scumpa iubire

Cum am mai defini iubirea? pai tocmai ca nu poti sa-i dai o definitie aplicabila in orisice caz. iubirea este unica pentru fiecare nou cuplu ce se formeaza. eu nu iubesc ca tine atunci cand il iubesc pe el, ea nu-l iubeste pe celalati asijderea cum la iubit pe intaiul, el nu o iubeste pe noua "ea" in acelasi fel cum a iubit-o pe fosta. si tot asa...
de ce sa ne pierdem timpul dandu-i definitii? mai bine sa o traim, nu? chiar nedefinita fiind...
__________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

iubirea incepe cu a te iubi pe tine insuti. Numai dacä tu te poti iubi poti da iubire mai departe respectiv esti capabil de a primi iubirea altcuiva. Iubesti cu adevärat cind prin ceea ce faci produci bucurie/fericire partenerului si bucuria/fericirea lui te bucurä si te face fericit pe tine. Cred cä exemplul cel mai bun de iubire e dragostea de mamä pentru copilul ei. Cind doua persoane se pot iubi reciproc cu aceasta intensitate, profunzime, neconditionare... atunci se poate vorbi de iubire. Iubirea nu inseamnä posesiune, conditionare, comparare. E o istorioarä veche, cred cä a lui Platon sau Plinius, care povesteste despre inceputurile vietii cind nu exitau bärbati si femei ci numai o fiintä ce incorpora ambele sexe pinä cind zeii au despicato cu o spadä in doua creeind in asa fel barbatul si femeia, yin si yang care de atunci au inceput cautarea reciprocä pentru a se reuni si a forma intregul, armonia. Viata e deci cäutarea jumätätii, nu e de loc usor, citeodatä obosim sau pierdem räbdarea sau ne läsäm inselati de jocul hormonal sau de intelect si ne legäm de perechea gresitä, important e sä fim sinceri cu noi insäsi si sä avem curajul de a recunoaste greseala si de continua cäutarea...in viata asta sau in cealaltä sau in cealaltä...vom intilni a noasträ jumätate si cind o vom intilni vom stii din prima clipä cä ea este: färä vorbe, färä dorinta de posesiune, färä pretentii sau conditii...

Salut!
In iubire nu conteaza varsta. Daca, totusi, diferenta de varsta e prea mare, acest lucru se poate sa nu se vada prin faptul ca avem grija de noi toata viata. Eu am reusit sa arat la fel de tanara, desi anii s-au dus, datorita faptului ca am folosit produsele de la Aslaskin create expres in acest scop. In subsidiar, datoria tuturor e sa se ingrijeasca cu cele mai bune produse. Intre mine si sotul meu sunt ani buni ce nu ne impiedica sa ne iubim la fel de mult ca la inceput.

cel mai greu nu e sa iubesti pe cineva, ci sa ai curajul sa-i dai voie sa-ti raspunda la fel. parerea mea despre iubire

cel mai greu nu e sa iubesti pe cineva, ci sa ai curajul sa-i dai voie sa-ti raspunda la fel. parerea mea despre iubire

este durere si tristete, atunci pe ce ar trebui sa se bazeze o casnicie, o convietuire? doar pe gusturi si interese comune? compatibilitati?
caci iubirea costa intr-adevar! suflet, sacrificii...si cand vezi ca dai atat si pierzi tot....ramane doar concluzia ca nu exista bucurie ci numai durere si lacrimi..
flori de camp

…grea intrebare…..iubirea ne transforma….nebanuit de mult……uneori nu putem avea ce iubim….si atunci, pentru a nu pierde, ramanem in lumea gandului……dupa dorinta, furie, neputinta, deznadejde, dupa ce valul iubirii ne ridica la cer si ne izbeste de fundul oceanului din noi…..dupa aceea vine teama…de a nu pierde….si odata cu ea, linistea….nu mai putem pierde cand nu mai avem ce…decat poate ce este in noi…..si atunci iubim fara sa cerem, fara vorbe, cu ochii larg deschisi…doar cate o lacrima uitata in coltul genelor incearca sa fie un bob din revolta trecuta……pur si simplu iubim si ne minunam cata frumusete se poate trezi in noi…..si nu putem sa nu speram ca intr-o zi va ciocani la usa.....

iubeste...traind iubirea, sau iubeste...traind viata pur si simplu. a iubi fara sa fii iubit, cel mai greu lucru, dar nu necesar. a iubi (de unul singur) viata in sensul cel mai inalt e ceva APROAPE imposibil. a iubi viata la modul cel mai lejer poate fi si calea de a trece pe linga ea

Mesajul tau e mai mult o lista de acuze, dar nu ma supar. Eu ti-am adus totusi si argumente si am considerat ca esti cel putin egal cu mine intelectual. Tu nu ai considerat la fel.
Si eu am fost ateu si am considerat valabila teoria evolutinista pt ca ma luat-o de buna fara sa cercetez. Te rog sa citesti si postarile mele de la subiectul cu evolutionismul. Nu exista nici o mica dovada stiintifica a evolutionismului care sa nu poata fi desfacuta usor, ba cum am mai spus descoperirile genetice infirma posibilitatea transformarii speciilor unele in altele.
Legat de Biblie, oricine gaseste o justificare in ea a ceea ce-l doare. Cu citeva versuri inainte de ce ai citat scrie:
" Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit."
Erau tata si fiu.
Unde ai citti tu:
" Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!"
Exista si iubire in afara de cea trupeasca !!!
Trebuie cercetat caci in varianta evreiasca si probabil greceasca se folosesc cuvinte diferite pt fiecare fel de dragoste.
Eu am scris de Hronograf, ceea ce e diferit de Ghigamesh.
Eu te consider un om ca toti ceilalti, tu te consideri foarte deosebit prin inclinatia pe care o ai. Sa fii sanatos.


cattallin2002@yahoo.com

Putem vorbi de iubire la animale?

fericirea inseamna a iubi neconditionat...cand iubesti esti fericit!

Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!...:)

"Ce faceti cu o iubire care agonizeaza? Ce faceti cand fiecare kilometru in plus, fiecare clipa in plus departe unul de altul devin de nesuportat?"

Incerci sa-ti amintesti momentele placute, motivele pentru care iubesti persoana respectiva, efectele pozitive pe care le-a avut asupra ta. Probabil la asta se refera vorba asta cu "Iubirea invinge orice", iubirea adevarata este... atemporala, in sensul ca nu conteaza cat a durat totul, cat ai fost cu persoana iubita, experienta iubirii adevarate te marcheaza mult dupa . Si tot ea e cea care te va face sa iubesti din nou.

"Stiu, daca exista vointa si staruinta, timpul si greutatile nu vor face decat sa intareasca iubirea, sa o adevereasca, etc. etc. etc."

Hm, iubirea n-ar trebui sa devina o povara, un act de vointa, un efort. Indiferent de motivele (personale, de circumstanta, independente de voi...) pentru care bucuria de la-nceput s-a transformat intr-o lupta, faptul ca acum s-a ajuns intr-o astfel de situatie, zic eu ca e semn suficient ca totul ar trebui sa se incheie. Altfel tot ce a fost frumos la-nceput va fi acaparat de uratul (poate involuntar) creat acum.

"Ce sens poate avea singuratatea?" Niciunul. Si cred ca iti inteleg framantarile. Insa nu te teme, desi nu te conosc deloc, din ce vad in ce ai scris tu aici, nu cred ca singuratatea iti este predestinata. Sunt intradevar oameni ce se dau batuti, renunta si aleg singuratea crezand ca-i calea cea mai simpla. Ulterior descopera cat de mult au gresit si cred ca e prea tarziu sa mai faca ceva (desi nu e niciodata prea tarziu). Cunosc astfel de oameni, si nu cred ca vreunul dintre ei ar fi putut spune tot ce ai spus tu aici. Nu esti tu aceea, fii pe pace, atata timp cat vei avea trairi ca cele ce reies din textul tau, si sinceritatea de a le exprima, nu vei fi niciodata singura.

Incerc sa te incurajez, pentru ca asta simt ca ceri din tonul textului tau. Sper ca am intuit corect, daca nu iarta-ma. Oricum, curaj, si nu inceta niciodata sa iubesti, chiar daca uneori ti se va parea aiurea sau fara rost.

pai tocmai asta e...iubirea e neconditionata, la fel si iubirea...adica nu trebuie sa ne inpiedice greutatile vietii pt a fi fericiti...ai citit Jurnalul Fericirii?...cand poti sa iubesti cand ti-e greu, sau cand poti sa iti iubesti dusmanii, sa iubesti totul...ce mai vrei?...fericirea adevarata e in sufletul nostru...iubind suntem fericiti!...e greu intr-adevar si de aia nu putem noi intelege...dar e totut de fapt atat de simplu...trebuie doar sa incercam!...:)

Lumina fie-ti calea si sufletul Iubire,
De-acum inainte traieste-n Fericire!...:)

Iubirea, iarasi iubirea, isi face de cap la vreme de seara si de zburatori adunati in gasca.

Si daca tot ceri sfat, draga onorino iti dau eu unul, dar de alta natura.
Mai pune maica mana pe gramatica, ajuta la exprimare, cu bunavointa isi spun. Si promit ca data viitoare am sa inteleg mai multe din ce ai vrut sa scrii.

ms mult:)

sa ai iubire si fericire
si sa simti ca-i nemurire
si sa vezi lumea toata
doar in bine colorata.
---------------------------------------------------
negrul este alb si albul este negru deci sunt cenusii???

Iubirea cand inunda sufletul nu intreaba mintea si cu atat mai putin dorinta noastra de a iubi . Ea se intampla si ne transfigareaza .Iubind cu adevarat nu ne mai intrebam daca persoana iubita merita sau nu acest lucru . Iubim si gata ... Intram intr-o stare de gratie . Daca ne trezim peste un timp ca nu mai "iubim" inseamna ca am fost doar indragostiti . Atunci cand iubim ideea de iubire , cum spui , ne atasam atat de mult de sentiment incat il spulberam din fasa , iar deziluziile se grabesc sa ne impresoare facandu-ne sa regretam , sa suferim .

da, s-a intamplat sa iubesc o persoana cu care nu as iesi pe strada. in cazul asta, cred ca iubim imaginea pe care ne-am facut-o despre celalalt, iar el in realitate nu corespunde deloc cu felul in care il percepem noi. toti avem un ideal, si cred ca se intampla sa proiectam calitatile idealului nostru asupra unei persoane pe care o cunoastem putin, si la prima vedere se inscrie in linii mari in ceea ce ne dorim. apoi descoperim ca ne-am inselat, si nu e deloc placut. de aceea e periculos ca cineva sa afle de la inceput ce ideal avem pt ca ne poate pacali, transformandu-se la inceput (desigur nu poate juca teatru la infinit, si apoi descoperim ce fiinta mizera este de fapt, si asta ne face sa o abandonam). si ratiunea are un loc iubire, pt ca daca persoana te raneste, te minte, etc, ratiunea isi spune cuvantul, te atentioneaza ca e nevoie sa stopezi suferinta.
cred ca se pote spune ca iubim ideea de iubire, in felul asta, cand proiectam asupra unei persoane in carne si oase, calitati pe care le apreciem, dar ea de fapt nu le are.

"M-a apucat o furie teribila si mi-a venit sa ma scuip in fata . M-am abtinut " Pirandello -Unul , niciunul si o suta de mii
Fiecare dintre noi este imaginea pe care ceilalti si-au construit-o despre el . Ne identificam , de cele mai multe ori fara voia noastra , cu realitatea pe care ne-o atribuie cel de langa noi .Celalalt vede insa in noi ceea ce nu suntem niciodata , dar ne inscrie in memeoria lui asa cum vrea el. Nici o modificare din partea noastra nu poate interveni in imaginea pe care si-o construieste cineva despre propria noastra persoana. Sartre sustinea in una din cartile sale ca nu trebuie sa spunem "Iata ce au facut din mine! Ci Iata ce am facut eu din ceea ce au facut ei din mine " Nu cred ca iubim in sensul profund , iubim cevrem , candvrem si ceea ce ni se pare noua ca vedem in celalalt . Si putem divaga mult si bine ...In concluzie si iubirea e un lucru relativ , ne putem apropia de ea destul de mult , dar tot va exista un epsilon mai mareca zero care ne va desparti , asta in limbaj matematic .

Iubirea e tot din jurul nostru iar adevarul e ceva fara cuvinte (Iisus nu a raspuns).

Ce e vantul?

Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu