comentarii

senmentul ratarii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre sentimentul ratarii! - de quietguy la: 24/09/2004 16:00:24
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Myriam
Ce poti sa-ti spun (pardon, scriu), sint urmatoarele:

1. Paranoica (poate) nu esti, doar ca cei din jurul tau nu sint timpiti si simt cind cineva este pe cale de a claca, asa ca pregateste-te pentru o eventuala debarcadare din jobul super bun. Nu-ti urez asta, dar asa se intimpla de cele mai multe ori.

2. Este normal sa cazi, dar si mai normal este sa te ridici, si sa-ti continui drumul in viata.

3. Daca stii ce vrei de la tine, atunci stii ce vrei de la viata, poate trebuie sa iei totul de la inceput, asa ca...mult curaj si rabdare, mai ales rabdare.

4. Gaseste in tine insuti ceea ce iti place cu adevarat, este cel mai important, sa faci ce-ti place cu adevarat. Fii atent(a), un job super acum sa poate transforma intr-o mare minciuna daca nu-ti place ce faci.

5. Planifica-ti ceea ce vrei in etape in care esti sigur(a) ca la vei reusi sa le duci la indeplinire.

Cel mai important lucru este:
Cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.

Din pacate, iti scriu asta din propria mea experienta
O criza sufleteasca de genul in care te simti ratat, am avut acum 2 ani, cind m-am trezit dintr-o data fara job, casa si familie si plin de datorii.

Deci, pe scurt somer, divortat si dat afara din casa in doi timpi si trei miscari. Ce zici de aceasta miscare, sa tot ai sentimentul ratarii din plin. De la un salariu de 50,000 $ la nimic, de la o famile, divortat, de la casa, dormit la inceput pe la prieteni, pina am putut inchiria un minuscul apartament, si toate astea intr-o tara straina, nu-i asa, sa tot ai crize de ratare si disperare.

Am crezut ca am pierdut totul pentru ca mi-am pierdut un job (super bun, nu-i asa) si ca m-am trezit divortat. Nu este adevarat, nu am pierdut nimic, am avut doar de cistigat, am scapat de un patron despotic si de o sotie ahtiata de bani.

Asa ca, acum fac cursuri pentru a deveni instructor de fitness, ceea ce imi place foarte mult, de fapt asta imi placea dintotdeauna sa antrenez.

Sa stii ca cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
ratare - de no_name la: 30/01/2005 13:18:41
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
no_name

intamplator am tot 35 de ani... un job pentru care poate sunt invidiata ...
dar mie nu-mi mai place ... si nici propria afacere nu pot sa o demarez tot din motivele scrise de tine ...
dar ... eu cred ca nu trebuie sa ii spui ratare ...
pur si simplu e o schimbare a ierarhiei valorilor...ce pana mai ieri era pe locul 1, 2, 3 azi ...nu mai este asa ...
eu zic ca e un impas, o nevoie launtrica de a experimenta altceva ... si stii tu ...
o sa zici... vezi sa nu ... :) ... mai myriam...toate se intampla cu un rost anume ... trebuie sa vedem care e acest rost ....
pana atunci hai sa nu-i mai spunem ratare ... e exagerat ...
ia sa iei tu o pauza de teoretizari a sentimentelor ...si stai un pic ca un spectator si vezi incotro te duce valul ...
uneori nu vedem copacii din cauza padurii ... eu am rabdare ...
pana se va intampla ....incerc sa traiesc frumos ...
bafta si sansa myriam
a (se) rata, ratare... - de Intruder la: 27/08/2005 09:35:50
(la: Scrisoarea I redeschisa catre presedintele Basescu)
Cel mai optimist gandind, nu-mi vad un viitor in Romania ce pare un spatiu al ratarii.

a (se) rata, ratare, ratati...
M-am asezat pe scaun si am incercat sa (ma) gandesc.
Nu optimist, nu sofisticat si nici cu floricele...simplu.
Ma misc, traiesc, respir, iubesc, urasc (putin, cat sa nu par perfect), observ, cuget (tot putin ca sa-mi demonstrez ca exist totusi), muncesc (mult, pe doua fronturi...m-am spurcat la un trai "indestulat"), dorm, mananc, circul, citesc, vorbesc in Romania...
Nu sunt (inca) un ratat, inca mai sunt in jurul meu oameni realizati, inca n-am ajuns la stadiul acela de abandon...
Da, Romania este asa cum este, oamenii sunt cum sunt. M-am obisnuit si cu cei imbracati in costum semnat "Pierre Cardin" si cu cei in salopeta patata cu ulei. Nu-i invidiez pe primii, nu-i plang pe cei din urma. Chestie de exercitiu: trebuie sa-nveti sa te deprinzi.
Cine este (sau va deveni) ratat in Romania are mai multe sanse sa se rateze si-n Vest. Am vrut sa simulez ca nu-i observ pe romanii (nu rromanii!) ratati din tarile de dincolo de negura. Am reusit partial.
Un spatiu al ratarii exista in apropierea fiecaruia din noi. Daca punem indicatoare cu "acces interzis", "stop", "stationarea interzisa" sunt sanse minime sa calcam pe-acolo. Nu de alta, dar este "sens unic"...
sfatul meu: n-am! :(

cu bine,
Intruder.

p.s.
nu sunt bagat in politica, n-am incalcat legea (constiinta ca virgula constiinta, dar frica ma omoara!), nu sunt corupt (eh, parca dac-as fi as recunoaste !)
cica sa "gandim liberi"...sau sa "gandim liber" (?!)
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:06:53
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi paote aduce inapoi enrgia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta bilogica
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:08:00
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi poate aduce inapoi energia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta biologica
De prisos! - de Nico la: 11/10/2003 08:20:42
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Articolul este remarcabil dar ... de prisos !
Un popor care vede succesul doar ca rezultal al furtului, mitei, smecheriilor de tot felul, nu cred ca are nici o sansa sa iasa prea curand din nemernicia in care se lafaie de cateva decade! Si daca ar fi vorba doar de cei in varsta s-ar mai gasi explicatii, insa generatiile tinere sunt crescute fara respect pentru cultura sau onoare si asta este inexplicabil.
Personal am parasit Romania pentru a putea sa-mi cresc copii intr-un alt climat social. La cativa ani dupa Marea Ratare din decemrie 1989 am inteles ca nu va mai exista prea curand o sansa de a vedea in Romania o societate bazata pe morala. Asta si pentru ca aproape toti cei care ar putea shimba ceva tac sau pleaca ? Nu stiu.
Ceva trebuie sa zguduie societatea (din nou!) ca sa se iveasca o noua sansa pentru shimbare.
Arta americana si cea europeana - de Florin Firimita la: 27/01/2004 15:45:24
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Andre Malraux spunea ca “secolul 21 va fi un secol religios sau nu va fi deloc”. Cred, intr-un fel, de o astfel de infuzie are nevoie arta contemporana, americana si europeana. Nu ma refer la o infuzie religioasa, mai mult la un nou “ism” de calibrul impresionismului sau cubismului, care se lasa asteptat.
Pe ambele continente lucreaza artisti extraordinary, seriosi. Din pacate, noul “ism” este comercialismul. Astazi, arta nu mai poate fi separata de comert. Statele Unite au dat tonul acestei tendinte, si nu putem decit spera, naiv poate, ca Europa nu se straduie sa imprumute acest ton. Lumea artistica nu ar trebui sa aiba artistul ca punct focal. Europeanul Salvador Dali a descoperit si exploatat acest lucru, dar arta lui a avut de suferit dupa ce s-a lasat sedus de atotputernicul dolar. Ca urmare, avem si astazi o situatie artificiala care creeaza superstaruri peste noapte, cu o longevitate e indoielnica. Un bun exemplu a relatiei dintre artist si piata este ceea ce s-a intimplat in anii ’80 aici, cind unii pictori au ajuns milionari peste noapte. Douazeci de ani mai tirziu, valoarea lucrarilor a scazut considerabil, si ei incearca sa diminueze dezamagirile colectionarilor care si-au cheltuit averile pe picturi interesante, dar departe de a fi capodopere. Cind, acum cincizeci de ani, Picasso era adulat, avea pe ce sa se bazeze, avea o opera care ii justifica, sau scuza cumva slabiciunile caracterului. Secolul 20 a fost un secol bolnav, in care politicul a dominat poeticul. Secolul 20, in special in cea de-a doua jumatate, a fost violat de prea multe ori ca sa mai aiba loc sau timp pentru experiente artistice relevante. Experientele esentiale s-au intimplat pe scena istoriei si nu pe pinzele artistilor. Dezamagirea, ratarea, cinismul au pus arta in pozitia primejdioasa de a servi politica. Totodata, cultura “pura” nu este (a fost vreodata) posibila. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Europa sedusa de Picasso a obosit. America a prins momentul prielnic si a reusit sa mute centrul artistic al lumii de la Paris la New York. Din pacate, multi artisti europeni de valoare care s-au mutat la New York n-au putut sa supravietuiasca. Cind Jackson Pollock a aparut pe scena artistica americana, Marcel Duchamp sau Max Beckmann nu mai aveau nimic de spus.

O caracteristica a artei americane contemporane este ruptura cu traditia. Toate marile miscari artistice au aparut ca un raspuns la miscarile care le-au precedat. Impresionismul a “salvat” artistul din atmosfera prafuita a atelierului. Postmodernismul s-a sprijinit pe “furt,” pe “imprumutat.” Poate ca pentru prima oara am avut o miscare artistica (destul de haotica, multi au crezut, si fara un a-priori program pentru a intra in panteonul istoriei artei alaturi de celelalte “isme”), care nu a fost impotriva unei alte miscari, dar care a incercat se regurgiteze tot ceea ce a precedat-o. Post-modernismul e un fel de palma data istoriei artei. Cred ca pe ambele continente, inca nu ne-am adunat de pe urma loviturii.


Transformarea culturii sub asaltul societatii comercialismului este probabil un aspect inevitabil. Sensibilitatea umana in fata artei e in schimbare. Sensibilitatea artistica, oriunde ai trai, e alterata. Pornografia, spre exemplu, a devenit in ultimii ani, a sursa valida de inspiratie pentru artistii americani.
America este o tara in care trecutul, istoria, inseamna ieri sau saptamina trecuta. Artistii americani refuza traditia, ceea ce nu cred a se intimpla in Europa. Europa pe care Bush o numeste “batrina” e Europa-Mama, intelectuala, artistica, de care America are nevoie, chiar daca nu o stie. America, unde orchestrele simfonice au inceput sa dea faliment in ultimii doi, trei ani, este tara vitezei. Tipul de inteligenta, sau sensibilitate care iti cere sa stai intr-un scaun timp de o ora si sa ASCULTI, sau in fata unei picturi sa PRIVESTI, incepe sa devina rara. Motivul pentru care aici avem (citiva) “ginditori”, si nu “filozofi,” este pentru ca ideea de a avea “radacini” aici,e o cochetarie, un tribut involuntar dat Europei-Mama. Fluiditatea, schimbarea, mutatul, sint caracteristice artei americane. Nu cred ca s-a nascut filozoful care sa fie in acelasi timp pilot de curse. Anti-intelectualismul indigen nu s-a nascut dintr-un manifest specific, ci din caracterul nomadic al culturii nord-americane. Cine are timp de gindit cind trebuie sa fii tot timpul cu degetul pe tragaci (la figurative bineinteles)?

Spectacolul artistic, pe ambele continente, e fara indoiala, fascinant de urmarit.
#8515 (raspuns la: #8389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 04:48:38
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)
#12322 (raspuns la: #12319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns catre Monsieur Andre Morariu (avec accent aigu sur e) - de (anonim) la: 20/03/2004 02:02:30
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...
#12448 (raspuns la: #12414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esec - de Hypatia la: 17/05/2004 05:58:09
(la: Evoluam?)
Am incercat sa-ti scriu pe adresa indicata si am primit un mesaj de ratare...O sa mai incerc, poate n-am scris eu bine adresa, dar de ce nu folosim noi mesajele private din Cafenea? Cred ca astea nu mai sunt controlate...
Hypatia
P.S. De ce sa refuz o propunere de comunicare cand eu am inceput-o? Am vaga impresie ca nu ai observat ca ai doua mesaje private de la mine....
#15495 (raspuns la: #15436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Hypatia - de Paianjenul la: 21/05/2004 23:55:50
(la: Evoluam?)
MULTUMESC pentru acceptarea propunerii!

Un "mesaj de ratare" iti vine numai cind adresa respectiva nu mai e valabila... sau cind e scrisa gresit. Incerc s-o rescriu in alt "limbaj":

kon_tiki LA 123.net.au


Inlocuieste LA cu @ si o sa functioneze!

Succes!


PS. "...dar de ce nu folosim noi mesajele private din Cafenea? Cred ca astea nu mai sunt controlate..."

- Nu stiam ca exista asa ceva. Da-mi te rog detalii... am putea recurge si la acestea...
#15733 (raspuns la: #15495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea si dialogul - de kradu la: 30/06/2004 07:58:01
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
L-a inceput m-a impresionat dialogul! Simbolic, filozofic, marunt si mare facut cel putin prin traducere in partea cea mai superioara a limbi Romane!
Peste dialog aruncate uneori in contrast permanent imagini de o claritate pura (cristal clear) obiecte conturate in suvitele de apa!
(Obiectele erau de fapt gunoaie obiecte personale de altfel un fel de natura moarta in ratare inocenta cu contrast de nou si rugina, la o apa curata ce le spala de curatenie pentru a le da, o stralucire uda?!!!!)
Pentru G. Doja - de kradu la: 12/07/2004 00:37:00
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Commentariul Dumneavostra e exact ce ideologia PSD, si a lui Ion Iliescu in special, a vrut sa creeze in mintea si sufletul oamenilor in cei 15 ani de la evenimentele din 1989!
NOSTALGIA COMUNISMULUI!
Daca Ceausescu un profesionist expert in infometarea poporului, ocupindu-I timpul cu cozi infernle, frig in case si suflete, desfintarea spiritului Romanesc, al sperantei, distrugerea sistematica a valorilor spirituale si materiale ale societatii, neocomunismul lui Ion Iliescu a agravat strea instaurind o alta multime de nefiriciti si de neajutorati, dependenti in fel si chip de guven! Aceasta categorie de indivizi, permanent social nemultumitii, vor vota la infinit pentru a asigura perpetua atirnare la putere a tuturor comunistilor, securistilor, si scursurilor de tot felul.
Votul le va aduce insa intotdeana vorbe, promisiuni, si firimituri pe care neocomunisti se vor indura sa le risipeasca pe ici pe colo in lupta permanenta de tinere a puterii!
Asfel Dumneavostra sunteti deja oboist, frustat si deprimat de un capitalism, capitalism democratic care in Romania de azi e primitiv, prost aplicat si uneori lipseste cu desavirsire!
Dumneavoastra nu a-ti vazut in democratia relativa a Romaniei de azi posibilitatea pentru a va pune in valoare talentele personale, initiativele, visele, sperantele, incercarile, nu a-ti gasit o tinta din care sa va faceti un destin! Psihologic, asta se numeste ratare!
Faptul ca lasati ca altii sa va resolve problemele, e discutabil! Credeti ca guvernul trebuie sa va asigure attia bani la salariu pentru a va permite sa mergeti la mare in fiecare an?
Eu nu cred asta!
Guvernul ar trebui sa fie doar un mediator! Problemele economice trebuie controlate de mesul pietii! Viata indivizilor unei societati face ca societatea respective sa prospere, ori sa decada! Initiativa personala, spiritual antreprenorial, punerea ideilor in practica, entuziasmul reusitei, fac ca lucrurile sa se miste, generind o conceptie reala despre munca, despre satisfactia implinirii si urmariri succesului, chiar in umbra trecatoare a esecului! Inarmat cu entuziasm si perseverenta, cautind partea pozitiva a lucrurilor, ignorind mentalitati mostenite si perimate se poate ajunge la prospritate, si la
ceea ce viata ne poate oferii pe linga satisfactie, si cistig, adica fericire!
Vorbiti de lucrurile bune din communism! Cind vorbiti de aceste lucruri bune va referiti numai la dumneavoastra! Concediul Dv. Banii de concediu, apartamentul DV. Nici nu va interesaeza cine conduce tara! Asa nu va intereseaza cum o duc vecinii, ori copii al caror dascal sunteti! Eu sunt important, va spune Eu Dv. in fata constintei!
In opinia mea fiecare individ al unei societati trebuie sa fie implicat in treburile obstei!
De ce puteti, (Dv. care va pasa atit de mult de Dv.) sa va puneti libertatea s-au chiar viata in mina unui natarau ca Ceausescu! I-mi spuneti ca nu conteaza cine conduce tara!
Domnule libertatea, constitutia si legile, trebuie aparate 24 de ore pe zii!
Astfel Ciuvica nu e arestat de gestapoul lui Nastase, Panait nu se sinucide in cazul Tarau unde e vizat si Dl. Lele! Presedintele se va ocupa de mersul tarii si nu de reorganizarea PSD! Iar Nastase va fii insfirsit presedintele PSD, nu o marioneta a batrinului activist!
Sa nu mai pomenesc de Baronii care taie si spinzura pe unde apuca in acest cimp napadit cu ciuperci PSD, numit Romania!
Astea ar fii lucruri care ar trebui sa va nemultumeasca!
Daca fiecare dintre noi ar fii implicat in treburile comunitatii, daca am vota, am critica, ne-am spune cuvintul, am manifesta nemultumirile noastre, lucrurile ar avea sansa de a se indrepta!

As dorii sa incercati sa nu raspinditi ideile astea printre copii din clasa dv. Nu-i va ajuta cu nimic! M-a gindesc ca a-ti putea face un experiment! Testati intr-un fel in lectiile dumneavoastra ce parere au ei despre rolul guvernului in redistribuirea bogatiilor unei societati! Se poate invata de la oricine, iar copii au un simt desvoltat al adevarului in incenta lor!
S-auzim numai de bine!
DR
#17664 (raspuns la: #17307) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Meow little one - de Little Eagle la: 13/08/2004 07:06:39
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
Uite ca am dat de un vechi subiect al tau.Ai dreptate,cine are nevoie de chimie,fizica,socialism si alte materii stupide din moment ce NU esti interesat in ele?Te ajuta cu ceva in viata?Ce vrei sa fii asta urmezi si daca vrei sa fii chimist,ce te intereseaza...romana?

Vrei sa cunosti,inveti being selftaught.chimia nu m-a ajutat...decat sa fac free base heroin aici, de aproape ca luasem foc si puteam sari in aer cu apt. cu tot....Dar asta nu te invata la scoala.

Si la bac.?apoi my little kitty am fost beat mort dus cu sorcova in alte lumi de era sa-l si pierd...si l-am trecut cu note de 4.50(se transformau atunci de prof. in 5,si cel mult am luat un amarat de 6.00 la literatura romana,si crezi ca eram chiar asa de dobitoc si retarded?

Aveam deja alte ganduri...sa fug din Ro. sa plec oriunde pot numai sa scap de rahatul zilnic si minciuna.Crezi ca aici in USA a interesat pe cineva ce medii am avut la ...scolile din Ro?Aici diploma nu are importanta si nici notele ci ceea ce esti in stare sa faci,in cazul meu,ai talent,esti artist,apoi art will speak for yourself!

Dar ai dreptate,stii ca acum am fost sfatuit de un f. bun prieten(faimos artist)sa renunt la a da prea multe detalii despre mine la resume-ul meu de pe web site-ul meu?Si NU zic deloc multe,dar cu cat scrii mai putine cu atat e mai bine si sa nu faci mare gargara de cuvinte si scolituri si facultatiuri etc.

Dra vorbesc d.p.d.v. al meseriei mele,in alte meserii e altfel desigur,dar si daca vrei sa fii de ex. prof. aici,diploma de acasa din Ro. nu se potriveste cu cea din targ...din USA ci iarasi sa demonstrezi ca esti bun si talentat in ceea ce esti bun sa faci,atata tot.Hartiile...sunt inutile,NU exemplifica omul.

Un 10 sau 9..NU va spune nimic!Aici vei fi egal cu unul cu 5 ca mine si pilele...n-au loc!!!Si stii ce va fi? EU voi reusi,iar tu vei pierde examenul!!!
Si atunci apare frustratia,invidia,gelozia si jena ca un betiv si un drogat si cu note mici dar cu talent castiga,pt. ca asta conteaza ,in final si cine are talent face bani si pt. el si pt. cei care investesc in tine pt. ca din sute...tu esti cel mai bun!!!

Cine ar baga bani in o ratare de om?C ine ar vrea sa piarda bani in loc sa
castige?Tu castigi,toti castiga si we are happy in the end.Mai bei,mai te droghezi(parca cei care conduc firme mari...nu o fac?),dar in final tu esti parte din cei care aduc bani firmelor si ei stiu ca fara tine sunt terminati.

Ajuti sa creezi interes in ele,esti o persoana aiurita,un crazy,insane,dar contradictiile atrag ratings si lumea vrea sa fie ca tine,deep inside te invidiaza ca poti fi mai sus de ei,dar media face din tine un superstar,castiga de pe urma ta zilnic,orice spui devine un motto,o idee chiar venita din o minte de ..nota 5....ori de scoala generala doar,dar nimeni in lume nu e ca tine si esti...unic!

Fortune and fame...si te doare-n c...r de ce zice lumea,pt. ca esti mai presus de cruciadele lor impotriva ta,pt. ca stii ca te urasc pt. ca sunt gelosi si invidiosi si in plus....MORTALS!!!

Dar My little cat,NU ma adresez tie aici,si nimanui in particular.I am what I am and I don't give a damn!Ce vrei de la unul cu media generala de admitere la BAC de...6.50?E un fel de ...9 dar intors.De fapt ar fi close to 10.

But I love you and don't get me wrong,
always the same ..,
Ozzy

LOVE&PEACE.


































































































auuuu maica! - de SB_one la: 22/09/2004 22:17:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ceva nu e in regula la voi; tre sa va adresatzi Admin-ilui, resp. sa "venitzi de acasa" si voi cu ceva...pai ce crezi ca eu am primit degeaba?


SB_ONE
· publica un text nou
· create poll
· adauga o reteta
· afisare texte personale
· subiecte favorite
· mesajele noi din favorite
· utilizatori ignorati
· mesaje private (0)
· afiseaza ultimele mesaje din sit
· activitatea pe subiectele mele
· setari notificare email
· editare date personale
· de-conectare



FORUMURI
Conferinte active:
De ce ai decis sa nu emigrezi?
Cafengii din toate tarile, adunati-va!
sentimente!
CV european - acum si in Romania
S-a gasit solutia la problemele economice ale Romaniei
Scandal medical in RO
Ateu convins!
Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?
A aparut filmul....
Cine conduce lumea?


Conferinte noi:
arhitect si medic
suntem corect informati ?
Cine conduce lumea?
urgent ! deadline program de finantare la 1 noiembrie !
OMUL ce stim despre noi?
Sclavii aurului rosu
S-a gasit solutia la problemele economice ale Romaniei
Cat de taios e sentimentul ratarii!?
A aparut filmul....
Prima alimentara de lux din Romania
mai multe...


TEXTE PUBLICATE
· Masina DACIA vânduta pe piata occidentala...
· Alegeri - Alegere = Optiune
· arhitect si medic incotro ?
· Despre Sua si americani.
· Ce hobby-uri aveti?
· Prin ceata...
· Primul sarut
· Tristete
· Calea mea
· Curatenia generala

mai multe...


CINE E ONLINE
In acest moment sunt online 7 utilizatori si 58 vizitatori.

Utilizatori online:
· SB_one
· ikoflexer
· AndreiS
· Belle
· gabi.boldis
· Myriam
· dinisor





