|
te provoaca sa gandesti
scumpa iubire
Intotdeauna intre el si ea trebuie sá apará aceea magie:cind te vezi, cind te tii de miná sau cind vorbesti,care dacá nu este,sau nu apare nu are relatia nici un rost.Cind iubesti nu existá orgoliu,nici mindrie si niciodatá sá nu-ti pará ráu,dacá ai iubit pe cineva cu adevárat.Si dacá totul se terminá,fárá sá vrei gindeste-te:Si miine e o zi.Niciodatá nu stii dacá a fost marea ta iubire...piná nu ajungi sá iubesti din nou.Dar piná atunci trebuie sá te eliberezi de ceea cea fost,chiar dacá e cumplit si iti vine sá urlii.Si miine e o zi si de fapt viata e frumoasá si am putea trái atit de fericiti,dacá n-ar exista atita falsitate,invidie,ráutate...
eu sincera sa fiu nu mai cred in marea iubire.pt ca maine ,poimaine implinesc 23 de ani si inca nu a aparut nimic.in schimb cred ca in toate relatiile am pus mai mult sau mai putin sentimente.imi place sa spun ca pe fiecare dintre barbatii care au trecut prin viata mea i-am iubit un pic.pentru ca altfel nu imi explic de ce am suferit la sfarsit.dar sunt sigura ca marea iubire inca nu am descoperit-o.sunt inca tanara nu cred ca am de ce sa imi fac probleme.ai intrebat"ce se intampla daca o ratezi?"...eu cred ca daca este intra-devar marea iubire,asa cum spui tu nu ai sa o ratezi.si daca totusi o ratezi...presupun ca ramai fata batrana,neavand posibilitatea de a o recupera.insa,orice tipa cu un pic de creier daca intra-devar vrea o relatie ,se va multumii si cu o iubire mai mica si ,desigur,nu la fel de interesanta.
iubirea e o stare pe care o t
- de
flori de camp
la: 07/10/2005 06:34:36
(la: Iubirea (nu neaparat erosul)......iluzie sau certitudine?) iubirea e o stare pe care o traim. este ceea ce avem bun de daruit. nu poti darui tuturor la fel. altfel iti iubesti parintii, altfel copii, altfel prietenii si altfel partenerul. nu iubesti o singura persoana, ci mai multe dar in alt mod. eu nu cred ca e vorba de egocentrism.
flori de camp Va multumesc pentru aprecieri. Is rosu ca racu, jumatate de placere, iar 3 sferturi de timiditate.
[ Sjofn este in mitologia scandinava, asa cum a zis Ondine, zeita iubirii si a armoniei, este cea care aprinde scânteia pasiunii intre oameni. Deci nu e urââât, ci frumoooooossss, Honey ! ] Si profit de aceasta ocazie sa raspund si la testul de personalitate: Ce va face Ciresel, deci ? Simplu : Se aseaza lânga Ciresica, salivând, cu sperantza ca-i va trece (varianta 1). Insa nu-i trece, deci ca urmare încearca s-o seduca (3) pe diverse subiecte cum ar fi teoria duplicatelor in pop art, teoria haosului, subiecte la care Ciresica se dovedeste a fi tufa de Venetzia. Abandoneaza si se duce la piata sa-si cumpere (2), dar taranii le vindeau scump, ai naibii ciocoi, vremuri grele, si atunci inghite in sec, zice ca merele-s acre(4) si se intoarce cu coada-ntre picioare. Pe drum inapoi ii vine o idee, se duce acasa, se spala pe sus (6) si pe jos, da telefon la un prieten (7) care stia sa cânte la chitara si se duc amândoi sub balconul Ciresicii sa-i faca o serenada, ca-n fabula lui La Fontaine, doar-doar i-o pica marul Ciresicii din cioc. Prietenul la un moment dat cedeaza si de suparare se duce sa manânce o lamâie (8) sa nu-si mai vada fatza aia satisfacuta. Inainte de a mânca lamâia, latra ca sa o sperie (5) si sa nu se împotriveasca. Dupa plecarea prietenului, lui Ciresel ii da satisfactie legea lui Newton (9) - superba Ciresica lasa sa-i cada marul din plisc pentru a-i fredona lui Ciresel, cu o voce sugrumata de emotie "Melc melc codobelc" (10)..... M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda viata intreaga mi-ar zdrobi stie inima mea muta, tot pe tine te-as iubi! Iar de-n ultima secunda in val negru voi pluti, tu esti ultima dorinta, doar pe tine te-as iubi! Lasa-mi aripa sa poarte dorul trist la nesfarsit! In lumea banala, toate, doar de tine mi-au vorbit.... Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare ! întrebare: ce e un nimic?
răspuns: este mai puţin decât mai multe nimicuri. întrebare: ce este iubirea interzisă? întrebare: ce este iubirea interzisă?
raspuns: sa fii nevinovat in inchisoare... intrebare: ce e nemurirea? Iubirea e o floare rara si nepretuita . Daca reusesti sa o gasesti trebuie sa o ingrijesti si sa o pastrezi ! Nu trebuie ucisa de prostie si inocenta . Eu alerg dupa aceasta floare si inca nu am gasito , dar abia astept sa o culeg !
eu una cred in iubire. dar cr
- de
the underqueen
la: 08/11/2005 10:11:16
(la: iubire? acum serios vorbind...) eu una cred in iubire. dar cred intr-adevar ca unii oameni nu sunt capabili sa iubeasca la capacitate maxima. sa se simta devorati de iubire (ce poetica sunt...) si cred in sufletul pereche pentru fiecare dintre noi.
draga zaraza, nu poti avea pretentia de la un tanar sa inteleaga ce este iubirea, atata vreme cat ei cred ca orice simt, dorinta ori nevoie, se numeste iubire.
Cei care nu cred asta, spun ca iubirea e o prostie ori o nascocire. Adevarata iubire vine de la dumnezeu, chiar daca il blamam uneori pentru ceea ce-si dorea la un moment dat ego-ul nostru si el nu ne-a dat, ori il veneram cateodata sau pur si simplu spunem "bun baiatu" cand ne iese bine socoteala. Iubirea nu are legatura cu ceea ce e pamantesc. Gandeste-te ca e imposibil sa fim singuri , noi pamantenii, in universul acesta nemarginit. Asadar, imagineaza-ti ca nu avem acest corp, pe care ne dorim sa-l imbracam cu haine frumoase, nu ne dorim sex si placere pentru ca nu stim ce inseamna, poate nici nu avem corpuri, decat imagini fara forma, ori imagineaza-ti ca nu avem gravitatie. Una peste alta, daca ne-am rupe de tot ce e pamantesc si singurul lucru pe care l-am avea sigur ar fi sufletul, ce ar mai fi iubirea? Cum am mai defini iubirea? Unii spun ca iubirea pentru cineva este direct proportionala cu masura in care acel cineva ii satisface dorintele, nevoile, pana la cele mai sensibile nevoi, masura in care acesta raspunde asteptarilor. Ma intreb eu, daca toate aceste lucruri legate de corp, planeta pamant, si toate cele materiale nu ar exista ori , ar exista intr-o cu totul alta forma, cum am mai defini iubirea? Pate cineva sa ma faca sa inteleg?
cea mai scumpa cafea din lume!
- de
gigi2005
la: 09/11/2005 02:42:10
(la: Cum se prepara o cafea buna?) "Boabele recuperate din excrementele unei nevastuici asiatice se vind cu 600 dolari/kg
Buticurile de lux din Statele Unite vind, la pretul destul de piperat de 660 dolari kilogramul, o cafea pe care foarte multi oameni ar putea s-o considere absolut scirboasa, ea fiind produsa din boabe recuperate din excrementele unui animal de talie mica, civeta, care traieste in insulele indoneziene Java, Sumatra si Sulawesi. Aceste animale, asemanatoare nevastuicii, se hranesc, in principal, cu fructe, insa in perioada recoltatului maninca si boabe coapte de cafea. Localnicii le-au considerat multa vreme o pacoste pentru ca le injumatateau recoltele, pina au observat ca boabele trec aproape nedigerate prin sistemul lor digestiv, deci pot fi usor recuperate. Uscate, macinate si vindute sub numele “Kopi Luwak”, acestea dau nastere celei mai grozave cafele din lume, cu aroma de ciocolata, extrem de savuroasa in ciuda faptului ca are un usor miros de mucegai. Desi cererea este foarte mare, productia anuala de “Kopi Luwak” nu depaseste 200 de kilograme, motiv pentru care este foarte greu de gasit, devenind astfel cea mai scumpa cafea din lume. Vazind ca se cistiga bani frumosi cu acest produs, micii intreprinzatori filipinezi incearca si ei sa patrunda pe piata. Multi tarani colinda de dimineata pina seara padurile in cautarea excrementelor de civeta. “Unele miros urit, altele nu”, povesteste Eleuterio Balidio. Intors acasa, el spala bine excrementele, separa boabele de cafea si le pune la uscat la soare. “Daca ai noroc poti sa aduni un kilogram intr-o zi. Trebuie sa muncesti insa foarte mult”, spune el, adaugind ca, desi le place gustul acestei cafele, familia lui nu-si permite sa pastreze decit o cantitate foarte mica, restul fiind trimis la export." sursa: http://wizard.expres.ro/externe/?news_id=175124
in iubire trebuie sa ne asumam riscul ca fericirea nu e eterna
- de
muresan raluca
la: 12/11/2005 14:15:48
(la: Suflet pereche) In iubire trebuie sa ne asumam o multime de riscuri.Riscul de a iubi,de a se lasa abandonata,riscul de a fi fericit,apoi de a pierde tot...de a plati fericirea.
Si e normal sa fie greu sa lipesti inima franta de cineva...dar totusi...e atat de frumos sa iubesti... eu cred ca se poate numi iubire doar coincidenta ca doi oameni sa descopere simultan ca-si apartin... restul e doar iluzie, speranta, chin, asteptare, consum...
cred ca exista 2 tipuri: iubire si indragosteala... prima este asumata, limpede, deplina, impartasita, constienta... in vreme ce a doua este doar o pasiune fulgeratoare, dar meteoritica... ---------------------------------- Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
“platim scump faptul ca suntem nemuritori,...
- de
DESTIN
la: 19/11/2005 23:40:39
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR) ...murim pentru asta de mai multe ori in timpul vietii”(Nietzsche-Ecce Homo).
Am inceput acest comentariu cu un citat pe care il consider deosebit de intelept. Gandirea in spirala, se transforma incet insa din pacate sigur intr-o gandire circulara care revine mereu la aceleasi teme duce in mod necesar la fenomenul de suprasaturatie, caz in care ideile isi pierd magia si devin simple concepte, sunt ucise de repetitivitate, inecate in balta minciunii. Dimensiunea interesanta a vietii este un principiu convenabil al minciunii? Nu aude nimeni agonia cuvintelor? Nu le vede nimeni sangerand insingurate? Suspinam cronic dupa certitudini si ni se pare ca le gasim in niste stereotipii, ceea ce nu stim noi este ca soarta, cea care nu stie, nu poate sau nu vrea sa rada, se amuza copios pe seama neputintei intelectuale de care dam dovada. “Atunci nu-ti ramane decat sa-ti inchipui ca forta gravitatiei care-l trage spre pamant ar fi, daca rastorni imaginea, forta care-l face sa cada spre cer”(Salvador Dali). Mie, unuia, mi-ar placea sa cad spre cer, dar fara a ma repeta. Trebuie sa intelegem acel “fugit ireparabile tempus” ca o garantie a unei treceri demne, omenesti. Cadem atat de artistic cand mai aruncam si un interesant pe drum, ne risipim cu atata gratie! In sens invers. Si atata timp cat “platim scump faptul ca suntem nemuritori, murim pentru asta de mai multe ori in timpul vietii”, (Nietzsche-Ecce Homo), atata timp cat “existenta e pierdere de fiinta” (Cioran) si atata timp cat in schimbul transcenderii conditiei de om, nu am dobandit decat autoinselarea, de ce sa mai facem din noi niste naivi, niste pacaliti si niste prostiti de viata? Meditati, va rog, daca astazi sunteti tot ce v-ati vrut a fi…Si de ce atatea degradari, esecuri si mistere cand viata e o “gradina de rataciri”?…Stiu, pentru ca nu ma indoiesc decat in numele adevarului, care nu poate fi decat interesant. “Umili viermi de pamant”(Blaise Pascal)!, nu ne ajunge ca suntem doar o ratacire, plamaditi din “visul nefiintei”(Eminescu). Simtim nebuna nevoie de a imbogati lumea cu ineptii care ne obosesc si o obosesc. Nu ne e suficient sa murim cu fiecare clipa, este o stupida necesitate sa instauram, in mod fatal, domnia interesantului, o domnie a inconstientei ridicate la rangul de principiu al lumii. Poate ca ne meritam soarta! Un dictionar de deschis ochii ar fi cu siguranta cea mai puternica modalitate de a lupta impotriva unei avalanse de lucruri interesante, facute pentru oameni neinteresanti si neinteresati. Cu bine, Cine se teme de suferinta...va suferi de teama. Am un pic de experienta legat de acest subiect si pot spune clar... NU, nu exista iubire pe internet, iubirea este un sentiment care are nevoie de confirmare, de viata sentimentelor data de cei doi... ori acest lucru nu se poate, de cele mai multe ori este intr-adevar o amagire, vedem in celalalt ceea ce am vrea noi sa vedem nu imaginea reala...Se poate construi o prietenie in care apropierea fizica poate nu are asa o mare importanta si de la aceea baza sa se ajunga la iubire cum se intampla uneori... dar iubirea... e un cuvant prea mare ca sa te amagesti cu el pe internet...recomand tuturor celor care vor sa incerce un strop mai mare sau mai mic de realism pentru ca uneori in 'realitatea virtuala' visele si iluzile se insinueaza cu prea mare usurinta
_________ "Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot) “ne”…”noi”…imi displace profund acest ‘noi’ al globalizarii, care deniveleaza si uniformizeaza particularul, strivind individul, reducandu-l la gloata.
nu fac parte dintre acesti noi, dintr-un milion de puncte de vedere. Nu cred in dumnezeul ortodox mai mult decat as crede in allah, in buddha sau Yahve. Nu-mi bat capul cu teorii despre cum a aparut omenirea, fiindca-mi par puerile comparativ cu intrebarile lui azi: “cum traiesc”, “cum evoluez”, “cum sunt perceputa”, “cum iubesc”. Nu-mi e de nici un ajutor sa aflu ca-s amfora de lut sau rasuflare dumnezeiasa – adesea am simtit c-as fi pamant ori sfanta minune (desi mai rar, hehe) si ca pendulez grosier intre ideea universala de bine si tentatia raului. Nu vad prin urmare de ce-as respecta traditia postului ‘de carne’ si prefer sa mananc ce vreau si cat imi trebuie, fiindca necazul meu e ispita gandului negru, nu puiul impanat din cuptor. Si fiindca sunt constienta cat de imperfecta sunt, prefer sa-mi strunesc mintea/sufletul inaintea stomacului. Pura alegere! Craciunul ma umple de pace si de-o tristete blanda si buna, pe care n-o simt decat in acea perioada a anului… colindele, mirosul de brad, prezenta celor dragi, nevoia de-a face pace cu mine si cu lumea-ntreaga sunt realitati de decembre ce se-ntampla si cu bani si fara ei. Nu stiu, bunaoara, ce-i aia ‘prima de Craciun’, caci n-am primit-o niciodata. Tin insa la cei doi Mosi care vin cu lucrusoare minuscule, d-alea pe care ti le-ai cumpara, ca nu-s scumpe, doar ca mereu se gaseste ceva mai important de luat…asa cum mereu ai in suflet pe careva, mai sus de tine, si-a carui bucurie ti-e infinit mai pretioasa! Am nebunii de copil, cunosc credinte pagane de la bunica si, uite-ma superstitioasa! Sunt unele descantece vechi care se murumura: de deochi, de aplecate, de sperietura, de noroc. Apoi, obisnuiesc sa ma rog, acolo unde ma plezneste. Sunt biserici pe langa care trec fara un suflu de credinta si biserici care ma trag inauntru. Atunci impart lumanari, dar nu sarut niciodata icoane: la “vii”, multe…multe si doua doar la “morti”. Stra-bunicii mele ce s-o dus la Domnul nu-i pun lumanarica niciodata – nu stiu de care parte. Pluteste parca pe deasupra si-o vad, o simt traind in mine ori mangaindu-mi parul cu mana ei crapata, cum obisnuia, fara o vorba, si parc-o aud :“sa fii buna, lusha mamii, sa fii buna, ca dumnezeu pe toate le vede si de toate se-ngrijeste”… Imi pun de sant gheorghe salcie la poarta. Ma-ncing cu-n fir de salcie, tot atunci. Si-mi sfintesc casa. Peretii mei sunt umezi de aghiazma la fiecare boboteaza. St. valentine’s day? Nimic nu-mi zice. si ziua trece, ca oricare. Eu n-am avut niciodata motive sa-i dau o sarutare omului iubit, sa-i pictez o inimioara si s-o pun in bagaje, s-o aiba langa el cand s-o trezi si nu-s p-acolo. Dar daca oamenii inventeaza ‘zile’ ce se vor celebrari ale iubirii si binelui e semn ca inca nu ne-am pierdut, e semn de speranta. Si daca romanii cumpara flori de sf valentin dar si de dragobete, unde-i baiul? Si daca ma duc cu “ne dati ori nu ne dati” si de ajun dar si o data cu americanii, care-o fi necazul? De ce nu s-or bucura ai nostri plozi de doua ori, sa-mi fie mie dubla bucuria? Io-mpart covrigi, mere dulci si pere, de sfatul ilie, c-asa facea bunica, dupa ce le tamaia de trei ori. Si tot atunci imi ieu ceva noutz sa port si-i iau si lui ceva, ca face bine haina noua chiar atunci. De ‘mosi’ (aceasta-i sarbatoarea mortilor) fac iara impartzeala …de data asta dai si cana si farfurie. n-am nevoie de motiv sa dau, dar daca tot exista, de ce nu-i bine sa ma folosesc si de motivele altora de-a darui? De ce sa stau, la slujba, in partea stanga a bisericii, cand mie-mi trebuie mana lui aproape, cand ma rog? De ce sa sada el la dreapta? De ce-si intoarce dumnezeu fatza de la o femeie care-o data pe luna n-are voie sa paseasca-n casa Domnului, caci … ar murdari-o??? De ce s-accept in mijloc de februar ca popa cel nebun sa-mi scufunde bebelusu-n cazan de tabla in biserica cu doua grade-n termometre…ca altfel nu-l accepta dumnezeu? Candva, femeile adulterine erau lapidate-n piata publica. Aruncau cu piatra si alea care nu erau prinse! Ce ne-am face daca am pastra toate traditiile? Cine stabileste care-s bune si cine-i atat de drept la judecata sa decida care trebuie-aruncate? Am sa fac intodeauna cum imi zice judecata proprie si bunul simt si-am sa ma lupt cu mine sa nu pic prea jos, atuncea cand, din nebagare de seama sau nestiinta, totusi pic. Si n-au decat sa puna cazanul la fiert, inca de pe-acum, daca-i vorba ca am …’inversat ordinea valorilor’. uau! asta da iubire!...insa nu cred ca iubirea pt o persoana trebuie sa mearga pana in "calea lacteee", caci asta se numeste deja adorare...iubirea suprema e cea pt Dumnezeu...da in mare imi place poezia pt cuvintele mari folosite si mai ales pt final...e interesant!
despre iubirea in cuplu
- de
spirit_intelept
la: 02/12/2005 15:08:06
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete) Am citit cu placere ultimele comentarii de pe forum. Trebuie sa spun ca am fost incantat si de stilul sufletesc, rafinat al lui Nanina, si de cel obiectiv si lucid a lui sattwa. Argumentele celor doi au fost pentru mine o surpriza frumoasa.
Am sa raspund acum in special la aspectele legate de sexualitate si iubire: - in primul rand ceea ce a afirmat Cattalin, ca orice casatorie necrestina de fapt nu este valabila si deci este curvie, este o deviere grava chiar de la Biblie. Nici Iisus si nici apostolii nu au zis vreo-data ca o casatorie pagana nu este valabila, si ca este curvie...si sa-i puna eventual pe cei doi sa se mai casatoreasca o data, in spirit crestin. De fapt canonul si procedurile crestine legate de casatorie, botez, etc...au aparut mult mai tarziu. E evident deci ca pentru Iisus faptul ca cei doi s-au unit in fata lui Dumnezeu dupa un alt ritual decat cel crestin, nu a avut importanta. - de fapt Iisus a spus "Dumnezeu care vede in ascuns, va va rasplati in ascuns". Trebuie sa fim convinsi ca o casatorie de convenienta, pentru avere, situatie sociala, etc, chiar daca a fost tinuta de un sobor bisericesc intreg tot curvie se numeste. Dumnezeu cerceteaza inimile si nu semnaturile. Rolul casatoriei este in primul rand de a-i face pe cei doi mai responsabili. In Corinteni, Pavel explica foarte bine aceste lucruri. Si astazi sunt multe situatii in care doi iubiti la prima dificultate nu rezista si se despart. Casatoria face ca despartirea sa fie mai complicata si cei doi sa munceasca mai mult pentru a evolua impreuna, deci pentru multi oameni reprezinta o maturizare emotionala. Oricum, nu trebuie sa ne gandim ca nu exista si oameni seriosi in relatia lor de cuplu, chiar in absenta casatoriei...aici mai sunt si alte probleme, de exemplu ce se petrece cu posibilii copii, etc...discutia e mult mai complexa. Inca o data, singura care conteaza cu adevarat in fata lui Dumnezeu, este iubirea...dar sa fie cu adevarat iubire. - varsta la care se incepe viata sexuala e ceva foarte delicat. Din punct de vedere biologic, organismul femeii este adult sexual cand apare menstruatia. Dincolo de asta exista si o maturizare emotionala, care mai dureaza inca o perioada de timp. Aceasta maturizare este mai rapida la femei decat la barbati (din unele studii cam cu 2 ani) si asta este o explicatie din ce cauza fetele in general isi aleg baieti mai mari ca ele. Din mai multe studii a reiesit faptul ca daca cineva isi incepe prea repede viata sexuala, atunci pentru el a face dragoste incepe sa se rezume in special la niste aspecte senzoriale, mai curand fizice, din care lipseste o implinire emotionala profunda. Singurul sfat pe care l-as putea da, ar fi ca cei doi sa constientizeze ce fel de iubire exista intre ei...daca aceasta iubire este durabila, a trecut cu succes si prin momente mai grele si este o iubire altruista, intelegatoare fata de celalalt, atunci se poate incepe. - pentru o iubire adevarata, a face dragoste reprezinta doar unul din inceputuri si nu o finalitate. Doar persoanele care sunt centrate in plan sexual, vad ca o consecinta suprema a unei relatii, angrenarea erotica. Pentru cei care se iubesc cu adevarat, a face dragoste este doar un mijloc (e adevarat, unul cu totul exceptional), prin care pot sa-si manifeste iubirea si fericirea generate de relatia lor. De fapt asta e si un test pentru a se vedea intr-o relatie cat este iubire si cat sexualitate: daca cei doi sunt interesati unul de celalalt doar pana cand se angreneaza amoros si pe urma abia mai se mai cauta intre iei (pana cand apare din nou nevoia), atunci e clar ca predomina sexualitatea. Atentie: trebuie totusi sa existe si o intimitate a fiecaruia dintre cei doi si momente de retragere, altfel cei doi ajung sa se sufoce reciproc si sa nu se mai suporte. - un alt aspect care este specific iubirii, este importanta pe care o capata viata celuilalt pentru noi. Daca il iubim pe cineva, atunci ne intereseaza ce carti citeste, ce emisiuni ii plac, ce mancaruri mananca, simtim imediat daca se simte bine sau nu, ne facem timp pentru el, luam parte la bucuriile si tristetile lui, il sustinem cand are nevoie, etc. Toate aceste lucruri cand exista iubire se realizeaza in mod spontan, fara nici un efort. - o mare problema legata de manifestarea iubirii, o reprezinta balansul intre nevoile celuilalt si nevoile noastre. Unele persoane mai idealiste sustin ca atunci cand iubim, trebuie sa facem orice pentru persoana iubita. Intr-adevar, la nivel suprem asa este...si asa a facut si Iisus pentru noi. Noi insa discutam de oameni obisnuiti, care au nevoile lor. In acest caz fiecare dintre cei doi trebuie sa urmareasca sa-l implineasca pe celalalt, in asa fel incat si el sa fie fericit. Daca cineva iti spune "te iubesc", asta nu inseamna ca tu poti sa stai, iar celalalt sa faca tot posibilul ca tu sa te simti bine. Acesta e modul de comportament al unei persoane egoiste si profitoare. Chiar a fi iubit de altcineva este de fapt si o responsabilitate, fiindca atunci acea persoana se deschide fata de tine, este sensibila la fiecare purtare a ta, si in general orice manifestare a ta poate avea un impact foarte profund. Spirit Intelept O imposibilitate pentru unii din zilele noastre si totusi o relitate de a crea, de a compune cele mai fumoase poezii sau numai catrene.... O "lume a visului" trait pe pamant, o lume pe care nu poti sa o parasesti in orice clipa, dar pe care o poti descoperi in fiecare moment alaturi de persoana iubita. De fapt, e o lume a cuvintelor, ideilor, sentimentelor si a Lacrimilor din umbra, dar niciodata nu va fi traita ca "activitate fizica". Momentul in care va cadea prada fizicului, va inceta sa-si caute placerea de a trai in "lumea cuvantului".
... nimic nu-i mai frumos ca iubirea unei "umbre" si mai greu de-a o transpune intr-o "lume de cuvinte"... PS: Iubirea... Iubirea e viata ce naste durere. E glasul tacerii ce zace-n privire, E tot ce putem citi doar in ochi Si "tot" ce in versuri lasam ca un orb, Un orb ce privirea si-o tine intinsa Spre marea de vise, spre culmea neinvinsa. O unica forma, nicicand o dublura. O unica mana far' alta-n masura, Cu unice riduri pe fata placerii, Cu unice "brezde" in coasta durerii, Dar sigur, noi stim, ca doar o fiinta Pastreaza in suflet imensa iubire, Iubirea aceea ce naste durere; Iubirea, cuvantul acesta etern Ce-i aspru muncit prin glasul tacerii. Sunt glasul fiintei de simplu poet!
|
 loading... |
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)