comentarii

se duceau


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
germanii din sudeti o duceau - de donquijote la: 19/05/2006 11:54:37
(la: A fost Adolf Hitler vinovat?)
germanii din sudeti o duceau bine mersi in republica cehoslovaca care era o democratie, pana cand dementul i-a atatat, si s-a folosit de ei ca pretext. ce-ar fi ca fiecare sa revendice teritoriile unde locuiesc etnici de-ai lor? toata europa ar fi faramitata in state de marimea olteniei!
germania a provocat primul razboi mondial, si sanctiunile desi aspre au fost bine motivate.
din pacate usa n-au intervenit in proces, nici n-au fost membri in liga natiunilor pentru ca si-au schimbat orientarea politica mergand spre indepartarea de problemele internationale.
dar fiind o democratie, care ca sistem are avantajul ca se autocorecteaza, dupa ww2 n-au mai repetat greseala si au venit cu planul de marshalizare, care au transformat japonia si germania in colosi economici, fara acces la materii prime, fara colonii si alte gogoritze folosite de cei care incearca sa justifice faptele a tot felul de criminali si nebuni.
Aveai ce manca? - de darianne la: 21/10/2003 09:45:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Pe vremea lu ceasca era bine zice NORWAY.
Sa ridice mana cine e impotriva.

EU!!!
Imi aduc aminte cu oroare ca eu, locuind in Vestul tarii (nu vreau sa imi inchipui ce era in rest!), ma trezeam la 4 dimineata (la dulcea varsta de 10 ani - cand mai mult trebuia sa ma pasioneze niste papusi, sau cel mult o carte de mate) sa prind loc in fata la coada la lapte ca sa pot "creste mare" sau sa ma bat cu babele care se bagau in fata sa prind un pui uscat sau 3 portocale sau oua. Era mai bine zici??? Bine o duceau doar nomenclaturistii. Pot sa trag concluzia de aici?

Zici ca acuma sunt aurolaci... si atunci erau numai ca atunci ii batea politia si nu ii lasa in centru ca sa ii vada prea multi. Erau tinuti in cartierele lor, un fel de ghetouri pana la urma, nu? Si nu se drogau cu aurolac? Intr-adevar, trebuiau sa fie "treji" sa poata sa iti "opereze" portofelul in timp ce tu cumparai caseta audio cu 100 de lei de la "tac-su".

Uite ce am scris... eu care ziceam ca sunt o persoana calma si cu tact :)
#1783 (raspuns la: #1774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prezentul - de sergiu la: 21/10/2003 12:00:31
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cind am scris ca Franta si Italia mi se par inapoiate mi-am cerut scuze si m-am referit la prezent si nicidecum la trecuturile lor istorice si culturale, pe care le admir.Voi continua sa le vizitez cu multa placere. De trait acolo... nu.
Sa luam Italia. Nu se poate sa nu simti fiori cind te gasesti in Capela Sistina, in Colliseum, sau in bisericile vechi in care ingenunchezi fara sa-ti dai seama fiindca ti se pare ca esti in prezenta lui Dumnezeu. Nu este posibil sa nu apreciezi frumusetea oraselor si a oamenilor. Italienii mi se par foarte placuti. Sa stai asezat la o masa de restaurant apreciind bucataria lor excelenta, sa admiri originalitatea si gustul in frumos.
Dar trebuie sa-si miste c...l si sa-l puna la munca caci au cam uitat ca tot ce-au realizat in trecut a fost prin munca staruitoare. Nihil homini natura sine magno labore dat.
Cind am numit Italia inapoiata nu ma refeream la zilele de gloria din Renastere si nici la realizarile monumentale din timpul Imperiului Roman. Ma refeream la prezent.
Lenea si socialismul le-au taiat avintul. Cred ca inca folosesc conductele de apa de pe vremea lui Traian. Drumurile care duceau la Roma din orice colt al imperiului au nevoie de operatii estetice. Serviciile au scazul la nivel slabut; taximetristul te poate insela la fel ca in R.
Sint la servici si trebuie sa ma opresc aici... La Franta si Germania: cu xenofobia lor nu vei deveni niciodata francez sau german. Si la ei socialismul si in plus ura de vecini le-a taiat avintul.
Sanatate si succese.
#1795 (raspuns la: #1767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze, scuze , Papadio, abia acum realizez... - de JCC la: 24/10/2003 03:07:02
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.
#2034 (raspuns la: #2014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
Filip tu habar nu ai ce e ins - de gabriel.serbescu la: 22/03/2004 15:43:45
(la: Testarea IQ pt. electori)
Filip tu habar nu ai ce e insemnat Capitalul lui Marx pe vremea in care liberalismul adusese proletariatul din care-ti tragi si tu originile, la un prag de subzistenta, si din cauza dezradacinarii rurale isi duceau o existenta urbana mai anxioasa decat orice gri.
Manifestul Comunist pe de alta parte incerca si el sa formeze ideologic o patura sociala care doar urmarin o directie sigura, se putea asterne la masa negocierilor cu un patronat inuman.
Marx si Engels nu au inventat ¨sisteme care au ucis milioane de oameni¨, asta e o tampenie, ci au propus niste sisteme sociale, pe care altii nereusind sa le promoveze cultural, le-au impus prin forta.
In loc sa inviti pe toti de pe acest forum sa ¨infiereze¨ sau ¨ sa puna la zid¨ mai bine te-ai calma. Cred ca ai nevoie de o femeie
#12593 (raspuns la: #12548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nea Bivolaru raspuns la SIXPACK - de LUCIUS la: 26/03/2004 01:32:00
(la: Alt Bivolaru sau “prinde orbu’ scoate-i ochii!”)
Pun pariu ca i-au descoperit demult demisia din partid. Asa de fata lumii ! Nu de mult timp se duceau toti maharii sa-l apere la tribunal. Acum cred ca sunt furiosi. Totul se transforma intr-o problema atunci cand furi mai mult decat ei. Mi se pare si normal sa se intample, daca omul a fost zgarcit si nu a mai cotizat acolo unde trebuie.
Cred ca exagerezi. Un singur profesionist in ale lunetei ar fi de ajuns.
#12842 (raspuns la: #12817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
indiferenta umana nu poate fi tratata altfel - de (anonim) la: 27/03/2004 14:57:44
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
au murit romani, au murit oameni nevinovati unii care habar nu au de trupe eta sau de filiala Al-Qaida ...oameni plecati la munca la cules de capsuni pt ca acasa in Romania duceau o viata schingiuitoare...il condamnau pe d-zeu pt o pardoseala murdara, un geam spart...acasa ii asteptau un pat gol, de cele mai multe ori, zatul de cafea pwe fundul unei cani si un ziar mototolit...sau daca nu o farfurie sparta si niste copii plangand de frig si de foame..asta E Romania noastra moderna, Romania democrata... oameni buni trreziti-va la realitate, ca realitatea nu e visul fiecarui muritor, e mult prea transparenta...
#12922 (raspuns la: #3256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vrabia ... malai viseaza :) - de alexbrie la: 16/04/2004 01:41:07
(la: Despre bestialitatea filmelor)
Sa inteleg ca pricina supararii tale pe filmele moderne este faptul ca fata aceea nu si-a obosit provirile cu tine:).
Ce povestesti tu acolo seamana foarte tare cu reactiile ironice ale pustiului din "Last Action Hero", remarcand ca toate femeile din filme erau blonde-platinat, cu trup de fotomodel; si ca, desigur, toate aveau numere de telefon incepand cu 555.
Revolta ta impotriva "falsului" este la fel de inutila si potential daunatoare ca si cea din "A doua cadere a casei Usher" (Ray Bradbury); practic vrei sa interzici operele de fictiune. Nimeni nu a zis ca filmele de la cinema povestesc realitatea; nimeni nu se duce la ele ca sa vada cum e lumea din jur, cum reactioneaza tipele frumoase in circumstante normale, si cat de incapabil poate fi un om obisnuit sa salveze omenirea. Desigur, exista si asemenea filme, si datorita originalitatii lor, castiga Oscaruri, Cesar-uri, Lei de aur; la majoritatea filmelor insa, oamenii se duc ca sa mai afle "O POVESTE"; sa aflam ce a mai facut ultimul Hercule Hollywoodian, sa aflam daca ultimii Apollo si Venus intrupati vor avea sau nu succes in dragoste si daca vor reusi sa salveze lumea sau pe ei insisi.
Nu uita, apriori, filmele sunt fictiuni; toti spectatorii stiu asta; ne ducem la cinema la fel cum se duceau copiii de la sate in curtea mosului intelept, care stia povesti. Daca vrem realitate, ne uitam in jur; daca nu, ne ducem sa mai evadam putin, sa mai intram in "catharsis", la una din ultimele povesti ale lui Fat Frumos si Ilenei Cosanzene, ale lui Pacala si Tandala, ale lui Neo, Frodo, s.a.m.d
____________________________
"It is bad luck to be superstitious"
Pt. LMC/Brave Warrior - de Little Eagle la: 26/05/2004 18:01:32
(la: I'm back...)
Draga mea sora,

