comentarii

seara de toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pe seara - de proletaru la: 16/10/2009 18:41:20
(la: Conferinta lui Prole')
m-am gandit ca merge bine pentru o seara de toamna friguroasa...

Pescare Sanjurele - de LMC la: 28/09/2004 18:25:56
(la: Ce hobby-uri aveti?)
Mai bebelinule, pai hai la noi in casuta si intra in gasca de fefeline ca te primim cu tot dragul. Tre sa ne mai spui cum ai facut chestia aia de peste la cuptor ca desi-s cu burta plina imi ploua in gura, nu altceva. Deja mi-am imaginat: seara de toamna racoroasa, focul pocneste in simineu, luminarile aprinse, muzica afro-cubana, miros de peste si mujdei, vin de Valea Mieilor, companie buna, Gamalie somnoros, povesti de Cosmacpan....ah, viata....merita sa o traiesti.
#23580 (raspuns la: #23474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

om - de Honey in the Sunshine la: 26/06/2008 19:35:03
(la: poezie)
ma iei cu chestii peste cultura mea generala :)))

asa ca-mi ramai dator cu o degustare, pentru cand ne-om intalni:)
la schimb, dau un pahar de Prosecco de la rece intr-o seara de toamna.

bun... acuma ma duc sa googlesc Beaumes-ul asta:)
#320613 (raspuns la: #320612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pantarei - de Apoll la: 19/09/2008 21:54:41
(la: Pastişe )
Imi recapatasem vederea
nu mai eram o carte fara coperti
scrisa –n sanscrita
vanata de orbi
in zig-zag.
Devenisem povestea povestilor
in ghem de seminte iarovizate,
Dadusem deoparte
franjuri de păr ce –mpiedecau
privirea-mi acvilina
sa descurajeze strainii
ascunsi si pititi pe sub use massive,
Pe Hades din drum l-am intors
spre locul lui destinat
si liber am dat spre celalalt drum
beam apa cu zahar din palmele mele,
stropeam cu ea trecatorii
si-apoi
intr-o seara de toamna
cu salcami infloriti a doua oara
semnul de carte îndeamnă
ca-n primavară
sa bagati de seama
sa ma deschideti
si-n ganduri pe loc sa ma-nchideti.
#343741 (raspuns la: #343735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnul Clapaug si domnisoara Clapauga - de Intruder la: 28/11/2008 00:15:43
(la: Hanul Poveştilor - Şoarecii Clăpăugi (1))
într-o galerie ticsită şi curată trăia şoriceşte o familie de şoareci clăpăugi: Clăpăugul şi Clăpăuga. Cum s-au găsit ei doi tocmai unul pe altul...nu se ştie, dar, dacă o să căutaţi cu atenţie prin imaginaţia voastră, prin vise, prin gânduri...poate o să găsiţi povestea întâlnirii lor şi o să mi-o spuneţi şi mie într-o zi...unul dintre voi!

intr-o seara de toamna, mirosind a struguri striviti si-a must, domnisoara Clapauga iesi din casuta ei aflata sub un pat de oameni crestini, sa-si curete labutele. tocmai luase cina compusa dintr-o coaja de branza uscata si un cotor de mar ionatan gasit sub masa de la bucatarie.
ar fi stat de vorba cu Motanul Portocaliu si ar fi pus tara la cale o jumatate de ora - pentru ca Motanul Portocaliu era prietenul ei, in ciuda fabulelor si povestilor din intreaga lume...dar nu se vedea pe nicaieri.
dupa ce si-a facut toaleta, s-a hotarat sa intre in casuta ei, sa se culce, dar... numai ce auzi un "zdup" familiar si Motanul se infatisa inaintea ei cu un ghemotoc in ghearele-i tarcate.
- buna seara, portocaliule...ce ai acolo??
- miaughrrr...ghici!
- un carnacior?
- nu.
- un biscuit?
- nu.
- un gandac? un brotac? o papadie? o palarie de hartie?
- nu si nu si nu! si Portocaliul elibera dintre pernutele marginite de gheare...un soricel speriat si ametit!
- hiiii...un soricel ca mine! unde l-ai gasit? si de ce ii faci rau? mi-ai promis ca n-o sa faci rau la soricei, niciodata!
- ei...ti l-am adus sa te joci cu el cand sunt eu plecat. stii bine ca stapana nu ma lasa tot timpul in casa si uneori ma uita noaptea afara!

si asa s-au cunoscut Clapaugul si Clapauga.
dupa un timp si-au facut o noua locuinta in peretele dinspre sud, mai mare si mai calduroasa.
seara ascultau amandoi muzica simfonica si mancau seminte de roscove sau miez de paine inmuiat in lapte. Clapaugul vorbea tot timpul, chiar si-n somn, astfel ca doamna Clapauga suferea uneori de migrene clapauge.
joia ieseau la plimbare pe langa soba iar duminica il insoteau pe Portocaliu prin gradina din spatele casei.
iarna se duceau la Hanul Povestilor si nimerira odata chiar intr-o cafenea, cu niste nebuni pe la mese care vorbeau toti dar nu asculta niciunul...:)))))
*** - de lafemme la: 30/06/2010 14:05:26
(la: Abis şi fum)
citindut-i poezia ma-m dus cu gandul la o seara de toamna in care am omurat capra vecinului cu lama cu care ma radeam pe picioare si apoi n-am mai stiut ce sa fac cu ea. cu capra adica.
Mazzy Star - de alex andra la: 03/11/2010 16:55:22
(la: Solilocvii)


Asa, ca de seara de toamna:)
#578921 (raspuns la: #578920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra
Toamna - de (anonim) la: 25/10/2003 23:22:40
(la: A venit toamna...)
Alexandra ai trait vre-o toamna in Bahamas?
Diminetele sint calde dar suportabile ,daca este o briza dinspre ocean vezi frunzele de palmier fluturind in vint,apa-i calda si de culoare verde albastruie de-i vezi fundul...pesti multi dar nu in toate zonele din cauza turistilor.Imi iau masca si aparatul de respirat si tusti in apa de pe catamaran...la prinz este foarte cald ,iti faci un ten de nota zece,mai bei un paharel de Bacardi amestecat cu suc de fructe,mai tragi o undita,mai tragi un scaldat. Se lasa seara si oceanu-i linistit ca si un lac. A venit timpul sa mergi accasa.Intind pinzele dar daca nu-i vint pornesc motorul Mercury si incetisor ,incetisor catre casa de pe coasta lui Nassau. O alta noapte de toamna ,sau vara ca nu mai stiu ,o alta zi....
#2160 (raspuns la: #2029) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Lasa-mi, toamna...-Ana Blandiana - de Intruder la: 16/05/2005 11:48:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.
Toamna - de fefe la: 21/10/2005 19:07:04
(la: Cum va asortati hainele?)
In California, aici unde sint eu, Toamna este superba. Dimineata si seara este chiar racoros dar in timpul zilei este soare si cald. Azi sint imbracata asa:

fusta de catifea verde (culoarea maslinei mai inchisa)
bluza maro (culoarea ciocolatei amare)
ciorapi de matase (culoarea pielii)
pantofi cu toc maro (culoarea cafelei cu lapte)
un sal lung si lat care are toate culorile de mai sus
un colier de piele neagra cu pendant de argint increstat cu pietre de marcasite si ceva pietre de culoarea rosu inchis (am uitat cum le zice)

Mi se pare foarte potrivit anotimpului, si chiar foarte elegant, iar culorile toate mi se potrivesc de minune cu parul, ochii si tenul. Binenteles machiajul este aplicat in culori asemanatoare.
Seara de Sa - de pantocrator la: 23/11/2006 20:10:19
(la: Percepţii)
Cine e nebunul mai frumos? Cel care se lupta cu morile de vant ori cel care ii sta mereu...la dreapta?... Adevarul toamnei este - de prea multe ori - mai frumos decat toamna adevarului... "Si guri prea hamesite ma devoreaza-acum / dar nu mai sunt nici osul cu care sa se-nece"...Seara-ntomnata, Sa...
@amari > Ploaia de toamnă - de Anahoret la: 25/11/2010 21:40:22
(la: Confa lui juli si a lui Anahoret)
Deci ploaia de toamnă.

În primul rând, toamna este anotimpul meu preferat. Îmi pac mult culorile toamnei. Şi liniştea serilor de toamnă. În tinereţe am lucrat o perioadă la Constanţa. Puţini ştiu cât de frumoasă-i marea în octombrie.

Şi-mi place când se cerne ploaia mărunt şi calm, ca amintirile de la marginea de sus a maturităţii. Îmi place să mă plimb prin pădurea de stejari cu trunchiurile umede şi cu rădăcinile acoperite de frunzele veştede, murate; stejari cu trunchiurile îmbrăţişate roşu de iederă. Îmi place să mă plimb prin parc pe aleile pustii, printre băltoace, şi îmi place să mă plimb noaptea târziu prin ploaia cernută din cerul negru. Atunci neoanele taie conuri prin aerul saturat de picături iar luminile semafoarelor se reflectă pe asfaltul ud, lucios. Câte un automobil despică noaptea (şi liniştea) iar farurile se văd în acelaşi asfalt ud de parcă ar luci de undeva de dedesubt.

Să zicem că în viaţa asta am să mă întâlnesc cu Juli. Va fi neapărat într-o seară ploioasă de noiembrie. Să mergem împreună, braţ la braţ, sub aceeaşi umbrelă, potrivindu-ne paşii în cadenţă. Să mergem tăcând, să merg ascultând zgomotul tocurilor ei pe asfalt, rar, în ritm de metronom. Apoi mi-ar plăcea să mergem într-o ceainărie să fim singuri, numai cu barmanul. Să avem în faţă ceşti mari cu ceai fierbinte amestecat cu rom. Cu mult rom. Să ne încălzim palmele cu porţelanul ceştii şi să sorbim ceaiul privindu-ne în ochi şi să vorbim. Să vorbim mult despre noi, despre ai noştri, despre orice. Apoi să ne despărţim în faţa uşii. Juli să-şi deschidă umbrela şi să meargă cu paşii ei rari iar eu s-o privesc topindu-se în ploaie până când tactul tocurilor ei se va amesteca în zgomotul surd al oraşului. Apoi eu, ca-n finalul unui film poliţist al anilor '50, să-mi trag pălăria pe ochi, cu degetele ude, să-mi ridic gulerul până aproape de urechi şi să mă înfăşor în fulgarin. Să-mi strâng cordonul şi, cu mâinile în buzunare, să mă îndrept spre celălalt capăt al lumii, unde mă aşteaptă ai mei, eu păstrând în amintire urma unui parfum ca nostalgia unei camaraderii neîncepute.
#584153 (raspuns la: #583916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TOAMNA - de (anonim) la: 17/10/2003 06:55:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

#1534 (raspuns la: #1310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
TOAMNA - de Alexia la: 17/10/2003 07:01:43
(la: Cele mai frumoase poezii)
Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar

acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
Toamna, - de Alice la: 24/10/2003 02:41:06
(la: A venit toamna...)
aleg amintiri cum faceam odinioara cu fasolea bunicii: una buna - colea-n bolul asta alb!, doua rele - la gunoi!
"Hei, Alice, veti striga, d’aia nu inveti niciodata din greseli", imi veti zice si n-am s-aud nimica!
Toamna, Dumezeu ma uluieste iar, aratandu-mi ca inca-i sunt draga: un zambet de nicaieri in suflet, un fado portugues...
Inca un an in documente, toamna. Dar inca unul nu-i semn de dram de-ntelepciune-n plus.
Toamna lupt sa nu-mi pierd frunzele. Au pis aller, sa nu ma piarda ele pe mine, in judecata mult prea aspra.:)
Toamna-i o gutuie galbioara in care tocmai mi-am infipt dintii...
Vreti?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: