comentarii

semnificatia sa ma caute cu disperare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Esti pe dinafara cu totul - de (anonim) la: 09/04/2004 05:58:49
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
daca ai fi participat la cursuri ,ai fi stiut ca initierea in Laya yoga se face chiar din primul an de curs si nu duce la intuneric sau lumina ci la liniste , calm si seninatate ,ca de altfel orice rugaciune "zisa bine" .Si daca vrei sau vreti sa aflati mai multe despre scoala de yoga din Ro ,va invit sa-i trece-ti pragul si sa vedeti citi nebuni ,obsedati sexuali, drogati sau antisemiti veti gasi .
Chiar nu vezi ca aproape toata lumea cauta cu disperare capete de acuzare si nu gaseste , de unde nevoia de a condamna pe cei ce vor sa triasca altfel , nu e o tara libera oare ? Sau suntem inconjurati de flustrati si refulati care nu stiu in cine sa mai arunce cu noroi , pt niste voturi in plus sau mai stiu eu ce mascarada.
Dar apelez la bunul simt al fiecaruia si intreb " unde-s infractorii?".
p.s.-noroc ca dorim sa intram in comunitatea europeana ca altfel tot in bezna comunismului traiam si in intunericul prejudecatilor noastre ....
#13589 (raspuns la: #13198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de Belle la: 03/08/2004 17:16:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
stiu ca noi doua n-am prea vorbit (decat o data, sumar, pe tema avortului) si-n general nu-mi place sa ma bag unde nu-mi fierbe oala (desi cateodata nu pot sa nu ma abtin si-atunci intru in belea).

m-am hotarat totusi sa ma bag pe acest subiect fiindca trebuie sa-i dau dreptate alicei cand spune ca "toti au dreptul sa scrie si sa se cenzureze atat cat pot/stiu s-o faca. valoarea omului transpare adesea din ce scrie, dar depinde in mare masura de ochii/mintea celui care judeca."

nu o sa-ti raspund in detaliu la intrebarea "Oare cine citeste si cui ii pasa ce am eu de spus? Si daca cuiva ii pasa cu ce il ajut eu prin ceea ce scriu eu?" fiindca daca as fi vrut sa stii parerea mea, as fi scris de cand ai inceput "casuta postala".... dar nu de asta m-am hotarat sa-ti scriu acum.

intr-o oarecare masura insa e simplu de aflat cine citeste si cui ii pasa, prin raspunsurile care le-ai primit pana acum la ceea ce ai scris in "jurnal". de restul insa de ce-ti pasa??

angel te-a "acuzat" de "vanitate" si "cai verzi pe pereti", poate ca are dreptate, poate ca nu ... unora le place, altora le repugna... problema lor, daca nu le place atunci sa nu citeasca. daca ai stii peste cate texte sar din acest motiv ....ale tale, ale altora, unele le citesc, pentru altele nici nu ma deranjez, si sunt convinsa ca majoritatea fac la fel cu textele mele sau ale altcuiva.

si ce daca cafeneaua nu e neaparat locul potrivit pentru un jurnal, atata timp cat altora le place si-atata timp cat tu simti nevoia sa te descarci sau sa impartasesti ce ceilalti, nu vad de ce te-ai opri. in fond e un sit public si se presupune ca exista libertatea in exprimare si idei.

crezi ca noi nu batem campii si nu suntem aroganti, fiecare intr-o mai mare sau mai mica masura? si daca unii considera asta despre tine nu vad de ce ti-ar pasa.

vorba alicei, unii te plac, altii nu, altora le esti indiferenta... pai e valabil pentru absolut toti de-aici si in fond e chestie de gusturi (care nu se discuta) si de personalitatea fiecaruia si acel chemistry pe care-l are sau nu cu celelalte persoane. un prieten mi-a spus intr-o zi: "parca cauti cu disperare sa ti-i faci pe toti prieteni... de ce te chinui? lasa-i pe ei sa vina la tine"... si cata dreptate avea!!! desi imi sta in fire sa fiu prietenoasa cu toata lumea in egala masura, intotdeauna vor fi si persoane care mai devreme sau mai tarziu imi vor intoarce spatele, si chiar daca poate doare intr-o oarecare masura, in final de ce mi-ar pasa. eu gandesc "ei au de pierdut nu eu" si la fel ar trebui sa gandesti si tu, fiindca cine nu te place nu merita timpul tau si energia pe care o investesti.

si ca sa nu mai bat apa-n piua pe-aceeasi tema, fiindca sunt convinsa ca ai inteles ce vreau sa spun, concluzia ar fi: de ce sa hotaram noi pentru tine daca sa scrii sau nu? simti nevoia sa scrii, atunci apuca-te de butonat, crezi ca nu merita efortul, atunci apuca-te de altceva. parerea ta personala asupra acestei chestiuni ar trebui sa conteze si nu parerea noastra. si daca crezi ca unora "le-ar convenii mai mult daca as dispare asa cum Ozzy a vrut s-o faca de citeva ori" pai asta ar trebui sa fie problema lor nu a ta.

pari o persoana destul de conifidenta si ai suficient self-esteem, n-am nimic cu tine, nici nu te plac in mod deosebit, nici nu te displac, nici macar nu te cunosc, si n-ar trebui sa-ti pese de gura lumii. atata timp cat esti tu insati si TU esti multumita de tine si esti iubita de cei pe care-i iubesti si care sunt cu adevarat importanti in viata ta, atunci restul ce mai conteaza???


#18894 (raspuns la: #18851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Joi, o zi noua - de LMC la: 05/08/2004 18:43:40
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
La mine e Joi dimineata. Afara e soare, si aerul racoros iti umple plaminii cu sanatate. M-am trezit ca de obicei si mi-am facut rutina de dimineata. Gamalie super fericit ca m-a vazut mi-a dat rotocoale in jurul jucariilor lui. Sotul inainte de plecare m-a luat in brate, m-a sarutat si mi-a spus ce mult ma iubeste si ce frumoasa sint. Pina nu l-am mai vazut mi-a trimis bezele si mi-a spus ca ma iubeste. Ce altceva imi mai trebuie? Am tot ce-mi doreste inima, ce rost are sa-mi mai bat capul cu un omulet si-un inger. In inima mea stiu ca ceea ce sint este tot ce pot sa fiu, desi incerc sa fiu mai buna. Nimeni nu m-a acuzat niciodata in viata ca sint bigota sau ca se vede ura in inima mea. Din contra toti care ma cunosc au cele mai bune impresii despre mine, numai cei care m-au invidiat nu si-au putut deschide inima inspre mine.

Cunosc o multime de oameni, de toate felurile si toate culorile, si toti pentru mine sint deopotriva. Pentru toti am acelasi respect si dragoste, si nu fac deosebire intre nimeni. Chiar daca vad ca fac greseli, chiar daca alegerile lor nu sint acceptabile, omul pentru mine este creatia lui Dumnezeu si eu respect creatia lui Dumnezeu. Am fost crescuta sa fiu ca Samariteanul cel milos, sa nu ma uit la omul care are nevoie de ajutor si sa-l judec. Ci sa ma uit la el si sa mi se faca mila, sa-l ajut, sa-i dau bun din bunul meu, si un suport moral. Dar n-am sa iau betivul sa-l duc la bar, si nici pe hot n-am sa-l indrum la hotie. Asta ar insemna ca si eu pacatuiesc impreuna cu el. Credinta care este in mine nu mi-o poate schimba nimeni, si nu poate nimeni sa vina cu interpretari aiurite sa-mi spuna ca de fapt nu-i bine ce cred. Daca cineva din comunitatea acestei cafenele a stat de vorba cu Dumnezeu, apoi eu sint aia. Nici nu va dati seama de cite ori am stat si am argumentat Biblia, si credinta mea. De multe ori l-am luat pe Dumnezeu la taifas si l-am intrebat de ce asa si nu asa, de ce se intimpla asta si nu aialalta. Multumesc lui Dumnezeu ca El mi-a deschis ochii si m-a ajutat sa vad mai mult decit as fi visat eu sa vad. Cunosc voia Lui si incerc cu toata fiinta mea muritoare si pacatoasa sa-I fac voia si sa nu gresesc. Nu am sa pot fi pe placul lumii niciodata pentru ca asa cum a zis Isus: ((John 15:19
If you belonged to the world, it would love you as its own. As it is, you do not belong to the world, but I have chosen you out of the world. That is why the world hates you.)) lumea nu ma va iubi niciodata.

Eu continui sa-mi fac datoria in fata lui Dumnezeu, daca cineva are urechi sa auda, si daca cineva are ochi sa vada, dar daca dorinta lor nu este ca sa auda si sa vada atunci este problema lor. Nu voi da niciodata inapoi de a-mi cere iertare celor care prin nechibzuirea mea i-am jignit, de aceea Omuletului ii spun imi pare rau ca te-am ofensat, nu este si nu a fost intentia mea. Te rog iarta-mi greseala. Angel desi nu ti-am zis prea multe, am ajuns la concluzia ca daca nu am fi citit cuvintele tale negre nu ne-am fi dat seama de lumina care ne inconjoara. Asa e, cind ti-e prea bine nu poti sa-ti dai seama de binecuvintarile care te inconjoara decit numai atunci cind dai de belea. Poate ai avut dreptate cind mi-ai interpretat cuvintele ca vanitate, desi nu sint de loc asa, tot ce am este prin voia si bunatatea lui Dumnezeu, si cu El pot si accept oricind ca sa fiu acuzata de vanitate. Totusi sint destul de limitata in exprimarea mea, in special in Romaneste. De multe ori stau minute in sir sa ma gindesc cum sa spun ceva, si caut in disperare prin dictionare. Deci e posibil ca de multe ori felul cum ma dezvalui voua nu este exact ceea ce-mi trece prin minte, dar ca sa va ajut pentru viitor, vreau sa va spun cum suna vocea mea atunci cind spun ceea ce spun. Ginditiva la Balada lui Ciprian Porumbescu sau oricare sonata a lui Chopin. Asa suna vocea mintii mele.
Si artistii flamanzesc - de Adrian Marchidann la: 13/09/2004 12:40:11
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Chiar daca Tom Cruise ia 20 milioane dolari pentru fiecare film in care joaca, marea majoritate a artistilor face foamea chiar si in America. El castiga mult pentru ca aduce un venit foarte mare.

Cei mai multi cauta cu disperare un rol ori isi storc creierii sa compuna o melodie pe care nu o asculta nimeni. Intre timp spala vase prin restaurante si nu au nici macar asigurare medicala ca lumea. In plus, majoritatea banilor sunt luati de marile companii producatoare si distribuitoare.

Daca America este acum sediul creativitatii, nu ma refer aici la calitate, este tocmai pentru ca se respecta drepturile de autor, iar munca fiecaruia era recompensata pe masura calitatii.
#22001 (raspuns la: #21655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am alergat la nesfarsit.... - de dragon de mai la: 12/01/2005 21:59:01
(la: si atunci...)
Am alergat la nesfarsit...prin locuriinsorite din sufletul meu...sa caut
Am alergat...la nesfarsit...pe strazile intunecate si pline de frunze aramii si galbene lipite de asfaltul umed sa caut...Ma uitam in sus...vedeam crengile copacilor negre si singure,peretii caselor erau scorojiti..cerul era vanat...si strivea cu intunecimea lui...strada noastra mica...atunci ma intrebam...OARE AM SA GASESC?
Cateodata ma intrebam Ce caut?De ce alerg atat?Ce doresc sa gasesc?
Dar stiam...undeva in sufletul meu ca exista ceva,ceva pe care daca o sa-l intalnesc si o sa-l simt,macar odata,viata mea va fi alta.Cautam... cu disperare...la orice om intalnit...acea mangaiere a sufletului...dar eu alergam...alergam
Mai exista sate descrise de A - de mya la: 16/02/2005 04:35:34
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?)
Mai exista sate descrise de AlexM, eu de cate ori ma duc in Romania incerc sa ma duc intr-un sat din asta, rupt de lume. Am unul preferat. Acum 20 de ani era la fel precum este acum. Nu s-a schimbat mare lucru. E foarte interesant pentru noi (eu si sotul meu) sa batem lumea in lung si in lat, ni se intampla atatea chestii noi mereu...si cand ne ducem in satul respectiv totul e la fel. E o lume aparte acolo.

Serile urcam pe deal si ne uitam la sat care se vedea in vale, ascultam zgomotele satului, cum se intorceau vitele acasa etc.

Cunosc nemti care-si petrec concediile in Romania in sate de genul asta, le cauta cu disperare. In lumea vestica , occidentala nu mai exista de mult asa ceva. Cum nu mai exista animale salbatice, natura salbatica etc. Peste tot sunt autostrazi, e zgomot si natura e plantata de om. Eu am locuit in zona Padurea Neagra ultima data in Germania si desi era un sat mic si retras, daca urcam pe dealurile din jur sau ma duceam in padure se auzea autostrada din apropiere. Era aiurea.

Nemtii pe care-i stiu eu sunt disperati dupa lumea romaneasca, cea pe care am descris-o mai sus, dupa dormit in fan, mancat mamaliga cu branza, baut tuica si dormind inveliti cu scoarte taranesti. Cu turismul rural s-ar scoate bani frumosi da' taranii ar trebui sa "uite" de covoarele de genul "Rapirea din Serai" sau bibelourile orori cu balerina invartandu-se pe loc. Strainii vor chestii autentice, adevarate.

Poate nu va vine sa credeti dar eu mi-am adus cu mine in tarile pe unde am umblat o scoarta taraneasca (de lana curata!) facuta in Sapanta. Ma invelesc cu ea si ...pana si acum, dupa atatia ani mai gasesc fan in ea :)) (ramas in lana). Am facut niste poze cu un motan neamt care ne venea in vizita mereu si se arunca pe scoarta. Dormea si se tavalea prin ea ca dementul :))) Pacat ca nu pot sa va bag niste imagini cu jivina :(((

#36424 (raspuns la: #19451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Oliver - de rodi la: 25/04/2005 18:06:05
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Domnule Oliver,

Am citit cu interes contributia dumneavoastra la acest subiect, si as dori daca-mi permiteti sa incerc sa raspund la niste intrebari care banuiesc ca va framanta.

In primul rand as vrea sa incerc sa va explic de ce majoritatea “ignoranta” a lumii nu intelege si nu poate accepta homosexualitatea ca practica sexuala normala, chiar daca avem prieteni homosexuali ( ca in cazul meu ), chiar daca foarte multi oameni de cultura celebri practica homosexualitatea, chiar daca, in spirit de toleranta, sustinem drepturile civice ale homosexualilor. Deci hai sa luam pe rand fiecare motiv.

Primul, cel mai banal motiv si cel mai adesea intalnit, este pur si simplu repulsia fata de contactul fizic, erotic dintre doi barbati - sexul anal si/sau oral dintre doi barbati de exemplu. Bottom line. Unii oameni n-au nimic impotriva iubirii dintre barbati, dar pur si simplu nu pot trece peste aceasta repulsie. Ce putem face? Desensibilizam masele? Cum ii facem sa-si reprime aceasta repulsie? E oare posibil ?

Al doilea motiv este binenteles cel stiintific. Stiinta nu ne-a dat inca dovada existentei unei predispozitii genetice catre homosexualitate. Absolut nici una. Ba dimpotriva, multe dintre studiile psihologice asupra copiilor molestati sexual, ajung la concluzia ca o asemenea trauma are afect profund pentru tot restul vietii copiilor, cu repercusiuni grave asupra identitatii lor sexuale. Asa se face ca parintii(heterosexuali) sunt interesati gasirea mai degraba a cauzelor psihologice ale homosexualitatii, si cauta cu disperare sa le evite in cresterea copiilor lor. In alta ordine de idei, domnule Oliver, nu cred ca morala crestina e cauza depresiei de care sufera majoritatea homosexualilor. Pentru ca legile moralei crestine se bazeaza in fond pe cele naturale. Nu exista nici o discordanta intre ele . Imi pot inchipui ce se petrece in sufletului unui adolescent homosexual, caruia i se explica la orele de biologie fiziologia reproducerii. Cum isi va explica oare faptul ca pentru el organele de reproducere au cu totul si cu totul alt scop? Si apoi ce te faci, de exemplu, daca rectumul nu e suficient de flexibil, ceea ce se intampla adesea, si individul ramane cu o fistula anala dupa un contact homosexual? Sa inteleg ca homosexualitatea nu e pentru el in acest caz? Renunta?

