se lasa seara

Tema cea noua este "URECHI CLAPAUGE".
O veti dezbate pana maine seara, cam pe la aceeasi ora.
Userul pe care il propun spre preluarea stafetei si desemnarea urmatoarei teme iaste... Honey in the Sunshine

Tocati cu spor. Chiar si despre lumea cuprinsa intre mai sus mentionatele urechi:))

Alexandra ai trait vre-o toamna in Bahamas?
Diminetele sint calde dar suportabile ,daca este o briza dinspre ocean vezi frunzele de palmier fluturind in vint,apa-i calda si de culoare verde albastruie de-i vezi fundul...pesti multi dar nu in toate zonele din cauza turistilor.Imi iau masca si aparatul de respirat si tusti in apa de pe catamaran...la prinz este foarte cald ,iti faci un ten de nota zece,mai bei un paharel de Bacardi amestecat cu suc de fructe,mai tragi o undita,mai tragi un scaldat. Se lasa seara si oceanu-i linistit ca si un lac. A venit timpul sa mergi accasa.Intind pinzele dar daca nu-i vint pornesc motorul Mercury si incetisor ,incetisor catre casa de pe coasta lui Nassau. O alta noapte de toamna ,sau vara ca nu mai stiu ,o alta zi....

am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza

n-am trecut la grupa mare
şi sunt supărată tare.
dar probabil în curând
va veni şi-al meu rând.
de la administrator poţi afla
care-i pe yahoo adresa mea?
dacă nu, ia să vedem
ce să facem, cum putem
să ne mai vedem
pe aici la cafenea
când se lasă seara.

p.s. nu ştiu cât durează până te confirmă!

parasit de prieteni? pot vorbi, poate din experienta mea. Prietenii sunt de mare ajutor intr-o multitudine de situatii dar in anume ipostaze nici ei nu te pot ajuta. Si ce te faci? Strigi? Alergi si ii implori? Te superi strasnic pe ei? Nu! Disperarea cand te cuprinde , nu-ti da ragaz si nici liniste sa te poti concentra pentru o rezolvare personala sau pentru a solicita ajutor... E usor sa lansezi fraze dar spun chestii prin care am trecut si trec aproape zilnic datorita unei probleme de-a mea da uite ca nu-s mort da nici fericit. e greu de unul singur si daca iti spun tie sa te lupti e o chestie care ar trebui sa ma mobilizeze si pe mine. asa-i e mai bine sa sfatuim despre actiuni pe care nu suntem in stare sa le intreprindem! cand esti disperat unde te duci? Buna intrebare! habar nu am de vreun raspuns! Te uiti spre cer si te rogi sa fie cer senin, sa vezi albastrul nesfarsit si sa-ti spui ca acolo sus cand se lasa seara si apar stele una din ele e a ta si pe ea o sa ai de toate..... chiar toate...

Se lasa seara.. Aerul este usor intepator, are puterea gandurilor care nu-i dau pace. In jur, orasul pare ca a adormit demult desi este scufundat intr-o lumina galbuie. Parcul este la fel de pustiu ca si sufletul care nu-si gaseste linistea. Un pas dupa altul, pe aleea de beton, printre randurile de copaci tineri, se indreapta catre locul acela.. locul unde fara sa inteleaga in ce fel sau de ce s-a indragostit de ea. Nu s-au vazut de duminica seara. A plecat, fara sa se uite in urma, coborand scarile una cate una. Nu a luat liftul pentru ca in felul asta se putea razgandi de fiecare data cand cobora o treapta. Dar a ajuns jos si a continuat sa mearga mai departe, incercand sa nu se gandeasca la ea..



---------------------------------------------------------------------

"if look at zero, you see nothing...

but look through it, and you will see the world..."

stimabile, te rog sa ma scuzi ca sunt scortzos! am insa motive temeinice. am facut efortul sa-ti citesc bezmetismele si am pierdut vremea degeaba.

subiectul propus de tine e un fel de bashcalie ce se vrea serioasa. nu-i nici bashcalia lui Intruder si nici vreo chestie serioasa a Alexandrei.
mi se pare ca esti cumva pe acelasi tip de neseriozitate ca sirotlica (doar ca originalitate si nivel de abordare, nu ca prost obicei). luam de undeva o chestie, o mozolim un pic si o aruncam la lei.
tratarea subiectului "facerea lumii" prin prisma teoriilor antropologiei culturale este o chestie serioasa si nu poate fi abordata aici.

hai sa-ti spun doar cateva lucruri din care poti sa inveti: in unele pasaje mi se pare ca ai acelasi stil ca RH - un terci enorm de cuvinte. numai ca baiatul ala are un pic de bun simtz in timp ce tu vorbesti in stil Vacanta Mare despre lucruri pe care probabil ti-e greu sa le discuti. atentie, nu vorbim despre credinte:
"Cei doi, Fărtache si Năfărtache nu reuşesc sa se inteleagă in numele cui sa infaptuiască această magie. Se lasă seara si cei doi inca nu au gasit o inţelegere comună. Intr-un târziu Dumnezeu creează un petec de pământ pentru a avea pe ce să se culce la noapte"
... asta nu e deloc parte de eseu. mai citeste un pic ce e eseul ca specie literara. asta e scriptul la o sceneta de brigada artistica a combinatului de fosfati.

"Tabuul incestului.Adam si Eva au avut doi fii: Cain si Abel. O intrebare ce se poate sustrage din aceasta afirmatie ar fi:Bine si totusi cum s-a populat lumea?"
... daca aveai un minim bagaj de carti citite si lucruri vazute, nu ai fi pus asemenea intrebari. de metafore si simboluri ai auzit? ce inseamna Adam si Eva, Cain si Abel in simbolistica religioasa? care e cheia de interpretare? ma gandesc cu groaza ca faci entorsa la emisfera dreapta incercand sa pricepi mitologia egipteana, doar citind traducerile hieroglifelor.

"In anumite societăţi spirituale e elogiată prostia pentru simplul fapt ca e considerată direct proporţională cu insuşirile sufleteşti superioare."
... zi si mie cateva din "anumitele societati" in care e elogiata prostia!

"Personal nu cred ca prostia a dus la dezvoltare, poate doar la nepăsare si cred că dacă Durkheim ar fi trait suficient timp pentru a fi citit acele randuri cu siguranţă ar mai fi descoperit incă un motiv al umanităţii de sinucidere."
... era sa ma bucur. una din cartile valoroase ale lui Durkheim nu este "Suicidul" ci "Diviziunea sociala a muncii" unde se vorbeste despre dezvoltare si puteai sa legi cumva "prostia" de acest concept. evident, ar fi trebuit sa fii un pic dibaci ca sa faci asta. ori acum ai dat-o cu bata in balta.
sa inteleg ca vrei sa demosntrezi ca prostia inferata in nepasare duce la sinucidere?... poate pe Marte, ca pe Pamant nu cred. astept inca demonstratia ta! apuca-te repede de treaba ca nu-ti va ajunge viata asta pentru o tema asa mare!

"Viteza informaţiilor din ziua de azi va duce la un colaps".
... mai sa fie! cum masori tu viteza informatiilor si impactul acestei viteze in acel ceva (care se presupune din context ca e creierul) astfel incat sa colapseze?
daca reusesti sa sustii prin demonstratie o chestie din asta, ai dat lovitura cea mare. punem pe shine o informatie, o impingem pana prinde viteza aia, stie ea care si o infigem in cerebelul cui trebuie. acolo face bum si noi facem ordine pe lumea asta.
revin la intentiile tale initiale... daca era bashcalie, acum radeam.... dar pari a fi serios, asa ca ma apuca plansu'.

"[...] pană când vom reuşi sa ne folosim ambele emisfere la capacitate maximă vor mai trece câteva generaţii"
... te hazardezi in domenii in care esti pluta. citeste cateva lucruri marunte despre fiziologia creierului si vei intelege ca ai spus o idiotenie.

M-a dezamagit atat continutul cat si modul tau de abordare. Multa tocana de cuvinte si nici o idee.

pe tnb. cand se lasa seara.
pe stradutele din lipscani.
in cafeneaua actorilor, daca e rece afara.
in parcul din titan.dar au demolat o terasa faina de acolo...
pe strazile "capitala", in plimbare...pe Paris, Praga etc.

nu stiu, am observat un fenomen: te amagesti, te imbeti in licori ca vezi-doamne ai stricat/ disturbat/ armonia de pe cafenea.
pe cafenea n-a fost niciodata o armonie in adevaratul inteles al cuvantului.
suntem diferiti si suntem lasati sa ne manifestam diversitatea.
esti belicos, dar n-are nimic...inca suntem in Postul Pastelui si mai ai timp sa-ti ceri iertare.
bai genialule, ti s-au intins si maini dar ai dat cu bata-n balta.
"alex si cu andra" nu sunt 2 persoane diferite, o stii si tu si stim si noi ca stii.
ia-o incet, sprijina-te de gard. n-a zis nimeni ca noi suntem mai presus si tu esti mai prejos.
inalta-te, simte-te superior, cheama-ti Karma sa te ilumineze si lasa-ne in durerea noastra.
cum se lasa seara peste sat, pac! vine cate unul sa zgurme, sa racaie, sa bata cuie.
pai bate, frate! te simti bine?
ok! suntem rai de gura, ciocanari, cocalari, ne punem poalele-n cap. multumit?
am trecut noi si peste alte fandacsii si nu ne-au cazut galoanele.
vrei sa vorbesti singur p-acilea? spune si-ti arat ca se rezolva.
in 2-3 zile ne facem "mese private" fara sa mai necajim adminul si-ti arat cum e sa te certi cu desktopul.
intelectuali, geniali, taca-paca.
te crezi ironic, neh?
pai fa-ti numarul, crede-te disturbator, terminator, Rambo, Andrii Popa.
cand o sa te trezesti cu sala goala, stinge lumina si trage cortina.
relash, ca moare primadona...:P

Nu e musai.

Eu am stat la tara. Dar asta nu inseamna ca eram toata ziua cu altele de varsta mea.

Si eu, ca multi alti copii, aveam spaime legate de parinti. Visam ca stateam sub masa de frica, iar la geam se itea tot mai mare, un monstru. Pentru ca in realitate nu imi placea cand se lasa seara si eram acasa numai cu fratele meu, mai mic decat mine.

Csodoru, multumesc pentru privilegiul de a traversa "strada molcoma ". La colt, tasnitoarea inofensiva, cu hipotensive, inlatura ametezeala trecatorilor. La dreapta abstract, al stanga abstract, in sus abstract , in jos abstract . Scrasnet de frane, scrasnet de dinti, masina salvarii abstracte s-a rasturnat , usa (rusa)deschisa a liberat pe Ametitul sef, legat in camasa de forta abstracta. Sudoarea rece a intepat , ca un cui, pe militianul abstract de trista amintire vesela, drept in fes. Un card cu deochi incearca sa puna capcane la cantina abstracta, desenand pe sufertase Dieta abstracta pentru etajul flamand. Ametitul sef, golindu-si pleoapele de sare, excaveaza cu bratele-i abstracte, pantecele etajului geamnivor, din adancurile caruia smulge ochiul de geam si-l aseaza pe trotoar, langa canalul abstract , obturat , al energo entuziasmului urban . Clanta rupta , supradimensionata, umbreste gandirea si scurtircuiteaza dialoguri. Se lasa seara . Linistea abstracta imbraca roba ametita de suc si devine moderator pe pajistea creierului crud, desenand circumvolutiuni galagioase . Pe strada care clocoteste molcom, Ramida arsa de dor isi dezinfecteaza sanii. Etajul saliveaza, se apleaca, brutal sa isi ia portia de asfalt, dupa care scoate un scancet de recunostinta. Ametitul sef se intinde sectorial balacindu-se abstract in lumina ciobului de geam.

tacerea, indiferenta,criticile-proletare, subtilitatile-intrusului, sentimentul conspiratiei s.a.m.d. ma fac sa vin pe cafenea.com frecvent.
Ex. am comentat oras abstract si...tacere.
mi-am comentat singur ultima tema si.. tacere
Alexandra , cu tot respectul iti invederez comentariul de la orasul abstract poate intelegi tu de ce
este atata T A C E R E
"Csodoru, multumesc pentru privilegiul de a traversa "strada molcoma ". La colt, tasnitoarea inofensiva, cu hipotensive, inlatura ametezeala trecatorilor. La dreapta abstract, al stanga abstract, in sus abstract , in jos abstract . Scrasnet de frane, scrasnet de dinti, masina salvarii abstracte s-a rasturnat , usa (rusa)deschisa a liberat pe Ametitul sef, legat in camasa de forta abstracta. Sudoarea rece a intepat , ca un cui, pe militianul abstract de trista amintire vesela, drept in fes. Un card cu deochi incearca sa puna capcane la cantina abstracta, desenand pe sufertase Dieta abstracta pentru etajul flamand. Ametitul sef, golindu-si pleoapele de sare, excaveaza cu bratele-i abstracte, pantecele etajului geamnivor, din adancurile caruia smulge ochiul de geam si-l aseaza pe trotoar, langa canalul abstract , obturat , al energo entuziasmului urban . Clanta rupta , supradimensionata, umbreste gandirea si scurtircuiteaza dialoguri. Se lasa seara . Linistea abstracta imbraca roba ametita de suc si devine moderator pe pajistea creierului crud, desenand circumvolutiuni galagioase . Pe strada care clocoteste molcom, Ramida arsa de dor isi dezinfecteaza sanii. Etajul saliveaza, se apleaca, brutal sa isi ia portia de asfalt, dupa care scoate un scancet de recunostinta. Ametitul sef se intinde sectorial balacindu-se abstract in lumina ciobului de geam."

mai ai ceva mici de pus la dumicat? pana nu e prea tarziu si se lasa seara. astept...

de doua saptamini stau cu nikoana in dreapta si nu reusesc sa fac o poza. Ploua si e nasol prin America. Saptamina trecuta am ratat un cimp cosit si niste "livezi" de floarea soarelui prin Kansas, linga Ponca City. Se lasa seara si era cu nori. Poate miine...

Nikon D5000 cu 18-105 si 105/2.8 macro..Daca este permis sugerez sa va cautati aparatul pe youtube si sa punetzi aici filmuletzul de prezentare:




In general imi place sa "impushc" manual dar mi se intimpla sa uit ca tre' sa schimb tot timpul setarile si pierd o gramada de poze:) Am facut 430 la Boston si doar citeva au fost demne de retinut. Pe automat e ok dar nu arata tot ce poate. In orice caz, in ziua cind il voi stapini cu adevarat o sa fie sarbatoare:))

ii de lung moltonu?
daca vede jenunchiu?
daca vede gamba?
daca vede glezna?

ii lasi?

... seara nu-ti intru in odaie.
ma petreci!

nfofolita ca'ti
nfofolita gasesti

pfuai, puturosule!

si multe inconsecvente... logice... Oricum, era nasol daca si cand... erati... erati numa doua drepte paralele. Practic, v-ati cunoscut, de fapt?..Intreb si io, noah...Apoi radicalul ala e asa...no hai sa-i zic o licenta poetica...pen ca radical din 2...nu da...pe unu dintre parteneri... Da ti s-a parut mai interesant radicalul...decat impartirea...simpla...dar exacta.;) Si mai sunt... dar totul se complica...prea mult...si se lasa seara ca o zona zoester a poeziei...

Doi mormoloci, un Cap de Pod, un suspin, un Grohait, mult mâl maro.

Umbra marelui Cap de Pod se lasa incet peste ape dinspre dreapta linistind valuri ce ar fi putut dispersa lumi.

Primul mormoloc: - Se lasa seara!
Al doilea mormoloc (cu un oftat): -Oooffff ...
Primul mormoloc: - Suntem atat de minimi ...
Al doilea mormoloc: - Minimi?
Primul mormoloc: - Minimi, da! Opusul lui maximi!
Al doilea mormoloc: - Dar ce este maxitatea?
Un suspin din spate: Nu cred ca vrei sa stii!
Primul mormoloc: - Mda!
Al doilea mormoloc: - Eh, daca am fi cifre ...
Primul mormoloc: - Ce fel de cifre?
Al doilea mormoloc: Nu stiu ... maxime, minime ...

Un val maricel se da peste cap ingropand Primul mormoloc in mâl maro.

Al doilea mormoloc (privind in jur disperat): Mormolocule! ... mai mormolocule ... unde esti amice? ... (mahnit) am inteles ... chintesenta inmultirii cu tine insusi duce spre infinit ... un infinit in care trebuie sa dispari precum intr-un mâl maro ...
Un grohait: Asaaaa ...

=====
Le vom lasa deschise pana vineri seara
=====

Alegerea zilei de vineri(seara) are vreo legatura ci faptul ca aceasta zi(seara) este una.....sfanta pentru evrei?(si aici, din lipsa, "fac cu ochiul")

Numai bine

anita47

Bineeee, ii las ca au si ei sarmul lor.

Ia ziceti repede daca ar fi sa
alegeti intre o seara la discoteca
si una in desert cu cortul, in pustietate
sau in varf de munte...ce ati alege?

Da' nu va ganditi prea mult,
raspundeti instantaneu :)))

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.