secretul iubirii

Aceasta este iubirea: zborul spre cerul ocult
Topind noianul de valuri isiene, clipa de clipa,
Mai intai, stiinta de a muri vietii
In final, pasul fara picior;
Arta de a vedea invizibilitatea lumii
Sfidarea aparentului: "EU".

Inima spun: ce dar si ce poarta,
Spre cercul iubitilor
Deschis celui ce dincolo de el insusi
Ajunge in simtirea din adancul suflarii:
STRAVAZATOR.



This is love: to fly toward a secret sky,
to cause a hundred veils to fall each moment.
First, to let go of live.
In the end, to take a step without feet;
to regard this world as invisible,
and to disregard what appears to be the self.

Heart, I said, what a gift it has been
to enter this circle of lovers,
to see beyond seeing itself,
to reach and feel within the breast.


c.m.

Ne invaluim iubirea in tacere pt k tinem la orgoliul nostru k suntem in stare sa iubim kiar si cand circumstantele ne sunt adverse (sau cel putin traim cu impresia k ne sunt adverse), k avem capacitatea de a suferi din si pentru iubire, k putem "arde" neconditionat, gratuit, indiferent de reciprocitatea sentimentelor. Pe scurt, cautam o arta de a iubi care sa ne innobileze prin faptul k e dezinteresata, care sa ne permita idealizarea propriei noastre persoane si sa ne imbogateasca viata cu trairile intense pe care le visam si pe care le investim intr-un obiect intangibil tocmai pentru a putea sa visam la experimentarea lor mai departe.De fapt, tot acest martiraj al pastrarii secretului, al indoielilor legate de mutualitate si al nesfarsitelor sperante pe care ni le facem in legatura cu persoana niciodata abordata e o inventie a crestinismului (vezi persecutiile care au incercat sa anihileze crestinismul din fasa, dar care, in calitate de obstacol, l-au incitat sa le depaseasca)- ne place sa pozam pt noi insine in sfinti ispasitori, avem voluptataea masochista a suferintei doin care speram sa renastem complet schimbati la fata. Ne place sa fim misteriosi, sa hranim inn piepturile noastre o iubire tainuita ( tocmai pt k nu are sanse de a fi impartasita) care sa ne dea un aer aparte, precum cel al cucoanelor lui Dostoievski, emanat de tragismul existentei lor.

probabil ca nimeni nu ar putea sa ne dea un raspuns concret in ceea ce priveste sentimentul acesta.."iubire". stiu doar ca e ceva care ne face sa suferim si sa traim cele mai frumoase senzatii in acelasi timp. te poti indragosti nebuneste de cineva la prima vedere cum se spune uneori si sa te intrebi " de ce?" "De ce tocmai mie sa mi se intample asta?" Oare ce ne determina sa avem sentimente puternice pentru cineva pe care nu il cunoastem? Evident ca s-ar putea da o multime de interpretari: destinul a vrut sa ne intalnim, karma ti-a adus persoana respectiva in cale, nu e iubire e doar o impresie, nu iubesti persoana ci iti place doar fizicul, sufletele sint compatibile..etc. Si cu toate aceastea...cand iubesti, indiferent in ce mod, suferi, plangi, esti trist, simti ca te doare in piept si iti vine sa urli pana iese toata durerea sau poti sa fi fericit pana la extreme. cand iubesti, si mai ales cand e vorba de o persoana pe care nu o poti avea, proiectezi in suflet zeci de planuri alaturi de persoana respectiva, iti imaginezi cum ar fi sa fiti zilnic impreuna, cu bune si cu rele..si cand planurile sint tot mai bine conturate in minte te trezesti la realitate si vezi ca totul e doar o iluzie. In momentul ala apare suferinta..si da, doare foarte tare, as putea spune chiar la propriu. De multe ori ma intreb si eu ce poti face cand iubesti pe cineva pe care nu il poti avea? Probabil ca poti spera ca intr-o zi ori iti va raspunde la sentimente ori vei reusi sa uiti si sa treci peste durerea apasatoare. Iar legat de sex...aici intervine si partea stiitifica a lucrurilor. Cand te indragostesti si te simti atras fizic de persoana in cauza, creierul transmite organismului semnale de secretare a feromonilor responsabili de atractia sexuala dintre doua persoane...si de aici restul :-). nu cred ca poti separa sexul de iubire. Nu poti sa faci sex de relaxare (suna amuzant :-))) si sa nu iti placa nimic la partenerul de actiune. In mod cert exista o atractie insa multi o neaga. si asta o putem vedea la barbati in general care spun ca dragostea nu are legatura cu sexul. Sigur ca nu trebuie sa cadem in extrema cealalta si sa spunem ca daca un barbat frecventeaza bordelurile inseamna ca e atras fizic de femeile de acolo. E doar instinctul pe care persoanele de gen masculin si-l controleaza mai greu :-D.Insa cand un barbat are nevasta si amanta.....eeeee..aici e treaba tare! Si cred ca ar merge dezbatut indelung pe tema acesta.

"Davorjanka este angajata initial ca secretara a lui Tito si il insoteste in numeroase misiuni incredintate de partid. Cind tinara ramine insarcinata, Tito se infurie si ii cere sa avorteze, pentru ca o asemenea “problema” este tocmai ce ii lipsea. Dar Davorjanka vrea neaparat sa aduca pe lume copilul si nu se lasa convinsa de insistentele lui. O familie din Foca il adopta pe micut, dar deja ceilalti lideri ai partidului au aflat “secretul” si comportamentul “tovarasului Tito” devine subiectul unei sedinte a Comitetului Central.

Vizibil marcat, Tito se ridica in fata adunarii si, cu lacrimi in ochi, marturiseste: ”Pedepsiti-ma, dar nu pot trai fara ea!”
Camarazii sai se lasa impresionati si il pun sa jure ca se va casatori cu Davorjanka imediat dupa incheierea razboiului. Tinara ii va sta mereu alaturi, pe tot parcursul conflictului, in ciuda degradarii continue a sanatatii ei.
In cele din urma, tuberculoza o va rapune, la 1 mai 1948.
La funeraliile sale, Tito va rosti linga sicriu: “Ai fost cea mai mare iubire a vietii mele”. Fiul lor, Slavisa Paunovici, traieste inca la Belgrad.

Dupa moartea Davorjankai, Tito a cunoscut o profunda depresie si luni in sir a stat in luxoasa lui resedinta, Casa Alba din Belgrad.
Putini apropiati aveau acces la el si tuturor le spunea ca in viata lui nu va mai exista nici o alta femeie. Si totusi, atunci cind un camarad din Rezistenta, Ivan Kraievici, ii face cunostinta cu o tinara de 25 de ani, liderul iugoslav simte ca inima incepe iarasi sa-i palpite.
Curind isi da seama ca aceasta femeie voluntara si dirza este exact ce ii trebuie.
Dupa ce o puternica criza biliara aproape il rapune, Tito, aflat in convalescenta ii promite noii sale iubite ca o va lua de sotie. Si de aceasta data nu va mai fugi din fata altarului..."

Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"

ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?

Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)

tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit

Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.

Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!

si iubirea unde e?

Poate ca asta eset secretul fericirii. Sa poti fura :)

Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere,n-avem nevoie de iubire ....e adevarat,dar pana cand?Va exista un moment in care vei avea nostalgia unei iubirii adevarate....nu crezi?

Denis de Rougemont - Iubirea si Occidentul
Tocqueville - Democracy in America (la a doua lectura)
Paul Auster - Timbuktu, Mr. Vertigo
Tolkien - Lord of The Ring
si acuma citesc The Hobbit tot de Tolkien :)
dupa care vreau sa recitesc Darul lui Humboldt de Saul Below pe care dealtfel am si inceput-o in paralel cu LOR.

Ariel, ma bucur pentru tine si Daniel Martin, superba lectura... :)

...am o poezie de-a lui Sorescu draga mie, pentru ca este atat de ...directa, incat m-am simtit naucit dupa ce am citit-o ptima data. Iat-o!

Sentimentul lânei

Am si sentimentul lânei -
Nu stiu de ce-ti spun asta,
Probabil ca m-ai intrebat,
Mi-ai cerut un inventar al
Sentimentelor.

Le am pe toate, am sentimentul tuturor
Stofelor, si acum îmi dau seama
Ca-l am si pe-al
Medalionului. Am rãmas cu ochii pironiti acolo.
El mã sageta.
E bine daca-ti poarta de grija.
Eu nu prea port de grija - am alte calitati,
Dar nu port de grija.
N-am timp. Daca mã tii la git, da.

Hai sã te descriu, tot trebuie sã fac ceva
Dar tie-ti sta bine-ntre bijuterii.
Trebuie sã te descriu o data cu bijuteriile tale.
Esti buna pentru arheologii viitorului,
Numai camee, paftale, inele, bratari.
Imediat as putea localiza secolul si tara.
Aurul te iubeste. Sint gelos.
Bijuteriile sã mi le descrii tu. Aici trebuie
Finete de femeie.
Parul tau strins mã aduna de pe drumuri.
Altfel as tot alerga-ncolo si-ncoace
Dupa cum filfiie, dupa cum dai din cap.
De mult ne tot promitem
Sã ne scriem din camere alaturate
Sã ne trimitem scrisori, din ora-n ora,
Ca buletinele medicale,
Numai ca ale noastre ar fi buletine
De sanatate.
Ar trebui sã se dea din când în când
Cite-o stire despre amorul unei perechi,
Luate la întâmplare, dar sã fie tipica,
Asa ca noi...
Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?
Da? Bine. Sint linistit.
Putem sta de vorba deschis,
Ne putem spune toate secretele.
Greu mai gasesti astazi
O iubire tipica, sanatoasa.

Un articol din presa romana,care aminteste de unele personaje si publicatii,aparute la acest subiect!
============================
Un numar din Romania Mare
*
(ANDREI CORNEA)
*

S-a tot discutat in ultimul timp despre asa-zisa "schimbare la fata" a lui Corneliu Vadim Tudor care dintr-un uliu extremist ar fi devenit subit un fel de porumbel democratic. Nu avem dubii asupra felului cum stau lucrurile in realitate. Totusi, am decis sa platim suma de 10.000 lei pentru a cumpara gazeta Romania Mare pe care n-o mai vizitasem de cativa ani. Am citit-o cu atentie (nr.704 / 9.01.2004) si iata ce am vazut, in mare. Credem ca informatiile vor fi utile nu doar celor care, eventual, si-au facut cea mai mica iluzie in legatura cu "ameliorarea" lui CVT, dar si celor care refuza cu dispret sau cu scarba sa citeasca, fie si din cand in cand, publicatia, desi uneori, macar prin profesia lor - de analisti politici sau jurnalisti -, s-ar cuveni s-o faca.

1. Pe pagina intai, headline: "Conform unui sondaj realizat de expertii ONU de la Geneva: 1) CVT: 41%. 2) A. Nastase: 32%. 3) T. Basescu: 13%. 4) Th. Stolojan: 9%". Iar mai jos, cu litere de o schioapa, concluzia inevitabila: "Vadim - primul presedinte crestin al Romaniei!". Nu aflam de nicaieri nici cine sunt "expertii ONU de la Geneva", nici care a fost data sondajului, nici care au fost conditiile sociologice in care el a fost efectuat. Detalii insignifiante - s-ar zice -, dar lipsa lor arata despre ce este vorba: un fals propagandistic patent.

Dedesubt, o gafa: rubrica Actualitatea clasicilor s-a dorit spirituala chiar din primul numar al anului de gratie 2004, cand "primul presedinte crestin" trebuie sa suie la Cotroceni, si a inserat mai multe "blesteme argheziene", probabil, pentru a-i deschide larg tribunului justitiar portile destinului glorios. Il reproduc pe ultimul: "Sa vrei sa-ti mangai cainele si sa te maraie; pisica, si sa se zborseasca; copiii, si sa fuga; nevasta, si sa se indeparteze, pentru ca a citit intr-un ziar politic ca esti un satyr". Rezon satyr! - cum ar fi zis un cunoscut personaj.

2. Logica si etica

Coboram spre josul paginii: mesajul de Anul Nou al lui CVT, plasat chiar sub blestemele argheziene, cuprinde urmatoarea fraza absolut memorabila, al carei adevar vom incerca sa-l testam: "Asa-zisul secret al succesului meu in asta consta - eu imi inving zi de zi adversarii la doua discipline: logica si etica".

Numai ca, pe pag. 12-13, in interviul acordat de CVT lui Paul Grigoriu pe Romania Actualitati pe 26 noiembrie 2003 si reprodus integral, intalnim urmatoarea afirmatie care incalca la repezeala atat logica, cat si etica: "Pe cuvant de onoare - declara marele om - eu nu am fost, nu sunt si nu pot fi niciodata antisemit, pentru ca am crescut cu Biblia in casa". Non sequitur: din pacate si Martin Luther a crescut cu Biblia in casa si chiar a folosit-o intens si dupa ce s-a facut mare-mare, ceea ce nu l-a impiedicat sa scrie teribile pamflete antisemite, precum Sem Hameforas. Dar pana si Eichmann a crescut cu Biblia in casa, dar nu stim sa fi folosit argumentul vadimic inaintea tribunalului israelian pentru rolul de primadona in Holocaust.

Odata lamuriti la capitolul logica, sa cercetam partea de etica. Abtinandu-ne pe moment sa ne pronuntam pentru prezent si viitor, ne ramane trecutul evocat cu formula "pe cuvant de onoare, eu nu am fost niciodata antisemit…" Dar oare ce sunt urmatoarele rasfaturi in proza, semnate de C.V. Tudor sau de pseudonimul sau "Alcibiade"? "Il iubesc prea mult pe Iisus Christos ca sa nu ma gandesc in fiecare zi cine L-a batjocorit, cine L-a scuipat, cine L-a lovit cu pietre, cine L-a ridicat pe cruce si L-a batut in cuie. Evreii au facut asta. Evreii de acum 2000 de ani si evreii dintotdeauna." (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997) Sau: "popoarele nu mai suporta ca, la adapostul cacealmalelor cu democratia si izolarea si embargoul o mana de evrei sa controleze finantele, industria, presa si Politica Planetei. Tot ce pot sa-i asigur pe evreii cu pofte dominatoare este ca pe mine nu m-au speriat si, probabil, bunul Dumnezeu are un plan cu mine si anume sa le aduc aminte ca nu-l pot rastigni la infinit pe Isus Christos." (Romania Mare, 19.04.1996). Sau: "Doar n-o fi blestemata Planeta asta: cateva milioane de evrei sa terorizeze si sa jefuiasca 6 miliarde de oameni! Si macar de-ar fi adevaratii evrei, cei biblici, dar tare ne e teama ca au dreptate aceia care zic ca avem de-a face cu populatia nomada a khazarilor, de origine asiatica, trecuta la religia mozaica." (nr. 443, 8.01.1999):

Iar cel care azi se lauda ca a trait dintotdeauna cu Biblia inaintea ochilor si despre care stie ca "a fost scrisa in totalitate de autori evrei", declara totusi cu cativa ani in urma: "Eu unul imi pot imagina civilizatia lumii si fara evrei" (Romania Mare, nr. 343, 7.02.1997). Imaginatie bogata, intr-adevar! A fost asadar CVT antisemit? Bineinteles, dupa cum se vede din texte. Mai este el astazi? Atata vreme cat nu numai ca nu isi va recunoaste si explica atitudinea din trecut, dar chiar o va nega senin prin sperjur, subitele sale declaratii de iubire fata de evrei sunt un moft.

3. Abjectia pura

Cazut cu brio la logica si la etica, ii mai ramane lui CVT abjectia pura, la care trece examenul cu mare succes, chiar in numarul pe care il analizam. In rubrica Saptamana pe scurt, care nu mai este semnata "Alcibiade", ci "Petrache Lupu" (probabil fiindca gigolo-ul atenian e mai putin politically correct decat vindecatorul de la Maglavit), dam peste urmatoarele ziceri: "Inchipuiti-va ca Cornel Nistorescu i-a acordat lui Michael Guest titlul de Omul anului 2003. Poate Omul anusului…". Dar aici e mai mult decat abjectie; e iresponsabilitate politica in raport cu reprezentantul singurei supraputeri, care se intampla sa fie si aliata Romaniei. De altminteri, la aceeasi rubrica, CVT sustine la un moment dat ca "sarbii ne mai dau o lectie de demnitate", referindu-se la recentele succese electorale ale ultranationalistului partid radical sarb al lui Voislav Seseli. Simpatiile politice antiamericane ale "democratului" Vadim se exprima in continuare fara ocolisuri! Ce s-ar intampla, asadar, daca acest politician ar ajunge presedintele Romaniei? Am avea soarta Serbiei? Sau a Irakului?

4. Biblia si Constitutia

In rest, numarul in discutie al Romaniei Mari e doldora de toate celelalte trasaturi antidemocratice cunoscute. In treacat, remarcam semnatura unui pretios colaborator, notoriu negator al Holocaustului si al crimelor legionare impotriva evreilor: Ion Coja. De asemenea:

Se reia un articol difamant al lui CVT din 1990, indreptat impotriva pastorului Tökés. Textul contine un preambul violent antimaghiar in care se deplange faptul ca ungurii nu au plecat direct in Alaska din "Asia natala" fara a mai trece in Europa. Astfel ei s-ar fi putut razboi in voie cu pieile-rosii si cu eschimosii. Intrebare: cand va deveni Vadim, laolalta cu Funar, filomaghiar? Doar "filosemit" nu-i de ajuns!

Deputatul Ilie Merce ne lamureste ce inseamna siguranta nationala, desfasurand bine cunoscuta teza ca securistii au fost mari patrioti, ca si prietenii lor informatorii. Iar ca sa iasa demonstratia, invoca precedentul Bibliei, Legilor lui Manu, al dacilor, al lui Basarab descalecatorul, al lui Mihai Viteazul etc. si plange de mila lui Mircea Ionescu-Quintus si Raoul Sorban, informatori dovediti de CNSAS. Citeaza desigur pe seful sau ierarhic care a cerut desfiintarea odioasei institutii antiromanesti.

Alt deputat PRM, Corneliu Ciontu, reia una dintre marile minciuni propagandistice ale PRM: el sugereaza ca acest partid nu a luat parte la guvernare, ca, prin urmare, este un "partid politic nou", neintinat de coruptie. De parca "patrulaterul rosu" din timpul guvernarii Vacaroiu (PDSR, PUNR, PRM, PSM) ar fi reprezentat o simpla reverie! Cultul personalitatii marelui om e, mai mult sau mai putin, axa de referinta a publicatiei si a colaboratorilor ei. Un articol, intitulat Biblia si Constitutia, e absolut delirant. CVT e comparat cu Fat-Frumos calarind pe un cal alb, "rotind cu dreapta pe deasupra capului buzduganul dreptatii, iar cu mana stanga tine strans la piept cartile sale de capatai: Biblia si Constitutia." (Care Constitutie - ne intrebam -, cumva cea actuala pe care Fat-Frumos a cerut-o sa nu fie votata, deoarece acorda minoritatilor dreptul de a se sluji de limba materna in Justitie?) Dar iata un exemplu si mai si: in interviul acordat la Romania Actualitati la care m-am referit mai sus, CVT sustine ca in 2003 ar fi primit "scrisori deosebit de amabile si mesaje de salut" de la personaje precum Kofi Annan, Romano Prodi, Silvio Berlusconi, Günter Verheugen, dar si de la Papa Ioan-Paul al II-lea. Cadem pe ganduri: oare asa sa fie? Rasfoim revista si intalnim o pagina plina cu mesaje de salut de Anul Nou. Si cautam infrigurati pe mai sus-amintitii. Nu vor fi ratat ei ocazia de a-l felicita pe marele om de Anul Nou! Stupoare: pagina contine numai mesaje de la persoane private, cu exceptia a doua felicitari oficiale sosite de la reprezentantii unor state bine cunoscute pentru larga lor democratie: Coreea de Nord si Cuba. Iata marii prieteni internationali ai "primului presedinte crestin"!

Sa mai notam in fine delirul conspirationist si obsesia mesianica: CVT "stie" ca impotriva sa guvernantii au urzit un plan in mai multe puncte, ultimul presupunand eliminarea sa fizica. Planul ar fi fost dezbatut la o celebra vanatoare a demnitarilor. Nu deznadajduiti, caci a intervenit - ni se comunica - "Ingerul Domnului" pentru a-l salva pe noul Mesia. Minunea dumnezeiasca a avut loc: autoimpuscarea ministrului Agriculturii in testicole!

5. Succesul prostiei fara fisuri

Ceea ce a caracterizat si caracterizeaza in continuare discursul lui CVT este nu logica si etica, ci minciuna; e o minciuna atat de tenace, de totala si de manipulativa, exprimata cu atata siguranta, incat are capacitatea de a pacali pe foarte multi. El nu-si propune sa aiba discursuri inteligente sau macar pragmatice, ci dimpotriva, complet stupide, asa cum cele cateva esantioane de mai sus au demonstrat-o. Numai ca, din pacate, cu cat prostia e mai impenetrabila, mai fara fisuri, cu atat autorul ei devine mai convingator si mai harismatic, cel putin inaintea adeptilor sai, si mai ales atunci cand e invitat la un post TV si cand moderatorul e surprins complet nepregatit, asa cum s-a intalmplat nu demult cu Stelian Tanase. Faptul ca logica e complet absenta din discursul vadimic devine astfel un mare avantaj al sau, iar lipsa moralei (reflectata minimal fie si in consecventa cu propriile afirmatii), departe de a-i cauza vreo paguba, e asimilabila presupusului "spirit justitiar" al "tribunului". Ascensiunea lui Hitler sau a lui Milosevici s-a bazat si ea pe aceste parghii. Sincer sa spun, nu prea inteleg de ce mai are nevoie Vadim de un Eyal Arad ca sa-i construiasca o campanie electorala care, sub raport mediatic, a debutat rezonabil de bine. Dar probabil ca insasi tentativa de a inhama la campania "primului presedinte crestin" un evreu israelian constituie, ca si finantarea monumentului lui Rabin de la Brasov, o parte a campaniei. Avantajele sunt destule si evidente. Pe deasupra, daca tentativa va reusi, ma tem ca unii vor spune la un moment dat ca "evreii il aduc pe Vadim", tot asa cum tot ei "au adus" comunismul, capitalismul si alte belele. Iar daca nu va reusi - tot evreii vor fi de vina, vezi bine - conspira in continuare si refuza mana intinsa!
==========================================

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................

Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.

Lumile mici sunt pentru mine modele experimentale exemplare. Lucrez cu ele.
Construiesc structuri narative şi descriptive cărora le dau viaţă urmând instrucţiunile enciclopediei sau inventând altele noi, pregătindu-mă să mă războiesc cu miraculosul tot.
Bănuiesc că va fi cel mai teribil război al tuturor lumilor, războiul informaţional ultim. Pun la cale ambuscade. Sunt mici bijuterii informaţionale.
Capcane pentru serviciile secrete inamice, fragmentări, ruperi în cascadă, momente de torsiune informaţională.
Multe dintre serviciile inamice nu rezistă, se evaporă, se decorporează.
Unele nu şi-au organizat încă enciclopediile iar altele par să nu-şi fi definit misiunea. Altele sunt în derută după ce au primit lovituri mortale de la structurile imaginare libere pe care miraculosul tot le foloseşte cu multă abilitate în încercările sale de a organiza un orgasm universal al tuturor totalităţilor.

...iubire ca iubire dar ca sa ne incredintam ficele si fiii unui cretin schizoid care se auto-intituleaza "guru" dar nu a terminat nici macar liceeul si cu antecedente penale de pornograf inca de pe timpul regimului "soimului carpatin" asta inseamna ca nu mai avem nici cel mai mic simt de discernamint ramas in noi sau de bun simt.
Valabil si pentru fraierii sau "adeptii" acestui excroc.

Andre Morariu