scrisori imaginare

frati romani, de ce atita inversunare pentru o problema falsa? Imaginea este adevarata chiar daca nu va multumeste pe voi. Pentru noi, este realitatea tarii noastre in care traim. Nu puteti sa schimbati sau sa imbunatatiti imaginea pentru ca voi dragilor nu mai sinteti cine vreti sa voi sa fiti. Voi va identificati perfect cu cei pe care ii acuzati ca va distrug "imaginea". Ca mai sint citeva exceptii ca dr. Evil si altii ei vor disparea natural asa cum e legea firii. Toate legile sint de partea noastra, voi nu puteti sa spuneti un cuvant in tara noastra desi sinteti inca majoritari. De ce nu vreti sa incetati polemicile si sa ne dam mina de aici sa construim Romania asa cum am visat-o de secole?

Cateva imagini noi si de la mine... http://gallery.insomnia.ro (in primele 4 galerii).

Dar ce discutii furtunoase pe aici, ce interesante teme dezbatute, ce grozave contributii ale marilor fotografi romani, ce analize pertinente, nici nu ai zice ca suntem pe netul fotografic romanesc unde nimeni nu zice nimic dar toti dau cu ochiul ca poate poate.

Haideti domnule Lazar, ca abia ne-am adunat de pe jos dupa ce am vazut frumoasele peisaje ale domnului Cios. Grozavi ochi are dinsul, iar zona e senzationala, imi aduce aminte de satele din Maramures, unde e zapada pina la streasina in perioada asta.

Pina una-alta, printre samsunguri deghizate si aburi de cafea bauta pe seara (decofeinizata de data asta) invit cafegii sa dea un ochi pe citeva imagini cu o tinara domnisoara ce a avut bunavointa sa petreaca o ora in compania obiectivului si a unui ceai fierbinte. Stiu ca sint in contra tendintelor, dar era destul de frig si nu m-a lasat inima sa o pun sa se dezbrace.

Imaginile aici: http://www.contrast-photo.net/g/2006-ian-nico/

imaginile cu oamenii care se aruncau din zgarie-nori la 11 septembrie, unul care facea semn ca camasa sa fie salvat si apoi s-a daramat totul cu el.
imagine de la stiri de prin 93, cu un om carbonizat.
imaginea cu o mana sfartecata in urma accidentului aviatic de la Balotesti.

Zone Zero a dat la iveala pagina cu imagini facute de diversi fotografi in jurul noului an.

http://zonezero.com/convoca/newyear_2006/index.html

Interesante imagini.

Pe de alta parte, eu nu pricep cum naiba se face ca Singapore,
care e cam cit Drumul Taberei, are inscrise 97 de fotobloguri
la http://www.photoblogs.org/countries/ si toata Romanica,
a patra tara din Eu, numai 20...
O fi ceva in neregula in Danemarca...

Este naucitoare imaginea unei iubiri platonice. Privire care ar putea cuprinde un ocean intr- o secunda. Un moment in care vezi adancimea, zbuciumul, intensitatea dar si intelegerea ca e unicul lucru pe care il poti face. Sa privesti.
Sa iubesti pur si simplu. Fara sa astepti nimic. Sa stii ca e imposibil mai mult si totusi sa savurezi fiecare senzatie ce ti se ofera.
Sa nu fugi. Sa nu te apropii.
Sincer? Cred ca a fost cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o vre-o data.

Se poarta, stiti doar prea bine.
Inca un exemplu, imaginile mele si ale lui George Nicolae trase la
Antena1 la emisiunea Canal de Stiri. Doamna Diana Metiu nu a mai raspuns
la ultimul meu mail catre dansa, in care ii explicam ca pentru a putea
folosi imaginile trebuie sa negociem partea financiara. Neprimind raspuns,
am tras concluzia ca firma DMI si domnii de la Antena nu au fost intaresati
de imagini, corect? Gresit: http://www.canal.ro/galerii.php .
Daca nici Antena1 nu mai plateste imaginea...

Imaginea pe care mi-a creat-o poezia a fost aceea a unei foi negre pe care cineva s-a jucat cu un stilou de "pic" ca sa faca un contur de om ramas idee. Singuratatea insa nu cred ca face mofturi! :o)

Fain dar trist.... cand o sa scrii si de bucurie? :o)

