiunea de "comentarii" pentru ca dupa parerea mea, la subiectul respectiv nu a avut loc o discutie in sine ci fiecare si-a spus parerea. Nimeni nu a contrazis pe nimeni, aparent toata lumea a fost de acord ( prin consimtamantul tacerii) cu ce a spus fiecare. Cum fiecare a spus cate ceva, de multe ori opinii cu mesaje contradictorii, se pare ca acest consimtamant al tacerii de fapt ar trebui (?) interpretat ca un brâu al ignorarii ( nu si al ignorantei ). Numai asa imi pot explica faptul ca nu a aparut nici o "discutie" in adevaratul sens al cuvantului. Fiecare a comentat, si-a dat cu parerea, civilizat, fara atac la persoana, fara sentimente , fara verva, etc. Intr-un fel mi-a creat imaginea unui grup de turisti care vin unul cate unul la o fantana si arunca un ban acolo ca sa fie "in rand cu lumea".... ciudat....

:-)

AlexM
#21253 (raspuns la: #21221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desde si altitudinea... - de AlexM la: 07/09/2004 21:47:20
(la: Ce fac cu viata mea)
.. urci urci urci pana in varful piramidei.
A propos, cetind acel comentariu al tau, nu stiu de ce mi-ai trezit asa nishte imagini care m-au facut sa cred ca de fapt vorbeai de piramida lui Maslov. De aia vorbeai?:-))))

AlexM
#21258 (raspuns la: #21217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle, sa-ti raspund eu caci baietii dorm, se pare! - de dinisor la: 08/09/2004 00:47:38
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Tu intrebi: "De ce masculul vede femela frumoasa?" Incercand sa inteleg ce se intampla cu neuronii la momentul intalnirii cu femela, gandesc: El , sexul puternic (da-mi voie sa le acord credit! - barbatul magulit e maleabil), vede femela. Neuronii incep sa danseze imbucurati la gandul unei eventuale aventuri. Fie ca ei locuiesc la etaj superior sau sunt concentrati la parter, neuronii se bucura oricum.
In dansul lor necontrolat sinapsele se produc haotic si de aici rezulta imagini si imaginatii. Si in loc ca sexul puternic sa caute sa vada femela in intregul ei, cu interior si exterior, el se opreste doar la design si-atat. Pentru ca design-ul este cel ce-i fac neuronii sa danseze...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21286 (raspuns la: #21265) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nickman, - de dinisor la: 08/09/2004 08:50:57
(la: Despre prietenie)
Exista intradevar prietenii care ne dau satisfactie, multumire de sine, cum spui tu. Tristetea este ca in societatea de azi 90% din prietenii sunt bazate pe interes comun. Incearca sa privesti in jur, cu o privire obiectiva si ai sa-mi dai dreptate. Putine mai sunt prieteniile ca pe vremea tineretii mele, cand imparteam putinul ce-l aveam, ne distram impreuna indiferent de conditii si ne pasa de cel de langa. Societatea cpitalista este pierduta definitiv in ceea ce priveste prietenia. Si am sa-ti dau un mic exemplu: Nu mai departe de ieri, la slujba fiind, o colega de servici a fost nevoita sa de-a o fuga la doctor, inopinant. Ea venise cu bicicleta la munca. I-am oferit sa imprumute masina mea, pentru confort si eficienta. S-a bucurat! La intoarcere insa, cand mi-a inapoiat cheile, mi-a intins si o bacnota de 50 de coroane. M-am uitat crucis!!! Pentru ce?-a venit intrebarea mea?... Pentru ca mi-ai imprumutat masina - a venit raspunsul! M-am enervat ingrozitor, i-am explicat cu urma de calm avuta cam cum se defineste la romani colegialitatea si prietenia, si cam ce inseamna ca omului sa ii pase de om. Crezi ca a inteles ceva? Nu! Raspunsul ei a fost: "daca nu accepti banii, inseamna ca nu am voie sa iti solicit ajutorul altadata cand am nevoie"

Asta cred ca iti da o imagine destul de clara despre ce cred ei, oamenii nascuti aici, despre prietenie intre oameni. Dezamagitor,nu!?!?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21323 (raspuns la: #21266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





corect dinishor - de AlexM la: 08/09/2004 19:38:02
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
apreciez interventia ta aici:
"Pentru ca design-ul este cel ce-i fac neuronii sa danseze..."

dovada o ai si in cazurile in care diversi factori chimici denatureaza imaginea femelei vazutã in asa hal, incat masculul se duce acasa cu TeMiriCine. Dar asta se rezolva imediat ce revine la normal si o vede ziua si pe trezie.

P.S. cam trist pentru sexul frumos ca numai designul ne atrage la el. Acu, noi avem o scuza. Femeia e frumoasa si ca atare ne place. Dar ce scuza aveti voi? De ce va plac "uratsii" de masculi? Ca de urat fuge si dracul dar ce-i frumos, si lu Dumnezeu-i place.

AlexM
#21363 (raspuns la: #21286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebari pentru DESTIN!!! - de dinisor la: 09/09/2004 02:13:12
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Citeste si nu da mai departe. DOAR RASPUNDE!!!

1. Ne-am tot invartit in jurul axei proprii referitor la acel frumos. Subiectul a fost deschis de tine, deci iti revine sarcina sa il si combati. Imi amintesc ca incercai prin acel frumos sa aperi putinul ce mai putea fi recuperat din imaginea barbatului roman din diaspora. Incerc sa iti vin in ajutor (suflet milos, deh!) si incerc sa ma pun in locul tau. corecteaza-ma cand gresesc.Cand ai scris ca nu stii ce am pierdut te-ai referit probabil ca nu toti barbatii sunt la fel, si ca undeva in lume mai exista si oameni care pot fi mandrii ca sunt barbati? Ca lasand impresia ca am generalizat in textul meu despre barbatul roman din diaspora, am exclus orice sansa de a crede in barbatul roman?
2. sa nu uitam ca am facut clar precizarea ca textul se referea doar la o singura persoana. Si a incerca sa salvezi imaginea aceluia, e doar pierdere de timp.
3. Ce ai gadit cand ai spus frumosul ce l-am pierdut? Cum puteam sa pierdem ceva ce nu am avut inca?

Astept raspunsuri la fel de sincere pe cat intrebarile. Si de acum gata cu joaca! Suntem oameni mari, nu? Tu mai mare decat mine, parca...


______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21453 (raspuns la: #21443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Si de acum gata cu joaca!" pentru dinisor, - de DESTIN la: 09/09/2004 02:39:13
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)

Nu de joaca este vorba,joaca in care nici tu nici Belle nu credeti...ehe!!! incercati orice...

Daca nu am dat inca dovada de seriozitate,gandesc ca fiind eronata imaginea...

Da eu am deschis subiectul,nu il voi combate ...continui sa cred ca voi invinge...

Am inteles ca nu te-ai exprimat la modul general,de mult am stabilit acest lucru...

"Cand ai scris ca nu stii ce am pierdut te-ai referit probabil ca nu toti barbatii sunt la fel, si ca undeva in lume mai exista si oameni care pot fi mandrii ca sunt barbati"

Aici este o mare eroare ce ai facut-o dinisor...de ce? iti explic:

Eu am afirmat ca :Ati pierdut...deci si tu si Belle...nici gand sa ma refer la ce tu ai pierdut...logic nu cunosc nimic nu?

"3. Ce ai gadit cand ai spus frumosul ce l-am pierdut? Cum puteam sa pierdem ceva ce nu am avut inca? "

Se poate foarte simplu sa pierzi ce nu ai avut...cum ? gandeste-te la sansa...


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21460 (raspuns la: #21453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
duh@dinisor - de Belle la: 09/09/2004 03:51:04
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
da si tu click pe nume ca afli .... e valabil si pentru altii, multi scriu ce nu-ti imaginezi in "profile" (de unde crezi c-am stiut ca omuletul e in ohio lol)
#21495 (raspuns la: #21493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"as vrea sa vad si eu niste f - de Dinu Lazar la: 09/09/2004 09:19:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Il cunoasteti cumva pe dl Emilian Urse, domnule Lazar? Caci despre pozele dansului as avea eu multe sa va spun..."

