comentarii

sencartesul arhaic al cuvintului carte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
..nu neaparat... - de Pandora la: 06/06/2006 20:01:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In general, citesc pe baza de recomandari/ cronici...proaste, bune...daca ma intriga un comentariu, cumpar cartea...ca sa-mi formez propria parere...
O carte care m-a "format" este Mandrie si prejudecata de Jane Austen...am citit-o de sase ori pana acum - chiar daca uneori pe sarite...pe diagonala...m-a invatat sa fiu altfel si mi-a fost utila in anii ce au urmat...sunt multe alte carti care mi-au placut mai mult dar nu si-au lasat o amprenta anume asupra mea...dar aceasta - e prima la care ma gandesc atunci cand vad cuvintele "carte preferata"...acum citesc Memoriile unei gheise...frumoasa...desi am vazut filmul tot astept cu nerabdare finalul..:-)..Sfatul meu este sa cititi orice - nu cred ca am intalnit pana acum o carte proasta in adevaratul sens al cuvantului...
Rugaciunile Parastaselor: Nedumeriri - de (anonim) la: 03/01/2004 09:20:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua!

Am citit cu interes explicatiile privitoare la invataturile si practicile Bisericii Ortodoxe in legatura cu cei care au murit. Totusi, am cateva nedumeriri la care m-as bucura sa primesc raspuns din partea pr. Iulian.

Eu sunt inginer de profesie si, daca totul merge bine, spre sfarsitul anului imi voi termina teza de doctorat in inginerie electrica. Pe langa aceasta, sunt foarte pasionat de citit. Printre altele, am citit si Biblia, deoarece cred ca orice om, care se respecta si vrea sa aiba o buna cultura generala, trebuie sa o citeasca. Orice s-ar spune despre ea, Biblia a fost si este cea mai raspandita si citita carte din lume, a influentat cel mai mult omenirea si doar un ignorant in materie de cultura poate sa spuna ca nu este interesat sa o citeasca.

Dar, sa revin la subiect. Mi se parea normal ca explicatiile pe care le-ati dat sa fi fost sprijinite de niste texte din Biblie. Prin urmare, as dori sa aflu ce argumente biblice aveti cand faceti urmatoarele afirmatii:
- sufletul trece in lumea duhurilor (...) si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa. (...) Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente
- Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" (...) ajuta sufletul pe acest drum
- omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
- referitor la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg)

Invatatura Bibliei este ca "orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori" (Deu 17:6, Mat 18:16, 2Co 13:1, etc). Biserica Ortodoxa spune ca invatatura si practicile ei se bazeaza pe Biblie si pe Sfanta Traditie. Cum se procedeaza, insa, atunci cand Biblia si Traditia (sau traditiile, asa cum ati mentionat) nu converg, ba chiar exprima opinii contrare?

Cum raspunde Biserica Ortodoxa la acuzatiile protestantilor si neoprotestantilor, care spun ca ritualurile pentru cei morti sunt de origine pagana si au fost imprumutate din religiile orientale?

Cand este vorba de deosebirile dintre Biblie si Sfanta Traditie, cum se aplica invatatura apostolului Pavel din Galateni 1:8-12?

Cata greutate au principiile biblice in invatatura Bisericii Ortodoxe? Exista principii biblice care astazi sunt depasite, sau Biblia continua sa ramana autoritatea suprema, cand este vorba de credinta crestina?

V-am scris din punctul de vedere al cuiva care este in cautare sa se documenteze atat cu privire la invataturile bisericilor traditionale (ortodoxa si catolica), cat si cu privire la invataturile bisericilor protestante si neoprotestante.

Am acasa mai multe traduceri ale Bibliei: romana, franceza, engleza si spaniola. Pentru varianta romana, prefer traducerea facuta de Cornilescu. Chiar daca nu este populara printre clericii ortodocsi, consider ca limbajul este mult mai apropiat de limba romana moderna, care se vorbeste astazi in Romania, decat cel al traducerilor care poarta sigla Sfantului Sinod de la Bucuresti. Mai mult, aceasta traducere se poate gasi si in format electronic, devenind astfel si mai interesanta cand se doreste gasirea rapida a locurilor in care Biblia trateaza un anumit subiect.

As dori sa stiu, de ce Biserica Ortodoxa se incapataneaza sa accepte traducerea lui Cornilescu, care a fost un student si absolvent eminent al Facultatii de Teologie ortodoxa din Bucuresti, si continua sa puna in vanzare traducerea lui Gala Galaction si alte traduceri de acest gen, care utilizeaza o limba romaneasca arhaica, plina de exprimari slavone, pe care nici acum 150 de ani nu le mai gaseai in limba romana vorbita in popor si care fac lectura Bibliei deosebit de plicticoasa si neatragatoare. Este oare o strategie a Bisericii Ortodoxe Romane prin care urmareste sa-i tina pe oameni departe de Biblie, astfel incat preotii sa poata da orice fel de invataturi, fara ca cei care-i asculta sa-i poata verifica? Daca nu ai o traducere a Bibliei in limba pe care o vorbesti zilnic, cum se pot implini cuvintele din Ps 119, care spun "Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. (...) Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!" ?

M-as bucura daca as primi raspunsuri la aceste intrebari.

Cu respect,
Tavi
#7552 (raspuns la: #7485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In afara de cartea de reziden - de Daniel Racovitan la: 21/01/2004 17:24:57
(la: Simulatorul de trenulet electric)
Deh, lipsa de informare: in afara de cartea de rezident exista si cartea de sejur temporara. Cei pe CdS platesc aceleasi impozite ca si francezii ori strainii pe CR, dar de primit RMI -- ciuciu.

Ultimul tren: m-am referit strict la meseria mea de informatician, chiar daca nu am precizat-o.
Evident, exista o multime de alte moduri in care poti emigra, de exemplu casatorindu-te cu un francez. Unii se casatoresc sincer, iar altii "sincer, da' sincer".


_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8329 (raspuns la: #8328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exact ca la carti - de Daniel Racovitan la: 26/01/2004 11:57:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
spui in articol: "Piata fotografiei e ca un proprietar de restaurant care vinde un fel de mancare cu 100 de lei, dar da pe carne doar trei, ca producatorii sunt lihniti"

Cred ca e exact aceeasi situatie despre care vorbea [Radu Herjeu] referitor la piata cartilor romanesti.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)
#8477 (raspuns la: #8476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea noptilor mele, mai degraba cartile... - de alex21 la: 11/02/2005 19:21:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Asa-zisele carti de capatai pentru mine sunt:
- "Lorelei" de Ionel Teodoreanu : m-a impresionat modul de "asezare" a cuvintelor, parca impreuna , acolo, orice cuvint primeste o a zecea valenta extrem de impresionanta , de care eu, personal, m-am idragostit.( stiu ca orice scriitor bun poate face asta dar Teodoreanu a reusit intr-un mod aparte...)
-"Nostalgia" de Mircea Cartarescu m-a "inavaluit" ... ma ajuta sa ma regasesc si sa ma pierd prin paginile ( pe care cu cat citesti mai multe cu atat raman mai multe )

Si "La Medeleni" m-a imbogatit spiritual;binenteles ca m-am regasit si eu unul din adolescenti dar "Lorelei" pune mai multe probleme si pregateste mai multe conflicte decat La Medeleni...Lorelei are o tema extrem de actuala desi e scris de un traditinalist...

cam atat...
una dintra cartile mele de pe noptiera-DEMONII - de gina_alberta la: 21/04/2005 04:52:28
(la: Ultima carte)
...o citesc pentru a doua oara...as vrea sa postez o interpretare si o analiza strict subiectiva asupra cartii, pentru a nu ma impiedica de cliseele obiective analitice ale notelor explicative. Relatez ca axact ACUM am inchis cartea, am terminat-o, a.i. concluziile mele pot parea in mod disperat extreme.....imi place Dostoievski pana la invidie!! Nu vreau sa dau detalii legate de opera deoarece probabil ca as mazgali-o, ci doar impresii personale si sa descriu impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea....La terminarea ei, "am cazut in nesimtire", precum insusi autorul spune despre Dasha....la propriu mi s-a zbarlit parul de pe intreg corpul si am avut un sentiment de plinatare, insa acest sentiment era oarecum constrans de regret...uneori vezi lucrurile atat de clar si stii exact ce trebuie sa faci...acest sentiment este atat de real incat e dureros...cartea m-a invatat, ca si cand nu as fi stiut, ca viata e intr-adevar complexa...aceasta carte ascunde in ea imprevizibilitatea si acesta este stalpul de care ma leg in fiecare fragment si pe care il urmaresc pe parcursul cartii, de asemenea tehnica personajelor de manipulare...desi, asa cum am mai zis, am citit-o pentru a doua oara, cartea imi pare in mod concis imprevizibila...imi pare rau ca uneori ma las purtata de spiritul critic si nu iau lucrurile ca atare...observ tehnica relatarii si scap unele detalii necesare care au datoria de a manipula cititorul....SI...ca sa nu mai aberez prea mult, inchei in cateva cuvinte: aceast fenomen literal a imbinat la nivel spiritual doua concepte care se resping in mod formal: nebunia cu luciditatea.
Complexitatea cartii imi permite sa ma sustrag recunoscand ca sunt multe alte aspecte pe care nu le-am atins in "comentariul" meu...sper totusi ca in fata celor care au citit cartea sa-mi fie intelese gandurile, iar pentru cei care n-au citit-o sa fi reusit sa le deschid curiozitatea.CITITI-O!
Codul Da Vinci si Mesajele Cartii - de a rose la: 18/05/2005 03:34:47
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Kharisma...Ti-am citit mesajul aci pe site si-am ramas cam 'perplexed' fara cuvinte la super-imaginatia pe care o ai, asa cum a mentionat si RSI(ai avut dreptate frate in privinta asta). Eu cred ca ar trebui sa citesti cartea inca o data, poate in limba originala si sa realizezi ca in nici o pagina in cartea lui Brown nu se neaga moartea lui Isus si reinvierea sa, ba din contra se reaminteste de asta si se precizeaza - potrivit istoricilor(mai mult sau mai putin adevarat, ramane de vazut intr-o buna zi), ca Maria, dupa transmiterea mesajului omenirii - ca Isus a reinviat, ar fi plecat spre taramul Frantei, pentru a apara viata copilului sau si al lui Isus, copil pe care il purta in pantec si care ar fi purtat numele de Sarah.

Iar cartea are multe mesaje, intemeindu-se pe ideea 'Feminitatii Sacre' - 'the Sacred Feminine' care a fost incetul cu incetul uitata ca fundamentala, ponegrita, neglijata, pusa in minoritate si indiferenta deliberata milenii de-a randul si psihic degradata.

Sunt multe scrise in carte despre Biserica, despre evrei, despre scrierea si rescrierea si traducerea si retraducerea Bibliei de-a lungul secolelor, cand s-au priedut printre randuri anumite cuvinte pe care unii le-au considerat de prisos sau le-ar fi tradus prin cuvinte mai putin decat perfect sinonime. Sunt multe lucruri scrise in carte despre multe, mai putin sau mai mult adevarate, dar cea mai importanta misiune pe care cartea o face e cea de-a trimite oamenii la reconstituirea credintei lor in Dumnezeu, la analizarea Bibliei, la Istoria religiilor, la Arta.

Cartea da hrana mintii cititorilor facandu-i sa inteleaga printre multe detalii, actiune si suspans anumite mesajele foarte profunde:

Mesaj 1. Ideea Feminitatii Sacre si ignorarea si ponegrirea femeii de-a lungul secolelor de catre Biserica si mai bine spus puterea pe care Biserica a dat-o masculinitatii, femeia in trupul careia se sustine viata uni embrion timp de 9 luni, misiunea fundamentala de a crea viata si in principiu cea mai importanta misiune de pe pamant!!!!! acest mesaj trimite indirect la Biblie, unde Isus nu a ponegrit nici o femeie, unde Isus, a fost intotdeauna bun, intelegator cu femeile, raspunzandu-le la intrebari si dandu-le dreptul la libertatea de a se informa si mesajul ca Isus a venit pe Pamant intr-o lume in care evreii tratau femeile foarte urat. Daca masculinitatea la vremea aceea considera femeia o capcana privind ganduri necurate, atunci, de ce a fost Isus, fiul si trimisul bunului Dumnezeu pe pamant a fost atat de bun, intelegator cu femeile, asa cum era cu barbatii, si le-a tratat cu tot respectul de rigoare!!!!

Mesaj 2: Ideea ca Isus ar fi dorit ca Biserica de azi(in general) sa fie intr-un fel diferita, si religiile sa nu se urasca si ponegreasca intre ele, pentru ca bunul Dumnezeu e doar unul. De ce atatea interpretari si atatea biserici-mama cand Isus a fost doar unul si bunul Dumnezeu e doar unul. Cum se poate un singur Fiu cu atatea Biserici parintesti? Mesajele lui Isus pe Pamant ar fi fost imterpretate gresit si traduse si retraduse si interpretate si reinterpretate de atatia traducatori care au decis ei insisi, subiectiv asupra traducerii asa zis 'cea mai corespunzatoare si convenabila unora'.

Mesaj 3. Ca anumiti piloni ai Bisericii ar fi corupti, care si cum, ramane de vazut, cititi fratilor, alte carti, informati-va. Poarta mesajului e deschisa.

Mesaj 4. Cartea trimite la crimele care s-au comis de-a lungul istoriei, in numele Bisericii, religiei...dar nu in numele lui Isus pentru ca Isus nu a spus niciodata sa ucidem in numele bisericii, Isus a vorbit de fratie, intelegere, iertare, credinta in bunul Dumnezeu, iubirea aproapelui, ajutorul reciproc. NICICAND NU A MENTIONAT ISUS DE CRIME IN NUMELE BISERICII, de faptul ca Biserica trebuia de-a lungul istoriei sa arda pe viu oameni care se opun, ba din contra sa gaseasca calea cea mai buna pentru a le arata lumina si reintoarce la bine.

Mesaj 5. Cartea trimite la arta si istoria ei, deschide o poarta spre curiozitatea de-a incerca sa citim mai mult si sa intelegem istoria artei.

Concluzie: Aceasta carte e ca un fel de fabula. Morala ei - 4-5 mesaje puternice pe care autorul si sotia sa Blythe(istoric de arta, editor, pictor -carte e scrisa in numele sotiei sale 'For Blythe....again. More than ever' )le trimit. Detaliile sunt multe...fictiune sau realitate, toate au o misiune de-a transmite mesaje si in felul acesta de-a starni setea de informatie religioasa, istorica, artistica si intru-catva logica in spiritul fiecaruia.
#49635 (raspuns la: #49502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Carti de genul romanului "Io - de Daniel Racovitan la: 17/12/2005 14:12:55
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
"Carti de genul romanului "Ion", "Mara", "Morometii"sau altele ce le avem (noi elevii) de citit la scoala sunt mai toate plictisitoare pentru ca nu aduc nimic nou. - Ala o bate pe aia, ala se injura cu ala, n-au bani, se fura unu pe celalalt s.a.m.d."

De fapt tu esti cel care n-a fost in stare sa inteleaga decat ca "ala o bate pe aia, ala se injura cu ala".

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#95660 (raspuns la: #95638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea ? - de picky la: 23/01/2006 15:17:12
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Viata pe un peron, a lui Paler.
Fructele maniei, a lui Steinbeck.
Jurnalul lui Mihail Sebastian.
Incest, de Anais Nin.
Apoi Bulgakov si Joyce si Dostoievski si Tolstoi si Cioran si Zola si Henry Miller si Platon si J. Flavius si Nabokov si Beckett si Llosa si Sartre si Camus si Marquez si Montherlant si Vintila corbul si Burroughs si Kerouac si Eliade si St. Zweig si Maurois si Andre Castelot si E. Bronte si Liiceanu si Sabato si Borges si Ionesco si Rebreanu si Origene si Petru Comarnescu si Jeny Acterian si Jelinek si Faulkner si Hemingway si Moravia si Pasolini si Papini si London si Puzo si si si si si ...inca vreo 2-3 sute pe care fara voie ii omit acum ...
Si enciclopediile si dictionarele si albumele ...
Si Traian Furnea, din Ludus, care a scris o poezie ce nu o voi putea uita niciodata :

Jertfa

Sa fi iarba,
primavara.
Si sa te lasi,
carare ...

Niciodata nu voi uita aceste versuri ale lui Traian Furnea, din Ludus.

Carti care ne-au marcat existenta ...
Cine le mai stie titlurile si autorii si numarul ...
Au fost, sunt si vor fi !
Codurile antice si Tora si Septuaginta si Coranul ...
Si Procopius din Cesareea si Sf. Francisc din Assisi ...
Important e ca s-a scris si raman marturii ...
Important e si sa se scrie incontinuare !
Manele si telenovele, internet si tabloide. Traim in secolul telecomunicatiilor si al ignorantei. Ce paradox !
Un motto spunea ca "si-n secolul vitezei mai cad stele ..."
Secolul telecomunicatiilor : " la cules de stele cazatoare "

Sex, fun, discovery, Ioana Bradea cu al ei "Bagau", afaceri, spaga, coruptie, navete spatiale si clonari, CTP si Excrescenti, Cristoi gangavi, agramati cu pretentii de eruditi ...Turcesti turciti ... Uzine de vanturat praf si fabrici de impachetat fum. Simbioze, simbioze, simbioze ...
Carti care ne-au marcat existenta ?
Oare mai conteaza ?
Dreptul roman ? = o amintire !
Justitia = o iluzie !
Frumosul = manjit.
Cultura = ferecata-n lanturi grele.
Pseudocultura = defileaza cu cantec si-n fruntea bucatelor ...

Ganduri, ganduri, ganduri ...
Ce sunt gandurile, daca nu " umbra cuvintelor " (Octavian Paler dixit).
Paler - 80 de ani
Djuvara - 90
Raoul Sorban - 95
Barbu Brezianu - 99
Eu - 49
Voi ?

Nu-i dreptate pe lumea asta !
Dar pe cealalta ???
N-are cum. Ca nu exista !

Si-atunci cum dracu' sa nu ne marcheze existenta niste carti prapadite si al naibii de scumpe ...


" O carte este o oglinda pe care o porti de-a lungul unui drum" - de Alina_Livezeanu la: 04/02/2006 19:39:38
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea ce m-a aruncat pe mine in vartejul trairilor esentiale ce nu au nici o legatura cu lumea materiala in care traim,a fost 'Luntrea Sublima' de Victor Kernbach,o minunata combinatie de mitologie antica si sf.
Atunci am simtit pentru prima data ca noi oamenii suntem cu adevarat mareti, de reusim sa transformam un limbaj greoi ,plin de cuvinte dificile intr-un cantec al sufletului
carti - de perdition la: 12/02/2006 19:39:40
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"Enigma Otiliei" ...nu pot descrie in cuvinte ce sentimente mi-a trezit aceasta carte...parca imi venea sa intru acolo si sa-i strang de gat pe Aglae si Stelica....descrierea perfecta a tipologiei oamenilor , partea trista e ca nu s-au schimbat prea multe de la 1900 si pana acum...
JORGE LUIS BORGES ( extras din CARTEA DE NISIP ) - de dandi la: 28/04/2006 19:43:26
(la: Recomandà-ne CARTEA sau AUTORUL tàu preferat de astàzi)
EPISOD DESPRE UN DUSMAN


Atitia ani de fuga si asteptare si acum dusmanul se
afla in casa mea. De la fereastra l-am vazut cum urca
anevoie asprul drumeag de pe colina. Se sprijinea intr-un
toiag, intr-un toiag rudimentar care, in mainile-i batrane,
nu putea fi o arma, ci o carja. Cu greu am deslusit ceea
ce asteptam : o slaba lovitura in usa. Mi-am privit , nu
fara nostalgie, manuscrisele, ultimul dintre ele ajuns abia
la jumatate, precum si tratatul lui Artemidor despre vise,
carte intrucatva nepotrivita aici, de vreme ce nu stiu
greceste. Inca o zi pierduta, m-am gandit. Am rasucit
cu greu cheia intepenita. M-am temut ca omul se va pra-
busi, dar a schitat vreo cativa pasi nesiguri, a lasat sa-i
scape toiagul, pe care nu l-am mai vazut dupa aceea si,
istovit, s-a prabusit pe patul meu. Spaimele ma facusera
de multe ori sa mi-l inchipui, insa abia atunci am observat
ca semana, in mod aproape fratern, cu cel din urma portret
al lui Lincoln. Trebuie sa fi fost ceasurile patru ale dupa-
amiezii.
M-am inclinat asupra lui ca sa ma poata auzi.
- Fiecare isi inchipuie ca anii trec doar pentru el,
i-am spus, dar trec si pentru ceilalti deopotriva. Iata, ne
intilnim la capatul drumului si ce s-a intamplat cindva
nu mai are acum nici un sens.
In timp ce eu vorbeam, isi descheiase pardesiul. Mana
dreapta se afla un buzunarul vestonului. Ceva imi atrase
luarea aminte si am intuit ca avea acolo un revolver.
Imi spuse atunci cu voce ferma :
- Pentru a patrunde in aceasta casa, am recurs la
compasiune. Acum, insa, va am in puterile mele si nu
sunt milostiv din fire.
Am incercat sa pronunt cateva cuvinte. Nu sunt din
cale-afara de puternic si numai vorbele m-ar fi putut
salva. Izbutii sa rostesc :
- E adevarat ca odinioara am prigonit un copil, insa
domnia voastra nu mai sunteti copilul de pe vremuri,
dupa cum nu mai sunt nici eu nesabuitul de atunci. Si,
dealtminteri, razbunarea nu este mai putin orgolioaza si
ridicula decat ar fi ierterea.
- Tocmai din pricina ca nu mai sunt copilul de pe
vremuri, raspunse, trebuie sa va ucid. Nu-i vorba despre
o razbunare, ci despre un act de dreptate. Argumentele
invocate, Borges, sunt simple stratageme pe care le-a
nascocit spaima, in speranta de a ma convinge. Acuma,
insa, nu mai ramane de facut nimic.
- Imi mai ramane un singur lucru, am spus.
- Care anume ? intreaba el.
- Sa ma trezesc.
Si am facut intocmai.
.................................................
PS : nu este un scriitor de "astazi" dar pe Borges il recitesc
cu aceiasi placere ca la inceput...

Jopcuri de cuvinte fara sens,jennifer. - de DINU IONESCU la: 25/07/2006 19:56:07
(la: Pierderi ireparabile)
Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
SAM.
#135466 (raspuns la: #135438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jocuri de cuvinte fara sens,jennifer. - de DINU IONESCU la: 25/07/2006 19:56:07
(la: Pierderi ireparabile)
Din traducerea ta aproximativa din Pierre Nicole(de care , sincer vorbind , eu n-am auzit), nu rezulta nimic , decat un joc de cuvinte, fara absolut niciun sens. O carte o apreciezi nu dupa numarul de file, sau numarul de platitudini insirate in ea(apropos, sunt unii , asa-zisi filozofi, care se amuza pur si simplu "intelectual",creand jocuri de cuvinte de efect, dar fara sens , fara semnificatie...Nu trebuie sa admiram sau sa citam pe oricine...).
Crede-ma: IUBIRE inseamna DUMNEZEU si invers. Este , dupa parerea mea si dupa experienta unei vieti , singurul mare Adevar pe care-l vei afla , dac-o vei trai cu-adevarat...
Iar din cateva experiente dezamagitoare din discutii purtate cu persoane asa-zis religioase, nu trebuie sa te grabesti sa tragi concluzii gresite...
SAM.
#135468 (raspuns la: #135438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da sunt carti care ne-au marc - de AURAS la: 22/09/2006 19:36:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Da sunt carti care ne-au marcat existenta dar sunt ele "bune" sau "rele"
in fuctie de ce?
In functie de ce ne spun criticii?
infunctie de ce ne spun profesorii de literatura ?
In functie de modul in care ne influenteaza stilul de viata?
Cand am citit prima data P. Coelho, cu multi ani in urma mi-a fost indicata in mod insistent de un om de litere. A trebuit sa citesc cu ochii mei si sa constat mediocritatea acestui scriitor. Am recidivat si am constata involutia sa , pentru ca odata cu numarul cartilor crestea si mediocritatea . Omul a ajuns sa creeze o colectie de carti ce consta in esenta in repetarea, enervanta deja , a aceleiasi idei pentru expunerea careia nici macar nu se mai straduieste sa gaseasca cuvinte noi. Este de-a dreptul deplorabil! Daca citesti cartile " de succes" ajungi sa cumperi D . Brown . ALT PENIBIL al literaturii contemporane . Ideea oricum tampita nu este nici macar expusa cum trebuie, odata pentru ca autorul nu a citit mai nimic in domeniu vorbind din auzite, iar apoi fiindca un roman politist mai prost scris nu am citit vreodata.
Clasicii sunt clasici! Nu te poti lua de ei! Dar ce te faci ,cu scriitorii contemporani care strica. Exista net! cauta mai intai si citeste despre autor si opera , apoi daca , constati ca merita , citeste-i cartea cea mai laudata . foarte important : nu te lasa dus de nas cu vreo filosofie ieftina! Verifica stilul si originalitatea. Daca nu este bun , nu recidiva si nu spune nimanui ca l-ai citit. E important sa nu citesti tot ce se vinde fiindca risti sa devii de prisos existentei tale trecand pe langa carti cu adevarat fascinante!
Da sunt carti care ne-au marc - de AURAS la: 22/09/2006 19:36:45
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Da sunt carti care ne-au marcat existenta dar sunt ele "bune" sau "rele"
in fuctie de ce?
In functie de ce ne spun criticii?
infunctie de ce ne spun profesorii de literatura ?
In functie de modul in care ne influenteaza stilul de viata?
Cand am citit prima data P. Coelho, cu multi ani in urma mi-a fost indicata in mod insistent de un om de litere. A trebuit sa citesc cu ochii mei si sa constat mediocritatea acestui scriitor. Am recidivat si am constata involutia sa , pentru ca odata cu numarul cartilor crestea si mediocritatea . Omul a ajuns sa creeze o colectie de carti ce consta in esenta in repetarea, enervanta deja , a aceleiasi idei pentru expunerea careia nici macar nu se mai straduieste sa gaseasca cuvinte noi. Este de-a dreptul deplorabil! Daca citesti cartile " de succes" ajungi sa cumperi D . Brown . ALT PENIBIL al literaturii contemporane . Ideea oricum tampita nu este nici macar expusa cum trebuie, odata pentru ca autorul nu a citit mai nimic in domeniu vorbind din auzite, iar apoi fiindca un roman politist mai prost scris nu am citit vreodata.
Clasicii sunt clasici! Nu te poti lua de ei! Dar ce te faci ,cu scriitorii contemporani care . Exista net! cauta mai intai si citeste despre autor si opera , apoi daca , constati ca merita , citeste-i cartea cea mai laudata . foarte important : nu te lasa dus de nas cu vreo filosofie ieftina! Verifica stilul si originalitatea. Daca nu este bun , nu recidiva si nu spune nimanui ca l-ai citit. E important sa nu citesti tot ce se vinde fiindca risti sa devii de prisos existentei tale trecand pe langa carti cu adevarat fascinante!
dorinteodor - de cattallin2002 la: 16/01/2007 22:36:18
(la: Decebalus - Erou sau strateg inconstient ?)
Legat de limba. Limba dacilor, ca şi a altor popoare din acea vreme, era una vorbită şi nu scrisă, dorind poate astfel să păstreze secretul informaţiilor pe care le aveau. Se ştie că şi celţii făceau la fel. Se gasesc pe internet denumiri ale unor munti si riuri in limba daca, preluate din surse grecesti. "În Geografia (VII, 3, 5), Strabon scrie: Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru şi astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături". KOG-A-ION înseamnă "Capul Magnificului", fiind şi denumirea getică a Bucegilor"
" Râul ce curgea prin apropiere, despre care scrie Strabon, nu poate fi decât Ialomiţa, căreia geţii îi spuneau şi NAPARIS "Cerescul; Divinul". Evident, adăpostul marelui preot era Peştera Ialomicioarei.
Deocamdată, singura inscripţie getică, unde apare numele Kogaion, este un text orfic, în versuri, pe o cărămidă descoperită la Romula (Reşca-Dobrosloveni, jud. Olt)"
Mai multe la http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=81
Cred ca stii ca sint cunoscute citeva nume de regi daci. Un istoric get povesteste de regele get Domihete, care l-a invins pe Lisimah. Inscripţiile descoperite la Histria menţionează numele a doi regi geţi din sec. III î.Ch., Zalmodegicos şi Rhemaxos, faţă de care ascultau cetăţile greceşti de pe ţărmul dobrogean al Mării Negre. Trogus Pompeius (sec.I î.Ch.-sec.I d.Ch) în "Prologul" cărţii a XXXII-a menţionează despre "creşterea puterii dacilor prin regele Rubobostes"
In timpul lui Octacianus Augustus erau 5 regate dacice in stinga Dunarii si trei in Dobrogea. Seutonius scrie: "M. Antonius scrie că [Octavian] a făgăduit-o pe Iulia mai întîi fiului său Antonius, apoi lui Cotiso, regele geţilor, şi că tot atunci a cerut, în schimb, în căsătorie, chiar pentru el pe fiica regelui" Cotiso era un rege din zona Olteniei si Banatului.
In inscriptie "per" cred ca inseamna "a lui" sau asa ceva. S-a presupus ca Decebal era fiul lui Scorilo pt ca Scorilo a fost un rege dac (28 - 68 d.Ch). Istoricul Frontinus vorbeste de el ca nu a vrut sa atace provinciile de peste Dunare.
Dio Cassius scrie: "Duras care domnise mai înainte lăsase de bună voie domnia", în favoarea lui Decebal, "fiindcă era foarte priceput la planurile de război şi iscusit la înfăptuirea lor"
Despre religie. Se pare ca dacii aveau totusi un singur zeu. Ceilalti zei erau ai marii familii a tracilor. Aici lucrurile pot fi discutabile, probabil unii mai aveau si acesti zei. "Slujbele religioase se ţineau în sanctuare ce aveau formă patrulateră sau circulară. Ritualul funerar consta în arderea morţilor, iar cenuşa era pusă în urne şi îngropată în pământ. Dacii iubeau muzica. Izvoarele antice spun că ei cântau din gură, dar şi din chitare. Dio Chrysostom îi socotea pe geţi la fel de înţelepţi ca şi grecii."
" În cartea ,,Getica” istoricul Iordanes (VI.e.n) face nişte afirmaţii uluitoare referitoare la cunoştinţele strămoşilor geto-daci. Ne spune că Deceneu, „preotul lui Zamolxe”, i-a invăţat, printre altele, că Pământul este un glob, planetele nu sunt fixe, ci se mişcă potrivit unor legi. "
Despre Zamolxis unii istorici greci afirmau ca ar fi fost un ucenic al lui Pitagora si s-ar fi dus in Dacia si i-ar fi invatat multe lucruri pe daci.
După calculele mai multor istorici această întâlnire nu ar fi fost posibilă pentru că Zamolxe a existat cu mult înaintea lui Pitagora.
Despre proprietate. Se spune ca dacii nu cunosteau sclavagismul. "Ceea ce se poate afirma cu certitudine este ca forma dominanta de stapanire a pamantului era cea comuna, insa nu arhaic-gentilica, ci sub forma obstilor ulterioare." Stiu ca atunci cind s-a descoperit America de exemplu unele populatii indiene nu aveau notiunea de proprietate a pamintului, considerau pamintul ca si aerul, nu puteau sa imparta aerul. Stim de asemenea ca scrie ca erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Herodot spune ca "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile." Deci dacii erau cei mai drepti din al doilea popor ca marime cunoscut in vremea aceea.
O explicatie a decimarii lor de catre romani este faptul ca se impotriveau cu indirjire oricarei cuceriri (vezi si relatarea despre Darius) si nu considerau ca mor de tot (credeau in nemurirea sufletului).
Ca o parte negativa, se zice ca tracii erau singurii in Europa care practicau jerta omeneasca religioasa. Bine cel putin ca la daci era o data la 5 ani.
Despre bogatia dacilor. Istoricii apreciaza ca romanii au luat imediat dupa cucerirea Daciei aprox 165 tone de aur, 330 de argint si obiecte din aceste metale ce nu puteau fi cuantificate.
"Cezarul hotaraste suprimarea tuturor darilor si - mai mult decât puteau visa cetatenii Romei - fiecare cap de familie primeste 650 de dinari spre a se simti partas la marea victorie. saptesprezece saptamâni in sir au durat jocurile in circuri, 10.000 de gladiatori infruntându-se cu arma in mâna, Aceasta imensa cheltuiala se produce dupa ce, cu putina vreme inainte de a se incheia campania in Dacia, se instituise o comisie de notabili in vederea stabilirii unor masuri de severe economii, tezaurul imperiului fiind aproape sleit. Afluxul de metal nobil survenit insa in 106 a fost atât de important, incât s-a produs o scadere vertiginoasa a cursului aurului. Introdus masiv pe piata, aurul Daciei a micsorat cu o zecime pretul lui in tot imperiul, unii autori sustinând ca scaderea cursului a fost chiar si mai sensibila."
Nu stiu ce cultura aveam, dar stiu ca eram bogati. S-a descoperit ca dacii aveau mine de aur si nu au fost facute de romani dupa cucerire. (lemn din perioada dacica).
Pot fi speculatii de exemplu ca dacii scriau pe placute de aur sau argint, de aceea nu s-au pastrat f multe inscrisuri. Despre asirieni nu s-a stiut nimic pina in sec 19, apareau doar in Biblie. Poate dacii nu stiau sau nu agreau sistemul de invatare folosit intr-o perioada de greci (tineri la maestrii).
Fiind drepti, poate nu aveau nevoie de tot felul de acte de proprietate ca romanii, cuvintul era cuvint. :)
Au mai ramas date pe net, pot fi citite.


cattallin2002@yahoo.com
#169204 (raspuns la: #168863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tsi avem ? tsi fatsi? - de armatollu la: 21/01/2008 22:25:10
(la: Limba aromâna)
esi sori shedi lluna - iese soarele apune luna
shi cant puia pi dzeana-si cant puii(pasarile)pe deal
nu mi scol ,dot, lele moi ata -nu ma scol ,deloc ,mai mama
mi maca erma di xeana -m-a mancat nemernica de strainatate

Ata ,surarle shi muiera ,-mama surorile si femeia
s'nu planga cand u s'avda -sa nu planga cand o s-auda
s'nu baga shameii laie-sa nu puna batic negru
davli feti si'ni mutrasca- de cele doua fete s-aiba grija

sau intr-un limbaj putin mai arhaic:iese soarili sade luna,canta puii pe geana,nu ma scol ,lele(lelita) mama,ma manca strinatatea;mama surarili,si muierea s'nu planga cand s'auda ,s'nu bage batic negru,amandoua fete sa-mi vada
(cantec de jale,contemporan din Albania)
mie ,unul mi se pare destul de asemanatoare romana cu ramena( ramen-ramaneshti,cum isi denumesc aromanii din Albania neamul si limba)exceptind cateva cuvinte din greaca,turca,albaneza:erma, xeana,dot,shameii, cat despre laie(neagra),mutrasca(vada,priveasca)ar putea avea legatura cu 'laie'din 'miorita laie' si 'mutra' ,'ce ai mutra asta'.
Daca ai putea sa bati Romania in lung si-n lat cat si regiunile locuite de aromani din Balcani ai putea sa gasesti multe alte cuvinte asemanatoare de ex: ai-usturoi, in Maramures se zice tot 'ai'.
expresiile de regula sunt cele din limba majoritara'traduse in aromana ex:cala mbar-drum bun,cale buna:din alb.rruge te mbare; tsi fatsi? tsi avem? ce faci? ce avem? c'ar ben? c'chemi? ;loi tu telefon ,am luat la telefon(am sunat),mora ne telefon din albaneza.
Poti gasi carti la filialele aromanilor din Bucuresti sau Constanta,si pe unde mai sunt filiale.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...