Nu am nevoie sa caut in dictionare ce inseamna un Brave Warrior.
Tu gandeste la mine cel care sunt azi de 16 ani incoace,ceea ce am scris despre trecutul meu inainte este o alta persoana,ce nu se gasise inca.

Si ca sa-ti spun ce inseamna un Brave Warrior,eu nu te cunosc,dar iti cunosc sufletul si te iubesc mult ,esti sora mea,mi-as da viata pt. tine de ai fi in primejdie,fara sa ma gandesc la moarte.Oare nu ai considera asta un act de bravura?

In Romania am fost odata cu 2-3 ani inainte de a veni aici,ridicat de securitate la 3 dimineata intr-o joi.
Am vazut parintii mei plangand si personal mi-am zis ca viata mea e terminata.Am luptat pt. drepturile omului nu doar pt. mine dar pt. toti si am scris scrisori de protest impotriva lui Ceausescu,atat in Romania dar am reusit sa trimit cateva si aici in America,si in Germania si Franta unde aveam prieteni si cunoscuti plecati.
Au ajuns la diversi senatori si reprezentanti americani in congres,au ajuns si la Jimmy Carter,pe atunci presedinte.
Crezi ca aceste acte nu reprezinta pe un Brave Warrior?

Am fost dus cu duba la sediul militiei de sector,am avut senzatia ca nu voi mai vedea soarele rasarind pt. mine dar nu am fost speriat si nu am plans si nici nu mi-am plecat capul in fata lor.
Dupa cateva ore m-au luat la bataie,nu ma loveau in fata....cica sa nu lase urme....dar ma loveau in ficat si rinichi de am lesinat.
M-au tinut treaz cu orele la interogatorii stupide,ma duceau inapoi in celula
si credeam ca pot sa stau un pic sa ma refac dar dupa 10 min sa zic asa,veneau si ma luau din nou si iar la bataie,de data asta cu bulanul la talpile goale si apoi imi spuneau ca e vremea sa fac exercitii de ...gimnastica si sa sar in sus....cadeam jos lesinat.
Alte dati dupa alte batai,capitanul spunea altora daca vor sa mearga la WC,si unii ziceau ca da,si atunci se pisau pe mine.

Mi s-a parut o eternitate acele 3 zile cat am stat acolo,umilit,scuipat in ochi si jignit,dar am stat mereu drept si nu am renuntat deloc la idealul meu de a fi liber.
Mi-au dat drumul pt. ca ambasada americane din Buc. ma avea pe o lista anume,sa fiu lasat sa plec in USA.
La acea vreme,Carter a dat Romaniei acea favoare de favorite nation si a cerut in schimb sa fie lasati in pace toti disidentii politici persecutati de regim.

La 3 ani dupa aceea mi s-a dat pasaportul,de persoana fara cetatenie romana,apatrid,doar America m-a primit.
Te intreb draga mea,oare exista in dictionare termenul de Brave Warrior in cazul meu?

Parintii mei mi-au zis sa-mi cer dosarul de la Securitate,dar nu vreau.
Vreau sa uit acel trecut,o rana in sufletul meu.Nu am putut vedea la tv acele poze si imagini cu tortura irakienilor pt. ca-mi aduce aminte de aceleasi lucruri prin care eu am trecut.

Sper sa ma intelegi acum,ma crezi cum doresti,daca nu sunt un Brave Warrior
poate e doar parerea ta,o respect.
Nu as fi vrut sa scriu astfel de amintiri,pt. a demonstra ceva despre mine,am considerat totusi ca ar trebui sa le cunosti,sunt doar in mic detaliu.
Si niciodata nu am facut parada cu ele,dar acum e bine sa le stii,maybe you'll give me a brake.

Te iubesc mult si din suflet,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

















































#15889 (raspuns la: #15884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Jimmy Cecilia de la Ozzy - de (anonim) la: 01/06/2004 21:18:21
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Draga mea sora,

Pe un text recent,nu-mi aduc aminte care...acum e un mess cu site-ul cafenelei in reactualizare,am scris cum a fost la nunta mea in stil italian(sotia fiind italianca-americana).
Totusi mult mai modesta ca una romaneasca in sensul de numar de invitati si
ca durata,a inceput la 11 AM si la 5 PM s-a terminat,nimeni nu s-a imbatat sau mancat de au cazut pe jos,a fost simpla si fara multe cheltuieli(catering,dar de calitate,muzica de camera si apoi rudele sotiei au avut ghitari cu ei si cantat cantonete napolitane)si nu am mers la restaurant ci avut-o pe proprietatea cumnatului meu,cu mese sub cort.

Am dansat cu Marilyn,sotia mea de 14 ani,pe muzica faimoasa din "Godfather",primul cu Brando adica atunci cand fata lui se marita.A fost frumos si cum am zis simpla si toti multumiti si nimeni nu s-a dat in spectacol.
Noi doi am fi vrut sa facem casatoria doar civila si cativa prieteni si doar rudele f. apropiate,dar am facut placerea mamei soacre,ea a dorit sa avem un minister sa ne casatoreasca si sa-si aiba familia italiana,surori si frati,nepoti etc.

Dar ai dreptate,cand eram de 10 ani ca varsta in Ro. o verisoara a tatalui meu s-a maritat si au fost cu sutele parca la un mare restaurant din Buc.Toate rudele,cateii mai lipseau...de la tara de peste tot.
Imi aduc aminte si azi pt. ca multi se indopau ca romanii pe vremuri si apoi (NU mint!),se duceau la WC si-si puneau degetul pe gat sa vomeze,sa poata manca si mai mult...!!!Asta se numeste gluttony.In Biblie e un pacat considerat.
Beau pana cadeau pe jos si dupa aia nunta s-a mutat acasa la parintii verisoarei,doar familia apropiata la cort in curtea casei si iar mancare si bautura,vomari si aiureli.In fapt a tinut ...3 zile!!!!Ciorba de potroace si sarmale si fripturi de orice fel...NU imi imaginez nici azi cum au putut chefui atata?

Parintii mei au fost nasii mirilor...dar ei sunt modesti si delicati,nu am mers la acest maraton de haloi si betie.

Nici mie nu-mi place astfel de nunta si comportament la masa,mi se pare o taranie,dar nu pot critica,fiecare cum doreste,este alegerea lor si daca vor sa cheltuiasca banii aiurea,e vina lor dar sa nu se planga dupa aceea.
Ei invita cat mai multi si cheltuiesc mult in speranta ca vor recupera banii si cu profit din cadouri banesti la nunta.

Eu si Marilyn nu ne-am gandit la asa ceva,unii ne-au dat doar 50$ de persoana,doar masa(tacamul a costat de persoana 350$)si fiind rude,dar noi am fost fericiti ca ne-am casatorit.

Nu am fost casatorit inainte,dar am mai scris odata...am avut o gramada de femei in viata mea,inainte de casatorie,mi-am facut poftele sexuale cu varf si indesat.
Si Marilyn a avut destui barbati,nu asa ca mine in numar de femei,dar e bine sa cunosti si sa ai o experienta inainte de casatorie.
Ea inca si oameni faimosi pe tot globul,am mai scris,Roger Daltrey,John Entwistle(de la THE WHO)si sa mai mentionez unul acum,David Bowie.
A fost la un concert cu el si a avut loc pe primul rand si Bowie tot concertul a cantat uitandu-se la ea,de fapt ii canta ei doar.Era inainte de Iman,si stii ca era bisexual.Imi place Bowie f. mult la fel.Cred ca tuturor le place macar 1-3 cantece ale alui.E imposibil!

Apoi s-au reintilnit in Elvetia,unde are el un chalet.De fapt sa-ti mai zic una tare de tot,uite cum divaghez acum,fiind la Paris,mosulica de ...Salvador Dali
a incercat s-o agate!N-a avut sansa.L-a refuzat dar politicos el a dus-o la restaurant,purta o haina lunga de blana pe el.Au mancat si vorbit(ea stie franceza la perfectie,are diploma in franceza si alta in istoria artelor).

I-a dat un autograf pe un servet de masa.Marele pictor!
Dar ce vroiam sa spun e ca unii barbati(destui romani)au conceptii vechi,cauta acea sotie ...virgina,ei au "dreptul"sa aiba alte femei inainte de casatorie,femeia lor nu!Ori se incurca cu altele chiar dupa,ea nu are voie.
Sa-ti spun un lucru despre o femeie ce am indragit si chiar si azi imi place f. mult,dar sa stii ca de 14 ani NU am avut nici o relatie sexuala si nici Marilyn,asa credem noi sa fim.Si nici nu cautam sa avem.
Deci acea femeie este o persoana f. buna la suflet si f. renumita in lume,poate ai auzit de ea,e cantareata de country music,Dolly Parton.Are azi cred 55 ani dar inca arata bine,cu 17 ani in urma...mama mia si e focoasa rau,ii place sex.
Ei bine ea e casatorita de mult,dar are o intelegere cu sotul ei:fiecare daca vrea sa aiba sex e liber s-o faca oricand cu cine le place.
Ce zici de asta?

In fine,sa stii ca nici eu de 23 ani de cand sunt in USA nu am avut absolut nici o relatie de nici un fel sexuala cu romance.Alte natii dar deloc romance.
Si da ,cu banii de la nunta noastra am mers in Italia la rudele ei,in Napoli,Firenze,Venetia,Roma,Portici si apoi dat o raita si in Ro. La rudele mele.
Deci nu am platit hotel.

Astea am avut de spus draga sora.
Te iubesc mult si mult noroc in casatorie.
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)





















































































amintiri din copilarie/Ozzy/06.04.04 - de (anonim) la: 04/06/2004 03:16:54
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Dragi frati si surori,

Cei din generatia mea pot cunoaste ceea ce scriu acum.Cei mai tinerei nu stiu.
Cand m-am nascut la conducerea tarii era Gheorghe Gheorghiu Dej,a murit cand eram in clasa a 2 a primara.Am facut scoala in Mandravela nici nu stiu daca mai exista.Tataie(tatal tatalui meu)ma ducea zilnic la scoala si ma lua inapoi.Toti baietii purtam un fel de uniforma ca o fustita pepita cu patratele mici alb-negru,guler alb si funda mare rosie la guler.Cam ciudat obicei,nu?

Prin clasa a2 a dupa ce Dej a murit,a fost plans de popor atunci,a venit la
conducere Chivu Stoica,un tip cu capul chel(se radea)care emula pe bossul lui rus,Hrusciov.Un var apropiat al tatalui meu a fost atunci adjunctul lui Stoica.
Cand erau petreceri in famile,nunti,sarbatori etc,venea adus cu masina si sofer personal care statea pana pleca el acasa.
Era una neagra cu...perdele la geamuri,marca Zil(mai tarziu a avut o Volga),era un lux pe atunci.Cand a cazut Stoica,a cazut si el.

Dar a apucat sa aiba o casa vila mare pe Aleea Trandafirilor data de partidul comunist pe gratis.Acest var al tatalui meu era un mocofan mare.Cand venea la mese,se indopa la refuz si apoi se ducea la WC si isi baga degetul pe gat,voma sa poata manca si mai mult!
Avea un baiat de-o varsta cu mine,sotia lui mereu se dadea mare cucoana,dar tot taranca era.
Cu varul meu,de cate ori ne vedeam ne luam la bataie,il cafteam bine.Alteori,pana la batai eram prieteni si la petreceri ne bagam sub masa sa ne uitam sub fustele rudelor,chiar si a mamelor noastre.De mic am luat-o aiurea in viata!
Cand noi ne duceam la ei,isi acopereau cu ziare picioarele mesei,nu cumva sa le zgariem ...din greseala.Aveau si mobilierul ,sifonier,etc,...imbracat in ziare.
Odata am furat un pistol cu capse jucarie de la varul meu si mama mia ce scandal a iesit!L-am dat inapoi dar ai mei m-au batut in prostie.

Imi placea sa stau la bunici(din partea tatalui)si in vacante,mai ales cea de vara,ai mei ma expediau la ei,eram fericit si aveam si prieteni de joca,unul pe nume George altul Gabi,dar noi ne numeam intre noi"Domne".
Tataie a fost locotenent de cavalerie in primul razboi si decorat pt. rani si bravuri.Avea pe un perete pe hol poze in sepia cu el ca soldat.
Un om admirabil,f. bun si mereu interesat in politica,citea ziarele zilnic si multe.
Se culca la 7 seara si se scula la 4 dim.Cu gainile.Aveau in curte un prun si un cais,o magazie si un loc unde crestea in fiecare an un porc pt. Craciun.Avea o capra,gaini,rate si o gasca pe nume Maritza,care era ca un caine,doar familia o stia,in rest ataca pe orice strain,postasului ii era frica sa vina la gard.Maritza a murit de batranete,asa o indrageam toti de mult.

Mamaie n-a muncit in tinerete deloc,s-a maritat cand avea 18 ani cu Tataie care era cu 15 ani mai in varsta,era un fel de traditie.
Au avut 2 copii,o fata,a murit la 17 ani de TBC si pe tatal meu.
Pe aceiasi strada locuiau multe din rudele lor,2 surori ale lui mamaie si veri ai tatalui.Bunicii pe atunci nu aveau inca televizor si cu mamaie mergeam in fiecare seara la una din sorele ei sa vedem filme.
Multi de pe strada nu aveau TV-uri,cand era un film f. bun si american sau francez ori italian(rareori,in rest erau rusesti in prostie numai despre razboi si comunism),ne adunam cate 15-20 persoane fie la un vecin fie la sora lui mamaie,sa-l vedem.

Mai tarziu,ai mei au cumparat si lor un TV,ca al nostru,rusesc si desigur cu lampi,daca se ardea una erai in pom pt. ca se gaseau f. greu de schimb,trebuia sa ai...relatii.Nu-mi aduc aminte marca TV ului,stiu ca era desigur in alb-negru si ecranul oval, cutia din lemn si in fata jos avea 2 butoane mari in stanga si dreapta,pt. sonor si altceva,avea 6 clape mici la mijloc pe care apasai sa-i dai drumul,sa-l inchizi,etc.

Multi din voi poate nu ati auzit de anume emisiuni din vremea mea,poate altii stiu,ma uitam duminicile dim. la un serial pt. copii numit"Aschiuta si Daniela".
Aschiuta era o papusa din lemn cu o palarie ascutita pe cap.El o numea pe Daniela,Danielutza si vorbeu despre copii si scoala si raspundeau la scrisori trimise de copii.
Danielutza era tare frumoasa cu gropite in obraji si cred ca aveam 6 ani atunci si eram indragostit de ea la nebunie.Ea avea vreo 25 ani...apoi m-am indragostit nebuneste de alta actrita din alt serial ce-l urmaream cu sufletul la gura"Capitanul Val-Vartej",pe nume Irina Bora,bruneta si frumoasa la culme.
Danielutza era blonda.Uneori a jucat si ea in episoade cu Irina,era o placere pt. mine sa le vad pe amandoua deodata.
Mai tarziu Irina Bora s-a maritat cu un tenor de opera,Dan Iordachescu.
Ca veni vorba de muzica,pe atunci se asculta Gica Petrescu,Mia Braia,Dorina Draghici,Angela Moldovan,Ioana Radu,mai tarziu a aparut Margareta Paslaru,
Marina Voica,Aurelian Andreescu(pe asta am ajuns sa-l cunosc cand eram la liceu),Cornel Fugaru si in special italieni,ca Gianni Morandi(erau si filme pe ecrane cu el,muzicale),Adriano Celentano,Domenico Cutugnio Rita Pavonne,francezi ca Eddy Mitchell,Joe Dasin,Johnny Halliday,Yves Montand,Gilbert Becauld ,Sylvie Vartan(era casatorita cu Halliday),Juliette Grecco si multi altii.

Mergeam cu mamaie la filme serile,ori alteori stateam pe o bancuta in fata gardului casei si alte femei se adunau la taclale,ma fascinau barfele lor.Aveam un costumas vara din catifea albastra cu pantaloni scurti,de vizite.Si un fes pe cap cu alb si albastru.Am apucat s-o vad si pe strabunica,mama ei, avea 105 ani si eu aveam 5.Mereu eram pus pe prostii(inca de atunci!),ii placeau dulciurile si ii dadeam o bomboana de ciocolata(Se numeau Lebada),dar ii spuneam:"Inchide ochii si deschide gura".Apoi dupa sa zic 30 min.ii spuneam acelasi lucru si ea facea.De data asta ii puneam in gura un gainatz de gaina....
Si radeam da cadeam pe jos de cum se stramba,si incerca sa ma loveasca cu o nuia,dar nu putea,atunci venea mamaie si ma alerga prin curte si eu ma cataram pe magazie si radeam mereu.

Cu prietenii mei ne dezbracam goi sa ne uitam la putzele noastre,Goergica avea o sora ,tot de 5-6 ani Mihaela(o numeam Ela) si se dezbraca si ea si-si arate pasarica.Cred ca de pe atunci mi s-au tras treptat pornirile mele sexuale de mai tarziu....

Mamaie si Tataie,aveau ce se numea atunci,closet in fundul curtii,sau cacastor,sau altii il numeau vatra.Eu aveam sub pat insa olitza si imi faceam nevoile in ea,mamaie ducea apoi olita la closet.Nu aveau baie(cada sau dus),ci se spalau intr-un lighean mare,la fel mamaie ma spala in lighean.
Nu aveau nici apa in casa,pe strada era o cismea(asa se numea)comuna si toti de pe strada se duceau cu galeti sa ia apa pt. gatit si spalat.

Bunicii nu aveau aragaz,ci o soba mare din fier in care puneau lemne si ca ochiuri erau cercuri de diferite dimensiuni din fier si daca doreai foc mic scoteai cercul mic,sa intre foc mic.
Avea un burlan ce iesea la acoperisul bucatariei.Vara gatea in magazie.Aveau soba si foloseau lemne sau carbuni sa fie cald.Tataie avea un lighenas mic in care facea spuma din sapun sa se barbiereasca,si vara,mereu afara in curte.

Noptile,la culcare dormeam cu mamaie,tataie era in sufragerie.Mamaie ma punea sa ne rugam la Dumnezeu,spuneam impreuna"Tatal Nostru"si apoi imi citea cate un basm din Fratii Grimm,pana adormeam.
Tataie a avut 2 frati,el s-a nascut in Bacau.Mamaie s-a nascut in satul Greci nu departe de orasul Gaesti.Ea a avut 3 surori si 3 frati.Acum toti au plecat din lumea asta,ultima a fost mamaie,la 95 ani.A plecat cu 2 ani in urma.
Sorele ei de pe strada,au murit cu 2-3 ani inaintea ei,mamaie se senilizase saraca....mergea la casele lor si statea cu orele pe bancutze asteptandu-le sa iasa din curte...Tataie a murit cu mult inaintea ei,in 1985.

Eram deja in USA,i-am iubit si iubesc inca.
Tataie dupa razboi a muncit ca postar,cu bicicleta,au tras de bani cu dintii sa-si puna copii la scoli(erau cu plata),sora tatlui meu a fost o f. buna in matematica,tatal meu a facut liceul la Gh. Sincai si apoi a vrut sa devina chirurg insa si-a dat seama ca e prea sensibil si a urmat in schimb facultatea de biologie.A fost cel mai bun!La 25 ani un savant roman(Traian Savulescu)
l-a ales sa-i fie asistent.Mai tarziu a devenit directorul Institutului de biologie din Bucuresti.Avea masina la scara.
A fost demis si mutat la Baneasa,la Institutul de protecia plantelor pt. ca eu devenisem dizident politic....Are 74 ani azi.

Familia mamei mele a fost mai instarita si au avut pamanturi...inainte de comunism.Ea a avut 6 frati si surori dar toti au murit de mici copii de TBC,inca din timpul razboiului(al 2lea mondial),ea a fost cea mai mica,doar unul din fratele ei a trait pana la 33 ani dar a murit tot de TBC.Ea avea 7 ani pe atunci.
Mama ei a fost casatorita de 3 ori,n-a avut noroc de soti buni....toti 3 betivi
o bateau mereu,al treilea cel mai rau si era in Garda de Fier,mare scula de nazist imputit atat sub Zelea Codreanu cat si Horia Sima.Era mandru cand isi punea uniforma cu diagonala si pistol la centura si avea un bici,venea acasa
beat si o batea pe bunica cu biciul din senin!!!A murit in munti impuscat de comunisti.

Bunica pe care eu o numeam"Cuscra"pt. ca asa o numea mamaie,a murit la 82 ani de cancer la stomac,in 1972.Mamaie a ingrijit-o mult.
Cand lua pensia, mereu imi dadea pe furis 20 lei.I-am facut si ei destule poante proaste de copil mic...o scuipam si imi spunea:"pe lumea ailalta ai sa ma lingi",puneam in mancarea ei sare cu nemiluita,ii faceam sicane de ex. legam 1 leu cu ata si il puneam pe holul casei si ma ascundeam dupa perete,ea il vedea si eu il trageam incet,ea dupa el,odata a cazut pe jos.
Altadata aveam un prieten pe care ea nu-l agrea,si venea acasa sa ne jucam de-a indienii si cowboyy,eu eram mereu ....indian si ma vopseam cu culori pe fata si eram la pielea goala.
Odata a vrut sa-l dea afara din casa si m-am suparat,am imbrancit-o de a cazut si lovit la cap de frigider....am crezut ca murise si am plans si l-am luat la bataie pe prieten.
Din fericire n-a avut nimic...!

Mamaie si tataie nu aveau frigider ci racitor,el la 2 zile mergea si cumpara blocuri de gheata,le punea in el pe o usa deasupra.

Bunica"cuscra"a avut 3 surori,una din ele o numeam in familie"Cucoana"pt. ca era bogata si sotul ei mare businessman in flori si mai ales lalele,le importa direct din Olanda.
De cate ori venea in vizita la Cuscra la barfe si cafea,ma supara pt. ca mereu de cum ma vedea imi zicea:"Ce mai faci bai putza?".
Alta sora a fost castorita cu marele inginer si pilot de raliuri din anii interbelici,Jean Calcianu.
Alta a fost casatorita cu un colonel din garda personala a regelui Carol.

Mama mea la fel a urmat liceul Sincai(cu tatal meu s-au castorit la 25 ani,amandoi nascuti in 1930)si apoi facultatea de economie si a fost contabil sef la Fabrica de Ciocolata si Produse Zaharoase Bucuresti,pe Sos. Viilor.
Urma sa devina directoare cand a fost si ea data jos din pozitii ca si tata cand eram pe lista..neagra a securitatii.

Am fost singurul lor copil,dar inaintea mea urmau sa aiba altul,insa a murit prematur...ma gandesc si azi la soarta....ce ar fi fost s fi fost eu ...primul?
Azi nu mai scriam aceste randuri!

Mi-am stricat dintii de copil....prea multe dulciuri ce aducea mama acasa.
Ei traiesc azi in Buc.in apt. de bloc,comunistii au luat casa dupa ce am intrat eu impotriva lui Ceausescu si a lor.
N-au vrut sa vina aici in USA,dar ii ajut lunar cu dolari,pensia lor e mica.E randul meu sa-i ajut.

Eu?Eu trebuia sa fi fost mort de 5 ori pana acum.
Cand aveam 2 luni,tataie avea un cantar si asa ma cantareau,unul vechi cu balanta si o greutate de bronz in forma de para,grea.Odata m-a pus pe cantar si din greseala a facut para sa cada pe capul meu....mi-am pierdut cunostinta si au trebuit sa ma duca la reanimare imediat.Ai mei au fost tare suparati pe el o vreme,caci puteam sa mor.

A 2 a oara,aveam 9 luni si am facut pneumonie cronica.La reanimare din nou si apoi zilnic niste injectii.I cheated death again!

A 3 a oara aveam 4 ani si eram la poarta,ma uitam la baieti mai mari jucand fotbal pe strada.Un altul care nu juca m-a ochit cu prastia si m-a lovit in cap de mi-am pierdut pe loc cunostinta si sangeram de nu se oprea deloc.La spital din nou...si azi am o scobitura mica in craniu,dar pacalisem iar moartea.

A 4 a oara era sa mor in batai la securisti,Dumnezeu exista!Am pacalit iar moartea.

A 5a oara,in USA de O.D.(overdose)prea multe droguri si bautura combinate deodata.La spital dus de gagici.
Am pacalit iar pe Mr. Death.

Nasa mea mare care mereu mergea la sora ei in Franta,fie la Nice ori Paris,aducea reviste multe si chiar si sora ei ii trimitea apoi postal in R. reviste.Unele se numeau CineVerite,si la mijloc aveau poza dubla(gen Playboy) cu diverse starlete in pielea goala.Aveam 10 ani si mergeam la ea in pod unde la tinea pe cele vechi si furam acele pagini.Acasa ,in camera mea,le puneam pe perete la pat,si tin minte ca atunci eram indragostit lulea de Raquel Welch,aveam si poze cu ea pe perete.Desigur ca incepusem sa ma masturbez deja cu gandul la ea mereu.
Odata a venit un preot cu dascal de paste sa sfinteasca casa si in camera mea...popa dadea cu busuiocul si apa sfintita aiurea peste tot,caci ochii lui esra pironiti pe pozele mele!Ha!Tin mint ca repata mereu:"...Minunat,minunat..."

Mai la 7 ani aveam o papusa,in chip de fata si nu stiu de ce(nici azi)o numisem ...Magdalena?Dar dormeam cu ea in fiecare noapte,ai mei faceau misto de mine.
Prima mea iubire a fost la 6 ani(nicidecum sex!) si toti baietii o iubeau,se numea Renata,o alergam peste tot si odata am prins-o si sarutat-o pe gura(nicidecum french kiss),m-a strans in brate si m-a sarutat inapoi....am fost
cel mai fericit pt. ca ceilalti baieti nu au avut sansa asta,m-au urat chiar.O vreme am fost prieteni si mereu ne ascundeam si ne sarutam copilareste pe gura.

Apoi ne-am mutat si am schimbat scoala,nu ne-am mai vazut.Dar au venit alte fetite in viata mea,cu gramada,mai tarziu cand am dat de gustul pasaricii....
nu ma mai opream,desigur ca primul sex ce am avut a fost lamentabil,dar la 14 ani ce stii?Nici fata nu stia deloc,fiind de-o seama cu mine si amindoi la virginitate,desigur ca nu a avut orgasm.
Dar cu timpul ne-am educat si expertizat,apoi am trecut ca un fluturas de la una la alta.
Am mai scris astea.

Cand aveam 14 ani eram deja cu o gasca de copii de-o varsta si mai mari cu 5 ani ca noi.
Ne duceam pe terasa unui bloc al unora si ne masturbam toti ,care se scapa primul trebuia sa dea 25 lei ....era Tudor Vladimirescu pe hartie.
Furam din magazine zilnic bautura si conserve,alteori spargeam masini noaptea sa furam,de multe ori ne bateam cu alte gasti din alte cartiere,era unul numit Ferentari(plin de tzigani),altul Pajura,altul Chibrit,altul Damaroaia de ex.Batai cu bate si cutite,am fost taiat de cateva ori,as putea zice ca as fi putut muri a 7a oara.
Aveam un lant cu mine mereu,cu asta loveam la sange.Ionel,un tip din gasca avea de ex o bara de fier,asta a fost mereu prin puscarie,ca si Virgil,Faraonul,Gica cutit lung,Broscoiul.Pe mine ma numeau Montzi.
Broscoiul era un tzigan mic dar f. rapid cu pumnul,nici nu-l miroseai!Odata m-am batut cu el si mi-a spart nasul,n-am vazut pumnul deloc!
Erau niste frati pe nume Carligel(3)si erau spaima cartierelor,mai era si Gelu Pandelica,asta doar se arata si fugeu toti,mai era Virgil Vlajganul,si asta batea de speria lumea.

Odata eram si jucam barbut afara in dosul blocului si o femeie a cazut(s-a sinucis)chiar langa noi,blocul avea 9 etaje.Tin minte si acum,ne uitam la ea cum ii curgea sange din nas si urechi si gura.Am plecat si chemat militia.
Altadata omoram niste broaste si popandai cu latzul de sarma si vedem o gramada de oameni,femei,copii ,barbati alergand dupa un tip la 23 ani urland :Puneti mana pe el ca si-a omorat tatal cu toporul."
Atata am asteptat,eram cred ca doar eu Ion si Valerica,ca ne-am si luat dupa el,l-am prins si luat la cafteala de l-am umplut de sange.O patrula de militari trecea pe acolo si l-au luat ei in primire pana a venit militia.

Mergeam la scoala si acolo iar batai cu alte gasti.Fumam deja si beam ,jucam poker pe bani si haine(aveam cativa legaturi la Shop-uri pe valuta),uneori aveam noroc de o pereche de jeans,de multe ori insa pierdeam.Trebuia sa fur bani de la parinti ori din casele altora.Intram pe geamul de la baie,stiam cand nu e nimeni acasa.
Uneori cu Valerica ne uitam la femei cum fac baie,odata era una f. frumoasa si cada era chiar sub geam.Geamul deschis,si ea in cada.Ne bagam efectiv capetele pe geam ,ea se spala si noi eram la 1 metru de ea!!!!N-am fost prinsi niciodata.

Cand aveam 10 ani alergam cu Georgica dupa fetite si le prindeam si apoi le bulaneam si frecam la pasarica.Odata am vazut o fata de 14 ani masturbandu-se cu un creion in WC,tot pe geamul de la baie.
Ca sa te uiti la bloc pe geam se facea in curtea interioara si era un culoar de trecere de la o scara la alta pt. a duce gunoiul la tobogan.Ei bine trebuie ca eram inconstienti!!!!Geamurile la 2 apt. erau la perete pe acest hol care avea
o balustrada de fier....Ne urcam pe balustrada si ne sprijineam de perete si apoi ne uitam pe geam.
Ganditi-va ca uneori eram la etajul 3,6,8,9 si o miscare gresita...moarte,te faceai praf in curtea interioara.
Oare de cate ori am sfidat moartea???

Dar acum inchei aici cu alta amintire de cand aveam 5 ani.Parintii de Craciun cumparau jucarii cu 1 sapt. inainte si le ascundeau in sifonier.Eu stiam unde-i cheia si ziua deschideam sifonierul ,le luam si ma jucam cu ele,apoi le puneam la loc in aceleasi pozitii,cand venea ziua Craciunului ma prefaceam ca sunt uimit de ele....

Pt. mine aceste randuri ma ajuta la scrierea memoriilor,la copiez pe printer si apoi le traduc si rescriu in detalii in engleza,dar sper ca si pe voi din Cerc va intereseaza sa cititi.Poate multi din voi nu ati avut astfel de copilarie ca a mea.Sper sa fie candva publicat acest text.

Desigur si repet sunt alta persoana azi si de 14 ani total opusa,dar de ce sa fug de trecut?E parte din viata mea,o experienta prin care am trecut odata.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries).














































































































































































































































































































Eu, de ceva vreme, nutresc o - de carmentopa la: 20/07/2004 12:25:48
(la: Scandal medical in RO)
Eu, de ceva vreme, nutresc o spaima de eventualitatea unei boli! Asta pt. ca "marii" medici de azi din Romania fac parte dintr-o generatie aparte! Sa ma explic: a fost o vreme, in timpul lui Ceausescu, cand elevii cu note bune se duceau la 2 facultati: medicina si automatica! Asta nu neaparat dupa talent sau aptitudini ci pur si simplu dupa bani!
Am un coleg operat pe cord deschis; e functionar la stat si are 5 milioane salariu. Dr. care l-a operat i-a cerut 2000 de euro pt. operatie! Eu sper sa traiasca macar pana isi va plati datoriile caci altfel biata lui sotie va ramane cu datorii!
Este generatia de sperjuri caci toti jura ca vor ajuta omul neconditionat si, in loc de asta, iti fixeaza preturi ca la piata!
Competenta e o marfa la medicii nostri, nu mai are nimeni devotament si dorinta de a salva vieti ci de a castiga cat mai mult! Pai sigur ca au nevoie de bani multi! Au case in care a face caldura intr-o luna de iarna costa cat salariul bietului mutilat pe un an!
dar...Dumnezeu ii pedepseste caci in ultimul timp nu am vazut medic fericit! Cine jura stramb.....
Nenoricirea este ca superficialitatea si venalitatea a patruns in toate domeniile!
Banii ne-au luat mintile! O sa deveni un popor cu handicap major: dorinta de bani
#18112 (raspuns la: #18083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crenvusti cu Usturoi pt. Maryland - de LMC la: 21/07/2004 23:30:21
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Nu stiu care a fost efectul acelor crenvusti cu usturoi care te-a facut sa rizi, dar sa stii ca n-am sa uit si cu prima ocazie am sa incerc sa vad cum sint crenvustii cu usturoi. :) Noi folosim usturoi in aproape orice, spaghete, pilaf, tocanita, vegetale stil chinezesc, etc. Cind am fost in Romania si Austria am mincat langose cu usturoi. Nebunie curata! Ce sa-ti spun.

Din ce ai scris am inteles ca si tu ai locuit pe-aci prin California. Unde te duceai sa culegi clams? Poate mergem si noi, ca si noua ne plac. Chiar zilele astea vorbeam -- ca am vazut la televizor pe Emeril cum facea niste spaghete cu clams si ne-a facut pofta -- de unde sa facem rost de niste clams proaspete. Alea de la magazin nu-mi inspira prea multa incredere.

Gamalie sa stii ca-i mindru de numa. Toata lumea care l-a intilnit pina acuma, toti ma-ntreaba de el. Toti copii care se joaca cu el merg acasa si-si bat parintii la cap sa le cumpere iepuras. Cind vin inapoi la noi acasa, primul lucru ma-ntreaba daca se pot juca cu Gamalie. Apoi imi aduc sau imi trimit desene cu Gamalie. Ce sa-ti spun, nici Michael Jackson nu are atitia fani citi are Gamalie, si Gama nici un cintec n-a cintat. De fapt nici un sunet nu scoate. Ba, stai asa ca gresesc, stie sa faca galagie. Si sa-ti spun o faza faina.

Gamaliutza de cind era micut ii placea sa se bage in seama cu noi. Mai ales Simbata dimineata cind ne trezim mai tirziu si nu mergem la el la ora la care este obisnuit el sa ne vada. Daca vede ca trece timpul si nu mergem la el, si stie ca sintem in aproprierea lui, ia orice obiect care il dau eu sa se joace si-l zvirla in sus si-apoi iara il ia si iara il zvirla, numa' sa auzim noi ca el e acolo si vrea atentie. Deci stie sa faca galagie. :) I-am dat o cutie de plastic, care cite-odata o ia si-si baga cap'sorul lui in ea si fuge cu ea in cap ca un bezmetic, apoi cind ii pica din cap o ia o pune in picioare si se invirte in jurul ei de parca e la rollercoaster. Chestia asta o face pentru cite 5, 10 minute si cind ma vede pe mine fuge fuguta si se aseaza linga talpa piciorului meu ca sa-l mingii. Ma distrez de el ca la circ.

N-as vrea sa fiu un obiect de invidie pentru nimeni, ci mai degraba as vrea sa fiu o inspiratie. Secretul vietii mele nu este altul decit dragostea si harul de la Dumnezeu care in fiecare zi ne poarta de grija. Tot ce am nu mi s-a dat pe o tava de argint de nimeni, ci am muncit si-am agonisit iar Dumnezeu a binecuvintat. Daca iti spun ca acum sapte ani in urma cind ne-am casatorit nu am avut nici macar o farfurie din care sa mincam si-un pat in care sa dormim. Am facut nunta si-adoua zi ne-am mutat intr-un apartament. Ne-am culcat pe jos pe o duna care am luat-o de la ai mei, pina cind cu banii care i-am primit la nunta ne-am dus si ne-am luat cite ceva prin casa. In sfirsit, povestea e lunga, dar ce vreau sa-ti spun este ca numai prin mila si dragostea lui Dumnezeu sintem aici.

Stau de multe ori si ma gindesc cum am reusit noi sa facem atitea lucruri, si sincer iti spun nu pot sa-mi dau seama. Pentru mine este un miracol. Acum 10, 12 ani in urma tin minte ca am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa nu-mi dea nimic altceva decit fericire si putere sa ma bucur de viata. Acum pot spune ca rugaciunile mi-au fost ascultate, pentru ca gasesc placere si in fluturasul care in momentul acesta zboara printre florile din fata geamului unde sint acum. Nu ma intelege gresit, nu vad lumea prin lentile roz, din contra sint foarte realista, dar in acelasi timp imi fac timp sa apreciez frumosul care ma inconjoara.

Cind eram la universitate am aflat ca Leornardo da Vinci gasea inspiratie si in zidul unde se duceau animalele si oamenii sa urineze. Statea si se uita la acest zid, ma gindesc ca in acelasi timp se tinea si de nas, si in murdaria imbibata cu muschiul si umezeala vedea tot felul de forme si culori care le folosea ca o sursa de inspiratie pentru tablourile lui. Acest lucru m-a indemnat si pe mine sa ma uit la orice lucru si sa-i gasesc frumusetea ascunsa. Tot la fel ma uit si la situatii sau evenimente care la suprafata par a fi lipsite de importanta sau sint chiar nasoale rau de tot, dar care intr-un fel sau altul joaca un rol important.

In Biblie am gasit un verset unde spunea ca felul cum iti traiesti viata sau calitatea vietii tale este determinat de gindurile tale si felul cum gindesti. De aceea in rugaciunea mea intotdeauana cer Domnului o minte clara, o gindire pura, si intelepciunea venita de la El. Ma uit la viata mea si dau slava Domnului ca am un sot minunat, ca am o casa ca-n povesti, ca-l am pe Gamalie sa-mi descreteasca fruntea, si nu ajung sa ma mai pling. "Count your Blessings" este o vorba la Americani, si pe cind termini de numarat iti dai seama ca celalalte nu mai au importanta. Si daca Crenvustii cu Usturoi ma face sa rid si sa ma bucur de viata, atunci si daca o sa trebuiasca sa ma spal din ora in ora pe dinti fac tot posibilul sa mii pun la pachetul vietii mele.
#18187 (raspuns la: #18153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    in viitor - de mya la: 30/07/2004 21:02:21
    (la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
    Pot sa-mi imaginez peste cateva sute sau mii de ani cum or sa rada oamenii cand or sa citeasca in cartile de istorie despre lumea noastra de azi.
    "Auzi...pe vremea aia daca erai sexy (atractiv intr-un mod sexual) cica te apreciau mai mult. Actorii, cantaretii si chiar lumea ordinara care cauta sa fie sexy avea mare succes la public/societate. Nu conta creierul...ci corpul! Puahaha, si cica le placeau proastele cu forme si handicapatii cu muschi...Ce plictisitor, iti dai seama?! Totodata astia care de dezbracau prin filme, reviste ori la televizor (stii ca stateau la televizor cu orele zilnic, zau!) aveau mai mare succes si bani decat savantii si descoperitorii lumii respective (premiile Nobel, etc.)...care in fond duceau lumea mai departe. Tare, nu? Puaha, ha ha ! Ce inapoiati erau!".
    Raspunde altul (telepatic eventual...):
    - "Stai sa vezi...am citit recent ca au gasit in niste ruine un cadavru de femeie cu silicoane. Cica aveau mare succes la barbati femeile cu sanii mari. Trebuie ca oamenii pe vremea aia aveau o nesiguranta de sine ceva de speriat daca simteau nevoia sa atraga atentia prin aspectul exterior si nu prin stralucirea si magnetismul sufletului si al mintii. Trist!"
    o speranta - de AlexM la: 11/08/2004 02:33:17
    (la: Regulile si noi)
    ar fi poate .. cei care se intorc. Poate ca "muncitorii sezonisti" care mai vad si altele prin tsarile pe unde se duc, incet incet o sa-si doreasca sa aibe asa ceva si acasa. Si sa nu zica nimeni ca nu se poate. Ma uitam la soferii mei. Cand am plecat cu ei in România, in tsara, ne-am oprit la Nadlac sa facem o pauza si sa mancam. Am mancat bine mersi, s-au apucat sa "strânga" masa. Adica sa scuture pe jos tot ce ramasese de aruncat, inclusiv hartii, ceolofane, resturi. I-am intrebat de ce fac asta, doar ii vazusem in Germania cum strangeau frumos tot ce aveau intr-o punga de plastic si duceau punga la coshul de gunoi. Mi-au zis ca "nu vaz nici cosh de gunoi paici si nici unu care sa te amendeze ca arunci pe jos". Ah! Ca sa vezi. Deci exista metode care pot corecta omul. Mi s-a parut tare interesant.

    AlexM
    #19535 (raspuns la: #19421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    aseara am vazut la telvizor.. - de giocondel la: 13/08/2004 09:03:40
    (la: Nedumerire (despre perioada comunista de dinainte de '89))
    SALAM:):)
    Aveam 9 ani cand a venit revolutia..destui de multi ani ca sa inteleg ca traiesc un moment istoric unic:trecerea de la Intuneric la Lumina.de la ignoranta la cunoastere...acces la informatie=libertate

    ca unii nu stiu cum sa foloseasca darul asta,e treaba lor.Dar sa regreti un regim care nu a facut decat sa mentina generatii intregi la un nivel de abrutizare indeajuns de ridicat incat sa il tolereze(regimul) atatia ani,sfideaza legile logici si bunului simt.

    vai pardon,stati un pic: ca sa vezi matalutza ca ceau Ceau PCR absolvea toti elevii de liceu si ii punea maica apoi colosha intr-o fabrica,de avea tot rumanu'muncisoara lui.

    -ca mai avea o sansa cat de cat o familie tanara sa aibe o casa,ca le dadea cucoana leana
    -ca daca voiai iti permiteai un concediu pe an la mare
    -ca de bine de rau,nu mureai de frig(da am auzit-o si pe asta de la unii)ca acuma cand trebuie sa te debransezi...
    -ca iti uai mobila in casa in cativa ani daca iti poftea inimioara
    Mare lista regretelor legate de Epoca de Aur.
    cei ce regreta sunt fie ex-comunisti care o duceau bine mersi pe spinarea poporului nenorocit,fie oameni disperati,adusi in pragul nebuniei de,la o adica,propria lor alegere:vezi Iliescu,pe care e normal sa ii intelegem, sau pur si simplu oameni simpli( la minte)La o adica ce e mai rau: sa nu ai ceea ce nu vezi sau sa vezi ceea ce nu poti avea si chiar mai rau sa vezi ca altii au si tu nu( referitor la faza ca atunci aveai bani dar nu era nika prin magazine si acuma e cam invers din pacate pentru ca Romania devine pe zi ce trece o tara a Absurdului in care groapa dintre bogati si saraci se adanceste din ce in ce mai dureros!!!)

    dar cum platea romanu nostru pentru acest pseudo confort imaginar creat de regim pentr a tine masele in frau??:

    -trebuia sa cumpere 3 carti de-ale doamnei doctor in chimie,blah bla blah Elena.ca s poata avea acces ( pe sub mana si cu interventii) la o comoara din literatura universala

    -isi trimitea copilu de la scoala direct la coada la paine ,cu vestita cartela,unde de altfel multi ne0-am facut copilaria
    -probabil ca macar o generatie de oameni s-a irosit tot formand cozi la paine sau lapte sau ,Doamne fereste Carne!!
    -participa la congrese si aplauda frenetic o marioneta dezaxata si analfabeta
    -dar ce e cu toti acei oameni care au fost persecutati ,inchisi,izgoniti,ucisi,fara sens,doar pentr ca asa voia maria sa regimu'??.....
    -un inginer impuscat pt ca a ars niste coceni pe camp..yeah,that makes sense!!adica asta da logica,mai fratilor!!!!
    -sau toti fii de "chiaburi"fara acces la educatie??
    -dar toti tembelii ,membrii de partid ,facuti peste noapte avocati si
    doamne fere' doctori??( a nu s e intelege ca toti membrii pcr erau tembeli ca au fost si oameni buni si de treaba cu frica de moarte sicu instinct de conservare pt ei si familiile lor)
    -ah,5 minute de desene animate .sambata si duminica...in amintesc ca am vazut Bambi in vreun an...
    -stregerea de creiere din scoala..toate titlurile lui ceau invatate pe de-asupra,poeziile elogiatoare,catecele,marsurile
    -teama de a nu fi luat la ochi,de a nu spune ceva gresit sau chiar de a nu fi turnat de vreun binevoitor chiar fara sa fi facut nimic
    -urasc varza ..de ce oare??pentru ca am mancat timp de 1 an de zile numai varza...si la fel ca mine alte milioane de romani??!!!!!
    -ah si temele la lumina lumanarii...
    -corespondenta violata ,telefoanele ascultate,scrisori cenzurate..
    -ah si bataile in cap pe care le lua tata de la securitate.Pai de la noi din casa au fugit oamenii dincolo...numai el nu a plecat ca sa nu malase sa cresc sub comunism far nici un fel de indrumare.O viata irosita.Si ca a lui,alte 23si de milioane
    -ce sa mai zic de filmele artistice: domnu inginer care vine al o fabrica si descopera nu stiu ce tehnologie a chibritului care ajuta fabrica sa dea cea mai mare productie posibila...si bineinteles este intotdeauna o invatatoare sau doctoritza in sat si ei doi au o
    aventura..mai exact Dl inginer o conduce acasa intr-o seara ,pe langa bicicleta.Pardon,moderatia in mass media e constructiva dar nici sa faci oamenii sa creada ca bebelusii vin pe biciclete!
    -Nimeni nu spera ca ceva sa se schimbe si totusi s-a intamplat..revolutie, lovitura de stat??ce mai conteaza??macar Universul s-a sictirit si a scuipat aberatia asta ca pe o masea stricata.

    dec 1989...un nou inceput.NU speram ca am sa simt vreodatace insemna sa fii liber!!Acum ca stiu cum e,prefer libertatea cu toate testele aferente,indobitocirii,intunecatei ignorante si apartenentei la o turma de oi mult prea infricosata sa faca ceva.( nu judec generatiile trecute,pentru ca si eu la randul meu urma poate sa fiu
    o astfel de oaie,creata de regim pt regim!!!)


    Norocul nostru,al astora tineri.Mare pacat de parintii nostrii .Si mai mare pacat ca cei ce regreta Comunismul,traiesc intr-un astfel de intuneric...

    "Nici unul". Bingo! - de AlexM la: 13/08/2004 22:24:25
    (la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
    OmuletsulGoma zise ca nu-i nici un argument care ar spune ca nu a existat omul Isus. Adica Dumneata faci numai pe Gica Contra din principiu nu de altceva (vis a vis de "nu accept opinii incetatsenite decat dupa ce m-am convins ca au o baza reala).
    Interesant este cum se doreshte a se aduce o baza reala pentru existenta unui om care s-a nimerit sa devina un simbol. Cinte ti-a zis ca a existat Dragos care a "descalecat" in Moldova? E o legenda populara, deci "gura lumii" la fel ca si cu creshtinismul. Uite ca si ala e amintit o data prin cronicile Ungare. Deci avem si in acest caz "gura lumii" ca in povestea cu Isus dar si o sursa istorica, tot ca in povestea cu Isus.
    Eu nu vaz ratiunea a nega existenta unui om chiar daca intsleg negarea mitului creshtin cu nashterea din minuni cu varza , ratinginirea, impartirea marii in doua, precum si "te scoala Lazare si mergi" cum era pe aici un topic..De fapt negand existenta omului Isus ce vrei sa dovedesti prin asta? Ca oamenii cred intr-un basm, intr-un mit? Dar asta nu e nimic nou, asta e adevarat. Ca avem o religie de imprumut? Asta e adevarat, nu e autohtona, desi religia autohtona si ea tot in nemurirea batea, ca de fapt in toate religiile, inclusiv la vechii greci unde cei buni se duceau in Campiile Elizee dupa moarte iar cei rai se duceau la taica Hades.
    Io de fapt ma intreb de ce a prins crestinismul si cred ca a prins nu prin "nemurire" ci prin faptul ca a cautat sa arate ca oamenii sint egali intre ei si ca a dat speranta celor vai mama lor ca daca nu au pe lumea asta, o sa aibe ceva pe lumea cealalta. Haben, haben, haben, to haven to have, to have, a vea , a avea, a avea... mereu aceasi chestie care constituie motorul zadarniciilor noastre. In fond, daca nu ar fi Isus, am crede in altceva si tot am crede. Pentru ca omul are nevoie de mituri pentru a-si alimenta saracia aia care se numeste speranta.

    Cu stima,

    AlexM
    #19744 (raspuns la: #19740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...