scumpa iubire

Buna Ondine,

Punctul meu de vedere in legatura cu acest subiect este foarte simplu.
NU - nu accept "iubirea vietii" din partea unei persoane ce este casatorita. Am sa-ti explic de ce:
Eu consider ca atunci cind doi oameni s-au casatorit, au facut-o din dragoste. Ceea ce inseamna ca amindoi partenerii se vor devota unul celuilalt pentru restul vietii lor, la bine si la greu. De aceea cind doi parteneri se iubesc si decid sa se casatoreasca, sufletul lor ar trebui sa devina imun la ori ce fel de dragoste externa. Ma refer la faptul ca el si ea nu ar trebui sa mai primeasca sau simta nici un fel de atractie catre sexul opus, ar trebui sa-si opreasca acest instinct. In momentul in care " Iubirea Vietii" apare la o persoana ce este casatorita, inseaman ca acea persoana nu a fost suta la suta fidela, sau ca si-a lasat sufletul deschis, si ca atare a inselat. De ce spun asta? Fiindca nu cred ca se poate ca doi oameni sa se vada pentru prima oara si imediat sa se indragosteasca unul de celalalt. Dragostea se dezvolta trepatat. Dragostea trebuie sa treaca prin trepte, ca de exemplu: cunostinte, amici, prieteni, inceput de dragoste si apoi se naste dragostea. Ca aceste faze sa se dezvolte este nevoie de amindoi partenerii. Asa ca nu aprob sub nici o forma scuza ca o persoana casatorita a gasit" Iubirea Vietii ei/lui"

Criss

Ondine...
Nu as vrea sa spun decat ca daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale.
Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?

Exact la visele mele se referea,am comentat ca raspuns!:

"nu zic nimic rau impotriva viselor si a imaginatiei creatoare de eternul frumos,in creatie..."

"il folosesti pe "ucid" ca si cum ar anihila, ar dizolva viata si esenta iubirii,...dar nimic nu ucide nici viata si nici iubirea"

Adevarat,am exprimat plin de durere ceea ce eu am trait...:
forte ale raului ucid...vieti pasagere...dar niciodata iubiri pure...

Iubirea pura este eterna, nu poate fi ucisa...viata(trup) are un final,sa fim realisti, sufletul nemuritor continua in eternitate.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

As lupta pentru iubirea vietii mele pana la ultima suflare...

Iubirea adevarata presupune dedicare totala...
Daca iubitul meu ar fi mai fericit fara mine... as renunta sa lupt... nu as renunta insa sa iubesc...

apropo d iubire si de trebuie... intotdeauna, ma rog, de cand am capatat constiinta ca sunt, ca voi fi, ca sunt un "animal social", ca iubesc, ca sunt iubita, ca rad... ca toate astea care tin d mine... si d noi... mi-am zis ca iubirea vine de undeva dinauntru de undeva din piept, acolo sta mai trimite informatii, ca o componenta it la creier - hardul - astfel incat sa s poata manifesta... eu zic ca iubirea tine d sentiment... si atata timp cat simti merita sa lupti... pt ca da iubirea e o lupta o lupta cu tine insuti, si poate mai putin cu celalalt, lupti sa scapi d prejudecati, lupti sa scapi d tine si sa t pierzi poate... in iubire.. desi daac luam lupta asta ca p un act rational, teoria conform careia iubirea vin din suflet... e cam daramata... mda... iubirea e un complex paradoxal, cumplit de paradoxal... a t darui fara a astepta nimic in schimb asta e... probabil totul vine d la sine, dar cum s-a mai spus aici teoria cu practica... mda ciudata combinatie... eu? mi-e frica d iubire... poate pentru ca mi-e frica de acel punct terminus... si totusi sa iubesti implica sa risti... stiu... suna a teorii, mai vorbim cand ma loveste. daca nu m-a lovit deja.. dar inevitabil mi-e frica se recunosc... poate pentru ca chiar si constientizarea iubirii e un act rational... la naiba totu tine de creier...

va rog frumos, oameni buni, explicati-mi si mie cu cine va luptati voi in iubire?!
Cine e dusmanul cand iubiti?! care sunt armele voastre? ce faceti cu lesul dusmanului? ce cauta razboiul cand iubirea inseamna armonie si pace?!
de pe ce planeta sunt eu de nu inteleg asta: "daca iubesti, lupta pentru iubirea ta" - adica cum? cu cine? in ce fel si mai ales, in ce scop?!
ce vrei sa cuceresti prin forta si violenta?! ce strategii folosesti si ce fel de luptator esti: infanterist?!
nu inteleg si .. "pace", cred ca sunt din alt film, pur si simplu!
nu inteleg nici macar metafora, va rog sa ma luminati!

Pîna cînd sufletul e multumit,si plin de sperante împlinite.Lupt ptr.IUBIRE cît timp voi respira,cît timp mai am vise...Nu exista margini ptr.aceasta lupta,dar e o lupta placuta.Aceasta lupta îmi da sperante de viata,de EXISTENTA......

Iubirea nici nu poate fi altfel...decat pura.

In loc sa presupunem ca semeni, este mai cuminte,este mai firesc,este mai practic sa intrebam!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Multumesc pentru cele scrise la adresa mea.

"....dintotdeauna s-a scris despre DRAGOSTE. E forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL! Are puterea si confera motivatia existentiala...dintotdeauna a existat polaritatea dintre principiile feminin si masculin...pe Terra, aceasta polaritate...atractie ..defineste insasi viata!"

Dragostea a fost este si va ramane cum bine ai zis tu:"forta unica din UNIVERS CARE SCHIMBA TOTUL!"

Ai amintit de:"polaritatea dintre principiile feminin si masculin..."indraznesc sa afirm:iubirea pura "anuleaza" principiile "feminin si masculin" dezvolta acel tot in toate.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Permite-mi Samadhi sa imi exprim nedumerirea fata de faptul ca ai vrut neaparat sa iti faci iubirea publica. Eu nu mi-as fi facut-o.
Daca indr-adevar mi-as fi gasit-o pe acest sit, restul lumii nu ar mai fi contat, nici ce gindesc, nici ce stiu...
Deci nu inteleg de ce ai facut-o. Poate te-ai grabit un pic....De ce ? De teama ca o pierzi?...Inteleg dintr-un comentariu al lui Horia ca cineva mai trebuie sa divorteze? Pai nu ti-e teama ca ti-ai compromis iubitul ? Iubirea nu este egoista, nu uita...Dorinta ta a fost sa lasi lumea sa stie ca esti iubita, dar poate nu era cazul sa spui asa lucrurilor pe nume....
Pe de alta parte , daca ai facut-o, este ireversibil, este dreptul tau, si daca intradevar va veti iubi de durata, si iubirea va invinge si spatiul si timpul, atunci felicitari.
Atunci ceilalti nu au dreptul sa intervina cu ironii.... Dar pina atunci ...sa te astepti la orice rautati, te vor invidia doar, neincrezatori in acelasi timp, deocamdata.

Exista niste "stimabili domni" in primaria capitalei care considera ca pot trece cu vederea anumite nereguli daca li se face o masa de protocol, li se da o camera la hotel in care sa-si duca domnisoara (neidentica fiind cu iubita sau sotia); asa se dau autorizatiile de construire, asa de dau acorduri de sanepid etc. De unde stiu?uneori a trebuit sa duc vinul in camera sa-i pregatesc atmosfera de cina romantica, deh, era o domnisoara scumpa:) ; iar ospatarul nu trebuia sa stie...
Mai sint si altele, multe, medici, gardieni, profesori...



"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."

i-ai reaspuns lui IVY:
Da Ivy, se merita cand stii ca iubesti cu adevarat.In cazul nostru s-a meritat,pentru ca fiecare a stiut ce vrea de la viata.In cazul altora, fiecare hotaraste pentru el,dupa situatie.
O casatorie e doar o hartie, nu uneste doua inimi.Iubirea insa uneste nu doar inimile,ci si sufletele...

cred ca am postat cu vreo pagina jumatate in urma faptul ca vulturashul nu si-ar fi schimbat sotia pentru nimeni... acum 2 luni jumate!!
ce te face sa crezi ca tu nu vei fi inlocuita, sau nu-l vei inlocui tu pe el?
si o casatorie nu e doar o hartie, e un contract. Si ca sa-l incalci, e al naibii de scump.

Vreau sa inteleg si eu un lucru. Nu e prima data, si probabil nici ultima, cand aud sau citesc ceva de genul acesta. Poate sunt doar ceva mai grea de cap. Iubirea costa? Iubirea se cumpara si se vinde? Iubirea e o marfa? Nu inteleg de ce optica generala asupra iubirii este exclusiv economie de piata, ceva de genul "freaca-ma pe spate, ca sa te frec si eu pe spate". Sau poate mentalitatea de comert cu orice e la moda. Insa nu am cum sa alatur cei doi termeni (comert si iubire; sau comert cu iubire), pentru ca sunt incompatibili. Sau cum zicea nenea Antoine de Saint-Exupery (citat aproximativ): "Prietenii se gasesc foarte greu in ziua de azi. Pentru ca oamenii s-au obisnuit sa cumpere lucruri de-a gata de la pravalie. Si inca nu s-au inventat pravaliile de prieteni.". Si eu cred ca cele de mai sus sunt foarte valabile si in iubire. Pana la urma, ce costa? Iubirea? Sau posesivitatea, confundabila foarte tare cu egoismul (dorinta de a primi raspuns la sentimentele tale)? Acelasi Exupery mai spunea: "Iubirea se ofera, fara a astepta nimic in schimb. Si este bunul cel mai de pret, deoarece nu poate fi furat. Cine ar vrea sa fure ceea ce oferi de bunavoie?".
Deci, va rog sa ma lamuriti: cum ramane? Iubirea e o marfa de vandut/cumparat sau nu?

Marea iubire se transforma intr-un soi de prietenie?... Poate!
Sau poate nici macar atata... Se transforma in ignoranta, in ura sau pur si simplu in indiferenta... V-o spun dupa o iubire de 7 ani care m-a pustiit... m-a devastat mai ceva ca un uragan. Acum am trecut peste...sau cel putin asa imi place mis sa cred, cu toate ca realitatea este altfel.Privesc in urma si ma doare...M-a costat SUFLET!Atat de mult suflet. N-a ramas in urma decat un gol imens care nu mai poate fi umplut usor...Au fort 7 ani de bucurii, tristeti, copilarie, maturitate, joaca... Aveam eu 16 si el 17 ani. Am crescut impreuna, am iubit, am invatat sa iubim...impreuna. Si atat!Ne-am despartit, am suferit, am plans...si-am trecut peste...
Am investit!
Cat m-a costat? - ENORM - 7 ani din viata PIERDUTI !!!

Nu exista dusmani în iubire,dar exista "lupta"..Luptam cu sentimentele,cu noi,cu cei în jurul nostru ca sa mentinem aceasta armonie si pace.Exista o forta ce vine din exterior ce poate distruge simfonia frumosului..Daca iubesti încearca sa nu lupti ptr.iubirea pe care o ai,sa vezi cît timp o vei mai avea?

nu are echivalent in bani
aia nu se mai cheama iubire...
si chiar daca zici ca ai pierdut ani de viata,tot nu inseamna
"cost" fiindca la vremea respectiva ti-a placut,nu?

Pentru iubire nu se lupta ..iubirea se primeste , se asteapta sau se daruieste..iubirea nu se face cu de-a sila si trebuie sa intelegi cand s-a terminat.
NU LUPTI PENTRU IUBIRE!!!REFUZ ACEST GEST ORICAT DE MARE AR FI PASIUNEA!
Iubirea e permisa sau nu dar nu e o batalie.

eu cred ca merita sa lupti pt iubire atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva si esti 100% sigur ca te iubeste cu adevarat.

E ceva ce imi scapa in toata povestea ta. Ai iubit un barbat si rodul dragostei voastre e o mandrete de copil. Pe el il doare in... paishpe de voi iar toata raspunderea si-a asumat-o fratele lui. Miroase a telenovela. Nu cumva este casatorit? Altfel nu-mi explic. Un barbat este mandru cad i se naste copilul... daca este primul. Apoi madria se cam duce. Sau este prea tanar si ii este frica de responsabilitati, fratele lui fiind mai matur.
Indiferent cat ar fi de complicata acesata poveste, sfatul meu este sa faci dupa cum iti dicteaza inima. Tu poti sa iti dai seama daca acel om te mai iubeste dar, cum am spus, s-a speriat de responsabilitatea unui copil si de faptul ca isi pierde libertatea. Intrebarea acum este: tu il mai iubesti? Pentru ca daca raspunsul este "nu", te sfatuiesc sa nu mai stai o clipa pe ganduri si sa renunti la el. Pe de alta parte, ar trebui sa-ti pui intrebarea de ce fratele lui "a sters rahatul" cum spui tu, daca nu sti deja raspunsul. Sacrificiile acestea sunt de film artistic. Sa nu cumva sa aveti o relatie de conjunctura, fiecare ancorat in durerea personala, avand propria dragoste pentru himerele ce v-au marcat destinul. O sa va treziti ca va plingeti pe umar unul altuia si in afara de compasiune nu o sa simtiti nimic. Cel putin eu daca as fi in locul tau asa as simti. Degeaba te simti atrasa de acest barbat. E un semnal fals pentru ca te simti abandonata. Daca nu exista acel "ceva", nu poate fi iubire. Cel mult o relatie bazata pe respect. Te vei simti obligata toata viata fata de omul acesta si-ti va fi mila sa-l parasesti daca nu-l vei iubi. De asemenea poti sa te gandesti ca-ti va reprosa, daca nu te iubeste, ca te-a scos din rahat.
Citind aceste pareri personale, tot tu esti cea care va decide! Te mai astept cu precizari.

nu-i tot aia cu iubirea insasi!
aici gresesc femeile: din nevoia de-a trai iubirea vietii lor, din nevoia asta turbata de romantism, nu simt, nu vad, ca ce li se da sunt doar franturi - surogate.
nu-i vina barbatilor, desi asa pare: te-ai gandit daca nu cumva te-ai inselat tu-insati? daca ai luat manifestarile lui de tandrete drept dovezi iubire?
draga mea, io nu-s vreo-nteleapta, dar ma gandesc ca marea iubire nu VINE, ci DEVINE!

numindu-l 'don juan' dovedesti ca ai stiut, ai intuit cine e.
esti atat de tanara, ca sa nu stii ca orice necugetare sa plateste?
din nefericire, tu platesti in plus cu viata copilasului tau: nu vad pedeapsa mai mare pentru lipsa ta de-ntelepciune.

ma intriga foarte tare fraza "scumpul sau frate a"decis" ca ar fi bine sa stau aici o vreme-poate de tot" ... tu n-ai o opinie, nu faci decat ce ti se sugereaza, accepti orice?
ti se pare corect sa locuiesti cu un babrat pe care nu-l iubesti si care, nu-i exclus sa fie indragostit de tine?

ma mir ca te gandesti la hormonii de dupa nastere, in loc sa te preocupe siguranta copilului.
ai o slujba?
ai cu ce sa-l hranesti p-ala mic?

ai grija, doamna, esti pe cale sa faci aceeasi farsa al carei subiect ai fost, doar ca de data asta altcineva va fi victima.

io zic sa te tragi cu putere inapoi si sa-ti cauti linistea, fiindca, daca nu am dreptate, atunci cu siguranta risti sa comiti aceeasi eroare: te arunci in bratele unui barbat fiindca TANJESTI dupa dragoste.
dupa ce-ti gasesti echilibrul, incearca sa-l cunosti pe omul acela, caci doar asa vei sti daca pe el il cautai de fapt...

obisnuiesc sa spun ca drumul spre inima unei femei nu-i printre picioarele acesteia.
nu stiu unde sade inima unui barbat, dar, daca-i de calitate, in nici caz nu dai de ea mototolind cearsafuri.