comentarii

semnificatie scurta a cuvantulti omida neagra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vis si realitate - de Dinu Lazar la: 02/01/2005 10:56:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am vazut aseara un documentar zguduitor despre ravagiile produse de marele val in Asia; peisaje mirifice distruse intr-o clipa, orfani si durere, ravagii si acum probleme majore cu apa potabila.
La sfirsitul documentarului am atipit cu telecomanda in mina si am avut un scurt vis.
Se facea ca revista Photo magazine a inchiriat sala de marmura a Cercului Militar ca sa faca un bal al fotografilor cu donatii pentru zonele sinistrate; se facea ca galeria noua de arta foto din Bucuresti a organizat o zi de licitatii foto, si cine a vrut a venit cu aparate mai vechi, accesorii, fotografii, si s-a strins o suma frumusica, la licitatie fiind invitati multi din lumea buna a Bucurestiului, posesorii de Rolls Royce si de Maseratti; cu aceasta ocazie s-a facut si un pact de neagresiune intre fotografii mai clasici - aia care au treaba cu plastica si perspectiva - si tinara generatie, care nu are nici o treaba cu nimic.
Si la Muzeul de arta moderna de la Parlament s-a facut o minunata seara de fotografie cu vinzare, sub egida Presedintiei Romaniei si a unei reviste de arta photo grafica romaneasca; cu banii strinsi din vinzarea donatiilor s-au putut trimite citeva tiruri de apa minerala.
Nu in ultimul rind, Afepereul a hotarit sa doneze jumatate din cotizatiile membrilor, adica 25.000$, Unicef-ului, pentru ajutorarea celor care au suferit.
Chiar si Fotoclubul de Bucuresti a contribuit cu ceva, dar pina sa aflu cu ce, m-am trezit si mi-am dat seama ca visu`i vis si realitatea e realitate, care este, adica 128.000 de victime acolo si pace si liniste aici.
La multi ani, desigur, in general, dar in special, cit mai putini ani fara organizare, fotografilor romani.
Stranie urare, nu?
#32571 (raspuns la: #32570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vrei dieta care sa functionez - de mya la: 03/01/2005 07:11:21
(la: Cu ce regim ati reusit sa slabiti?)
Vrei dieta care sa functioneze...zici. Uite ce cred expertii in materie: Ei zic ca un anumit tip de dieta nu se potriveste tuturor. Fiecare dintre noi are indicatori diferiti, indicatori care influenteaza rapiditatea cu care te ingrasi sau slabesti. In afara de indicatorii de baza, ca de exemplu inaltimea si varsta...mai conteaza si sexul, genele, metabolismul, masa musculara, etnicitatea,dorinta de a face sport, tipul de viata, atitudinea ...pana si locul unde traiesti (oras, sat etc.). Asa ca, ideal ar fi ca fiecare om sa-si faca singur regimul lui, fiindca el isi cunoaste cel mai bine organismul, mintea si vointa. Bine, bine...o sa ziceti...si io de unde sa stiu ce sa mananc ca sa slabesc. Si sa ma mentin!!!

Pai exista cateva principii pe care daca le urmezi, ai rezultate. Cu cat urmezi mai multe, cu atat rezultatele sunt mai spectaculoase si de durata.

Uite cateva:

- sa nu sari nici o masa;
- sa manaci putin si des (de 4-5 ori/zi daca poti);
- sa nu mananci fructe cu alta mancare, ci doar fructele goala la o masa (din zi);
- sa bei multa apa/ceai fara zahar (2-3 l pe zi);
- sa nu bei nimic in timpul mesei si nici cu o ora inainte sau dupa masa;
- sa faci miscare OBLIGATORIU atunci cand faci cura de slabire fiindca daca nu faci si sport slabesti NUMAI din masa musculara si nu din grasimi (sunci). Daca o sa tineti cura de slabire timp de o luna fara sa miscati un deget, o sa fiti slabi dar cu grasimi atarnande (cosmar!). Ce miscare? Pai de la mers rapid pe jos cate 20 de minute, pana la tras de fiare zilnic cate 40 de minute. Atentie, cine vrea sa traga de fiare sa se duca la o sala si sa discute cu un antrenor personal mai intai. Fiecare miscare se face intr-un anumit fel, conteaza respiratia, felul exercitiului, numarul de repetari, etc. E o arta, daca esti afon in asta si te duci totusi la sala si ridici ce apuci pe acolo...poti sa ai surpriza ca in final nu ai slabit cat ai fi vrut sau chiar deloc. Ba te apuca si hernia, ufff.
- sa nu bei alcool, cafea, sa nu fumezi...sau macar sa faci toate astea in proportie cat mai mica posibil. Sunt excitante si "chinuie" stomacul.
- sa nu mananci dulciuri (din zahar rafinat) ci doar din fructe (uscate) sau miere;
- sa nu mananci nimic ce e alb (paine, paste, orez, etc.). Exista pe piata, chiar si in Romania, paine neagra (graham eventual), faina neagra (la magazinele mai destepte) si paste si orez inchise la culoare;
- sa halesti carne de pui (fara pielita) sau peste slab. Fierte sau gratar. Foarte bun e tonul (in conserva)...culturistii mananca mult ton :))). Da' nu insemna ca daca mananci ton - faci muschi, nu;
- sa mananci cat mai multe fructe si legume. Strugurii, bananele si perele sunt de evitat (aport mare de calorii). Cele mai bune sunt citricele (portocale, grepfruit). Ananasul e ideal da' costa...in Romania. Dintre legume de evitat cartofii. Foarte bune: legumele verzi in mod special broccoli si fasolea verde. Dar si restul legumelor: conopida, morcovi, marar, patrunjel, etc. Ce vreti voi! Fierte sau crude, fara sosuri si rantasuri;
- se recomanda consumul de nuci si alune insa in cantitati mici zilnic (cateva nuci de ex. nu cu zecile);
- se recomanda masaj-ul corpului cu un burete dur (in timpul dusului) pana se inroseste pielea. Ideal e masajul abdomenului, coapselor...ce sa mai ...unde e sunca cea mai groasa. Masajul se face prin miscari circulare.

Pot sa mai scriu aici da' ma opresc brusc cu insiruirea. Nu am mai scris ca nu tre' sa mancati cartofi prajiti, tocane si fripturi de porc ca asta stie toata lumea. Cred ca deja sunteti socati. Greu, nu?

Daca faceti macar cateva din chestiile de mai sus + sport, sunteti pe calea cea buna! Nu va asteptati la rezultate extraordinare peste 4 zile. Cu cat slabiti mai incet, cu atat e mai sigur ca pierdeti din grasime si nu din masa musculara. Si cu cat dureaza mai mult cura, cu atat va obisnuiti mai bine cu ea si ajungeti pana la urma sa va placa si nu sa fie un chin.

Succes si perseverenta!
................................................
Era pe vremuri o reclama in Romania la nu stiu ce pijama de plastic in care cica te imbracai, dormei si slabeai. O imbecilitate. Reclama pe care o facea firma suna asa: "Slabiti dormind!"

Asa ar vrea si oamenii sa slabeasca...fara eforturi, fara cure, fara sport, fara nimic. Schimbati-va modul de viata si felul in care va hraniti si faceti miscare. Asta e MARELE secret. Varsta nu are nici o legatura, conteaza perseverenta.

Pagansimul de sarbatori... - de ampop la: 03/01/2005 07:52:47
(la: pagânismul: cât si de ce?)
Paganismul a interferat si interfera si azi cu cultul majoritatii bisericilor ce se autodenumesc "crestine"...Chiar simplul brad de Craciun este un simbol pagan, ca sa nu mai amintim de alte simboluri Santa Claus/Mos Craciun, elfii, sania cu reni, busteanul ce arde in foc etc. toate preluate mai cu seama de la paganii nordici, vikingi. Craciunul prezent este golit total de semnificatia originala, Nasterea lui Isus. Se dau cadouri, familia se intalneste (cei singuri au tendinte suicidare tot datorita acestor "pattern"-uri respectiv apare Christmas syndrome etc). Saturnaliile romane au trebuit sa fie inlocuite cu ceva crestin, iar acum saturnaliile new age preiau controlul, prin barbosul Santa (si el Sankt Nicklaas fiind de mult uitat ca semnificatie crestina). Vom continua....
Mario
"Macar la o librarie sau in a...... - de Narcis Virgiliu la: 03/01/2005 11:57:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Buna ziua,

Nu stiu daca-i o solutie sa organizam evenimentul intr-un studio dar daca va hotarati in sensul asta atunci eu vreau sa va ajut si va pot pune studioul la dispozitie cu mare placere.....cateva imagini din studio gasiti intr-o scurta prezentare la: http://www.narcis.as.ro
Oricum ma alatur initiativei indiferent de locul in care va avea loc evenimentul....

cu stima,
Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro
#32612 (raspuns la: #32605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
simbolurile - de donquijote la: 03/01/2005 18:32:03
(la: pagânismul: cât si de ce?)
Anumite simboluri sunt prea tare inradacinate in constiinta colectiva ca sa poata fi indepartate cu usurinta, de acea multe din religiile 'mai noi' au adoptat simboluri 'pagane', mai vechi.
Pana si comunismul nu a fost scutit: simbolul porumbelului cu creanga de maslin si a 'proletarului' care transforma sabia in plug sunt ambele din VT.
E greu sa ne desprindem total de mostenirea 'colectiva'. Presupun ca 'paganismul' e in esenta o incercare de reconstituire si reintoarcere la credintele originale (mult, mult mai vechi...) si la semnificatia originala a simbolurilor readoptate de credintele aparute ulterior.
Airymary, - de mya la: 03/01/2005 23:54:04
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Airymary,

Faci destul de multe deductii si-mi pui in gura o gramada de chestii numai din faptul ca am zis despre niste tipe ca sunt urate. Deductiile tale sunt total gresite. Nimic din ce ai presupus ca as crede nu e adevarat. Insa subiectul e altul, daca nu te superi nu are nici o legatura uratenia cu nasterea prin metoda "in vitro" la 67 de ani.

Totusi...nu am inteles nimic din partea a doua a mesajului tau. Esti asa de buna incat sa reiei si sa iti exprimi opinia ta personala in exemplul de mai sus. Daca iti doreste inima, desigur. Daca nu, nu-i bai!

Pe scurt, esti pro sau contra unei nasteri prin fertilizare "in vitro" la varsta de 67 de ani? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?

Multumesc.
#32639 (raspuns la: #32604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cateva intrebari - de (anonim) la: 05/01/2005 05:42:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt un tanar (aproape 50 de ani ) amator,debutant.Ani de zile am mai tot tacanit cu un Zenit,folosind filme ieftine,sau resturi de filme Orwo ramase de la filmari,pe care le dadeam la developat pe la Buftea in bai de film,de nu stiam niciodata daca eu fac poze asa murdare sau asa erau baile de developre,asta cand aveam bani sa le dau totusi, dupa luni de zile de la expunere sau pe la alte laboratoare ieftine.Din unele filme deabia puteai intelege doua trei imagini,altele (cam ciudat ) ieseau aproape toate.Nici in ziua de azi nu am reusit sa descifrez misterul de ce aveam asa de mari diferente de rezultat.In felul asta nici nu am invatat mare lucru,probabil ca nici nu aveam prea multa chemare,desi,mie mi-placea sa cred ca am si doar conditiile vitrege ma inpiedica sa fac pozele pe care le visam.Mai acum vreun an jumate,s-a intamplat minunea ca avand niste bani,o ocazie cu un prieten care venea din America(si o varsta)mi-am spus:Acum ori niciodata !!! si am cerut (si primit ) un Canon 10D.Mare minune tehnica asta digitala pentru un nepriceput ca mine !!!.In primul rand ca-mi arata,memora si puteam vedea acasa,cand faceam si cand nu faceam cea ce eu credeam sau vroiam sa fac.Vorbesc de reglajele aparatului,pe care uitam tot timpul cum si cand trebuie modificate.Al doilea mare avantaj era ca puteam sa ma uit de indata ce ajungeam acasa nu dupa zile,saptamani,luni sau uneori chiar mai rau.De costuri nu mai vorbim,plus ca mai mergea si cate o mica corectie,sau recadrare.Bineinteles ca m-am lenevit si foloseam (si folosesc ) mai mult comenzile Program automate.Am reusit sa citesc chiar si instructiunile de folosire pe care recunosc ca nici acum nu le inteleg chiar in intregime.La cursurile domnului Mociornita la Dalles nu am atata timp si constanta sa merg;serviciul,familia,plus alte nevoi nu-mi permit,desi,tare mi-ar place.Totusi,cand reusesc sa-mi fac ceva timp (mult mai rar decat mi-as dori);cu putin fanatism sau arivism artistic mai pun mana pe aparat,calculator,instructiuni sau ma uit pe internet la ce fac altii.Nu demult am vazut scris aii la dumneavoastra de cineva care parea competent, ca uneori aparatul,(aparate mult mai scumpe si mai performante) fac poze neclare pur si simplu si dadea si un procent ce mie mi s-a parut incredibil 20-30 la 100.Am patit si eu lucrul asta destul de des,in situatii cand in mod normal nu ar fi trebuit sa se intample,era lumina,deci diafragma acceptabila,timp destul de scurt si totusi imagine era neclara peste tot,adica nu era clara nicaieri. Din cauza asta am vandut aparatul si mi-am cumparat 300D care mi se parea cam la fel de performant,dar,mult mai ieftin.Din pacate uneori se intampla acelasi lucru si cu noul aparat.Ba chiar si altele,de exemplu;nu declanseaza blitul impotriva ochilor rosii desi eu l-am setat.Dupa ce o sa ma convig ca fac bine ce fac si ca reusesc sa primesc ceva raspunsuri de la dumneavoastra (sau altcineva cunoscator de pe acolo)sper sa reusesc sa mai scriu.Sigur ca tare mi-as mai dori un 20D, dar, nu cred ca deocamdata merit asa ceva,nici ca nivel de cunoastinte fotografice,nici ca posibilitate de recuperare a banilor.***in alte priviinte ma supara ca fotografii romani nu reusesc sa se organizeze mai eficient.Primul semn de maturitate si profesionalism la o breasla mestesugareasca era (si este) organizarea si regulile de functionare in cadrul breslei.Vedeti alte meserii;doctorii,avocatii,notarii,soferii de taxi.Din pacate daca nu se intelege repede acest lucru,apropiata intrare in uniunea europeana se va simti usturator,mai bine zis intrarea Uniunii in noi ca intr-un sat fara stapan si fara reguli va da dreptul noilor veniti,cu puterea lor financiara,cu cunostiintele despre lucrul pe o piata adevarata,si cu organizarea lor solida sa stabileasca regulile pe care vor dori,si probabil majoritatea fotografilor meseriasi (nu zic artisti) de pe la noi vor ajunge angajati pe la diverse agentii, pe bani (poate chiar)mai buni decat acum,dar,fara nici o putere de decizie sau protectie.Si deabia atunci dupa inca citva ani,cine stie cati vor incepe sa se organizeze si sa-si dea seama cat timp s-a pierdut.Poate gresesc eu...Oricum "La multi ani sanatosi si veseli "tuturor.Niculae
#32716 (raspuns la: #32695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici una nici alta - de Rolfex la: 06/01/2005 18:04:54
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Creationismul este o prostie, si evolutionismul la fel. Ideea e ca avem prea tare tendinta de a schematiza lucrurile. Functionam prea tare prin dualism. Ori a lua evolutionismul si creationismul "à la lettre" revine a face aceasi greseala ce se face tot timpul. Nimic nu impiedica ca sa luam de aici si de acolo cate ceva... Evolutionismul poate avea dreptate in sensul (si nu exclusiv) ca speciile evolueaza pentru a se adapta mediului : un exemplu pertinent este dat de umanitatea insasi, oamenii se adapteaza incet incet conditiilor mediului iar perioada istorica este prea scurta pentru ca sa putem vorbii de o evolutie spre o alta specie... (supra-om cum ar zice Nietzsche sau sub-om cum ar zice Bush)
Dar, pe de alta parte, nimic nu impiedica ca omul sa fie "planificat" in creatie. Totul sa nu fie o pura "intamplare"... Poate ca la baza exista un proiect.
Dupa parerea mea, ceea ce mineaza societatea contemporana (si nu numai) este faptul ca gandim, din automatism intr-o maniera duala : bine/rau, alb/negru, saracie/abundenta, stiinta/ignoranta, Dumnezeu/diavol, etc...
Ori caile de mijloc sunt infinite (si necunoscute). Si nimic, in afara de om, nu este atat de exclusiv incat sa nu se joace decat cu extremele... Un mod de gândire inadecvat pentru a patrunde fundul lucrurilor...
ce as face eu - de (anonim) la: 07/01/2005 18:37:56
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
intai sa vedem daca ma potrivesc profilului cerut, nu? :-)

plecat de 5 ani din romania, actualmente in olanda, impreuna cu sotia. amandoi lucram full time, middle management positions in marketing. am calculat ca daca reusim in continuare sa facem economiile pe care l-am facut pana acum in 15 ani vom avea milionul oricum.

presupunand ca l-am primi cadou maine cel mai probabil vom ramane aici. ne vom lua o casa (ca sa scapam de plata ipotecii in urmatorii 30 de ani), si ne de asemenea vom investi o parte din bani in romania.

dar de ramas vom ramane aici. am plecat din romania in momentul in care mi s-a oferit un job aici. dupa 6 luni si-a gasit si sotia mea un job. suntem respectati (nu intereseaza pe nimeni ca suntem romani), ne simtim bine, si ne bucuram de multe lucruri care ne deranjau in romania (coruptia, letargia multor oameni, mizeria, etc.).

in continuare spunem ca ne duce acasa de cate ori ne ducem in romania (cam de trei ori pe an). dar tot asta spunem si cand zburam inapoi. acolo nu mai avem aproape deloc prieteni - toti au plecat, in conditii mai mult sau mai putin similare cu ale noastre. nici unul dintre ei nu vrea sa se intoarca in romania, cel putin pe termen scurt.

dar nu exclud ca intr-o zi s-ar putea sa vin in romania si sa vad ca s-a schimbat si ca mi-ar place din nou sa traiesc acolo. sper din tot sufletul ca asta se va intampla curand.

radu c.

E in regula, putin patetic da' in regula

Nu stiu care definitie a cuvintului patetic folosesti d-ta, dar daca folosesti definitia folosita curent, mie nu mi s-a parut patetic deloc. Adica acest scurt mesaj nu mi-a stirnit sentimente de mila, tristete, samd. Poate ca te referi la vechiul folos al cuvintului patetic, adica ceva care se refera la/stirneste emotii, pasiune, ceva care te misca. Hmmm... spontan, dupa cum a spus cineva mai jos, mi se pare mult mai potrivit.
--ikoflexer
#32897 (raspuns la: #32813) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai intai promisiunea - de carapiscum la: 08/01/2005 05:24:29
(la: FILOSOFUL)
Stii ca o promisiune facuta e datorie de onoare... Recunosc faptul ca nu m-am straduit f. mult in construirea versurilor mele, a fost pur si simplu vorba de insiruirea celor simtite de mine. Si sper sa nu te supere ca am luat la modul personal ce ai scris acolo :} .

DE-AS FI IUBIREA

Tocmai singuratatea ma sperie de moarte,
Nu suferinta cruda pe care capu-mi plec
In fiecare clipa, din noapte pana-n noapte;

Iar suferinta asta nu voi ca sa o trec
Ci vreau cu drag s-o mangai- poate
Intr-un sfarsit voi reusi s-o-nduplec.

Mi-e frica sa-mi arat obrazul
Ce l-am lasat ades nepalmuit
Si mi-e rusine sa-mi arat extazul;

Chiar dorul meu l-am zugravit
Cand peste mine da necazul
Ca mi-a parut mult mai cinstit.

Drept sa iti spun, prieten de departe,
La cei ca tine vreau s-ajung
Macar cat ochii-mi pot sa cate;

Si fie drumul cat de lung,
De oi cadea in praf, pe coate,
Singuratatea voi voi s-alung.

Nu cred in mine, ca nu-s zeu,
Desi spre toti intorc privirea
Cea lacoma, de unic semizeu;

Dara dreptatea si iubirea
Raman de-a pururi telul meu
Pe cand ceilalti voiesc doar fericirea.

Mi-e mila sau mi-e sila uneori
De toti acei manati orbeste
A caror cizma neagra calca flori;

Si chiar de vad ca stratul se goleste
De ma cuprind in brate reci fiori,
Ii iert, caci viata lor boleste.

Oh, de-as fi eu acel ce umple lumea
M-as infunda in cea mai rece stanca
Si-as pravali pe mine culmea,

Apoi lumina ce soarele-o arunca
Mi-ar lacrima in ochi doar lunea
Pana ce m-as sfarsi in vis ca o naluca.

E-adevarat, aici sunt totul si nimic,
Unii ma vor aproape si altii ma gonesc,
Pot fi chiar mare si puternic, pot fi pitic,

Cu cei fara de lege nu voi sa ma-nvoiesc,
Am suflet tanar dar parul de bunic
Si asta e cosmarul pe care il traiesc.

Un singur loc mi-a mai ramas
Unde sa-mi odihnesc tampla straina
Si pot sa fac un ultim, lung popas:

Oh, scumpa mama, cu fata ta blajina
Inrourata-ades de plans si de necaz,
Mai lasa-ma odat la sanul tau cu smirna!…

Lumestii oameni cata placerile de-o zi
Si parca dinadins alunga nemurirea
Ce zace in uitare, la antici si in vis;

Se invoiesc cu totii sa afle lamurirea
Si cearca fara noima, ca un fugar proscris,
Sa-si uite fardelegea ce i-a adus pieirea.

Am invatat demult ce-nseamna sa iubesti
Dar cand credeam ca-i sorb suflarea minunata
Ascunsa intre file de mituri si povesti

Mi-a tras o palma grea ce-mi stinse verva toata
Si mi-a racnit severa: -Acestia nu-s onesti!
Atunci mi s-a strivit tot sufletul pe roata.

Dar ce sa fac cu firea-mi pacatoasa,
Ca am iubit din nou, cu patima nebuna,
Pana ce vocea ei tuna din nou geloasa

Si fara ca macar acum sa mai imi spuna
Imi prefacu iubita in harca cea gheboasa
Si ma lasa sa urlu ca lupul inspre luna.

Insa acum sunt prins in chingi si in robie:
Cu cat mai mult ma chinui sa uit de dorul ei,
Cu cat mai mult imi spun ca asta-i o prostie,

Cu toate ca respinge cu cruzi-i ochi de lei,
Nu pot uita argintul sclipind in pirostrie
Si gandul nu se-mpaca cu pumnii sai cei grei.

Probabil am sa mor visand de dor si jale,
Poate deja sunt mort si inca nu-mi dau seama,
De-as fi iubirea insasi, atunci de ce ma doare?

Pot trece peste toate, pot umili si teama
Dar sa nu-mi ceara nimeni sa calc la fel pe floare
Caci n-as mai fi eu insumi, cum poti sa iti dai seama.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#32961 (raspuns la: #32907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce pot sa fac ca sa devin fotograf ? - de Dinu Lazar la: 09/01/2005 18:43:29
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"As vrea sa-mi recomanzi un curs (eventual de 8 luni ) ."

Acum, cu toata sinceritatea, 8 luni e un timp urias. Cred ca oricine poate deveni fotograf in citeva saptamini; cel putin asa se vede daca ne uitam prin ziarele si revistele romanesti, la poze.
Cursuri nu stiu unde s-ar putea face, dar foarte multi fotografi buni nu au facut nici un curs... deci ce rost ar avea.

"Ce aparat foto trebuie sa-mi achizitionez pentru inceput ? (marca)"

Cred ca un aparat profesionist ar trebui sa arate bengos, sa fie negru, cu blitz mare pe el, neaparat indreptat in sus ca sa fie mai jme, cu obiective lungi cu parasolare puse invers pe ele la deruta; orice aparat fatzos, fioros, mare, coltzuros, piuitor, orbitor, e foarte bun, zice lumea ca uite fotografu; cine face poze cu un aparat mic si care nu face bumpaczbirr nu ia nici un ban, ca nu e fotograf.
SI o geanta mare care sa deranjeze pe toata lumea ar fi o achizitie buna; si o vesta neagra cu multe buzunare; pe spate sa scrie ceva cu PHOTO.

"Cum pot sa ma remarc ca fotograf ?"

Asta cred ca e cel mai simplu; este suficient sa nu fiti invizibil, deci imbracati-va cit mai shpanchiu, cercelushi si inelushe cu pietre de safir, un fular de matase pe care sa scrie photodreams, pantalonashi de piele si o casca de motociclist argintie pe care sa scrie NIKON; o apa de colonie patrunzatoare; mergeti astfel costumat pe unde se mai aduna fotografii si injurati si bagati fitile si criticati pe unu` cind nu e si pe altu` cind pleaca si laudati pe al prezent, dati de baut la cei din breasla dar dispareti inainte de plata, si atunci sunteti cu siguranta remarcat ca un adevarat fotograf.
Ati mai putea sa faceti poze, sa va faceti un sit, sa participati la listele de discutii, sa va faceti un book, dar astea sunt chestii depasite la ora asta, numai nostalgicii le mai practica.
Multi fotografi romani nu fac toate astea si le merge foarte foarte bine, deci...
Astazi, un adevarat fotograf este fotograf inainte de a face poze si mult dupa; partea cu pozele putem s-o uitam; conteaza mult mai mult sa stiti sa vindeti pozele si sa gasiti clienti, decit sa faceti poze, ceea ce la urma urmei poate face oricine cu un telefon sau cu o sapuniera.
#33037 (raspuns la: #33020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai Romane, fi vesel dar nu mincinos! - de Anon Imus la: 09/01/2005 21:42:36
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Se spune ca minciuna are picioare scurte. Sa vedeti cum cum l-am prins pe Romanul Vesel cu mnciuna:

El afirma cu mare aplomb ca
>>>Donald Rumsfeld este unul dintre cei mai mari magnati ai industriei de armament din USA.<<<

Si pe urma se apuca sa spuna ca Rumsfeld are interesul sa starneasca razboaie. Apoi il lauda si pe Jimmy Carter care a fost cel mai ineficient presedinte din toata istoria Statelor Unite. Se leaga apoi si de Paul Wolfowitz, de Geoge Bush, de Collin Power si de Condoleeza Rice.
Se cuvin cateva precizari:

1. Donald Rumsfeld a fost pilot de jet si instructor de zbor cu grad de Capitan
2. A fost ambasador al USA la ONU
3. A fost Congressman
4. A fost CEO la doua companii Fortune 500
5. Este absolvent al Princeton University (1954)
6. In 1957 vine la Washington si lucreaza ca administrative assistant al unui anumit Congressman
7. Cand a implinit 30 ani a fost ales el insusi Congressman din partea Statului Illinois. A fost reales de 3 ori.
8. Din 1977 pana in 1985 il gasim ca CEO, President si Chairman la G.D. Searle & Co., o companie de produse farmaceutice. A avut mare succes in acest business
9. In 1990 pana in 1993 (deci foarte recent!) il gasim la General Instruments Corporation ca sef al Departamentului de Broadband Transmission.
10. Chiar inainte de a fi chemat ca actual Secretary of Defense, Mr. Rumsfeld a fost CEO la o alta companie mare de medicamente Gilead Scienses
11. In sectorul particular, Donald Rumsfeld a fost membru al Academiei Nationale de Administratie Publica si membru al Boardului de Trustees la Gerald Ford Foundation, Hoover Institute de la Stanford University, National Parks Foundation si CEO la Eisenhower Exchange Fellowships, Inc.
12. In 1977 i s-a acodat cea mai inalta medalie civila Americana, Presidential Medal of Freedom. CULMEA ESTE CA ACEASTA DECORATIE I-A FOST DATA DE ....CARTER!

Nu, Rumsfeld nu este un magnat al industriei de armament. Nu stiu ce anume il face pe Romanul nostru Vesel sa spuna asta. Poate ca ura fata de Bush. El insa nu face dovada celor exprimate de el.

Si la urma urmei, chiar daca Mr. Rumsfeld ar avea (sa zicem) niste actiuni la o firma de arme, ce e rau in asta? Si eu am lucrat intr-o companie care executa niste produse pentru armata Americana si aveam si eu niste bani investiti acolo. E ceva rau in asta? Asta inseamna ca sunt un "magnat" al razboiului?

Sa ne spuna Romanul Vesel, unde a citit el ca Donald Rumsfeld este un mare magnat al industriei de armament? Ca eu nu stiu de asta nimic.
Altfel isi va pierde credibilitatea.

Anon

#33047 (raspuns la: #32964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interese economice - de Adrian Marchidann la: 10/01/2005 08:45:03
(la: Bush-Personalitatea Anului)
ampop scrie: "Oare insa francezii, germanii care "nu-si bazeaza economia si politica externa pe agresarea altor tari si nu se duc cu mitraliera sa schimbe guverne" NU AU intra-adevar NICI UN INTERES ECONOMIC???"

Evident ca au. Si Romanaia are. Dar ei au invatat din istoria lor imperiala ca minciuna are picioare scurte si ca doar puterea armata nu este suficienta pentru satisfacerea intereselor lor comerciale.

Au mai invatat ca aventuri de genul asta sunt dezastruase pe toate planurile: economic, militar si uman.
#33070 (raspuns la: #33043) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
carapiscum - de desdemona la: 11/01/2005 13:50:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Vad ca treci prin momente foarte grele, si as vrea sa-ti spun si eu o vorba, pentru ca nu pot ramane indiferenta. Nu vreau sa-ti arat compasiune prin care sa iti adancesti si mai mult regretele. Dar in momente dificile vezi lucrurile mai clar, sunt momente de dezvoltare personala. Ca un crustaceu care creste in cele cateva zile de dupa ce a iesit din carapace, cat timp e vulnerabil, inainte de-a-si creste o noua carapace.
Cred eu ca in primul rand trebuie sa te vezi pe tine insuti, asa cum esti, fara iluzii, fara sa inchizi ochii dar in acelasi timp cu respect si afectiune catre tine insuti. Daca de necaz si din sentimente de vinovatie ai sa te calci singur in picioare, asta nu va folosi nici tie nici sotiei tale. Trebuie sa accepti ca ai gresit (esti doar un om, deci mai si gresesti) si in acelasi timp sa ai curajul sa inveti lectia si sa iti continui viata, fiind mai atent la tine insuti. Daca te lasi prada regretelor, vinovatiei si suferintei, iti va fi imposibil sa continui asa cum ar trebui. Un om care se lasa in voia deznadejdii devine un fel de 'gaura neagra' emotionala care absoarbe energia tuturor fara a da nimic inapoi. Nu poti iubi asa cum trebuie cand suferi. Stiu din experienta ca faptul de-a se simti nenorocit e in sine o placere ascunsa a egoului, nu e cinstit fata de sine insusi si fata de ceilalti. Trebuie sa gasesti energia de-a fi puternic, de-a intelege si accepta, de-a respecta libertatea celorlalti (chiar de-a pleca din viata ta). Despartirea de cei dragi e inevitabila in viata, daca nu altfel atunci prin moarte. Singuri venim si singuri plecam. Sa incercam ca atunci cand nu suntem singuri sa daruim celorlalti momente de iubire si viata pe care si le vor aminti mereu cu drag. Dovada cea mai mare a iubirii si respectului e capacitatea de-a-l lasa liber pe celalalt, liber sa aleaga daca sta sau pleaca. Asa poti arata ca iti pasa de el, si ca spre binele lui poti chiar sa iti calci pe inima ca sa ii respecti decizia. De fapt, cineva care te iubeste, ar vrea mai mult sa te vada ca treci peste propria slabiciune si inveti de la viata, iti va fi mai folositor.
Te rog scuza-ma daca te-am ranit cu judecata mea rapida si cuvintele fara ocol. Mult succes in ce te asteapta!

Desdemona
#33143 (raspuns la: #33118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...
ce inseamna sa fi roman: - de Grettel la: 11/01/2005 17:05:26
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Stii sigur ca esti roman, daca:

tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu
stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
ajungi la petreceri cu una - doua ore intirziere si ti se pare normal
copiii tai au porecle care suna departe de numele lor real
dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii la povesti
parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva la gunoi apare in mod misterios inapoi.
ai perdele de dantela ai fata de masa din macrame
ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta
ai sau ai avut covoare pe pereti
mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg
ai draperii macar la o usa din casa
mama ta recicleaza pahare de plastic, farfurii din carton si pungile de la sandwichuri spalindu-le
ai fata de masa din vinyl pe masa din bucatarie
folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi
raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de recipiente de plastic si sticla
parintii te striga diminutive animale cind ii enervezi
mama ta spala rufe la 40 C la masina
cind gatesti nu folosesti ustensile de cintarit
nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport
suni interurban numai dupa ora 11 PM
parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii
paritnii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind suna in strainatate inca urla la telefon
ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria
nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta... pentru ca parintii i-au invitat
ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers.
copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in Septembrie desi sint 25 de grade afara
porti palton din septembrie pina in mai
daca vezi pe cineva in pantaloni scurti in decembrie zici ca e nebun, desi sint 20 grade afara
cind vin in vizita rudele din provincie stai cu ochii pe televizor (butelie)
te gindesti ca daca bei lapte si maninci fructe (in special prune)te ajuta sa gasesti toaleta mai repede
crezi ca "urda", "mamaliga" "parizer" " telemea"
"zacusca" sint feluri internationale de mincare
cind vin straini la tine in vizita te distrezi dindu-le cea mai tare tuica din casa ... si cind reusesc sa bea un pahar le mai torni...
#33163 (raspuns la: #32620) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anon, Prevad ca o sa sara - de mya la: 12/01/2005 06:36:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Anon,

Prevad ca o sa sara mesajele indignate de nepatriotismul mesajului tau. Poate ai bafta insa si scapi ;-)...de data asta, da' nu garantez nimic.

Inteleg ce vrei sa zici cu rudele insa frumos e sa le duci ceva, macar simbolic, dupa 24 de ani, nu? Te duci sa-i vezi, nu sa le cari cadouri, sigur, da' asa ceva..."americanesc", nu stiu ce anume, vezi tu.

Nu trebuie sa te indispui de dinainte de plecare, poate o sa ai experiente placute in "patria muma", nu se stie niciodata, nu? Cat despre Bush si America, nu poti sa ceri unor oameni comentarii inteligente cand ei vad zilnic la tv si citesc zilnic din ziare o chestie si numai una (stii tu care ;-)). Asa e in Europa, lumea e mai "deschisa" la minte, "elitele" sunt mai presus, stiu ei mai bine care e adevarul adevarat. Poti sa eviti subiectul si sa le zici ca esti satul pana in gat de politica...ca sa nu te certi cu ei.

E ca lumea si in Atena...este, de ce sa nu recunosc?! Da' si la Sibiu poate sa fie tare, zau! In orice caz, concediu placut si nu te indispune daca or sa urmeze in sir indian mesaje pline de "ganduri bune"!

P.S. Un sfat scurt: nu intra la subiecte despre politica mondiala aici, pe forum. Sau intra daca tii cu tot dinadinsul sa razi cu lacrimi sau sa plangi in pumni :))
#33205 (raspuns la: #33121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...