secureanu florin adrian

Subiectul propus imi aduce in atentie doua probleme spinoase:
1- problema prostului gust incurajat public de media comerciala si acceptat tacit de catre carmuitorii natiei prin neimplicarea invatamantului in formarea bunului gust.Pentru ca proverbul "Nu-i frumos ce-i frumos,e frumos ce-mi place mie"a fost cu siguranta lansat de un arogant cu educatia subtire.Violenta acestei ziceri imi aduce in fata o persoana cu mainile infipte in buzunare si cu un ranjet sardonic pe figura,coborand eventual dintr-un jeep si obraznicia lui manifestata direct si arogant ma determina sa-i raspund cu o zicere similara care ar suna cam asa:
"Nu te poti caca in gustul omului.Dar te poti caca in gura lui ca sa-i schimbi gustul."

2 - problema invaziei tiganesti.Fara a fi rasist,nu ma pot abtine sa nu remarc insistenta cu care etnia roma se afiseaza pe sticla tot mai frecvent,moderati de figuri celebre ale televiziunii (vezi Florin Calinescu).Si daca la inceput tiganii apareau in media cu problemele vechi ale saraciei,lipsei de educatie si infractionalitatii generate implacabil de aceste premise,astazi tiganii ne agreseaza cu imaginea unor bulibasi manelisti,aurari,mafioti si politicieni,cu masini de lux si vile cu turnulete,explicandu-ne in versuri sclintite ca "Au plecat in alta tara/Stresati de partea financiara".Problema tiganeasca in Romania incepe sa semene ingrijorator de mult cu problema evreiasca din perioada interbelica si daca vom lasa acest fenomen sa se dezvolte in continuare,vom fi pusi intr-un viitor nu prea indepartat ori sa reinfiintam o legiune ori sa imbracam camasi colorate si sa cantam ragusit manele.Imi pun retoric o intrebare, gandindu-ma la tiganii care au stiut atat de bine sa cante muzica lautareasca si populara romaneasca autentica:"Unde sunt tiganii de altadata?"

Florin George, cred ca tu ai vacanta in suflet, ti-e data in fiecare clipa de multumirea sufleteasca de a-ti vedea copiii crescand in bune conditii si in a le asigura un viitor mai bun
nu trebuie sa regreti, mai tarziu o sa ai ocazia sa le ai si in realitate
iti tinem pumnii...
poate copiii tai vor pleca mai tarziu in occident si va vor duce si pe voi parintii acolo.

mesajul tau mi-a strans un pic inima Florin, cei din occident se plang des, nu stiu sa aprecieze sansa care o au..

Draga Florin George, promis, am sa ma gandesc la tine.
Nu vreau sa repet pe ceilalti dinaintea mea, dar cred ca ai mult merit si curaj si sunt convinsa ca mai repede sau mai târziu Dumnezeu si viata o sa te rasplateasca pentru sacrificiile pe care le faci pentru copiii tai
Iti urez din suflet numai bine si toate satisfactiile din lume.

salut
sun prof de sport intrun club sportiv - ma ocup de atletism - si tare miar prinde bine o experienta ca a dumneavoastra sa invat mai intai engleza de pe orice cum ati invatato dumneavoastra de pe cutiile de cereale in supermarketul la care ati lucrat si dupa aia sa pot sa ajung un antrenor binenteles icepand cu asistent la un antrenor cu suflet pentru ARTA de a creste si descoperi talente sportive -
Pe aici eu glumesc cum de altfel glumeste si un coleg de al meu de la tenis ca el va ajunge la roland gaross cu un sportiv de la noi din oras dar este evident ca la conditiile mijloacelor de a face sport la noi in oras putin probabil sa ajungi la o asemenea performanta - eu cum ziceam glumesc dar intro zi as vrea ca gluma mea de a ajunge odata ca un elev de al meu sa ajunga sa vad mare pe o tabela a unei arene de ATLETISM scris RECORD MONDIAL- ( bine inteles dupa taiere rec. actuale care sunt facute cu chimicale cum toata viata are tendinta lumea asta sa devina)
Sau eu stiu, poate ca gluma me nu poate fi realizabila - sa pot eu oare sa mai plec din tara lui PAPURA ADRIA - VODA la 30 de ani ai mei - nu este prea tarziu?
Va rog frumos sa ma scuzati si cu comentariul meu prea lung si cu unele greseli de ortografie pe care sunt sigur le-am strecurat in comentariu
Cu stima - admiratie - si mult RESPECT
prof. antr. ION FLORIN Club sportiv scolar SLOBOZIA - IALOMITA sectia ATLETISM e-mail johnson_prof@yahoo.com

what about adrian brody in pianistul sau tom cruise("i will not apologize for who i am") si julianne moore in magnolia sau nicole kidman si merryl streep in the hours sau ed harris in...orice(!)--observati un pattern , un triunghi al bermudelor of sorts: filme bune ~actori/roluri bune~CARTI CE MERITA CITITE
concluzia mea:izul de carte prelins intre cadrele unui film; imbibat in fiecare replica,fiecare nail-biting second, se piteste tiptil ca un mesaj subliminal [vezi memorabila scena din "fight club":)]si sopteste in spatele scaunului tau de la cinema: the faces of a clear-cut diamond are hypnotic--the suggestion of faces of a raw one is enticing...

Salut Florin!

Numele meu este Cristian Radulescu si am fost elev la scoala nr. 197 unde ai terminat si tu,cu un an inaintea mea.
Imi aduc aminte foarte bine ca aveam ca profesor de desen-eu fiind antitalent-pe domnul Ciocarlie,iar sora mea Liliana a fost colega de clasa cu tine.
In plus de asta stiu ca aveai un talent remarcabil si te felicit ca ai reusit in viata.Profit de ocazie sa iti urez Craciun fericit,multa sanatate si la multi ani.

Cristi

...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Florin, deoarece pari de-a fi Nu Numai un Estet, te-ntreb: crezi intr-adevar ca este LV Capitala mondiala a kitsch-ului, asa cum mi-a parut ca-i sugerat intr-un mesaj de-al tau anterior

Dat fiind faptul ca si eu sint fost emigrant ( plecat din Rom. de peste 30 de ani) .
In primul rind te felicit si-ti urez mult succes si reusinta in continuare .
Cu un lucru nu sint de acord , cu popularizarea experientei tale .
Pina la virsta mea , (52) nu am cunoscut pe cineva care a reusit sa faca avere fara a i se "oferi o sansa" .
Asta imi aminteste de o anegdota :
Ion , ajuns la virsta de 100 de ani , cu o avere imensa de citeva miliarde de dolari , isi sarbatoreste onomastica . Ziarele ajung la el si-i este lut un interviu la care e intrebat cum a ajuns la aceasta fabulosa avere . La care nea Ion raspunde :
-Toata viata am muncit greu , f. greu . La virsta de 13 ani am primit cadou de la parinti prima mea gaina . Si am avut grija de ea si gaina me-a facut 10 oua. Cinci oua le-am vindut si gainile cumparate cu banii cistigati mi-au facut alte oua, si asa mai departe pina cind la virsta de 18 ani am putut sa-mi cumpar o vaca , care mi-a facut un vitel , pe care l-am crescut si de la care mi s-au inmultit vitele si la virsta de 30 de ani , aveam un grajd intreg . Transformarea adevarata am avut-o la virsta de 40 de ani , cind am avut surpriza sa primesc o mostenire de la un unchi din America de un miliard de dolari , pe care de atunci i-am inmultit . Asa am devenit miliardar

Florine , nu te cunosc , dar iti dau un sfat : oamenii sint rai , gelosi si au ochii mari . Eu nu stiu cum ai reusit asa de bine , fara sa ti se ofere o sansa . Te cred ca ai muncit mult si ca ai suferit ani de zile , dar ai reusit . Nu esti singurul care a trecut prin asta .
Si eu am muncit , si eu am o casa si o familie si nu-mi e rusine cu ce am realizat . E putin , dar e al meu .
Sfatul meu este sa cobori de pe comentariul acesta .
Multa sanatate si noroc in continuare

Guvernul Nastase sustine ca a inventat reforma cu efecte pozitive pentru populatie. Anuntul, facut de primul-ministru seara tirziu la un talk show popular, nu a fost insotit de explicatii lamuritoare, ci transmis ca atare, sub forma de clip publicitar, din care oamenii urmau sa inteleaga ca guvernul PSD ii duce in Europa, pastrindu-le locurile de munca. Reforma cu stringerea curelei este o prostie, sustine premierul in avint electoral, invocind din nou cresterea economica, unul dintre putinii indicatori cu care se poate lauda cabinetul Nastase, dar care nu se vede in buzunarele muritorilor de rind. Primul ministru nu explica, insa, in ce fel s-ar putea face reforme economice, fara sacrificii, pentru ca reformele inseamna inchiderea intreprinderilor nerentabile sau a celor cu datorii mari la buget. Inchiderea marilor datornici duce la disparitia unor locuri de munca, cu scaderea popularitatii partidului de guvernamint. De aceea, Adrian Nastase aplica din nou dublul discurs: unul pentru Uniunea Europeana cu care Romania ar vrea sa incheie negocierile in acest an si, evident, sa primeasca si calificativul de economie de piata functionala: nu exista nici o incompatibilitate intre reforme si anul electoral. Si un discurs paralel pentru linistirea electoratului: nu stringem cureaua.
Adrian Nastase vrea sa impace si capra UE si varza electorala, desi daca ar pune pe primul loc interesele nationale, cum se lauda, ar fi normal sa renunte la varza electorala pentru a reusi sa treaca de filtrul european cu capra autohtona. Dar dl. Nastase nu se multumeste cu putin, mizeaza pe o decizie politica a Bruxelles-ului si crede ca Romania va incheia negocierile de aderare pina la alegeri si ca raportul de tara pe care il pregateste UE va fi bun de aruncat pe piata campaniei electorale. Exista, totusi, destule semnale care ar trebui sa-l ingrijoreze pe Adrian Nastase, si, poate, sa-l determine sa-si mute toate ouale intr-o singura traista. Dar primul-ministru nu este omul sacrificiilor nationale, el vrea mai degraba sa aiba puterea, sa fie important. Cu orice pret, chiar cu pretul pacalelilor care depasesc granita. Primul-ministru dispune de o tehnica experimentata si are in plus citeva idei noi pentru a ne convinge ca poate cloci si oua electorale si oua europene: restructurarea guvernului pentru adaptarea acestuia la cerintele UE, infiintarea fotoliilor pentru doi viceprim-ministri, unul responsabil de economie si altul de probleme sociale. Cu alte cuvinte, unul care sa fie responsabil de reforma pentru vitrina europeana si altul care sa inventeze masuri rapide pentru reducerea saraciei si sa raporteze cit mai des ca guvernul PSD a mai gasit o formula de mituire a electoratului.
Inventia premierului Adrian Nastase intitulata “reforme cu efecte bune pentru populatie” face parte din arsenalul propagandistic bine pus la punct de aparatul sau care lucreaza la Palatul Victoria pentru PSD. Inventia dlui Nastase poate fi citita si la Bucuresti, si la Bruxelles, dar nu poate fi crezuta nici aici, nici acolo.

Fiul calugarului Vasile



Editorial de Cristian Tudor POPESCU



Dupa scorul inregistrat de C.V. Tudor si PRM, dl. Octavian Paler vorbeste de sinucidere colectiva. Nu impartasesc parerea domniei sale, desi C.V. Tudor prevesteste periodic in Romania mare" inexorabila si apropiata sinucidere a sus-semnatului. Va trebui sa convietuim intr-un fel, in vremurile care vin, cu un PRM votat dupa toate regulile democratiei. Ii este data Romaniei si aceasta incercare, dupa chinurile pe care le-a indurat de 10 ani incoace.

Ceea ce nu inseamna ca putem sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic, sa zicem ca au avut loc niste alegeri si cu asta basta. S-a petrecut un lucru grav, democratia a provocat in Romania o malformatie maligna a organismului politic. Democratia nu functioneaza sanatos in orice conditii: daca mediul economic si spiritual dintr-o tara sunt alterate pana la fibra, atunci mecanismul democratic, aidoma unor ovare iradiate, poate naste monstri. Al cui fiu este acest C.V. Tudor, care umple acum ecranele, privind natia cu o cruzime paterna prin superochelarii sai Gucci? Raspunsul e pe cat de socant, pe atat de limpede: al calugarului Vasile.

Potrivit unei atente analize IMAS, publicata ieri de ziarul Adevarul, nu mai putin de 29% dintre cei care l-au votat pe Emil Constantinescu in 1996, acum l-au votat pe C.V. Tudor! Dupa ce uimirea se mai duce, prima intrebare este: cum se pot agrega in mintea unui om doua optiuni atat de diferite? Raspuns: cele doua optiuni nu sunt, in esenta, diferite. In 1996, Constantinescu a venit cu un discurs mesianic, soteriologic, de salvator, de erou liberator. Cifrele pronuntate de el - 60 miliarde de dolari, bani care vor veni din afara, 15.000 de specialisti - nu tineau de economie sau tehnica, ci de paranoia personajului, care se inchipuia buricul lumii, viitorul lider regional". Politicienii au fost asimilati - De acum incolo nu se va mai sacrifica poporul, ci conducatorii" - unor apostoli pregatiti sa indure martiriul in numele lui Iisus Constantinescu. Finalul cu Credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?" si invocarea calugarului Vasile care semana cu Corneliu Coposu" a inscris decisiv in zona misticii si aratarilor religioase imaginea unui presedinte Constantinescu care, altfel, s-a dovedit un natarau desavarsit in materie de economie, administratie, alegerea si conducerea oamenilor.

Pe ce-a batut moneda Constantinescu de la bun inceput? Pe cruciada anticoruptie, pe lupta" galagioasa cu mafia, ca asta nu cerea cunostinte economice si manageriale aprofundate si prindea la public. Nu va suna cunoscut? Ce deosebire este intre cruciada anticoruptie a lui Constantinescu si Jos mafia, sus patria!" a lui C.V. Tudor? Una singura: Constantinescu a apucat sa esueze jalnic, C.V. Tudor inca nu. Fabuloasele miliarde de dolari ale lui Constantinescu se transforma, in programul PRM, in alte surse de finantare externa", care vor permite suspendarea temporara a inrobitoarelor acorduri cu FMI si Banca Mondiala". Cine o sa ne dea banii astia? Le Pen, Jorg Haider, Khaddafi, Saddam, Putin? Coreligionarii din America ai lui C.V. Tudor? In fine, la C.V. Tudor cei 15.000 de evanghelisti sunt trei, Puzdrea si Corleone, ceea ce nu-l impiedica pe tribun sa invoce sistematic Biblia si pe Dumnezeu. De la Iisus Constantinescu la Vadim Hristos. Acesta este autotransplantul care s-a petrecut in creierul consumatorilor de miracole din tara noastra. Nici nu-i de mirare intr-o tara in care 55% din populatie crede in Judecata de Apoi si in Rai. Ei isi pot manifesta optiunea si in afara politicii: sunt cei care au jucat la Caritas (ne miram acum ca il voteaza Clujul pe C.V. Tudor?), au pus si au pierdut bani la Safi, la FNI, si daca maine mai deschide unul o taraba unde zice ca inmulteste banii de 10 ori, dau navala. Pentru ei, capitalismul e societatea in care fie te imbogatesti din nimic, fie, daca ratezi chestia asta, vine statul si iti da.

Natura mesianica a votului acordat lui C.V. Tudor rezulta si din infrangerea lui Isarescu. Actualul premier este cel care a avut la dispozitie, spre deosebire de Ion Iliescu, C.V. Tudor sau Theodor Stolojan, sacul bugetar pentru a mitui electoral populatia. Si a practicat o mita electorala porceasca, azvarlind cu promisiuni si bani in cine s-a nimerit, stergand datorii, acordand indexari, suplimentari, pomeni si culminand prin stergerea prin OUG a datoriilor catre stat ale tuturor intreprinderilor din tara, fie de stat, fie private - un indemn clar sa nu mai plateasca nimeni impozite in Romania, sa se termine o data cu statul asta national si unitar. Daca ar fi fost vorba numai de saracie si foame, lumea ar fi trebuit sa-l voteze pe binefacatorul" Isarescu. Iata insa ca asa-zisul tehnocrat n-a recoltat decat 10 procente, iar C.V. Tudor a fost votat in Transilvania, zona mai bogata decat restul tarii. De unde rezulta ca sunt multi cei care asteapta un Mesia, nu o suta de mii de lei in plus la pensie.

Cu tinerii insa, multii tineri intre 18-29 de ani, destui dintre ei pentru prima data la urne, care l-au votat pe C.V. Tudor, e o alta problema. Ei sunt produsul ultimilor ani de tranzitie spre neant din Romania. In acesti ani, ecranele patriei au fost invadate de o maree neagra, de o revarsare infioratoare de kitsch, de vulgaritate, de prost gust, de bancuri groase si porcoase, amestecate cu antisemitism, rasism, sovinism. Daca Vacanta mare" face succes de public, mai e de mirare ca a fost votat C.V. Tudor? Valorile publice ale epocii au devenit grosolania, desantarea, smecheria, gura mare, tupeul nemarginit, combinate cu lacrimile produse la comanda de emisiuni storcatoare de glande si cu luciul fetelor de gagici misto si baieti cu bani. O lume pe cat de falsa, pe atat de scaldata in culorile vii, electrice, pulsatile ale superficiului, superficialitate plus artificiu. In acest univers televizual a navalit C.V. Tudor, o mixtura de Robocop (Sunt programat sa-i termin!"), manual de istorie, Bingo, baiat de cartier, telenovela, O noapte cu Adrian Paunescu si Vreau sa fiu miliardar. Asta a fost C.V. Tudor in ultimele doua saptamani ale campaniei electorale - un nou show de succes pe toate ecranele. Daca ar vrea sa devina showman de televiziune, C.V. Tudor l-ar aduce pe Florin Calinescu in sapa de lemn. Din nefericire, el vrea sa fie presedinte...

O generatie intreaga a fost, deci, anesteziata spiritual pe cale audiovizuala pentru a primi acum in ceafa injectia cu vadimism. Cu atat mai usor cu cat cei tineri nu stiu cu ce s-a ocupat C.V. Tudor inainte de '89, iar de Elena Ceausescu au auzit vag. Mai invoca si alte motive tinerii care l-au votat pe C.V. Tudor: de pilda, sa obtina usor azil politic in Occident dupa ce ajunge el presedinte. O, Doamne, ce-am trait sa aud, la 10 ani de la Revolutie...

Ca si cum n-ar fi de-ajuns raul imens pe care l-au facut acestei tari, felurite specimene de pe dreapta, cederisti, ghedesisti, intelighenti sustin acum teoria cretina ca PDSR i-a dat in mod deliberat voturi lui C.V. Tudor, ca sa aiba Iliescu un adversar usor" in turul II. Cat de usor, rezulta din declaratia de ieri a liderilor PDSR, ca, daca C.V. Tudor castiga presedintia, atunci PDSR se retrage si lasa PRM sa faca guvernul. Migratia reala a voturilor de la PDSR la C.V. Tudor, deja inregistrata in proportie de 11%, este un fenomen ingrijorator pentru liderii PDSR, nicidecum unul pus la cale.

O alta diversiune, venind din partea unor jurnalisti absolut independenti", in fapt sustinatori vicleni ai lui C.V. Tudor, este aceea ca Occidentul ii trateaza la fel pe Ion Iliescu si C.V. Tudor. Fals. Fata de fostii comunisti, Occidentul are o atitudine nuantata. Daca are interes sau constata ca respectivii au devenit niste democrat-capitalisti in toata regula, atunci fac abstractie de trecutul comunist. Este cazul cu Kwasniewski in Polonia sau cu Gyula Horn in Ungaria. Este cazul Coreei de Nord sau Vietnamului, cu care SUA isi dezgheata relatiile. Ex-comunismul lui Ion Iliescu nu e nicidecum o piedica de netrecut in relatia cu Vestul. Depinde de ce se intampla efectiv in Romania.

In schimb, cand vine vorba de antisemitism, ultranationalism, sovinism, xenofobie, s-a incheiat orice discutie. Reactia Vestului este automata, brutala, necrutatoare. O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu PRM la guvernare inseamna un ghetou carpato-danubian. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice finantare externa va fi oprita. Nici un sef de stat civilizat nu mai calca la Bucuresti.

Dupa 4 ani cu Iisus Constantinescu, am ajuns in urma Bulgariei. S-a ivit acum ocazia de a cobori si mai jos. Alegerea ne apartine, nu ne-o impune nici o cizma ruseasca sau americana. Daca noi, romanii, vom crede in majoritate ca merita, democratia ne permite sa aruncam Romania in timpul mort, in singuratatea de plumb a ultimilor ani ai lui Ceausescu.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A

+++++
In concluzie: stimati fosti/actuali/viitori conlocuitori de alta natie: vorba unui alt "fauritor de istorie":invatati, ..... Deci, analizati, cercetati, studiati cele pe care vi le pot spune bunicii Dvs., nu va lasati indoctrinati, manipulati in ura si intoleranta
+++++

1)Exact acest lucru va face comisia numita de presedintele Romaniei!
Si nu cred ca se va ajunge la o "acuzatie colectiva"!
Ci numai la "pedepsirea posibila" a celor care au savarsit acele acte!
Caci,daca de la bunicii lor vor invata ca au fost "tolerati si paziti" de o parte din romani,atunci ALTA parte s-a facut vinovata de anumite fapte!
ESTE CAUTAT ACEL GRUP RESTRANS DE OAMENI CARE TU AFIRMI CA A EXISTAT!!
2)In rest,ai pus prea multa "sare religioasa" in salata si acum o poti arunca!
Cunosc istoria "legionarilor internati in lagare"!
Doar Horia Sima nu s-a mai reintors in Romania si a murit acolo la.....93 de ani!(fara "binecuvantarea lui Hitler",crezi ca avea Antonescu curaj sa intreprinda ceva contra legionarilor?)
Dar totusi,cred ca nu putem compara "Legionari,Comunisti,s.a.m.d"(oameni care de buna voie si-au ales un drum politic) cu o exterminare(sistematica sau nu,acest lucru va fi constatat de acea comisie!) pe baze rasiale,unde singura vina era sa te nasti "evreu sau tigan".
Iar actul de acuzare dupa care erai trimis la moartea(si nu conteaza "tehnica"!) era formulat dupa "stigmele" relatate mai sus de catre oameni cu idei preconcepute ca Adrian M.(ma scuza Tamaduitorul ca nu l-am mentionat,dar ideile lui inaintate ma depasesc!!!).
Cat despre "procesul comunismului",am observat succesul pe care l-a avut in Romania si in UE!
Sunt de acord sa se faca asa ceva ,dar cineva e nevoit "sa lupte pentru acest lucru".
Sau asteptati pana "altcineva" va face treaba?In acest fel nu se realizeaza prea mult!
anita47

P.S.Dar ce parere ai tu Cecilia de NOUL "profet al furiei" si de "tezele sale religioase"??
Chiar nu se poate fara acest gunoi!??!!!?

Spui ca si tu aveai vise mari prin '90. Sa inteleg ca ai fot 'dezamagit' si ai plecat?
Personal sper sa nu ma schimb prea mult!

Sunt constient ca in anii 90 (90-95) lucrurile stateau altfel pe aici prin tara. Atmosfera, mediu era altul.

Multe s-au schimbat insa de atunci. DE FAPT, MULTE am reusit NOI sa schimbam de atunci...in business, in economics, in politica chiar, in cultura....si in societatea civila!

PERFECT deacord, ma bucur ca ai spus asta: daca esti muncitor si destept poti sa fii bogat, sau sa reusesti as spune eu, ORIUNDE> Deci si in Romania.

Ideea mea: hai sa nu mai dam vina pe sistem, pe altii, pe guvern, pe mentalitati-caci tocmai aceste mentalitati blamate ne fac sa dam vina pe altii.

Hai sa trecem la treaba. FIECARE! Sa ne orientam pe solutii si nu pe probleme si sa nu ne lasam. THERE IS ALWAYS A WAY!
Cred in asta!

Si nu cred ca daca gandesc asa se poate spune ca inca mai cred in Mos Craciun...
Desi, Mos Craciun asta...este cel mai ambitios om de pe pamant...:) :) imagineaza-ti, sa duci tu intr-o singura noapte cadouri la toti copiii din lume. Super obiectiv!
:)

Cat despres a schimba oamenii...

In primul rand vrea sa invat sa ma schimb pe mine!!! Nu acel miloion de dolari e esential ci persoana care voi deveni incercand sa ii strang...

Abia dupa ce ma voi schimba si modela pe mine...pot sa incerc sa schimb pe cei din jurul meu.

Si impreuna cu ei sa schimbam pe cei din jurul nostru!

Sa le aratam ca se poate!

O viata irosita ar fi aia in care mi-as vedea numai de mine!

Implinirea mea: sa fac pe bani ce as face cu placere si gratis...sa ajut oamenii, sa tin training si sa ajut oamenii in personal developmentul lor!


!!!! Nu am vrut sa ma laud cu ceva!!! NU vreau sa imi scriu calificari sub nume...Nu am incercat decat sa ma prezint in primul meu mesaj...asa cum sunt...fara sa las ceva deoparte!

DESPRE PRESEDENTIE>..

nu acum! Florine nu acum, dar in 10-20-30 de ani...cine stie.

Cand voi avea ceva de spus, demonstrat, dovedit...cand voi avea ceva de aratat in urma mea...voi intra si in POLITICA!

Si stiu ca nu voi fi singur. Voi avea grija ca in jurul meu sa am oameni de exceptie.

:)

Numai de bine...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Florin ti-a dat cel mai bun sfat.. In primul rand, gandeste-te care sunt "goal"-urile tale pe termen scurt.... Daca intr-un an nu ai semne positive de implinire, intinde-o.... Treci oceanul... Vorba aceea:
Fie painea/buna, rea/Tot mai buna/In America!!!

Multumesc de incurajari Florin si atat.

Incerc sa nu fiu fraier...Si daca vreodata voi intelege ca am gresit...ma voi bucura ca am inteles in cele din urma, voi invata din greseli si voi privi inainte!

Nu te contrazic dar as completa ca toata viata ai ceva de invatat!

Si cand vorbesc de TRAINING, ma refer si la faptul ca imi doresc sa devin eu insumi TRAINER. Cred ca in Romania e nevoie de asa ceva...Fiind in USA, poate stii mai multe despre Jim ROHN, Tony Robbins sau altii... Ce parere ai de ei si fenomenul de Public Speaking si Personal Developers...?
Se poate aplica si in RO?

Tutea... pe undeva pot sa ii inteleg afirmatia (empatie...) dar sper sa nu o repet niciodata!

:) :) sigur de irlandezi era vorba... :) :) ;)

Mare diferenta, adevarat! Cu ajutorul lui Dumnezeu, al prietenilor mei, al oamenilor din jurul meu...sper sa reusesc!

Si mie ca si tie...ca si oricui...imi apartine urmatoarea mutare!

Si daca va fi gresita...va exista o alta!!!

Multumesc...

Sanatate ca retu cica se cumpara!

Sa auzim de bine,

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!

Mai Florine, tu cam judeci.

" 'Baiatul sotului meu (11 ani) stringe jucariile de la McDonald's pentru copii din Romania'

Mai sa fie, cred ca baiatul sotului tau maninca multe 'happy meals' ca sa aiba atitea jucarii sa le trimita in tara...junk food...fat...va omoriti saracul copil cu incetul pentru jucarii ca sa le trimiti in Romania."
De ce nu va duceti voi la 'Charity shops'... o jucarie de la McDonalds ar costa 10 pence si cu restul i-ati cumpara copilului mincare mai sanatoasa... "

Nu-si "omoara" copilul daca il duc la McDonalds din cand in cand.


"Ma rog, se pare ca cu atitea concedii si cauze de caritate sinteti prea ocupati sa gatiti. "

Este treaba lor ce fac cu timpul liber si sunt convinsa ca si gatitul este pe lista. De unde stii tu ca ei sunt prea ocupati sa gateasca?

"Draga, caritatea incepe acasa cu familia. Lasa cadourile si pachetele pentru Romania si pune mina si hraneste copilul ca lumea."

Cum poti spune tu ca nu-si hranesc copilul "ca lumea" doar pentru ca din cand in cand se duc la McDonalds? Si nu ai dreptul sa afirmi ca nu sunt generosi (ca nu aplica aceasta caritate) in familie - de unde stii tu cum isi trateaza ei familia???

"'Bani care ii cistig intr-o luna aici in romania ar trebui sa muncesc 5 ani
Donez bani regular in Romania, trimit pachete parintilor mei si intodeanua este loc pentru dulciuri,creioane ,jucarii pentu copii mai nenorocosi'...Yeh! Sure.
Se pare ca tu nu ai copii tai... si crezi ca copiii au nevoie de creioane, jucarii, dulciuri, McDonalds & Co.
Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi."

Poate ca cei din Romania le dau dragoste, dar nu isi permit si alte lucruri care fac viata mai frumoasa, sau sa zicem ca o completeaza, pentru copii, cum ar fi creioane, jucarii, dulciuri. Daca rudele din afara ii pot ajuta in aceasta privinta, de ce nu? -(pe langa dragostea pe care sunt sigura ca le-o dau copiilor din Romania cand ii viziteaza sau cand vorbesc cu ei la telefone).

dragostea "e imposibil pentru uni de a oferi"? Ce vrei sa zici? Vad ca ti-e usor sa insulti.

"Nu le mai umfla cit de bine traiesti si cum te lafaiesti in bani, nu de alta, dar o sa fim inundati de.. sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma.

'cum parinti nostri muncesc ca sclavi, cum se framinta sa puna mincare pe masa, cum e sa suferi la craciun cind ne iti permiti ,sau nu gasesti sa cumperi o jucarie.......' Si in UK sau in alta parte nu se munceste?


P.S. Ce 'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?" - si de ce n-ar fi putut avea un schimb de experienta "doar" la 17 ani? Era aproape adult, poate lua decizii, poate percepe si judeca multe lucruri, poate simti si observa. Da, poate ca este prea tanara sa aibe un schimb de experienta obiectiv si absolut, desi acest lucru nu este realistic, dar o experienta tot a avut, si nu cred ca a fost nesemnificativa. Probabil de aceea s-a si hotarat sa plece din Romania si sa-si caute un loc in Europa de Vest. Deci acest "schimb de experienta" nu a fost nesemnificativ, desi ea avea "doar" 17 ani.

Fiecare are perceptiile lui/ei fata de locul in care a trait, fie in Romania, Anglia sau Franta. Mie anonima mi-a facut o impresie ca fiind o persoana cu intentii bune, care are dreptul la opiniile ei fata de locurile in care a trait. Nu stiu Florin de ce ai sarit asa de tare in sus pentru ca ea nu si-a impus parerile ei asupra altora. Si daca nu si le-a impus, eu cred ca la fel ca si oricare dintre noi, are dreptul la parerile ei, chiar daca sunt diferite de ale altora. Obviously, tu nu imparti aceste pareri, dar in loc sa o judeci si sa ii ataci persoana si modul de viata, ai putea sa-i ataci opiniile doar si sa aduci argumente corespunzatoare, nu insulte.

La mai bine (bune),

D.

Buna, mai,

Da, intr-adevar, sunt de acord cu tine. Darul de mana a doua nu este chiar un dar adevarat. Si nu cred ca majoritatea din Romania sunt asa de disperati sa ia orice. Dar sunt sigura ca sunt unii oameni acolo, asa cum sunt de fapt in orice tara, care ar prefera si ceva de mana a doua decat nimic.

"Oare anonima ta nu asta face pe unde se duce: stringeti oameni buni.. ca eu le trimit la copiii nenorocosi... etc."

Poate ca da, poate ca nu. Nu sunt chiar sigura, dar daca o face nu cred ca o face intentionat, sau cu un orgoliu constient. De aceea nu m-as grabi sa o judec.

"Nu sa topaiasca si sa se simta norocosi si gata de ajutor umanitar si sa-i faca pe cei mai saraci (da, saraci din tara) sa se simta ne-confortabil."

Intamplarea pe care ai povestit-o pare intr-adevar neplacuta, si aproape ca iti simt dezgustul. Dar poate ca nu toti care ajuta sunt asa, as avea grija sa nu formez un stereotip (sterotype) prin generalizare.

In schimb ce-ai zis, ca unii romani se simt insultati, da, nu as vrea sa fiu cauza acestor sentimente. Si nici nu as vrea ca cei din vest sa creada ca Romania e plina de oameni saraci care nu-si pot permite sa cumpere copiilor jucarii si sar in sus de bucurie cand primesc jucariile (vechi) ale altor copii din vest. Trebuie sa admit ca nu m-am gandit la aceste lucruri, si sper ca anonima se va gandi si ea putin la ele.

Cu bine,

D.

PS: e chiar amuzant ca Florin din Israel s-a semnat ca tine. Ar trebui sa-si schimbe si el numele, poate ce va de genul "Florin" - si nimic mai mult; sau "Florin si nimic mai mult", sau "doar Florin" sau chiar doar "Florin", adica "Florin" si atat.

:)

Buna Florin (UK), ti-am raspuns la ultimul mesaj ieri, dar nu a fost afisat (DANIEL R., ce se-ntampla? Nu cred ca am jignit pe nimeni in ce-am scris).

... si am fost de acord cu tine in mare parte; da, cred ca unii ar fi insultati (Andre, mesajul lui Florin este foarte asemanator cu al tau). Sincera sa fiu, de fapt, nu prea merg prin McDonalds si nici nu stiu cum arata jucariile, asa ca poate nici n-ar trebui sa-mi dau cu parerea asupra lor.

Oricum, totusi cred ca sunt unii oameni care nu isi pot permite decat strictul necesar, si poate ca ar accepta si darurile de mana a doua, decat nimic. Acesti oameni exista in toate tarile, si sunt cei saraci - insa sansa este destul de mare ca exista mai multi in Romania, decat in alte tari vestice, sa zicem Anglia. In orice caz, Adelina nu cred ca a avut intentia sa promoveze idea ca romanii sunt un neam sarac si-s 'disperati' sa accepte orice li se da. Si daca poate aduce bucurie unora, de ce nu? Doar ca intr-adevar, cred ca ar fi mai bine daca ar trimite poate jucarii noi si mai bune decat cele de la McDonalds. In acelasi timp, m-a induiosat faptul ca fiul ei a strans singur, fara sa-i spuna nimeni, jucarii pentru altii - doar mi-e teama ca acum crede ca toti copiii din Ro. sunt saraci, si va raspandi acest lucru printre cei din Anglia.

Cu bine,

D.

PS: Mona si Adelina (mesajul din 04/03/2004), cui va adresati in mesajele voastre?

Vezi Florin, asta numesc eu prietenie!
..................

Amoore,xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

...nu mai pot , ca vine nevasta...

ps
am si zahar( ca nu consumam), am si miere!( de floarea soarelui)



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Sotia poetului Florin Iaru este prozatoarea Cecilia Stefanescu, ce a si publicat recent o carte feminista, nu feminina, o carte bunicica. Iar Iaru s/a manifestat in acest mod misogin in interviul pe care l/a dat suplimentului Ziua literara in februarie(este in arhiva, pe net). Pentru a exclude literatura scrisa de femei, el a recusr la exemplul a doua romane ratate de niste autoare straine. E, oare, acesta un motiv inteligent de a extrapola ? Ba mai mult, de a spune ca literatura scrisa de femei, ca si literatura gay, sint produsele nedorite ale discriminarii pozitive in literatura. Iata, ce duios reflex de desfiintare...Poate ca si romanul recent tradus din opera lui Leonard Cohen (cu si despre marii homosexuali ai epocii hipi floewr/power, scris intr/o faza homo a insusi autorului, prefatat cu glorie de Mircea Mihaies si bucurindu/se de laurii unor mari instante literare)si publicat de Polirom i s/o fi parind domnului Iaru un mare esec....Ca si cartile unor mari scriitoare, de care Domnia sa sigur nu a auzit, pentru ca nu incurajeaza discriminarea pozitiva. De atita logica, mai ca/mi vine sa cred ca atunci cind simtea ca "innebuneste si/i pare rau" d/lui era chiar sincer, pur si simplu sincer.