Si sfarsit motivul religios crestin, mult mai profund decat doctrina bisericii care te invata ca homosexualitatea e un pacat. Motivul rezida in sensul filozofic-uman al Sfintei Treimi, motorul vietii, daca vrei, al religiei crestine; in care Tatal ( nefiinta ) se uneste prin intermediul Sfantului Duh, cu Fiul ( fiinta ), o entitate opusa prin natura ei dar complementara, astfel luind nastere viata eterna. Procesul acesta insoteste toate sacramentele crestine: nasterea, botezul, casatoria, moartea, iar la baza lui sta principiul distinctiei, al non-redundantei : Fiul nu e Tatal, ci e opusul complementar - principiu care poate fi gasit si la alte religii, ca Yin /Yang de exemplu la chinezi. Casatoria dintre homosexuali e o uniune intre doua entitati asemenea, redundante, si de aceea incapabila de a genera viata. Asta, si nu altul e motivul pentru care uniunea dintre homosexuali e respinsa de biserica - contrazice principiul fundamental al Sfintei Treimi.
Ti-as recomanda deasemenea sa citesti Jung, mai degraba decat Freud, pentru ca explica mai clar arhetipurile umane si evolutia lor. Conceptia lui despre animus/anima e asemanatoare celei crestine, pe care am axplicat-o.


rien2loin homosexualitatea la animale - de rodi la: 21/05/2005 15:52:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
de ce exista homosexualitatea la animale? In primul rand nu exista in aceeasi forma pe care o intalnim la om. Animale exclusiv homosexuale fiind extrem de rare, singurul caz documentat fiind acela a doi pinguini dintr-o gradina zoologica din Europa. Doi masculi pinguini au fost pusi in aceeasi cusca iar dupa o perioada de vreme s-a observat ca au format un cuplu, iar orice incercare ulterioara de a introduce o femela in relatia lor a esuat. Unii au tras concluzia ca cei doi masculi sunt homosexuali, nascuti asa care va sa zica, desi specialistii atrag atentia asupra faptului ca in perioada lor de imperechere nu era nici o femela in jur, precum si asupra faptului ca pinguinii sunt o specie monogama, care se imperecheaza pe viata. Odata imperecheati, asa raman.
Alt caz e cel al primatelor de exemplu. In societatea lor, masculul dominant obisnuieste sa penetreze anal ceilalti masculi "subordonati", acesta fiind un mod de a-si marca teritoriul, si a lasa de inteles celorlalti cine e seful. Femelele din grup vor fi mai putin atrase de masculii care au fost penetrati. In grupurile de primate homosexualitatea, ca si canibalismul de exemplu, fac parte din lupta pentru supravietuire, pentru dominare, homosexualitatea fiind o demonstratie de putere si nimic altceva. Nici unul din acesti masculi nu e homosexual, in sensul pe care-l intelegem noi, adica nu are relatii exclusiv cu partener de acelasi sex.
La animalul numit om, actul homosexual anal tine exclusiv de placerea sexuala. Vreau sa amintesc aici ca singurul mod de a stimula mecanic prostata barbatilor e prin interiorul rectului. Punctul "G" de la femeie are corespondent la barbat partea din interiorul rectului care se afla in imediata vecinatate a prostatei. De aceea placerile resimtite de barbati in timpul sexului anal pot fi cu mult superioare celor resimtite in timpul penetrarii vaginale. Dar sigur ca nu e valabil pentru toti barbatii. Asa cum nu toate femeile au orgasm vaginal, unii barbatii nu resimt nimic. Plus exista riscuri mari de lezare a prostatei, care e un organ foarte sensibil mai ales la abuzuri mecanice.

In legatura cu vindecarea, rien2loin, te poti vindeca si de scobitul in nas, desi nu e o boala. Multe consilii psihiatrice din lume au scos homosexualitatea de pe lista bolilor mintale acum vreo 20 de ani, motivul fiind ca nici un comportament care nu dauneaza celor din jur si care nu afecteaza comportamentul social normal al persoanelor afectate n-ar trebui sa fie asociat cu o boala mintala. Exista insa controverse in legatura cu acest punct de vedere. Unii homosexuali, mai ales cei care au fost abuzati in copilarie si care si-au pierdut identitatea masculina, considera homosexualitatea o boala si cauta cu disperare sa scape de ea. Nu exista prea mult sprijin pentru ei in societate.
Si ca sa-ti dau exemplu de oameni care s-au vindecat, unul care pe mine personal m-a impresionat, asculta conferinta preotului Mario Bergner din America, un individ foarte inteligent si cu simtul umorului , asa cum iti vei putea da seama si din discursul lui, care a petrecut ani multi in stilul de viata homosexual, dar care s-a vindecat in final.
Discursul il poti gasi aici:

http://www.christchurchhw.org/ , in partea din dreapta jos la Homosexuality and the Body of Christ: The Way of Healing.

Si exista multe multe astfel de exemple. Exista homosexuali care VOR, si chiar reusesc, sa se vindece. Cred insa ca e extrem de greu, si marog, unii pe de alta parte, s-ar putea ca nici nu vor... good for them.
putin cate putin - de nebunul_linistit la: 02/09/2005 21:01:26
(la: Aberatii despre viata)
Wow ... Stati putin, sa lamurim un lucru. Eu nu sunt stresat, nu sunt agitat, nu caut cu disperare un sens pe care sa-l pot da vietii. Eu pur si simplu vreau sa stiu ce parere au alti oameni despre lucrurile astea ... parerea lor proprie si personala. Nu vreau sfaturi sau indrumari, sau te miri ce filosofii ciudate si complicate. Fiecare dintre noi probabil si-a facut o parere despre chestia asta care se cheama viata. Vreau sa stiu si eu la ce concluzii ati ajuns. E bine ca imi pun intrebarile astea? E rau? nu ma intereseaza nici aprobabrile si nici dezaprobarile. Pur si simplu, va rog sa scrieti parerea voastra ...
#69356 (raspuns la: #69280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hgrancea - de kedi la: 08/11/2005 21:22:26
(la: Ce credeti despre yoga)
Nu stiu daca mi-e mi-ai adresat mesajul cu 'pacat', probabil ca nu, dar pt ca am scris ceva ce se leaga de ce-ai zis tu, o sa incerc sa spun cateva lucruri din ce stiu. Admit ca e posibil sa nu stiu bine, ca poate n-am avut norocul ca printre cartile citite despre acest subiect sa nu fi nimerit nici macar una 'buna'.

Din ce stiu eu, yoga e un sistem de diferite practici/tehnici (Hatha, Tantra, Yapa, Kundalini si mai e una a carei denumire nu mi-o amintesc dar e ceva cu lumina si sunetul si-or mai fi si altele de care nu stiu). Instrumentele folosite sunt diferite, dar originea lor este una: religia/filozofia hindusa iar scopul, conform acesteia, este mantuirea prin atingerea starii de 'constiinta originala'. Daca avem in vedere doar conceptia monista, omul, universul si constiinta infinita /Dumnezeu sunt de fapt unul, iar mantuirea omului presupune depasirea starii de constiinta limitata, rationala si personala si contopirea cu starea de constiinta infinita si impersonala.
Uite, ma opresc aici, la introducerea introducerii si tot am gasit o incompatibilitatate majora cu crestinismul.

Cat despre faptul ca Hatha yoga e perfect compatibila cu crestinismul, eu stiu ca e un set de exercitii fizice de mii de ani si am citit ca exista o componenta terapeutica exceptionala, dar ele devin yoga numai cand sunt folosite pentru modificarea constiintei, iar odata cu asta e greu sa nu vrei mai mult, (nu zic imposibil), deschiderea catre hinduism se face aproape automat.

Am decis acum sa amintesc despre un fapt despre care nu-mi place sa vorbesc pt simplul motiv ca e in afara eticii profesionale. Pe parcursul 'cautarii mele' in ale yoga, pritena cea mai buna a mamei, medic psihiatru a venit cu niste copii ale unor pagini din jurnalul unor tineri care cautau cu disperare drumul de intoarcere de la yoga. Experientele descrise erau tulburatoare, chiar cu tentative de suicid. Acolo am citit 'pe viu' efecte ale comunicarii cu 'supra-eul', ale decorporalizarilor si alte asemenea. Impactul este cu totul altul cand afli informatii de genul asta de la 'sursa' fata de atunci cand filozofi sau guru iti vorbesc despre ele. Vei spune poate ca nu toti practicantii yoga sfarsesc asa, ca au fost 'uscaturi' inerente oricarei paduri... Nu te contrazic, dar si numai pentru simplul fapt ca rugaciunea crestina nu a dat nici un asemenea caz, merita sa pledez din tot sufletul pentru religia in care m-am nascut.


pt kedi - de hgrancea la: 09/11/2005 19:52:43
(la: Ce credeti despre yoga)
am sa rspund pe rind la paragrafele tale

1-da ... pt tine era mesajul in care spuneam ca e mare pacat ca ai cautat atit timp si nu ai gasit ceea ce cautai ... nu te invinuiesc cu nimic ... asa a fost soarta ta ...

2-mantuirea omului presupune depasirea starii de constiinta limitata, rationala si personala si contopirea cu starea de constiinta infinita si impersonala.
Uite, ma opresc aici, la introducerea introducerii si tot am gasit o incompatibilitatate majora cu crestinismul.
- hai sa nu ne incrucam in diversi termeni care spun acelasi lucru
scopul existentei noastre pe pamint acesta este ... evolutia spirituala prin incarnari succesive ... iar implinirea acestei evolutii este mintuirea sau nirvana sau realizarea sinelui... iluminarea ..si mai sint si alte nume ...
in ce consta asta ? in trezirea energiei kundalini (aflata in stare latenta la nivelul osului sacrum ea se ridica de-a lungul coloanei vertebrale pe canalul central ... deschide ceacrele si tzisneste prin fontanela asemenea unei fintiini arteziene (numele fontanela si os sacrum nu sint puse intimplator) sau asemenea unor limbi luminoase (vezi episodul rusaliilor din noul testament)
-cam asta ar ff pe scurt ... procesul de trezire trebuie sa se faca doar sub supravegherea unei persoane care la rindul sau are acea energie treaza (extrem dedificil de gasit una) altfel daca maestru e fals dorinta celui care cauta ii poate dauna asemenea unui copil care se joaca cu chibriturile
sper ca am lamurit cu mintuirea...

2-Cat despre faptul ca Hatha yoga e perfect compatibila cu crestinismul..
eu am scris asa ... adevarata yoga si adevaratul crestinism ...
pentru ca ambele au forme colaterale care merg pe drumuri gresite si ca un facut lumea doar de aceste forme false se leaga mereu si nu de radacina veche vie si adevarata ... yoga nu este o chestie care se face la sala de sport ... si crestinismul nu inseamna sa inghiti pe nemestecate tot soiul de ritualuri si dogme care nu intelegi unde te duc sau daca te duc undeva ...
-si inca ceva scopul yoga nu este modificarea constiintei ...
termenul yoga inseamna in sanscrita unire (intre on si divin)
termenul religie vine din latina (religo religere) si inseamna a reface legatura (tot dintre om si divin)
asta e esenta ... care a fost apoi denaurtata de fiecare cum l-a taiat capul ...
chiar nu vezi nimic comun intre una si alta ?

3-Am decis acum sa amintesc despre un fapt despre care nu-mi place sa vorbesc pt simplul motiv ca e in afara eticii profesionale. Pe parcursul 'cautarii mele' in ale yoga, pritena cea mai buna a mamei, medic psihiatru a venit cu niste copii ale unor pagini din jurnalul unor tineri care cautau cu disperare drumul de intoarcere de la yoga.
-nu e nimic nou ... multi tineri curiosi si dornici de evolutie spirituala cad prada unor falsi maestri care nu numai ca le iau bani si le distrug sanatatea dar ii si abat din drumul evolutiei lor spirituale (cei vinovati de asta vor plati iar cei care s-au lasat inselati vor cistiga experienta ... dar asta pe termen lung ... pe termen scurt ... viata lor e profund afectata ...

-In concluzie e bine sa mergi pe carari batatorite e mai sigur, altfel iti poti risca sanatatea ... treaba cu yoga e cam asa ... unii oameni simt in ei o mare atractie pentru asta ... altii nu ...altii au o profunda afinitate spre crestinism spre religie ... altii spre stiinta sau viata de familie si copii
fieacre om isi are rolul sau pe lume ... nu pot fi toti oamnenii asceti yoghini sau calugari ... sau preoti ... asa cum nu pot toti fii oameni de stiinta ... sau capi de familie ... asa se impart rolurile ...ce sa zic ... fiecare trebuie sa isi urmeze calea si sa se fereasca de fals si drumuri gresite ...

- stiai ca multi yogini veritabili raspund celor din occident care vin la ei sa invete ypoga cam asa ...
intoarce-te acasa, la religia neamului tau si la iisus doar prin el vei gasi tu ceea ce cauti ...
- stiai ca yogihii veritabili il recunosc pe iisus ca fiul lui dumnezeu ?

"dar si numai pentru simplul fapt ca rugaciunea crestina nu a dat nici un asemenea caz, merita sa pledez din tot sufletul pentru religia in care m-am nascut."
- sint in total acord cu tine !

- daca vrei sa vorbim mai in detaliu despre toate astea putem vorbi pe messenger sau mail nu are rost sa plictisesc aici lumea cu amanunte..

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
#86175 (raspuns la: #85888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"dar totusi, au trecut 15 ani - de Daniel Racovitan la: 19/06/2006 14:32:58
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
"dar totusi, au trecut 15 ani. oare cui se datoreaza acest revival de rasism?"

Pana cand n-am plecat din Romania nu am stiut cat de rasist eram si n-am observat cat de rasisti sunt romanii. Oameni care n-au iesit niciodata din gaura in care traiesc sunt gata sa parieze ca negrii sunt murdari si rai.

Am intrat in pamant de rusine cand cineva venit la noi in vizita in Paris, a refuzat sa se aseze in metrou langa un negru. Mai grav este ca negrul a obsevat gestul. L-am bagat in gand in pm si m-am asezat pe locul liber de langa black. De atunci il detest in modul cel mai sincer, si stiu ca nu ne va calca pragul prea curand.

Rasismul? Este expresia frustrarilor personale care isi cauta cu disperare un tap ispasitor.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#128752 (raspuns la: #128694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre conflictul dintre genratii... - de cosmiK la: 15/07/2006 16:43:49
(la: Un loc comun: prăpastia dintre generaţii)
Eu, am fost crescuta de una din bunicile mele. Si m-a marcat profund absenta parintilor, a mamei care s-a dus in lumea celor drepti pe la vreo 12 ani ai mei si a tatalui care a murit cand eu ma apropiam de 19 ani si treceam printr-o profunda criza existentiala. Dar nici cat au trait nu le-am prea simtit prezenta in viata mea.
Ce sa-i faci! Cu o mama diagnostica cu tulburari psihice si un tata alcooolic, nu prea am avut parte de afectiune. Bunica a incercat sa tina loc de mama si tata, dar nu a reusit prea bine. Eu am privit-o incepand de pe la 19 ani cand am constientizat pierderile suferite ca pe fiinta care m-a indepartat de mama si mi-a rapit sansa de a o intelege.
Vreme indelungata am trait int-un univers mic si anost. Viata mea era impartita intre casa si scoala. Prieteni nu prea aveam pentru ca datorita mentalitatii care guverna in familie, am invatat sa ma inchid in mine si sa ridic ziduri. Prima lectie pe care am invatat-o de la bunica a fost ca nimeni nu trebuie sa stie ce e in sufletul meu.
Asa ca, cu timpul, mi-am creat propria lume, aveam prieteni imaginari care ma ajutau sa trec peste momentele de criza si ma faceau sa ma simt iubita, dar avand acesti prieteni am inceput sa ma izolez si mai mult.
Cand am iesit prima data in "lumea reala" eram atat de speriata. Nu aveam deloc incredere in mine si in fortele mele. Credeam ca sunt incapabila sa cladesc relatii, ori sa am prieteni reali si adevarati.
Din cauza educatiei primite comunicarea cu semenii mei a avut mult de suferit (indiferent de varsta acestora) si din nefericire inca mai are.
Ce-i drept situatia s-a ameliorat simtitor! Dar totusi....
Relatia cu bunica e furtunoasa. O respect pentru ca m-a crescut si m-a ocrotit,poate o si iubesc, dar nu atata de mult ca in copilarie cand era centrul universului meu si nu concepeam viata in afara prezentei ei. Intre noi e o praspatie prea mare care nu stiu cum poate fi trecuta! Inca nu am gasit solutia desi o caut cu disperare.
Uneori imi doresc sa nu stiu atatea cate stiu acum si mi-ar placea sa revin la ignoranta in care am trait pana la 19 ani, dar nu mai e posibil!
M-am schimbat mult dar nu radical ce-i drept. Traumele din copilarie ma urmaresc inca si imi dau insomnii si ganduri negre. Incerc sa ma mentin pe linia de plutire dar mi-e din ce in ce mai greu.
Mi-e teama pana si sa ma gandesc la ideea de a face copii. Stiu ca maternitatea e frumoasa si ca a fi mama e o traire unica, dar MI-E FRICA! O frica care risca sa devina patologica. Ma uit la matusa mea si vad cat de tare scartie relatia cu propri-ai fiica, ma uit in jur si vad ca si in multe alte familii e la fel, parinti prea ingaduitori ori prea duri si copii rebeli sau prea cuminti, si ma gandesc, daca mi se va intampla la fel.
Daca nu voi fi in stare sa cladesc punti de lagatura intre mine si copil, mai ales ca uneori comunic atat de greu ceea ce simt. Daca nu voi fi in stare sa-i ofer dragostea si intelegerea de care are nevoie?
Am un prieten, mai tanar ca mine, care deocamdata e departe dar care ma intelege, ma iubeste si ma respecta, numai ca uneori mi-e teama sa traiesc deplin iubirea.
Eu cred ca exista o praspatie intre generatii sau mai degraba intre mentalitatile care guverneaza o generatie sau alta. Prapastie care nu poate fi depasita decat prin comunicare si deschidere fata de celalalt.
In ceea ce priveste strainii, ma inteleg si cu cei mai tineri ca mine dar si cu cei varstnici. In general sunt privita ca o fiinta sociabila doar ca atunci cand merg intr-o mare de necunoscuti par inaccesibila.
Destul de curand un coleg mi-a spus: "Te-am vazut deunazi prin oras. Mergeai atat de mandru! Imi venea sa intru cu masina in tine..." si apoi a urmat o pauza urmata de un fel de oftat.
Cu familia e si mai dificil, decat cu strainii ori prietenii. Cu matusa si vara mea ma inteleg cand bine, cand asa si asa si asa. Relatia noastra are si suisuri si coborasuri, dar cred ca pana la urma in toate familiile e la fel!
Am incercat sa-i inteleg pe toti, dar nu stiu cat de bine ma inteleg ei sau cat de mult ma asculta.
Eu ascult, mai mult, decat vorbesc ori exprim vreun sentiment mai ales in familie, de teama ca nu cumva un cuvant sau o fraza sa nu jeneze pe cineva si sa duca la scandal sau suparare.
Am investit mult in familie si in prieteni si nu vreau decat putina intelegere din partea lor. Nimic altceva. Dar de cele mai multe ori nu am parte de asta. Probabil am gresit undeva. Dar unde oare? Nu stiu, insa, sper ca in cele din urma voi descoperi.
Cam atat am avut de spus. Stiu ca suna a lamentatie,dar simteam nevoia sa ma destainui cuiva. Sper sa nu fi gresit facand asta aici pe forum!
Daniel Racovitan - de oltcit la: 09/09/2006 00:58:20
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Ia-o cum vrei,dar te rog din suflet!....daca nu cunosti! nu-ti bate joc de ceea ce nu sti....caci s-ar putea in acea zi mare, care are sa vina peste locuitori pamantului,sa cauti cu disperare {nu un caz la care asisti} ci un centru psihiatric....pt. ca ceea ce ai sa vezi atunci...o sa doara foarte mult!!!
Domnul fie cu tine.
#144201 (raspuns la: #144040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel Racovitan - de oltcit la: 09/09/2006 00:58:20
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Ia-o cum vrei,dar te rog din suflet!....daca nu cunosti! nu-ti bate joc de ceea ce nu sti....caci s-ar putea in acea zi mare, care are sa vina peste locuitori pamantului,sa cauti cu disperare {nu un caz la care sa asisti} ci un centru psihiatric....pt. ca ceea ce ai sa vezi atunci...o sa doara foarte mult!!!
Domnul fie cu tine.
#144202 (raspuns la: #144040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am trecut prin asta - de dianam la: 14/09/2006 00:04:28
(la: cat mai costa o iubire)
prin sentimentul asta exact cum il descrii tu... aveam 19 ani atunci. si dupa vreo cateva luni cea mai minunata relatie a devenit cosmarul vietii mele. un cosmar care a durat mult pt ca si dupa ce m-am trezit socul pe care l-am suferit a fost asa mare ca nu puteam sa uit. am platit si eu cu visele mele, sperantele mele, increderea in oameni, in mine, in iubire. m-am pierdut pe mine si ma cautam cu disperare pt ca nu mai stiam de unde sa ma iau. ma cautam pt ca ma pierdusem pe drum, renuntasem la principii, la felul meu de a fi... imi innebunisem prietenii si devenisem greu de suportat. si asta nu doar un an de zile cat a durat relatia, ci si inca un an dupa cand m-am zbatut intre impacari nereusite si incercari disperate de a uita. pana la urma asta s-a intamplat. dar nu in mod miraculos, nu! secunda cu secunda, minut cu minut, am inceput sa ma gandesc mai mult la mine decat la el, sa fac planuri, sa imi doresc lucruri de la viata, altele decat pe el. am inceput sa pun capul pe perna fara sa ma gandesc ca facusem o greseala uriasa. nu mai stiu cum am reusit dar in timp s-a sters totul si a ramas doar o amintire indepartata. au trecut cativa ani de atunci, acum vreo 8 luni am inceput o relatie cu un barbat minunat care mi-a castigat increderea si dragostea. am pierdut totul candva din cauza iubirii. dar am decis sa risc din nou. stiu ca pretul poate fi mare daca pierd, l-am platit acum cativa ani.... dar eu cred ca trebuie sa ne traim viata cu incredere, curaj si dragoste. si sa fim cu ochii in patru. dar in acelasi timp sa ne bucuram de tot ce ne ofera viata mai frumos. si dintre toate, iubirea e cel mai minunat....
« sa discute ce vrea mushchii lor » - de Dinu Lazar la: 07/10/2006 09:36:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"La ce bun o imagine imprimata daca nu e de vanzare?
Si chiar daca e…"

Eu nu cred in bunul simt si in cultura creatorului.
Cel putin nu la noi.
Am vazut nenumarati toarashi preocupati de imagine pe Dimbovitza,
care au dat cu bita in balta producind albume, concepte, chestii care
sa se vinda, ca artistu` impartial care ca tot omu` isi cauta cu disperare
nivelul de incompetentza de unde nu mai poate face nimic.
Cel putin, nimic bun.
In mod normal, as crede in ce ar face un numar de galeristi, critici
de arta, curatori, oameni cu simt plastic, editori, in realizarea interfetei
unei opere, adica unu` sa stea sa creeze si altii mai de specialitate
sa se ocupe de cele necesare mai departe, daca si cind este cazul,
daca si cind ala de face imaginea ajunge la un nivel de comunicare
suficient ca sa sparga gheata.
Din pacate, ce editori, curatori, critici, mai exista pe la noi, sunt in gasti
bine definite si categoric cel putin ca artist esti un jeg daca nu dai
acatiste gedesiste sau daca nu injuri regimu` comunist sau daca nu
ilustrezi pe de-a moaca chestii dilemiste sau daca nu ai o idee in
dialog, hai doua.
Asa ca am vazut chestii discutabile promovate de ciracii momentului,
si chestii si mai discutabile promovate de artistii care este.
Pe de alta parte, sunt o duzina sau doua de fotografi romani exceptionali,
de inalta clasa, pe care nu ii vede nici dracu` si care nu apuca niciodata
un sfantz de la mama cultura bucuresteana si pe care nu ii intreaba
nimeni de sanatate la achizitiile facute de muzeul de arta contemporana
la sectia de sanchi fotografie.
Gasim acolo insa nume cu opere de tot risu`.
Asa ca stam si nedistram, e mai tare ca la circu` Krutzchi, unii mai
fac poze mari si merg mai departe ei cu ei, si altii sug banu` si succesu`
cu opere care nu cred sa ramina in timp.
Pina la urma, e tot o chestie de relatii, pile si shmenuri.
Io pina nu o sa vad la Parlament o expozitie cu o suta de poze
de 4x5 m facute de domnul Pavalache, de exemplu, sau un album de mare lux, o sa tot cred ca ceva e in neregula pe acilea.
#149945 (raspuns la: #149880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 30/12/2006 22:59:30
(la: Despre agresivitate)
Si in timp ce unii studiaza timpurile verbale, altii cauta cu disperare sticlutza cu vitriol...
Ca atingerea e mai presus de noutati, este insasi noutatea! Cea selenara.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#165862 (raspuns la: #165785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Lady Allia la: 08/06/2007 16:42:47
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)

bine ai venit colega!
am ajuns deja sa cred ca ai dat bir cu fugitii. am deja o sarcina... :D si e destul de marisoara. de abia mai pot umbla...ce sa mai zic de dormit :)))).
credeam ca ma lasi singura si cu aceasta sarcina...conferinta :))).
multumesc de material. interesante subiectele.

p.s.: sper sa gasesti ceva in cautarea ta disperata - alaptarea la masculi - ! :)))

uitati un link cu un bebe (al meu) la 21 de saptamani. :)) era cu degetelu in gurita (imi pare rau ca nu se vede :( ) si radea :).
asa ar trebui sa arate un bebelic la 21 de saptamani.

http://i134.photobucket.com/albums/q91/Lady_Allia/bebe-1.jpg

#204249 (raspuns la: #204246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de zaraza sc la: 11/07/2007 19:33:05
(la: Virtual...)
Se cauta, se cauta cu disperare, asta am facut si eu pe aici. Acum ma echilibrez, am ajuns in sfirsit pe un palier orizontal...sau oblic, urc, dar imi place si nu simt panta.



#214886 (raspuns la: #214830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...