Este un subiect dificil pentru mine acesta - pentru ca este legat de o parte din tineretea mea.
Pe domnul Urse il cunosc de peste 35 de ani; este o personalitate complexa si a avut si el suisurile si coborisurile lui.
Partea extraordinara este ca a avut energia si norocul sa poata sa se ocupe constant de ceva extrem de interesant si util - de cineclubul si fotoclubul Casei Studentilor din Bucuresti; in aproape 40 de ani de functionare, a ajutat pe multi care sunt acum in meserie sa se familiarizeze cu pasiunea filmului si fotografiei.
Si eu ii datorez foarte mult; de la el luam reflectoare si aparate, prin el am cunoscut alti cineclubisti si acolo la cineclubul lui am invatat noptile ca sa intru la fostul IATC, Academia de film de acum.
Ca profesionist, domnul Urse - cel putin din cite am vazut - lucreaza curat si stie sa fie o personalitate agreabila; am avut o ocazie cind a trebuit facuta o lucrare pentru o firma americana, si el a filmat pe video si eu am facut fotografii, si americanii - niste tipi extrem de greu de multumit - au zis ca e OK lucrarea.
Dar, rolul domniei sale este de a fi invatzator, si nu de a fi creator; exista niste etape in viata, cind este nevoie ca cei ce te invata ceva sa fie buni sa te invete cum sa tii creionul in mina si cum sa faci betzigashe si bastonashe, nu sa spuna cum sa scrii tragedii antice cind nu stim sa scrim de fapt.
Cred ca rolul unui guru intr-un cineclub este sa faca sa mearga cineclubul si sa invete pe cei ce mishculeaza pe acolo cum sa tina aparatul in mina si pe care parte sa se uite sa vada subiectul, mai mult decit sa fie creatoru` lu` peshte.
Sigur, desi cred ca are si domnia sa un book sau/si un numar de lucrari de care este atasat, nu cred ca opera sa fundamentala este imaginea care ramine sau care a facut-o, ci miile de rataciti care au intrat la fotoclub ca simpli cetateni si au plecat ca impatimiti de fotografie si film...
Ca in tot acest timp a facut si greseli, ca didactica domniei sale nu a adaptat-o cu ce se intimpla, asta e alta treaba; cred ca tragind linia simplul fapt ca a facut sa mearga stabilimentul e ceva.
Eu ma refeream la cei ce predau fotografie in invatamintul superior.
O facultate e altceva decit un cineclub.
Domnul Urse a fost si cred ca este si acum un excelent invatator, sau daca vreti, un grozav profesor de liceu; pentru rolul domniei sale nu opera conteaza ci activitatea didactica primara, pe care, zic eu, nu o poate nimeni nega. Cam 60% din operatorii si regizorii din generatia mea s-au format (si) acolo...
La facultate, am avut profesor de fotografie pe domnul Comanescu, fostul secretar general al AAF, un tip extraordinar de cult si de interesant.
Ca profesor, era o tragedie; vorbea un curs de doua ore despre geanta aparatului de fotografiat si pe mine ma scandaliza imens asta, stateam imbufnat in spatele clasei si faceam avioane sau citeam literatura.
Cursurile domniei sale erau extrem de plicticoase, nu era un captivant profesor si ca fotograf, era la pamint; asta nu l-a impiedicat ca in vremuri extrem de dificile sa duca maiestuos corabia AAF practic din anii `60 in anii `90.
Asa ca lucrurile sunt mai greu de cernut decit ar parea la prima vedere.
Cind mi-am exprimat la AAF stupoarea despre proasta calitate a cursurilor de fotografie ale domnului Comanescu, sau mai curind despre ce erau ele fata de ce m-as fi asteptat, binevoitorii i-au spus imediat si cred ca a suferit foarte tare; ne cunosteam de mult timp, eu intrasem in AAF pe la 15 ani si ceva ( eram la un moment dat cel mai tinar membru) - si mi-a spus foarte amarit ca acel curs este pentru toata lumea, pentru cei multi care nu stiu nici cum se insurubeaza capacul pe obiectiv, nu pentru cei ce mai stiu ce e prin fotografie.
Oricum, cursul sau era de tehnica fotografiei, nu de estetica sau de maiestrie. L-am vazut si facind poze in viata reala, m-a luat ca asistent sa il ajut la citeva sedinte de portret sau de fotografie comerciala, si lucra extrem de inginereste, curat, si facea o buna imagine comerciala, la nivelul asteptarilor clientului; ori, asta e deja ceva in viata.
Atunci l-am iertat ca mi-a nenorocit diminetile cu orele despre cureaua aparatului foto sau despre cum stranuta necunoscutul pentru mine atunci Oskar Barnack...
Bun, lucrurile sunt desigur complicate, cursul se numea de tehnica fotografica, dar azi, cei ce predau fotografie, estetica imaginii, nu tehnica fotografica, ce poze au? Intrebarea mea ramine.
Asa ca este util sa stim din punctul Dvs de vedere, pe care eu il cred extrem de obiectiv, cum e cu pozele domnului Urse; dar sa punem pe platanul celalalt al blantei si faptul ca, bine, rau, cumva a impins la caruta aia a fotoclubului si ca a botezat o mare de oameni cu revelator...
#21511 (raspuns la: #21353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
El in vis... - de dinisor la: 09/09/2004 19:44:07
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Am citit comentariile de aici. Subiectul tau e interesant.

Scrii la un moment dat ca iti doresti sa il visezi pe El. Te inteleg. Este intr-adevar o experienta unica. Ceea ce cred eu insa, este ca El vine in visul oamenilor care sunt in mare necaz pentru a le readuce speranta, pentru a le linisti durerea, pentru a le reaminti ca nu sunt singuri. Faptul ca nu il visezi nu inseamna ca nu te iubeste. Ci inseamna ca nu esti in mare necaz. Si asta e bine.

L-am visat acum opt ani. Intr-o noapte! Este singurul vis din viata mea pe care mi-l amintesc in cele mai mici detalii. A durat doar o fractiune de secunda, dar acea fractiune este eterna. Pentru ca ea este in sufletul meu, pentru ca imaginea visului o port cu mine si imi da putere de cate ori mi-e greu. Blandetea cu care mi-a mangaiat crestetul capului, caldura cu care mi-a soptit ca va fi bine, sunt trairi ce am sa le iau cu mine si in viata viitoare.

De atunci, sufletul mi-e linistit si viata mi-e usoara. Pentru ca stiu! Pentru ca nu mai sunt singura! Pentru ca El vegheaza asupra mea.

Nu fii trista ca nu Il visezi. Fii fericita ca te iubeste atat de mult incat nu esti printre cei ce au nevoie de El in vis. Fii bucuroasa ca esti binecuvantata.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: