comentarii

semnificatie cand se zbate buza de sus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvinte gaunoase, dar platite putin - de Dragos Bora la: 06/07/2004 20:39:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Lazar,

In democratie conteaza majoritatea. Daca majoritatea decide ca porcariile-s
bune atunci alea vor fi, indiferent de cit se vor zbate niste idealisti
sa faca, sa dreaga si sa educe boboru' cu fortza.

Si-n alte parti exista escroci si escrocherii. Oricum, cine va dori sa
invete va gasi pina la urma cum s-o faca. Cine nu, se va opri la ce s-a
mentionat anterior.

Vedeti, prin primavara asta s-au sesizat mai multi in legatura cu ca-
litatea traducerii unor carti de la National Geographic/Egmont Romania.
(N-au legatura cu editia in limba romana a revistei "National Geographic")
Initial a fost o discutie despre cartea (nu-i retin titlul) de alpinism
pe lista "Alpinet2K", alpinet2k@yahoogroups.com.
Acolo traducerea "mortala" era ceva de felul "Prinzatorul shi prashtia".

Dupa aceea a venit dl. Pandele cu "minunile" gasite-n cartea despre fo-
tografie. S-a discutat pe "Fotomagazin", fotomagazin@yahoogroups.com.

Ulterior am aflat ca si cartea despre fenomenele meteo si astronomie
contine traduceri care mai de care. Atunci am apucat de am scris la
"National Geographic". La "cartierul general" din U.S.A.
Ei probabil au trimis mesajul mai departe la editura Egmont asa ca m-am
pomenit chemat amabil la Bucuresti de reprezentantul/responsabil pe Europa
estica sa discut ce si cum. Pentru ca de toata tarashenia au stiut
vreo, hai sa zic, 1500 de oameni (de pe listele de discutii) am fost
curios cam citi au mai scris/sesizat/protestat pe tema traducerilor.
La citi au mai scris, nu m-am mai dus. Chestie de majoritate. :-(




#17414 (raspuns la: #17381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e Foame... - de LMC la: 07/07/2004 22:53:50
(la: Poveste 10)
Trec printr-un desert si vad Fata Morgana de foame si de sete. Iti caut oazele si nu le gasesc. In mintea mea incerc sa-mi fac iluzii ca maninc si beau si parca imi este si mai foame si sete. Fiti mila de mine si arunca un strop de apa pe buzele insetosate, trimite-ti solii cu o bucata de piine, chiar si uscata, orice, numai fiti mila. Imi savureste gura cind ma gindesc la ultima oaza care mi-ai descoperit-o. Nerabdarea din mine ma chinuie de-aceea strig, te rog indurate de mine...
Mit,credinta si realitate - de Pisicutza la: 08/07/2004 12:08:02
(la: Intre mitul credintei si realitate)
Ideea ta este buna...Ma voi gandi la ea!
Intr-adevar...odata incercat inteles mitul isi pierde semnificatia...dar conducand discutia spre un alt nivel...ce se intampla cu persoanele care au participat la o manifestare a unui mit...si nu o data,ci de mai multe ori...si incearca sa il inteleaga?
Love,Pisicutza
#17493 (raspuns la: #17489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Destin..... - de Biscuiti la: 08/07/2004 17:22:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Tocmai prin aceasta alegere sufletul nostru devine nemuritor"???!!!

.......daca noi, oamenii , creatiile cele mai dragi Lui (.."asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Unicul Lui Fiu, pentru ca orice crede in El , sa nu piara si sa aiba viata vesnica"), am alege sa Ii ascultam indemnurile , povetele, sa Il respectam, sa Il iubim si , CEL MAI IMPORTANT LUCRU, SA CREDEM DIN TOT SUFLETUL SI CU TOATA CONVINGEREA, CA FIUL LUI CEL PREAIUBIT,("...in care Imi gasesc toata placerea"), A VENIT PE PAMANT, S-A INTRUPAT SI S-A JERTFIT pentru ca noi, , crezand in El si in jertfa Domnului Isus, sa devenim nemuritori; nemurirea fiecarui suflet tine de aceasta acceptare neconditionata a Adevarului divin(si aceasta se intampla doar daca ochii si urechile inimii iti sunt deschise!!!!!!!!).


"Nu va ganditi la viata sau moartea sufletului numai dupa ce a avut loc moartea trupeasca"!!!???

.......sunt printre noi o multime de oameni care nu cred ca Dumnezeu iti da si bucurii si necazuri, ci ei considera ca doar eu-l lor este cel care reuseste in toate......acestia sunt acei morti(spiritual).Ganditi-va ce usor ar fi sa privim viata dintr-un anumit unghi, avand un sistem de referinta mai mult decat solid:existenta , cu-adevarat benefica pentru noi, a Lui.Sunt momente in care , indiferent cat te-ai zbate, nu reusesti.Te doare, te macina acest lucru(priveste in interior, fii fair-play!), dar nu ai ce face.Dar daca ai gandi altfel,lasand toata aceasta framantare si parere de rau in seama Lui, ar fi infinit de usor.Trebuie doar sa accepti ca ceea ce ti-ai dorit tu si ti-ai propus, nu era pentru tine, poate ca acel lucru ti-ar fi adus o bucurie trecatoare , care , mai apoi, te-ar fi tras in jos (spiritual),Gandeste ca nici un lucru nu este intamplator si ca toate sunt alese de Dumnezeu , astfel incat sa iti castige sufletul pentru viata, pentru nemurire.......
#17509 (raspuns la: #17484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cariera - de Belle la: 13/07/2004 14:38:31
(la: despre barbati ... fara suparare :))
Era odata un tanar care cand era mic vroia sa se faca un "mare"
scriitor. Cand i s-a cerut sa defineasca "mare" a spus "Vreau sa scriu
chestii pe care sa le citeasca toata lumea, chestii la care lumea
sa reactioneze emotional, lucruri care sa-i faca sa strige, sa planga,
sa urle, sa se zbata de durere, disperare si manie!"





Acum lucreaza pentru o companie de software si scrie mesaje de eroare.



~~~~
I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17757 (raspuns la: #17727) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ehe.. - de Belle la: 14/07/2004 14:41:23
(la: Amintiri din Copilarie)
bre (mi-a placut asta apropos) io nu-s draguta da' spun adevarul
uite chiar si ceea ce ai scris in comentariu, desi nu e o povestire sau ceva mai elaborat, tot mi-a adus zambetul pe buze.
esti printe cei foarte putini de-aici la care citesc absolut orice vrei matale sa scrii (pe majoritatea ii citesc "pe sarite" sau deloc).
daca ne cunoastem? n-ar fi exclus, lumea e tare mica.....

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17856 (raspuns la: #17851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reqviem pour Jicu - de (anonim) la: 15/07/2004 16:19:54
(la: Jean de la Strehaia ii povesteste lui Gicu despre filmul Troia.8)
Booon.Acum dupa ce am citit, toata tarashenia, cu Gicu, Troia , berea, Bodega si shantzul, io propun sa facem un mic scenariu si sa punem de-un mic filmuletz de arta.Ce zici ?

O locatie, gasim la un birt, cheflii pe post de recuzita vizuala, sunt destui in birt. Pentru doua rinduri de mastica, vine tot satul, daca e sa o iei asa. Ii mai dam cu ruj de buze in obraji, le mai punem niste palarii de fetru rupte, bascuri muncite si asudate pe scafirlii si filmam toata actiunea de la nivelul fetei de masa in patratzele, unde sta Gicu cu capul si sforaie. Fondalul cu cheflii trebuie sa fie incetzoshat, dar cu o paleta cromatica frumoasa-(fum de nationale, sa-l tai cu cotzitu,etc). Tu nu esti direct in cadru(nu ala de bicicleta,acum) ci numai mina ta si halba de bere(o sa fie vreo 10 halbe, care vin pline si se golesc…treptat) o sa se vada. Textul nu trebuie sa-l inveti pe de rost, acum…..Poti sa-l citesti ,cu conditia sa mai pui ceva patos de betiv notoriu, in glas…

Cu inca citeva mici/mari heirup-uri de regie, cred ca o sa iasa un filmuletz bon.

Un dairector
coelho/vs/sandra brown - de Alice la: 21/07/2004 08:26:08
(la: Paulo Coelho?)
Au 'target'-uri diferite:ea spune basme fetelor care au mai crescut si vor sex intre Cosanzeana si Fat-Frumos, iar el se adreseaza fetelor care nu mai recunosc ca vor sex intre Cosanzeana si Fat-Frumos.
Nici el, nici ea nu discuta cu oamenii care vor sa evolueze.

Am citit Sandra Brown (si inca vreo doua autoare, carora le-am uitat numele) asa ca nu vorbesc din auzite.
Fiind adepta 'sensului (era sa zic 'sexului') concentrat', m-am temut ca ma voi chinui.
Daca citindu-l pe Cohelo, m-am simtit inselata, dusa cu zaharelu', incercand s-o dibuiesc pe Sandra, am primit multumita siropelu'.
Femeia aia se pricepe asa de bine sa descrie scenele de/cu sex, incat e absolut delicios cum se zbate (evident, fara succes) sa le introduca intr-o poveste pe care fetele o numesc 'de dragoste' ...

Ambii autori, in concluzie, imi par a se adresa frustratilor: unii n-au avut parte de cultura, altii nici macar de sex.
De dragoste nu mai vorbim ca facem pacate.

Ceeee? Ziceti ca Paolo stie ce e, ca o propovaduieste?
Vax, ma scuzati.
Cu iubirea nu faci comert.
Ce sa se fotografieze - de Dinu Lazar la: 23/07/2004 21:16:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am avea o mica problema, stimate domnule Buzoianu.
Si anume, ma tem ca sistemul de caste din India e jucarie infantila pe linga sistemul fotografic romanesc.
Pe ansamblu, sunt la ora asta cam cel putin 12-16 forumuri si liste de discutii despre fotografie, in Ro; extrem de activi sunt aici cei aflati la epoca intrebarilor de inceput de drum ( ce obiectiv? Dar aparat? e mai bun hashpeul cutare decit olympusu` miu? etc...)
Asta ar fi ca si cum fotografia ar fi poezia si la inceput stam si ne intrebam: ce pix sa folosesc? Mai bine pana de gisca ca Eminescu sau toc cu cerneala? Stilou? Tastatura? Se poate face poezie cu palmu`?
Majoritatea intrebarilor se opresc pe urma ca prin farmec; ori dispare pasiunea, ori apare banul care corupe si iar dispare pasiunea, nu stiu...
Deci am avea la ora asta: o masa (mare) de fotografi relativ incepatori care discuta mult chestii care sunt cam aceleasi in fiecare an - ca nimeni nu are rabdare sa vada un forum de la inceput, sa citeasca si sa studieze, hai cu pac o intrebare acushica, s-o gasi un fraier sa raspunda, ca d`aia e forum; apoi citiva mai avansati, mai rari la vorba, mai greu de gasit, mai greu de abordat; si profesionistii, fotografii avansati, hai sa zicem si artistii care folosesc cumva fotografia - aici e liniste deplina, nu aflam nimic din zona asta, liniste, pace absoluta, nu au intrebari si nici nimic sa spuna, nimanui.
In acest contest al fotografiei romanesti, mai este si un clivaj temporal; adica nimeni nu stie fotografii romani buni din anii `30 sau anii `70 - si daca nu e baza nici un turn babel nu se poate face; si despre cei din prezent, majoritatea energiilor altfel constructive se balangane intre energia de a trage preshu` de sub unu` sau altul si shushaneaua balcanica de genul "asta n-are seva" sau "asta vai de capu` lui" si tot asa; nici in prezent nu se poate construi un fel de schematica constructie a fotografiei romanesti; cine suntem, cum suntem, cum stam, ce e bine, ce e rau, ce s-ar mai putea face, etc.
Si atunci cine ce sa vorbim de portret? cei de la baza, care citesc cu pioshenie despre shutter si apertura si zoom digital? Cei de la mijloc, care se simt frustrati ca cei de sus nu ii baga in seama si cei de jos li se par prea de jos? Cei de sus, care nu discuta nimic nicaieri si cind discuta, nu stiu decit sa transforme in banchize mici o mare altfel unitar inghetata? ( istoria ultimilor 4 ani a listei Fotomagazin este extrem de romanesc transata...)
Senzatia mea este ca sunt multe rele in fotografia romaneasca, dar cel mai mare rau este ca cei cu bani, care au facut averi fabuloase din fotografie in ultimii 14 ani ( daca as zice un miliard de $ nu cred ca as gresi, adunate procesarile, vinzarile, filmele, piata pe ansamblu) nu au dat un cent pentru o fundatie de fotografie, pentru un premiu serios, pentru fotografie sau pentru o galerie sau alte chestii asemanatoare, care tot lor le-ar fi adus marire si inca ceva bani...
Apoi, alt rau esential este ca profesionistii fotografi din presa romaneasca accepta niste bani de tot jegul, si nu si-au format un sistem de sindicat in care creatia sa fie creatie si meseria respectata; si accepta niste salarii de slugi in loc sa se zbata sa devina liber profesionisti...
Fara fotografi avanasati care sa discute problemele fotografiei, care sa puna umarul impreuna la constructia unei fotografii romanesti, nu suntem nimic, si desigur, nu am fost nimic.
Portret?
Ce treaba are lumea cu portretul daca exista facultati unde din prima studentii la fotografie sunt invatati ca este eroare sa creada in compozitie, perspectiva, culoare, arta e o libertate care nu respecta nimic.
Cel mai bun exemplu de cit de jos este posibil sa ajunga lucrurile este sa ne uitam la revistele romanesti ilustrate, sa ne aducem aminte de pozele de pe garduri de la alegeri, sa vedem ce poze de portret care sa promoveze produse comerciale vedem in metrou, sa rasfoim albumele care este sau sidiurile aparute la prestigioase edituri romanesti si prefatate de nume ilustre.
Cu rarisime exceptii, personal cred ca lucrurile merg din rau in mai rau.
Portret? Da` ce-i trebuie chelului tichie de margaritar.
Exista si imagini extrem de bune pe siturile romanesti de profil; dar, cam putine, inundate de buruiana...
Altfel, un uichend fericit la toata lumea...
#18298 (raspuns la: #18276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sper ca nu sint prea multi politisti pe aici... - de Mary la: 24/07/2004 12:55:16
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Doua bancuri care sper sa va aduca un zimbet pe buze.

Un tinc se duce la un politai cu un simbure si il intreaba:
"Nenea poti sa i-mi spargi si mie "timburele" asta?"
Politistul : "Bina ti-l sparg, dar dupa aceea intinde-o!
Dupa nici 2 minute mai vine cu un sambure:
"Nenea poti sa i-mi spargi si mie "timburele" asta?"
Politistul : (infuriat): "Bine dar cati simbure mai ai de spart piciule?"
Tincul : "Nenea nu stiu exact perntru ca aici dupa colt este a gramada mare de cacat plina cu "timburi



´´Un politist merge intr-o zi pe strada gaseste o oglinda, o ridica, se uita la ea si zice:
-Ba, parca-l cunosc pe asta de undeva. A... da, dela frizerie.
Baga oglinda in buzunar si pleaca acasa. Aici nevasta-sa ii cauta prin buzunare is gaseste oglinda. O ia se uita la ea si zice:
-Nenorocitul, ma inseala. Ia oglinda si pleaca la maica-sa:
-Ia uite mama, barbatu' meu ma inseala.Maica-sa ii zice:
-Lasa mama ca si-asa e urata si batrana.
A doua zi sotia inselata se duce la comandantul sotului ei si ii spune:
-Ia uitati domnule comandant, sotul meu ma inseala. Comandantul ia oglinda se uita la ea si zice:
-Ia uite domnule !!! Nenorocitii !!! S-au infiltrat homosexualii si in politie.´´
Incertitudine - de (anonim) la: 27/07/2004 16:52:30
(la: suflet pereche?)
....cred ca mi-am intalnit perechea mea sufleteasca, dar l-am lasat sa plece si sunt constienta ca acest lucru nu mi-l voi ierta intreaga viata.Iata, este aproape un an de cand l-am eliberat, iar eu nu ma pot vindeca.Atunci trebuia sa nu ma grabesc, trebuia sa mai am rabdare,inca nu imi dadusem seama de intensitatea legaturii mentale si spirituale.Eram (....si suntem inca)croiti "pe acelasi calapod", ne placeau aceleasi culori, aceleasi gesturi, aceleasi cuvinte , ceea ce visa unul era completat de celalalt a doua zi......Nici nu pot intra in amanunte, caci mi se asterne un val de lacrimi ......
Din cauza societatii, a convenientelor, a fricii mele poate, acum sufletu-mi sa zbate , singura scapare fiind ideea ca trebuie sa ne recunoastem atunci cand vom scapa de invelisul acesta pamantean....Pentru asta ma rog Bunului Dumnezeu.....

Nu doresc nimanui aceasta boala , caci aceasta nu se poate vindeca cu nimic....
c.m.m.n.c for l.m.c.[edit for LMC] - de AlexM la: 29/07/2004 13:37:25
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Lemecicul intrebã:Trecem la Subiect?

Io zic "da" si o zic fara ganduri ascunse ca atunci cand avem 14 ani:-)
Deci definitia mea. Ce inseamna sexy pentru mine.

Fac o paranteza pentru ca am spus ca sexy= atragatoare. Aici este totusi o usoara nuantsare, de fapt specificare. Ce fel de atractie? Atractie sexuala. Out.
Deci redus la suma sumarum, o femeie sexy este pentru un barbat o femeie care-l atrage sexual. Punct.

Valeu muica, cred ca e greu de ghicit ce vroiam sa spun prin c.m.m.n.c. daca nu ai facut scoala in România. OK, imi cer scuze si ma explic.
Daraga LMC-ule,
nu am aratat ce inseamna pentru mine cu detalii o femeie sexy ( adicatelea care ma atrage sexual) pentru ca e greu sa-ti explic pentru ca, femeie fiind dumneata, e greu de gasit acel c.m.m.n.c.
Adica "cel mai mic numitor comun". Cum sa gasesc eu un numitor comun ca sa-i explic unei femei ce-mi place la o femeie cand de fapt nici eu nu pot sintetiza deoarece pentru fiecare femeie exista ceva aparte?
Un zambet, modul de a se mishca, o cuta pe care i-o face pielea cand se apleaca, curbura burticului, mersul, privirea, modul cum isi scutura parul, freamatul buzelor, grrrrrrrrrrrrrrrr...... sint asa de multe lucruri si toate asa nishte nimicuri care nu pot fi clasificate. Poate doar cu expresia ca acea persoana sa fie "all around" cu "personality" intr-un fel care sa ma incante si pe mine. Dar aista este iarasi al naibii de generalizat:-((( Imi pare rau ca nu pot sa ma explic mai binisor acilea.... In orice caz, o femeie care se bazeaza bumai pe trasaturile "umane" si pe un mod de a simti si gandi frumos, daca nu are si aspectul fizic care sa-l aibe pe "vino 'ncoace", nu poate fi considerata sexy. E frumos si placut sa stai de vorba cu ea si sa povestesti de la Ana la Caiafa, dar lucrurile se opresc aici. "Animalul" de care ai nevoie si-l vrei , energia cu care vrei sa te contopesti nu o sa o cauti la ea .....

AlexM


AlexM
#18540 (raspuns la: #18521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la Lautrec la Raphael - de Mary la: 31/07/2004 11:44:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Intii de orice multumim de adresele unde am putut aprecia lucrari
de-ale tale. Felicitari! Interesant ....
Daca imi permiti iti voi trimite citeva fotografii cu magnolii, apropo de tabloul tau (Magnoilia) care simbolizeaza mai mult directia de picturi pe care le-as alege dintr-o gramada....

Inca nu am petrecut prea mult timp sa ma gindesc ce semnificatie poate ascunde faptul ca ne-ai trimis brusc pe toti Cafengiii la o excursie in timp si spatiu, de la stilul francez al lui 1900, la acum peste 500 de ani daca nu ma insel, in Italia la High Renaissance....:)
...Si totusi ma intreb:
Sa fie un compliment pe care il aduci membrilor Cafenelei, sau este doar un statement al sentimentelor tale, al felului cum te-ai simtit si te simti printre noi,aici, si mai recent. Noi ne-am schimbat in ochii tai, sau tu
ti-ai schimbat unghiul din care ne privesti?
Hmm......
Cit despre experienta ta la Yahoo, trebuie sa iti marturisesc ca mie mi
s-a facut brusc mila de acel ´´oarecare Eminescu´´ care nici de departe nu mirosea (poate ar fi fost bine sa ii fi oferit tu din sacosa plina cu parfumuri pe care sotul ti-a cumparat-o ??!!....;)).... ), era si el singur saracu si visa si nu isi pierduse speranta si chiar si numai pentru acest motiv, ca mai departe sa nu isi piarda speranta,tot l-as fi tolerat in imaginatia mea. Ca singuratatea ne indeamna pe toti , de atitea ori sa facem sau sa vorbim lucruri necugetate, uneori doar de dragul de a atrage atentia cu ceva...Cu orice...
Tot din experienta ta la Yahoo, imi permit sa citez:
´´Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii.´´
...Ce intelegi tu prin bazaconii?? Ar fi interesant de stiut............
Dar pina una alta, nu iti face griji, noi astia de la Cafenea sintem mai rezistenti....;)
#18677 (raspuns la: #18660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Creatie,arta,pasiune,viata & LMC," - de DESTIN la: 01/08/2004 09:13:29
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Revin in acest comenteriu cu "imagini vizuale"impresionate de compozitiile tale LMC.
Elementele plastice folosite de tine sunt componente fundamentale ale unui artist.Acestea bine utilizate stau la baza lucrarilor tale.
Modul in care tu ai organizat aceste elemente defineste o lucrare deosebind-o de alta,pastrand stilul ce te caracterizeaza, sau ti l-ai impus.
Combinarea culorilor,formelor,textura si linia ai folosit-o pentru a produce imaginea,exprimand reactia ta subiectiva ce denota calitati artistice.
Ce am observat eu ,{precizez ca ma voi referi mai cu seama la constructia geometrica si secretele sale,culoarea nu poate fi "judecata"in absenta sa(reala)}Fiecare lucrare pastreaza o intentie centrala,un focar ce pretinde ca tu artista din tine,ai luat decizii cu privire la numarul si felul elementelor pe care le-ai utilizat si la modul in care acestea au fost aranjate.
Nu doresc sa insist mai mult ,se poate discuta pe fiecare "subiect "in parte,in orice arta,unitatea si semnificatia sunt strans legate.
Cu sinceritate,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18734 (raspuns la: #18650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonim fara importantsa - de ANGEL la: 01/08/2004 23:09:31
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Mr. Anonim,

Wake up!Moshulica Dumnezeu nu s-a suparat ci s-a intors pe partea cealalta shi a mai tras o bashina in nasul tuturor precum domnia ta.
Nimeni nu shi-a dat viatsa pentru nimeni,nici chiar mantuitorul vostru venerat asha de mult incit atsi facut din credintsele shi religiile toate o mare gluma....pe
pielea voastra desigur...HA!

Vei fi tare mirat shi recalcitrant,vei urla,te vei zbate.vei zice ca nu-i adevarat....dar Mr. Anonim,ne vom vedea in Hell,Ha!Ha!!!!!!!!!Nu uita asta ,am scris in my black book numele tau in roshu,pentru ca-mi eshti tare important!!!
Forget about the kingdom of God,nu vei ajunge nici la groapa intreg,ooops....uite ca tsi-am dat de intseles ca dulcea moarte nu-tsi va fi chiar asha de frumoasa shi buna....Ha!!!!!Deh,unii mor dezmembratsi,cu creierii pe strada.
Pardon ca sint asha de ...violent....NOOOOT!Ha!

Nu e nimic de studiat in cartsulia ta Biblia,a fost mereu editata shi reeditata de popii lumii,hai ca mi s-a facut foame acum de un calugarash in saramura,un preotsel plin de zeama de minciuna ca aperitiv shi apoi o ciorbitsa de popa grec ortodox,acrita cu minciunile lui,apoi un cardinal catolic gras la gratar cu un mar in gura(homofobic shi pedofil)shi inchei cu brinzeturi din creieri de papistashi,un fel de papanash shi desigur beau sange de ma imbat de fericire,sange de copil inocent
dar eu shtiu ca va deveni un criminal cind va creshte mare de aceea vezi ce uman pot fi?Salvez viatsa a 13 oameni pe care acel copilash ...inocent,i-ar ucide bestial cind va avea 18 ani....nu?

Arunca Biblia la gunoi Mr. Anonim,nu te ajuta decit sa fii shi mai cu ochelari de cal shi mai habotnic decit eshti azi.Tsi-ai pierdut de mult busola dar te ajut eu sa gaseshti nordul....duce la mine!Ha!!!!!!!Oare nu ai intseles nici azi ca Biblia cu care te lauzi atita,nu este de studiat,ci de trait!?Eshti al meu,ai ramas repetent la credintsa shi religie,oricum o numeshti....Ha!Ha!!!!!!!!!

Inca un sufletsel la buzunar pentru mine.Ha!See you for sure in Hell.Ha!Ha!Ha!

ANGEL




















#18760 (raspuns la: #18748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice draga nu fi trista fin'ca e pacat - de enigmescu la: 04/08/2004 12:49:37
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
ah, ce te-as mai alinta eu cu dejtele mele s/ovine...! :} apropo, sa stii ca indiferent ce crezi sau ti se pare ca stii tu referitor la persoana mea, te plasezi pe o orbita gresita, orbita orbecaielii. la acest subiect am cerut informatii deslusite, informatii care pot folosi in explicarea unui comportament socio-uman la noi in tara, nu informatii despre persoane anume sau ce credem noi ca e cu ele. o astfel de problema poate sa faca obiectul de studiu intr-un subiect ulterior, daca tii neaparat.
in ce priveste jocul... joc atat de mult cat pot si cum stiu, cum am invatat de la altii dinainte si in mod special de la cele cu buzele subtiri. asa mi-a fost dat mie sa aflu cate ceva despre jocurile traditionale de la noi, intreband si cerand explicatii de la femeile mai in varsta si chiar de la cele mai tinerele. probabil ca tu esti de varsta medie dar asta n-are nici o relevanta oricum.
dar daca e sa ne referim la joaca, atunci asta e o cu totul alta problema. joaca e a tuturor, jocul e al celor invatati. eu imi permit sa dispun de amandoua, chiar impotriva vointei tale, nah.
in rest cred ca daca ne-am fi cunoscut in alte ipostaze si intr-un cu totul alt spatiu am fi facut o echipa redutabila. :}}
just me
#18964 (raspuns la: #18856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenule , buna ziua . - de Muresh la: 04/08/2004 19:24:12
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Paianjenule ,
1. In primul rand sper ca scrisoarea mea nu te-a lovit in simtamintale tale , religioase sau nu .
Incep cu aliniatul de la sfarsitul scrisorii tale . Te referi la cele scrise de mine :

""Suferintele poporului evreu au fost nejustificate. In numele unei povesti lipsite de baza si in contradictie cu Biblia, au fost ucisi milioane de evrei."

Care e intrebarea ?. In aceste doua randuri eu sintetizez toata argumentatia mea . Doar nu o s-o luam de la inceput .
"Povestea lipsita de baza" , dupa convingerea mea , e povesta nasterii Mintuitorului . Dupa parerea mea el nu era Mintuitorul si de aceea uciderea lui e o crima , comisa sau nu de evrei , dar nu e un DEICID .

2. ""cu totii au fost nascuti la, ori in prajma solstitiului de iarna.""

Sarbatoarea de Boboteaza e in onoarea circumciderii pruncului Iisus . Acest ceremonial se efectueaza ia evrei la cateva zile dupa nastere . Boboteaza se sarbatoreste pe la 6 Ianuarie . Acum , poate ca practic , Iisus s-a nascut "cam pe la mijlocul lui septembrie" , dar aceasta perioada neavand mare semnificatie , s-au facut adjustatile de rigoare translandu-se data nasterii spte solstitiul de iarna .

3. Paianjene , spui ca :
"Punctul meu, deci: istoria lui Isus nu isi are neaparat originea in celelalte povesti cu "mintuitori", ci pur si simplu, celelalte povesti cu mintuitori isi au originea intr-un izvor comun cu istoria lui Isus."

Horus ca si majoritatea celorlalti 19 prooroci , s-au nascut inaintea lui Iisus . Asa ca cine s-a inspirat (copiat) de la cine este foarte clar .

4. Si inca nu te-ai referi la chestia principala : De ce traducatorul a tradus "ALMA" = FATA = DOMNISOARA , prin fecioara .
De ce numele pruncului nu a fost Emanuel = Imanu - el = Dumnezeu (e) cu noi , dupa cum e scris si in VT si in NT .

Multa sanatate ,
Muresh
#18998 (raspuns la: #18982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Muresh - de OmuletulGoma la: 04/08/2004 20:13:59
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Sarbatoarea de Boboteaza e in onoarea circumciderii pruncului Iisus . Acest ceremonial se efectueaza ia evrei la cateva zile dupa nastere . Boboteaza se sarbatoreste pe la 6 Ianuarie . Acum , poate ca practic , Iisus s-a nascut "cam pe la mijlocul lui septembrie" , dar aceasta perioada neavand mare semnificatie , s-au facut adjustatile de rigoare translandu-se data nasterii spte solstitiul de iarna .

Daca micul meu bagaj de cunostiinte in obiceiurile evreilor este corect, circumcizia se face la varsta de 12 ani (Barmitzvah), iar nu imediat dupa nastere.

"I am only one, but I AM one!"
#19019 (raspuns la: #18998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: