scumpa iubire

am dat fuga la dictionar ca sa repar greseala.
PROSTITÚŢIE s.f. Faptă (infracţională) comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloacele de existenţă.
cate dreptate ai si cat de mult gresesc ca forma caci fondul ramane acelasi. mesajul a fost calchiat pe subiectul mirarii "oare numai ale noastre in Spania sau acasa pe centura" si m-am gandit ca nu. am fost dezorganizat putin dar plecand de la atatea filme (sharone stone) in care este greu sa faci diferenta intre prostitutie si nimfomanie.
NIMFOMANÍE s.f. (Med.) Stare patologică la femei şi la animalele femele, manifestată printr-o excitaţie sexuală exagerată.
fara a jigni pe nimeni "foamea de iubire" poate degenera in boala, in ura sau razbunare si arma razbunarii este .....
cred ca este greu de stabilit numai la nivelul relatiilor sociale (fara a implica emotionalul si intelectualul) linia de demarcatie a necesitatilor. cand ai un sot care te iuberste si pe care il iubesti, dar mai ai si un amant pe care il iubesti de asemenea si ....doamne cat de complicata-i viata...asta...iertare daca nu sunt usor lizibil la toate orele din zi sau noapte....dar uneori se aplica vorba aia: asemanarea dintre inginer si caine = amandoi au ochii intyeligenti dar se exprima cu greutate. mai revin curand.

Pe la noi circula o vorba: sa-ti fie de bine! Asta iti doresc din toata inima, sa-ti fie de folos si spre binecuvantare, intocmai cum spune un crestin cand se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului.

Stii, ma gandesc adeseori la clipele mele de inceput ca si crestin cand aveam o ravna si o dragoste ce duceau pana acolo incat biruiam multe ispite si nevoi numai cu gandul... Timpul a trecut, m-am lenevit, si citind acum mesajul tau mi-a venit in minte in mod automat, aproape ca o revelatie, ideea ce o regasim in unele rugaciuni ale diminetii: si anume ca fiecare zi e un nou inceput al vietii noastre. Da, tare imi doresc sa pot spune in fiecare zi la fel ca tine: "L-am gasit pe Dumnezeu"! Sau "L-am regasit pe Dumnezeu"! Stiu ce minunat este fiindca la fel ca tine am trecut prin aceeasi experienta sublima, la fel ca tine am lacrimat de fericire si am suspinat ca un copil la vederea tatalui bland si milostiv. Ce pot sa spun acum, n-a durat prea mult fiindca, nu-i asa, tot ce e frumos dureaza prea putin sau, ca sa preiau o sintagma la moda, "nici o minune nu tine mai mult de trei zile". De ce oare cicatricile sufletului ne fac sa uitam momentele existentei noastre in care ne-am adunat ca sub o umbrela la flacara iubirii lui Dumnezeu? Cred ca stiu de ce: pe cand El ne iubea, noi eram vrajmasi ai crucii...

As vrea sa pot citi astfel de mesaje in fiecare zi si, din cand in cand macar, sa vin si eu sa zic ce afirmam mai sus: ca L-am gasit pe Dumnezeu. Ce ciudat suna, inseamna ca sunt ratacit...? Sau ca m-a pierdut El pe mine...? Sau ca S-a ascuns ca sa nu-L vad...? Sincer nu stiu decat ca eram "in intuneric si-n umbra mortii si-am vazut lumina mare" exact cand mi-era mai greu, cand orice speranta de mai bine si de libertate imi fusesera pur si simplu violate de persoane care ar fi trebuit sa ma lumineze. N-aveam nici macar curajul de-a sta fata in fata cu mine insumi, mi-era teama sa nu ma recunosc... Dar am invatat la sanul bisericii ca laptele credintei te creste, asa cum se spune prin basmele noastre strabune, in trei zile cat altii, care nu se hranesc cu el, in trei ani. Si uite-asa mi-au crescut si dintii de azi cu care pot mesteca acum carne, n-am ramas doar la lapte.

Da-mi Doamne sa te regasesc in fiecare zi pe drumul vietii mele! Da-mi Doamne sa ma regasesti Tu de fiecare data cand abandonez acest drum si-o iau pe aiurea! Si daca s-o putea, eu nu indraznesc sa-Ti cer sa ma iei in brate caci stiu ca sunt nevrednic de asa o cinste mare, ci "fa-ma ca pe unul din argatii Tai"! Iar de nu s-o gasi un loc si pt. mine in camarile Tale spatioase si luminoase, lasa-ma macar sa sprijin stalpii portilor casei Tale ca sa-Ti pot vedea Fata fara asemanare. Si adu-Ti aminte ca faptura Ta sunt si ca nu astept de la Tine sa faci lucrul in locul meu, ci sa ma ajuti sa-l implinesc precum voiesti.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Draga mya,

pot sa recunosc linistit ca ultimul tau comentariu imi place mai mult decat cele anterioare. Ai reinceput sa aduci niste argumente inteligente, cel putin la prima vedere.
Oricum, te contrazici singura, chiar de la o propozitie la alta...este oarecum amuzant sa vad ca totusi faci asta cu multa seriozitate :).
Despre ce e vorba? Citez cuvintele tale:

"Avatarul reprezentativ, Krishna, eroul "Bibliei" yogine, a trait inconjurat de femei (gopis) si nu a avut nici un fel de relatii "inaltatoare" cu ele. Daca un alt avatar, Yogananda, spune clar ca Tantra sexuala nu e deloc buna, eu il cred pe el."

Am sa dezvolt putin, ca sa fie clar pentru toata lumea. "Biblia" yoghina la care se refera mya, este o lucrare cu totul exceptionala, Bhagavad-Gita. Aceasta este recunoscuta peste tot in lume ca fiind o lucrare fundamentala si mari indianisti ca Eliade, J. Evola, H. Zimmer, etc..precum si mari maestrii spirituali indieni au folosit-o ca lucrare de referinta. De ex chiar la noi in tara au aparut comentariile lui Sri Aurobindo la BG. Ramakrishna si multi altii considera BG ca fiind o lucrare absolut fundamentala.
Ca o ironie de care mya nu si-a dat seama, cel care citeste cu atentie "Autobiografia unui yoghin", care este cea mai cunoscuta lucrare a lui Yogananda, poate la un moment dat sa constate ca chiar Sri Yukteshwar, maestrul spiritual a lui Yogananda, a elaborat o lucrare in care prezinta similitudinile dintre Biblie si BG. Aceasta lucrare a realizat-o la dorinta expresa a marelui avatar Babaji.
Ceea ce nu-i place lui mya in BG este ca aici Krishna este prezentat ca fiind chiar o incarnare divina, un avatar si inca unul dintre cei mai mari. Ea nu poate accepta asta deoarece Krishna fiind o incarnare a Iubirii Divine, a manifestat plenar aceasta iubire, inclusiv in plan erotic. De exemplu a ramas celebru asa numitul dans a lui Krishna (Krishna Lila) in care acesta, facand uz de anumite puteri paranormale s-a putut proiecta simultan in mai multe manifestari aparente implinind astfel complet pe cele 1000 de gopi-uri (pastorite) care erau aflate in jurul lui.
Personal nu am vrut sa amintesc de Krishna ca exemplu de avatar fiindca sunt foarte multe legende legate de viata lui si este mai greu sa discerni adevarul istoric. Oricum, daca ii acceptam chiar si doar 1% din cele ce i se atribuie, Krishna devine un exemplu de avatar si de maestru tantric de exceptie, care in acelasi timp prin invataturile sale cuprinse in BG a pus si bazele hinduismului.
Deci draga mya, exemplul tau este cum nu se poate mai prost pentru tine, fiindca e clar ca cel pe a carui citat te tot bazezi tu sa "demonstrezi" ca tantra nu este ceva spritual (Yogananda), are o incredere si o veneratie absoluta pentru Krishna, pe care il considera chiar o incarnare a lui Dumnezeu.

Despre relaxia intre sexualitate si Biblie se pot spune foarte multe, si chiar mi-ar face placere sa pot sa explic anumite aspecte pe care multi nu le cunosc. Oricum, inainte de a face asta, doresc sa inchei cu tantrismul in orient, fiindca prefer sa clarific un subiect inainte sa trec la urmatorul.

Spirit Intelept

PS: constat pe de alta parte ca inca nu ti-ai lasat la o parte orgoliul si inca nu ai incetat cu atacurile gratuite la persoana.
Pot sa te asigur ca nu am nevoie de ajutor pentru a putea sa-ti raspund...de fapt imi este foarte simplu sa o fac. Cel mai greu imi este doar sa dau un raspuns cat mai concis si pe care sa-l inteleaga toti cititorii, fiindca daca ar fi fost dupa mine as fi dat mai multe explicatii...e un subiect care chiar merita elaborat.
Ti-am raspuns si data trecuta, dar constat ca nu a aparut reply-ul meu pe forum...ti-l postez acum, ca sa nu ramai in lipsa, sau cu idei gresite despre mine :).

Da,Ella,este minunat sa-l gasesti pe Dumnezeu,este lucru cel mai frumos care ti se poate intimpla.Dumnezeu e iubire,bunatate si nu uita ca EL este credincios,iar la EL toate sunt cu putinta.Eminunata experienta ta

intrebarea era "de ce ai decis sa nu emigrezi". eu am emigrat, e adevarat, dar la a doua "tentativa", ca sa spun asa. prima ocazie pe care am avut-o eram la studii. si cum am calcat pe meleag strain am si ramas cu gura cascata. jos palaria la capitolul civilizatie si servicii si mentalitatea pozitiva a oamenilor. in primele luni de zile abia asteptam sa termin cursurile ca s-o iau la picior sa cunosc orasul si apoi tara...m-am minunat cit am putut, mi-au placut oamenii si mi-am facut prieteni.

mi-a trecut prin cap chiar si ideea ca as putea trai bine-mersi si fericita acolo, numai ca uite, timpul a trecut incet si mai aveam vreo 2 luni pina la treminarea studiilor, dar nu ma puteam gindi la altceva decit cum sa fac sa ma intorc acasa cit mai repede. mi-era dor. si-apoi ce era sa fac daca nu aveam pe nimeni acolo sa ma tina de minutza neconditionat si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele? nici mamica nici tatica nici amica... oricum in romania stateam la casa mea nu cu ai mei, dar cel putin erau acolo aproape sa imi asculte ofurile, sa-mi dea un sfat - si la departare telefoanele sunt mai rare pt ca sunt si mai scumpe, ca sa ne vedem nu mai spun....