Vad ca l-ati suparat pe domprofesor si s-a sters din cafenea, desi este posibil sa continue sa citeasca ce se scrie.
Poate ati remarcat modul meu de a-l aborda. Prin asta cel putin a furnizat ceva informatie obiectiva ca sa ne permita sa tragem concluzii fundamentate. Indoiala este justificata, lumea este plina de paranoici care cred chiar ca au descoperit ceva dar lumea nu-i apreciaza si este impotriva lor. Imi amintesc de un individ in Bucuresti cu multi ani in urma care facea greva (va dati seama, pe vremea lui Nea nicu) cu niste pancarte agatate de piept, in care protesta ca nu i se recunosc inventiile in domeniul fizicii. Daca il asculta cineva care nu prea intelegea fizica, putea chiar sa-l creada. Sint convinsi de ceea ce spun si deci pot sa convinga usor un neavizat. Mie imi scria cineva din Bucuresti prezentindu-mi proiecte medicale pe care ar fi dorit sa le patenteze in Romania dar nimeni nu vroia sa i le ia in seama (sub diferite motive mai puternice decit prostia). Daca ati vedea scrisorile, nu ati sti daca sa rideti sau sa plingeti.

Ei bine, in medicina "image registration" este un domeniu foarte important pentru cercetare, diagnostic si tratament. In prezent exista numeroase metode de obtinere de imagini corporale, atit functionale cit si structurale. Oricine a auzit de rezonanta magnetica, scaner, sau poate mai putin de PET, SPECT etc.
Problema este ca de multe ori diferite metode dau rezultate contradictorii sau o metoda nu are o definitie suficienta pentru a localiza o leziune, tumora etc. Informatia ar fi mult mai fiabila si utila daca s-ar putea combina datele obtinute in diferite momente sau sub diferite perspective. Atunci apare problema integrarii acestor date obtinute prin diferite masuratori, intr-un singur sistem de coordonate. Asta ar fi pe scurt si simplificat image registration. Rezumind, image registration in medicina permite un diagnostic mai fiabil si precoce al unor patologii. Este un cimp deschis de investigatie, si facind o cautare mi-a placut sa vad ca exista echipe in care apar si nume romanesti. Situatia se complica cind vorbim de rigid sau non-rigid (importanta in medicina), intra- sau inter-subject registration.

Poate l-as fi crezut chiar pe domprofesor, dar recitind: "Recent am gasit "motorul" acestui aparat de diagnosticare universal, raza care sa scaneze organismul uman. Este vorba de vechiul "sonar" al submarinelor din WW2. Stiu cum sa fac aparatul de diagnosticare si mai ales interfata de interpretare informatica. Primele teste de laborator au intrecut asteptarile. Apoi a intervenit criza..." , cred ca concluzia este clara si discutia deja nu mai are rost.

As vrea sa spun ca cazul "domprofesor" nu este unic pe cafenea. Eu am detectat cel putin inca un "domprofesor" activ pe forum. Cred ca atitudinea corecta fata de ei nu este cea batjocoritoare, repet sint persoane convinse de propriul adevar. Bineinteles exista si trolli si indivizi care intra doar sa se distreze pe seama altora si trebuie pusi la punct. Problema este sa stim sa-i deosebim :)

___________
"The more sand has escaped from the hourglass of our life, the clearer we should see through it" Niccolo Machiavelli

In mediile "non-stiintifice" se sustine ca realitatea este non-materiala si universul este mental. In mediile stiintifice s-a constatat ca, in experientele care tin de fizica cuantica, experimentul interactioneaza cu mentalul subconstient al experimentatorului. Fizica actuala are, printre altele si dilema cate dimensiuni exista, de fapt, 7, 11, ... si nu se mai pune problema ca nu ar exista decat 3 dimensiuni. Pentru noi, oamenii, prezentul este o fictiune. Nu putem percepe decat trecutul, si gandi la viitor (intre momentul aparitiei unui stimul si constientizarea lui trece un interval de timp, NU este instantaneu). Daca timpul si spatiul ar permite, as putea da inca multe exemple de "ciudatenii, creatii si creaturi imaginare". Crede-ma este f.f.f. hazardat sa afirmi despre ceva ca este imaginar, maiales ca nici nu prea stim cum sa definim imaginarul si sa-l deosebim de real. Ca o paranteza, exista elfi, gnomi, ondine, dwarfi, dragoni si inorogi si multe alte creaturi, deloc imaginare. Nu le intalnesti la tot pasul pentru ca nu poti/vrei, inca, sa le vezi.

val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!

frumoase imagini, guinevere. dar lipseste o idee centrala, care sa-ti ramana in minte. poezia ta e un pastel care te incanta un moment, si-apoi o uiti. dar cine stie, poate asta e rolul poeziei, after all.

zaraza

Buna vreme la toata lumea si felicitari Mr. Intruder pentru charmul artistic si pigmentul pe care il picuri in scrisorile dumitale. Mi-a placut maniera si tocmai de-ai m-am hotarit sa prestez si eu din cind in cind ca na...nu ma rabda pirdalnica de inima...
Amu ca tot veni vorba de marea schisma androgina asa cum ne spune tata Platon, stau si eu drept si cuget strimb sau viceversa...
Si incep cu intrebare:
Oare de ce nu luam noi oamenii astia mari si metafizici situatia "mai in ris", oare de ce nu incercam sa ne amuzam pe seama "abilitatii tehnice a barbatului" si a "harului maternal al femeii de la cratiza",oare de ce investim atita energie inutila ca domnul cu visiuni traditionaliste si nume geometric (prism(a)) ca sa intelegem neintelesul...
Am sentimentul ca uneori multe drepturi si nedrepturi sunt aclamate cu prae multa patima si ii inversuneaza pe cei de sex opus...Ma uit la Biblie si nu gasesc niciunde, dar niciunde ca Dumnezeu ii dadu Evei cratita si lui Adam "bohr"-masina. Ci mai degraba le zisa:"Ma zabaucilor amu ca v-am facut intelegeti-va si voi cum ati putea...dar nu va dati in capete"...
Cu alte cuvinte...cind intr-un cuplu exista frumusete, respect si armonie conteaza putin cine si cum spala vasele sau sterge tuncul la poponeata...Conditia este sa nu avem prejudecati si mai ales sa fim "Open Mind" people...si nu ca domnul "prism" a carui atitudine m-a facut sa ma doara sufletul olecuta...
Stiti ce ma gindeam: haideti sa ni-l imaginam pe domnul matematic in fata in fata cu Marie Curie, sau cu Gopper Mayer sau cu actuala Mrs Rice
ca tot locuieste in tara cu pricina.

Picky, iti jur ca inainte de a deschide linkul am stiut dupa titlu ca e textul tau! :o)

Eu zic insa ca daca ceva l-a plasmuit pe Dumnezeu, ala trebuie sa fi fost sufletul omului, daca e sa acceptam ca "Dumnezeu este iubire". Din nevoia de a da raspuns intrebarilor cu care il chinuia mintea omului. :o)

Si pentru ca mintea continua sa fie nemultumita, a zis ca Dumnezeu e doar o alta experienta imaginativa (D.H.Lawrence) si l-a bagat in treburile ei.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa. :o)

Una din imaginile care m-au lasat fara cuvinte si nu din cauza duritatii ci cumva prin sugestie am vazut-o la Muzeul National de istorie Bucuresti, anul trecut la aniversarea holocaustului.....saci cu nisip, oase si cenusa....impactul a fost grozav cand mi-am dat seama ce vieti au avut mormanele alea care au fost odata oameni ca si mine, dar si ca au ajuns asa din cauza altor oameni...prefer sa cred ca nu 'ca si mine'.... La fel si povestea unei femei care avea un copil infirm si un sot alcoolic care in timp ce ea era la munca batjocorea copilul.....ma gandesc ca acesti copii sunt oricum labili si au nevoie de o atentie speciala ca sa duca o viata cat de cat normala....sa evolueze normal, iar acel copil nu mai avea nici o sansa; cat despre mama lui...povestea ei mi se pare o alta drama de neinchipuit....Acestea sunt imaginile care mi-au ramas mie in cap pantru ca de obicei evit astfel de subiecte, dar poate ca nu e bine nici sa ne prefacem ca problemele nu exista si sa ignoram atata suferinta in jurul nostru....

"A suprima speranta inseamna a readuce gandirea la trup. Si trupul trebuie sa putrezeasca" Camus

Merita analizate de cafegii...
Ceva din ele imi aduce aminte de un fotoreporter care a facut
senzationale imagini in anii 1940, W. Eugene Smith...
Oricum, pacat ca la Romanica in presa nu mai exista oameni de
cultura la volane, ca in timpurile interbelice.
In timpuri normale, in momente normale ale unei natii, un astfel de
fotograf ar trebui sa fie invitat cu covoru` rosu sa colaboreze la
reviste, la ziare, la agentii.
Momentan, conteaza insa din pacate siliconu, maieul si cercelu din
ureche, alo, domnu, se aude?
Vorbim la o televiziune, veniti in maiouash si cecei si par cu terebentina,
si imediat o sa va ceara revistele.
Asa, numai cu poze exceptionale, nu intereseaza pe nimeni in
gaoacea asta o colaborare.
Si mai schimbati-va numele, sa zicem Steel Pavy ... mama ce bun ati fi.

Aproape de neinteles pentru mine prapastia dintre dorinta atitor tineri de la noi
de a fi fotografi profesionisti la Romanica si realitatea cruda -
ce ofera concret piata muncii in domeniu, dar foarte concret.

Se gasesc la cam peste tot la noi 2 reviste interesante frantuzesti, Reponses photo
si Chasseur d`images. Vedem acolo anunturi despre nenumarate stagii si cursuri de fotografie
dar si oferte de angajari in domeniul fotografiei - cam o suta pe luna, daca socotim
studiourile foto - care la noi nu mai exista - si fotografii sezonieri.

Culmea e, ca sunt in Franta nenumarate anunturi cu studiouri foto cu magazin in diverse orase,
la care chiria e citeva sute de euro pe luna ( studioul si locuinta, mare, de deasupra)
si la care pretul de achizitie, daca se doreste, e de una, doua sute de mii de euro; date find
nenumaratele facilitati bancare, fata de ce e la noi, mi se pare extrordinar.

Ca sa fac o comparatie, am cautat vreo doua zile peste tot pe web-ul romanesc
ofertele de angajare pentru domeniul imaginii.

Pe anul asta, per total, am dat de doua sau trei oferte pe toata tara,
si pentru operator film sau cameraman, nimic, de un an jumatate.

Asta ar trebui luat in considerare de catre cei ce vor sa se apuce de
aceasta frumoasa ocupatie.

Cea mai tare oferta gasita de mine ar fi asta:

===================================================

Fotograf - Domenii: Media/Publicitate

Descriere Job : Se lucreaza noaptea,in cluburi si discoteci.

Se fac poze la oamenii care se duc sa se distreze.

Responsabilitati :Sa fi serios si sa-i placa distractia

Cerinte : Aparat foto digital personal, seriozitate

Salariu oferit 50 USD/luna

Beneficii : Se deconteaza un abonament de RATB, intrare gratuita in club
sau discoteca + consumatie.

===========================================================

Comedia, sau tragedia, nu e anuntul in sine - ci in faptul ca au aplicat
citeva zeci de amatori, chiar la salariul asta.

Bun, sa zicem ca fotograful e mai artist, mai liber profesionist, mai pe proiecte.
Dar proiectele alea, unde sunt?
Ca nu am vazut nicaieri vreo licitatie de imagini, o selectie de joburi pentru imagine,
o ceva care sa dea sperante unuia sa se apuce de chestia asta.
Poate cafegii stiu mai multe?

Daca-l convingi pe om sa fuga, promit sa nu te agresez...prea rau de aici inainte:))))))
Asta suna a "Zi ce vrei, ca tot la mijloc ajungi".
Drept pentru care, ma multumesc sa sintetizez, constatand dorinta indirecta ca om sa fuga (ce-i drept, imaginea m-ar interesa si pe mine) precum si oferta - la fel de indirecta fireste - unui statut autonom in no man's land-ul creat...

Pe de alta parte:
De ce atata razboi? De ce sa nu ne unim fortele in scopul pripasirii pacii universale pe cale pasnica?
Oare nu e posibila o lume in care toti oamenii sa traiasca la fel de bine singuri acasa sau in grupuri la carciuma, fara a-si face unii altora o vina din asta?
Nu putem fi frati intru credinta in noi, adica sa credeti si voi in noi, asa cum si noi o facem?
Suna atat de naiva imaginea unei lumi, in care oamenii sunt egali din toate punctele de vedere (da, asta suna naiv si plictisitor, ok.).
Dar o lume in care fiecare isi are locul lui, individual, ales si ne-uzurpabil? E asta doar o fantasmagorie?
Nu fratilor si surorilor: Puterea gandului ne uneste peste timp si spatiu. Cu el alaturea vom putea atinge orice tzel, indiferent cat de sus ar fi acesta.
Sa ne unim gandurile, vointa si posibilitatile. Puterea va fi de partea noastra.

Trimiteti un gand in eter si o scrisoare la adresa de mai jos fratilor!
Fie-va impacarea cu voi insiva si buna convietuire cu fratii si surorile voastre, sacre tzeluri si fie-va cei cinci euro contributie la pacea lumii rasplatiti insutit.
(Atentie: Scrisori unde lipseste bancnota necesara, nu pot fi prelucrate!!)

Peace fratilor!
X-zeu sa va insoteasca pretutindeni pe drumurile voastre!

Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Imi imaginez ca oamenii de pe pamant sunt asa de avansati spritual incat comunica intre ei telepatic, se deplaseaza prin eter dintr-un loc in altul teleportandu-se. Apoi imi imaginez ca sunt toti tineri si radiaza lumina, ca natura e plina de culori minunate, fluturi si plante viu colorate. Nu exista tantari, muste si nici alte lighioane, ci numai animale pasnice. Oameni pot sa-si schimbe infatisarea oricand, sa devina din barbati femei, din copii batrani, din oameni animale etc.

Si imi mai imaginez ca nu exista razboaie si nici boli. Toti care mor, se duc in alta lume, pe alta planeta unde avanseaza spiritual. Mor cand sunt pregatiti si cand vor sa avanseze spiritual si mor constieneti fiind, cand se decid ei sa-si paraseasca corpul.