n-am mai vrut sa emigrez pt ca deodata m-am simtit singura pe lume si a nimanui, si ca orice copil nascut in comunism si crescut in ruinele acestuia - intentii aveam bune, visuri mari, dar nu ma invatase societatea sa gindesc cu propriul cap, si nici cum sa "make things happen". asa ca mi s-a parut mult mai bine si caldut in romania. de aia am hotarit atunci sa nu emigrez.

decizia am regretat-o amarnic din clipa in care am pus piciorul pe aeroport. incepind cu nemernicii care stateau cu mina intinsa sa le dai 10 lei pt un carucior de bagaje (serviciu gratuit peste tot in lume, dar nu la otopeni unde personalul isi suplimenta astfel venitul lunar). asta s-a schimbat intre timp
taximetristii - hoti la drumul mare, taxeaza o mina si-un picior pt citiva km de la aeroport, asta numai pt ca ai venit din afara, deci inseamna ca trebuie sa ai bani kklau. asta nu s-a schimbat nici in ziua de azi. primul drum cu metroul - am incremenit. si asta nu pt ca as fi uitat mizeria, peretii jegosi, aerul infect si mutrele acre. ci pentru ca primul gest INSTINCTIV a fost sa-mi string bine barele posetei cu amindoua miinile de frica hotilor din aglomeratie - exact in aceeasi clipa am constientizat ca gestul acela nu-l mai facusem timp de cind am fost plecata - asta m-a pietrificat. nici asta nu s-a schimbat intre timp in romania.

si as mai continua cu acel vesnic "nu se poate" sau "nu stiu" care ti se trinteste in fata la orice ghiseu doar pt a masca rea-vointa. sau vinzatoarele de la alimentara care, daca le ceri o alta piine pt ca cea pe care ti-au dat-o e mucegaita, se uita strimb de parca ar trebui sa fie clientul la cheremul lor si nu invers. notiunea de "customer service" e considerata o subversiune capitalista menita sa saboteze suprematia acriturilor abrutizate, cu citeva clase, care hotarasc cine poate cumpara azi ulei si miine zahar... aici e drept, se mai schimba lucrurile, dar nici in ziua de azi nu vezi in romania servicii, si atitudine "customer oriented" decit in magazinele cu marfa scumpa (chiar daca nu intotdeauna de cea mai buna calitate) unde patronii au inteles ca nu poti sa bruschezi clientul daca vrei sa cumpere de la tine.

si lista n-o mai continui pt ca ar fi interminabila si oricum toti o cunoastem. toate astea au fost motivele care m-au facut sa regret ca m-am intors in romania. toate astea le stiam oricum dinainte de a pleca. dar au fost cu atit mai evidente si mai dureroase cu cit avusesem ocazia de a gusta o viata mai buna, ceea ce numesc eu civilizatie. experienta m-a schimbat ca om, ca mentalitate, si cum viata nu mi-a oferit a doua oara aceeasi sansa am muncit citiva ani de zile pe brinci si mi-am facut singura sansa. am strins bani, mi-am depus actele de emigrare, mi-a fost aprobata rezidenta in tara in care traiesc acum, si am plecat fara nici un fel de regrete.

nu o sa uit niciodata ca sunt romanca si nici n-o sa-mi fie rusine de asta. daca mai apare citeodata cite o stire nasoala despre romania - de obicei se refera la tigani - si oamenii ma intreaba, am grija sa le explic ca tiganii nu sunt romani si lucrurile nu trebuiesc amestecate. imi respect datinile de craciun si de pasti. nu merg la biserica pt ca pur si simplu nu e genul meu - rar mergeam si in romania - dar tin la traditii. imi pun varza la murat si fac sarmale, mai ales de craciun. fac oua rosii de pasti. nu tin post pt ca personal nu-i vad rostul, prefer sa am o dieta echilibrata zi de zi. prietenii de aici, majoritatea au invatat sa faca muraturi - pt ca au gustat la masa mea si le-au placut tare mult. la capitolul civilizatie nu ridic sus codita pt ca stiu ca romania lasa de dorit. la capitolul cultura stiu ca ii avem pe tonitza, brincusi, eminescu (tradus in atitea limbi straine), fac parte din "my heritage" de care sint mindra. dar nu incerc sa minimizez importanta altor genii artistice si literare din alte tari, doar pt ca a avut si romania citeva la vremea ei. tin legatura cu prietenii din romania fara sa-i judec si fara sa ma judece. parintii ii vad foarte rar - drum de 2 zile cu avionul.... dar vorbim la telefon sau pe e-mail. imi e dor de ei dar am crescut, m-am maturizat si am invatat ca nu se termina lumea din cauza asta. sint fericita aici, am o viata implinita. n-o sa regret niciodata ca am plecat din romania, si mai ales n-o sa uit DE CE.

uite ca am zis ca ma opresc, dar am uitat un motiv destul important:

barbatii, dom'le, BARBATII!

sunt inca tinara, in curind fac 30 de ani, vreau sa imi intemeiez o familie. si uite ca nu-mi plac barbatii romani. nu-mi plac si gata!

pe motiv ca din punctul de vedere masculin romanesc locul femeii e la coada cratitii si nu trebuie sa-si bage nasul in deciziile importante de familie pe care de rergula le iau barbatii, etc. si daca vrei un altfel de sot atunci trebuie sa cheltuiesti multa energie sa-l cauti sau sa-l re-educi ducind munca de lamurire ca nu tot ce i-a invatat mamica si tatica lor se aplica si ca meriti si tu o mina de ajutor in treburile casei si ca nu e corect ca amindoi sa se duca la serviciu iar cind vin acasa numai femeia sa faca curat, sa gateasca, sa spele...iar barbatul sa fie "servit" si ia destul de mult timp sa convingi ca nevasta isi are locul ei in viata barbatului, mama - locul ei si nu trebuie sa se imparta intre ele si nici sa le invrajbeasca. femeile stiu ca inteleg foarte bine despre ce vorbesc, iar barbatii or sa fie ofuscati. dar n-au decit, asta e realitatea! ((inainte de a ma contrazice vehement, va rog sa va ginditi mai intii daca nu cumva aveti musca pe caciula!)) din cauza asta nu imi plac barbatii romani! or mai fi si exceptii (confirma regula) dar in romania o femeie trebuie sa caute mult si bine, sau sa se multumeasca cu mai putin la capitolul asta. eu nu vreau sa ma multumesc cu mai putin si nici nu vreau sa irosesc ani de zile in cautari intre romani, cind oferta e asa de buna intre barbatii straini (poate nu peste tot in lume, excludem de exemplu arabii, indienii si alte natii macho-iste).

partenerul meu este nascut si crescut aici, in tara mea de adoptie. am fost in vizita la familii de romani si la inceput a fost socat. nu exagerez deloc, chiar a fost socat. si nici acum nu poate concepe cum devine treaba. i se pare deplasat ca barbatul sa stea la televizor sau sa vorbeasca cu musafirii si femeia sa se ocupe singura de pusul mesei. nu intelege de ce femeia stringe farfuriile si barbatul continua sa stea la masa asteptind desertul, de ce dupa masa femeia e cea care spala vasele iar barbatul sta de vorba, soarbe linistit din paharul cu vin. de ce nu duce barbatul roman gunoiul, de ce nu spala rufe, ca nu trebuie decit sa le arunce in masina de spalat si sa apese butonul! de ce nu pune mina pe aspirator. nu intelege lucrurile astea pt ca nu asa a fost crescut si nu astea au fost exemplele pe care le-a avut in familie sau in societate. i se pare normal sa contribuie in relatie nu numai financiar ci si prin impartirea treburilor in casa - dar asta sub nici o forma nu inseamna ca femeia sa faca x si barbatul y, ci pur si simplu facut mai totul impreuna pt ca la urma urmei, amindoi muncim si cistigam la fel de mult si amindoi venim acasa la fel de obositi.
sa nu ma inteleaga nimeni gresit, n-am gasit eu unicatul, ci asta e mentalitatea generala a barbatilor de aici. ma umfla risul cind ii aud pe barbatii romani emigrati de mai multa sau mai putina vreme spunind ca femeile de aici "sunt ale dracului, dom'le! sint afurisite" - de parca un barbat care isi ajuta partenera sau sotia in treburile casnice ori e fraier, nu stie ce inseamna a fi barbat adevarat, ori muierea e a dracului. din socul acesta cultural foarte putini se trezesc si realizeaza ca relatia barbat-femeie aici (spre deosebire de romania), pe linga iubire se bazeaza si pe o adevarata egalitate si respectul fiintei umane. nu mi-e de mirare ca multi marbati romani care au emigrat singuri cauta sotii romance....

de asta nu vreau inapoi in romania (pe linga multe alte motive pe care le-am enumerat in mesajul anterior). si de asta nici nu am incercat sa imi gasesc partener/ sot intre romanii de aici - nu fac decit sa te izoleze in comunitate, cum bine spunea cineva de pe site-ul asta, si sa aduca in relatie bagajul lor de prejudecati din romania. imi voi intemeia o familie aici, iar parintii ii voi aduce si pe ei linga mine daca vor vrea. nunta o avem anul viitor in ianuarie, copiii nu ne dorim inca. ii vom avea peste citiva ani. DECI: pentru care anume motiv ar trebui sa vreau inapoi????

Crezi ca la cate ,,gafe" s-au produs in justitie, gafe care ne-au costat atat de scump la Haga au o mai mare probitate morala ceilalti judecatori?
Cred ca e mult mai grava coruptia din justitie, cea aspru criticata in raportul de tara despre Romania, decat viata particulara a unei persoane, fie ea si judecatoare, dar cu drepturi egale cu noi.

Buna, Andreea.

Problema tuturor religiilor zise traditionale este inertia care se instaleaza incet-incet. E inevitabil. Fenomenul asta nu are nimic de-a face cu crestinismul sau cu ortodoxia, ci pare a fi un fenomen omenesc, generat de neputiinta si slabiciunea omeneasca. El este deci mult mai vizibil in Bisericile ortodoxa si catolica, dar a inceput sa fie vizibil si in cele protestante vechi (luterana, de exemplu). Astea sunt atat de vizibile, incat le vede oricine, cu ochiul liber azi. Totusi fenomenul apare in toate bisericile, chiar si in cele neoprotestante, in ciuda efuziunii existente acolo.

Problema este legata si de continua tendinta de institutionalizare a bisericii: http://www.cafeneaua.com/node/view/574/19663#19663 (Biserica nu este o institutie!).

Totusi, se pare ca exista niste mecanisme interioare de autoreglare, dar e bine sa facem ce putem ca sa indreptam lucrurile, si, culmea!, Domnul chiar le indreapta... De-asta eu solutia plecarii nu am avut-o niciodata in vedere.

Despre starea bisericii ortodoxe in Ro am scris si'n alte mesaje: http://www.cafeneaua.com/node/view/574/7493#7493 (de exemplu).

Despre ecumenism am scris in mai multe rânduri:
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/16933#16933 (raportul crestinism-islam-iudaism)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/23151#23151 (Ecumenismul si "miscarea ecumenica")

Iar despre ce trebuie sa facem ca sa ne mântuim (ca si despre viziunea ortodoxa despre rai si iad etc.) am scris iarasi:
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/18370#18370 (harul, implinirea poruncilor si iubirea)
- http://www.cafeneaua.com/node/view/574/14807#14807 (relatia)

Iarta-ma ca ti-am vorbit mai mult in linkuri...

Toate cele bune.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)

Spirit "Intelept" e un bun caz de studiu :-) Cine nu e de acord cu el e, printre altele, evident "orgolios", si bineinteles ca "sustine prostii intr-un mod public"...

In unul din mesajele tale ma citezi: "Avatarul reprezentativ, Krishna, eroul "Bibliei" yogine, a trait inconjurat de femei (gopis) si nu a avut nici un fel de relatii "inaltatoare" cu ele. Daca un alt avatar, Yogananda, spune clar ca Tantra sexuala nu e deloc buna, eu il cred pe el."

Spirite, fara sa recurg la "atacuri gratuite la persoana", am senzatia ca ai o usoara dificultate cu logica. Tot ce am spus in citatul de mai sus, este ca atat Krishna, care a trait inconjurat de femei, cat si Yogananda, care nu a trait inconjurat de femei, nu au practicat sex (pardon, Tantra sexuala). Tu de-aici tragi concluzia ca ma contrazic (???). Intelegi acum de ce am spus, evident fara rautate, ca e posibil sa ai o usoara dificultate cu logica ?

Nu stiu exact la ce te-ai gandit cand ai tras concluzia ca ma contrazic (nici nu tin sa aflu), dar am impresia ca ai plecat de la ideea ca Krishna ar fi "manifestat plenar aceasta iubire, inclusiv in plan erotic". Asta e o idee noua, aberanta, dar bineinteles ca fiecare are dreptul la parerea sa. Nu, nu ma intereseaza sa o discut.

In privinta Bibliei, nu am nici un dubiu ca ti-ar "facea placere sa poti sa explici anumite aspecte pe care multi nu le cunosc", si pe care tu, evident, le cunosti. Eu una, nu sunt absolut deloc interesata, dar aici, fiind un forum deschis, poti scrie orice poftesti. Pe langa asta, am citit ca scrisul poate fi un bun tratament. Ce fel de tratament ? Ei, asta-i tema ta pentru acasa...

Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

camyb1981

Scumpa mea, pina spre sfirsitul liceului cei din jurul meu credeau ca sint muta (glumeam, nu chiar muta, dar pe-aproape:); n-as fi vorbit niciodata neintrebata, n-as fi vorbit deloc daca s-ar fi putut; am un tata extrem de dur (sever spre badaran, genul de animal care rezova cu pumnul, la propriu!!! ce nu rezolva cu vorba), nu aveam voie sa ies din casa decit la scoala si-napoi; probabil cea mai la indemina forma de revolta era sa nu vorbesc (dat fiind ca daca ma revoltam prin cuvinte o incasam...si asta s-a intimplat inclusiv cind aveam 21 de ani, acum am 23).
Avind in casa un astfel de exemplar, baietii (barbatii) mi se pareau cele mai groznice fiare din lume si ideea era sa te feresti cit mai mult. Primul sarut adevarat a fost la 20 de ani, dar dupa ce-am mers la facultate si mai ales stind in camin mi-am dat seama ca traind printre oameni, nu poti sa nu ai nici un fel de relatii cu ei; azi o vorba, miine o vorba si tot asa...pina am ajuns sa-mi dau seama ca nu sint nici pe departe monumentul de prostie si oribilitate (nu stiu daca nu exista cuvintul:)pe care dumnealui mi-l sugera "discret " a-l reprezenta; dimpotriva, o persoana inteligenta, cu bun simt, si, dupa unele standarde, chiar frumoasa. Asta mi-a dat curaj sa vorbesc, sa leg prietenii pe strada, in cafenea, la biblioteca si oriunde. In momentul in care am aflat ca pot sa seduc lumea mea s-a schimbat. Acum nu mai fac compromisuri mai mari decit se fac in mod obisnuit ca sa traiesti si nu accept jignirile si comentariile nimanui fara sa protestez. Totul e sa te analizezi si sa-ti dai seama ce valoare reprezinti; asta nu va fi deajuns sa te faca fericita, dar va fi un inceput pentru a intra intr-o lume nu neaparat frumoasa, dar vie.

Nu e ceva de neacceptat, dimpotriva, cu cit accepti mai repede ca asa esti tu, cu atit te vei simti mai in largul tau oriunde.
Nu e tirziu pt. tine nici acum nici alta data, si nu, nu vei ramine asa, doar ca nu a fost momentul. Mult succes, ai grija de tine!

Nu, nu consider filmul antisemit si nici nu este. Filmul este o capodopera, o adevarta poveste de iubire, ierate, sacrificiu care mi-a ajuns pana la inima asa cum nici un film nu a mai facut-o. Acest film mi-a schimbat modul de gandire, viata, starea de spirit, mi-a salvat viata! Caci Dumnezeu inseamna VIATA! Si odata ce te-ai intors la El, totul devine mult mai usor, stii ca ai un Prieten care nu te pareseste in nici o secunda din viata ta, caruia poti sa Ii spui problemele tale fara teama. Niciodata nu am fost mai aproape de Dumnezeu decat acum...si cand ma gandesc ca totul se datoreaza unui film care mi-a deschis ochii, nu-mi vine sa cred...
Sunt foarte tanara si ma bucur ca de acum inainte voi avea o relatie stransa cu Creatorul, ma bucur ca L-am (re)gasit si nu-mi gasesc cuvintele ca sa spun ceea ce simt. Desi cred ca as putea sa exprim totul intr-un cuvant: IUBIRE....

Da, asa este in Romania, Italia, Spania si alte tari latine...barbatul e stapanul in casa, el ia deciziile, el dicteaza, el e seful, sigur... in proportie mai mica sau mai mare. Iau marea masa, nu ma uit la extreme. Chestia asta e valabila mai mult in mediul rural decat in cel urban si mai mult in mediul sarac decat in cel mai instarit (mai educat eventual). Asa cred, nu stiu.

Eu cred ca treaba vine totusi din educatie. Mamele de baieti gandesc altfel decat mamele de fete - vorbesc acum de Romania. Am un exemplu bun: fosta colega de servicu - cu baiat si fata. Baiatul putea sa-si aduca acasa iubita (dormea cu ea in pat) fata insa nu (puteti sa va imaginati o mama romanca (sau tata!!!) care sa accepte ca fica-sa sa doarma cu un vlajgan in casa noaptea?). Pentru baiat era in regula asta, pentru fata nu.

Daca iubita baiatului se plangea ca tipul nu misca un deget...viitoarea mama soacra sarea cu fundul in sus ca nu e gospodina, ca e lenesa, etc. Fata - si nu baiatul ei drag, odorul scump (de 1,85 !). Daca insa fata ei zicea de prietenul ei ca nu misca un deget (nu-i tinea haina cand se imbraca, nu-i deschide usa, nu-si spala cana de cafea...etc.) mama zicea ca e un mitocan si ca tre´sa-si caute altul mai bun. "Ce...sa-mi dau fata dupa toti handicapatii?!" Chiar daca fiul ei facea la fel cu a lui iubita (aia obraznica si lenesa!). Si multe altele, nu intru in amanunte.

Mentalitati de ev mediu, zic eu...Cunosc cazuri cand ambii parteneri sunt oameni cu studii, ambii foarte buni, talentati si el...o mai pocneste pe ea asa...din dragoste stiti...ca sa-si stie locul deh! Dupa formula "Femeile si negrii nu e oameni"! Ridicol nu e faptul ca el o pocneste si faptul ca ea se lasa pocnita si nu are nimic impotriva, ba chiar vede aici dovada dragostei lui nemarginite. Asa dragoste...Eu insa zic ca se potrivesc perfect. Sunt cuplul "ideal" ;-).

In societatile occidentale, femeile sunt mai egale cu barbatii. Lucreaza ambii, cand ele fac copii lucreaza doar el pentru un timp (sau pentru totdeauna), ele nu stau la coada cratitei cu orele (cumpara potol gata preparat - e foarte diversificat si ieftin). Apoi amandoi fac treaba in casa (de regula), el da cu aspiratorul, ea sterge praful. El duce gunoiul, ea spala geamurile. El gadila masina, ea gadila copiii (daca e mama). Le da mana sa manance in oras serile (des!), pot trai normal dintr-un singur salariu in casa (al lui sau al ei, depinde) fara mari dificultati. Cand doar el lucreaza, ea o sa fac mai multa treaba in casa, normal. Si cand divorteza, el trebuie sa plateasca fostei neveste un fel de pensie lunara (daca ea nu munceste) sau reciproca.

Totusi, barbatii (din cauza hormonilor diferiti) au tendinta sa domine. Mi se pare firesc. De aici problemele daca ei sunt mai agresivi si ele mai infipte. Cel mai simplu e sa formeze ambii un cuplu in adevaratul sens al cuvantului, sa discute mereu, sa fie prieteni, sa invete unul de la altul, intr-un cuvant sa se completeze. Avantajul ar fi de ambele parti! Ar castiga cuplul, "ambii doi" de fapt. Dar ego-ul isi tot baga coada, deh.

Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.

Draga mya,

ultimul tau reply mi s-a parut destul de amuzant. Inclusiv acum, cand raspund la el, zambesc :). Hai sa le luam pe rand:

1. Cu atributele pe care ti le-am acordat, de orgolioasa, inflexibila etc ti-am mai scris un reply. Dupa ultimele tale post-uri, as mai putea sa adaug la cele ce am scris atunci inca niste observatii care vin in sprijinul acestei etichetari pe care ti-am facut-o. Mai nou am impresia ca din pacate chiar iti imbogatesti repertoriul de calomnii la adresa mea (de ex sfarsitul reply-ului tau), ceea ce evident nu-ti face cinste in nici un fel. Chiar si felul in care ai raspuns la comentariul lui vajra, in care acesta a prezentat la un mod deosebit anumite realitati spirituala, te pune intr-o situatie proasta. Se pare ca oricate argumente, nume de maestri spirituali, etc...ti-ar aduce cineva in sprijinul tantrei, la tine toate acestea "s-au mai auzit deja". Te dai singura ca exemplu de inchistare mentala.

2. Dupa cum ti-ai dat si tu seama "aparenta mea dificultate de logica" de fapt a venit din faptul ca am considerat ca stiai deja faptul ca Krishna intr-adevar a avut viata sexuala chiar foarte bogata. Acum imi dau seama nu numai ca nu stiai acest lucru, ba chiar negi asta. Inainte sa incepem o polemica pe aceasta tema, am sa-ti explic anumite faze din viata lui Krishna, care arata intensul lui erotism chiar de la varste fragede.
De ex cand era mic si le-a surprins pe gopi-uri facand baie dezbracate, le-a ascuns hainele si nu le-a returnat decat atunci cand acestea, lasand sfiala la o parte, au venit pe mal sa-l implore a le da hainele inapoi. Intr-o prima faza chiar ele isi ascundeau cu o mana nuditatea, dar Krishna nu le-a facut pe plac decat atunci cand gopi-urile au inceput sa-l roage cu ambele maini...asta era in copilaria lui. De fapt gopi-urile erau asa de uimite de aceste fapte ale lui, care majoritatea aveau un substrat specific sexual, incat nici macar nu mai stiau cum sa reactioneze.
Cand Krishna a crescut mai mare, scrierile sacre indiene (Vishnu-purana, Bhagavata-purana, Harivansa, Narada-Pancharatra si Brahma-Vaivarta) ne relateaza adevarate episoade erotice in care era implicat Krishna:
########
With a young, new moon sailing untroubled through the balmy autumn nights, Krishna felt playful and exuberant . . . sometimes, stirred on by pleasurable emotions, he sported with girls from the camp through the dark, warm nights. The girls ecstatically drank in his countenance as if it were the moon come to earth. With his bright arm bands and wild flower garlands, Krishna's glowing presence made all Vraja glow. Entranced by his graceful ways, the girl herders greeted him joyously as he strolled about. They pressed their full, swelling breasts against him, their eyes darting about. Eluding the restraint of mothers, fathers, and brothers, the pleasure drunk girls dashed through the night to his side. Forming a row, they sang praises of his deeds, each girl striving to outdo the others . . . Their limbs were soon covered with dust and dung as they struggled to satisfy Krishna, like excited female elephants topped by an aroused bull elephant. With wide eyes beaming with love, the deer eyed girls thirstily drank in their lover's dark form. Then others had their chance to find pleasure in his arms. When he sighed with pleasure, the girls joyously echoed his melodious sounds. Their hair, once carefully bound and parted, lay strewn about as they fell back fulfilled, stray hairs caressing the nipples of their breasts. On many a moonlit autumn night, Krishna and the herder girls joined in these revels, amusing themselves in delicious play.
(citat din Harivansa)
########
Daca vrei, iti mai pot oferi asemenea citate din carti sacre indiene precum si din comentariile unor mari indianisti.
Deci draga mya, mi s-a parut amuzant cand tu ca sa combati tantrismul l-ai adus in discutie chiar pe Krishna care, asa cum am mai spus, este o incarnare (avatar) a aspectelor de iubire si fericire divina...si din fericire pentru noi iubirea divina nu inseamna doar a privi stelele ci si capacitatea noastra de face dragoste la un mod sublim.

3. Oricum, din ultimul tau comentariu remarc faptul ca esti intr-o stare de defensiva...de 3 ori ai spus ca nu vrei sa-ti raspund sau sa iti explic anumite aspecte. Eu am sa urmez totusi adevarul, asa cum este el prezentat in scrierile traditionale, si in masura in care va fi necesar am sa-ti raspund si in continuare.

Spirit Intelept

A iubi sau a nu iubi... to be or not to be....inlove...
Adevarul e ca atunci cand esti indragostit nimic nu mai e rational. Totul este mai frumos dar si mai incetosat. Un experiment pe care l-am citit recent atesta faptul ca atunci oamenii cand iubesc sunt mai inteligenti iar activitatea lor cerebrala are un nivel foarte ridicat. Et voila: iubirea e buna si ea la ceva, dar ce e prea mult strica.



******************************************************
totul si nimic....

Crede si nu cerceta zice o lege pagana.... dar daca cercetezi ajungi sa cunosti unele lucruri care se bat cap in cap... stiinta si credinta este exemplul cel mai concludent... Omul e numai pentru el, vrea din ce in ce mai mult si nu se multumeste cu putin...de-a lungul timpului oamenii au dat alt inteles credintei. In ziua de azi multi nu cred in Dumnezeu, fapt ce nu ma mira, pentru ca si fotbalul , credinta a devenit si ea o afacere profitabila. Daca in ziua de azi mai totul este guvernat de bani si de succesul fiecaruia in lupta lui cu viata, credinta unde isi mai are locul? sau dreptatea ? sau iubirea? sau sinceritatea? Unde sa mai pui si aceste valori spirituale inocente sau mai putin inocente intr-o lume haotica...intr-un haos primordial?! Unde?! asa ca nu discutam despre 2 tipuri de dreptate..dreptatea oamenilor si dreptatea lui Dumnezeu?! Discutam de o singura dreptate... Dreptatea mea ca persoana individuala...Totul pleaca de la individ nu de la grup...Mai multi indivizi alcatuiesc un grup, iar grupul este guvernat de o doctrina a unui individ sau a mai multor indivizi... Doctrina care are parti bune dar si rele....care instiga la dreptate sau la nedreptate...la adevar sau la minciuna...


Just the same me...

"boy, am auzit ca caviaru-i scump ca dreaq si nici nu-mi e macar permis ... cum sa ziceeeee en français ... d’en parler!"

Iete-na, crezi ca eu manac caviar dimneata pranz si seara? Singura si ultima data cand am "servit" caviar a fost in Romania, si m-a scarbosit. Asta e, de bustibus :) (sic)
Si chiar daca mi-ar placea, il gasesc exagerat de scump. Nu-mi permit, nu "servesc", asta e, bof, exista o multime de alte de posibilitati de a-ti trai viata din plin, si cele mai multe sunt gratis. Stii despre ce vorbesc. :)

___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)

Nu stiu precis, dar pot sa zic ca la varsta mea am intalnit tot felul de "ele"... si intr-un fel imi pare rau pentru ca deja sunt aproape imun cand vine vorba de a-mi mi arata sentimentele pt cineva si probabil de aceea nu stiu daca voi mai gasi vreodata Marea Iubire. Desi sunt tanar, si voi mai trece prin multe, deja m-am scarbit. Am intalnit femei pt care minciuna e un lucru banal, unele pt care doar banii conteaza si multe alte genuri, nu cred ca e nevoie sa mai explic. Asa ca sunt aproape sigur ca desi in viitor s-ar putea sa o gasesc, voi trece pe langa ea fara sa o observ...

In Franta am vazut alte obiceiuri: la nunta unui var, mirele (care e zidar) a dus-o pe mireasa cu roaba prin sala. (o ilustrare a viitoarelor cumparaturi impreuna de la supermarket) Saracul, obosise dupa vreo 15 minute, roaba n-are decat o roata !

La nunta mea anul trecut tare bine ne-am distrat. A venit cine a putut, masa a fost buna si nu prea scumpa (norocul nostru) si aproape toti participantii erau hotarati sa se simta bine. Nu stiu daca ceva matusi mai in varsta au strambat din nas la un detaliu sau doua, cert e ca familiile, nasii si mirii (toata lumea importanta, ce mai!) erau cu gura pana la urechi toata ziua.
Normal, fiind la oras, traditia a fost adaptata dupa convenienta. Fiind mari amatori de dans, n-am facut tzandari paharul pe jos (ca sa nu ramana vreun ciob buclucas pe viitorul ring). N-a fost usor cu furatul miresei, fiindca toti erau ocupati sa manance, in plus mireasa fiind cunoscuta ca batausa de cand era mica, si fiind nu tocmai usoara, voinicii nu s-au inghesuit s-o fure. Pana la urma a fugit ea cu un frumos, insa sotul nu s-a ingrijorat, zicea: vine ea inapoi cand i-o fi foame. In fine, faptasul a fost prins si pedepsit de nasa si un var al miresei. Asa ca toata gloria le-a revenit lor, si saracul hotz (din lipsa de complici) a ramas fara un castig cinstit. Cu furatul pantofilor miresei, a fost mult mai usor. Cand dansezi mai multe ore cu tocuri inalte, ti se umfla picioarele, si singura solutie a fost renuntarea la pantofi. Nimic mai simplu pentru hoti, care erau 'pe faza'; dupa 10 minute pantofii disparusera (furati de o coalitie romano-franceza).
Pericolul cel mai mare nu l-am banuit. Era cat pe-aci sa se fure mirele (si pantofii lui). Totusi, faima bataioasa a miresei si vigilenta mirelui asupra propriilor pantofi au salvat momentul. A fost un chef pe cinste (singura problema e ca nu il putem repeta!).

Desdemonita