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#23084 (raspuns la: #23083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ratare - de Cipmars la: 23/09/2004 02:45:12
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Eu trebuia sa termin anul asta Facultatea de Fizica. Nu am terminat-o pentru ca am preferat sa lucrez din anul I in TV. Din pacate pot spune ca am ratat tot ce era spirit studentesc. Nu spun mai mult. Viitorul e aproape construit. Sunt (cu ceva noroc) pe punctul de a-mi cumpara o locuinta din fonduri proprii. Problema e ca in interior tot singur si rece raman si in ultima vreme nu mi-a iesit nimic cum ar fi trebuit. Intrebarea care se impune este: Sa ma fi grabit, oare? Ce spui?
taios n-as zice, mai degraba persistent - de iulia la: 23/09/2004 16:13:39
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Eu am senzatia ca te inteleg, este insa foarte posibil sa traim experiente total diferite. Eu n-am decat 21 de ani si sunt inca studenta la o facultate cu mari fitze, nu de vedete, ci de cultura. Teoretic orizontul imi apartine, inca mai pot sa aleg cum vreau sa profesez meseria pe care mi-am stabilit-o (pentru ca dubii in privinta vocatiei nu mai am, aici am ales...inca pe placu meu), insa evaluand toate posibilitatile, nici cea mai roza dintre ele nu ma mai entuziasmeaza. Ma plictisesc incredibil de repede, de orice, oricand. Asadar tot visand la viitorul meu stralucit m-am plictisit rau de tot de orice ipostaza a sa. Si bineinteles ca si aici s-a instalat deja un cerc vicios in care ma tot invart, ametita in asa hal ca nu ma pot impotrivi in nici un fel, pentru ca nu vad cum :)
Sentimentul ratarii il traiesc de cand ma stiu. Si cu cat cei din jur ma feliciau mai calduros pentru 'victoriile' mele scolare, cu atat se amarea mai tare gustul ratarii. Pentru ca am crezut prea mult in mine si inca nu-mi revin din socul pe care l-am avut in momentul in care mi s-a revelat adevarul: puterea mea e limitata, inteligenta mea sunt limitate, altii pot mai mult ca mine.
Asta e putinul din vina care imi apartine. Restul? Puhoiul? Atmosfera 'incarcata' in care am trait (incarcata de regrete, ratari, renuntari 'arhietipale', mosteniri genetice grele, ale mele si ale majoritatii romanilor pe care i-am intalnit eu cel putin).
Asa am ajuns sa ma consider din cand in cand datoare sa ma simt ratata, sa cred ca daca nu realizez cat de ratat sunt nu reusesc sa vad adevarul, nu privesc destul de adanc in mine. Orice as face, orice as reusi, nu ma pot bucura! Nu, dom'le! Eu tre sa vreau mai mult, eu defapt n-am realizat nimic. Si ma autoironizez pt ca desi imi dau seama ca am o atitudine gresita, nu o pot schimba, e un sentiment acesta al ratarii, nu o constatare lucida.
Vezi deci ca la mine este 'mai' patologic...probabil insa ca altii, poate si tu, chiar se simt asa cu motiv, poate chiar li se pun bete in roate la tot pasul. Itreaba-te si tu, asa intr-o doara, cat e real si cat e 'romanism'.
daca asa-i pe la 35 ce faci la 44 ? - de Michaela la: 23/09/2004 18:23:03
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ah ce as dori sa mai am 35... dar nu se mai poate, timpul din pacate nu-l putem intoarce, ceasul il putem da inapoi dar timpul nu ... asta este

Uite, eu pe la 30 de ani ( adivca in '90-'91) am vrut sa emigrez dar sotul meu nu a fost de acord asa ca am ramas in Romania...
De profesie sunt inginer... si pe deasupra chimist, cu o specializare pentru care in orasul meu cu greu gasesti un alt job ( poate numai daca as fi facut cu totul altceva)...In perioada anilor 90-95 ( adica inainte de a implini fatidicii "35") joburi nu se prea gaseau pe la noi ( oras de provinicie (de !!! nu ca in capitala ). Si in '95 ( inainte cu doua -trei luni de "35" ) o mare companie americana a organizat un mare concurs pentru ocuparea a cinci posturi de manageri si supervisori ... Ce sansa mi-am spus, "asta e rapidul vietii tale, vine o singura data" si am trimis CV in limba engleza (pentru o companie ce urma sa functioneze in oraselul nostru de provincie) pentru supervisor ( la manager nici nu indrazneam sa visez!!!)... Am fost selectata totusi pentru concursul de manager, am dat 4 teste in limba engleza, aduse cu avionul din Irlanda, si din patru sute de candidati am fost selecata intre cei 40, am fost la interviu si apoi pauza... Marea companie nici macar nu ne-a trimis un raspuns ( ceva de genul " Sunteti in baza de date, etc"

Au trecut anii, lucrez tot in acelasi job, sunt multumita caci imi place ce fac si in rest ... sentimentul ratarii?
Stiti care este ultimul banc despre ingineri care circula pe la noi ?

Ala cu "Lasati-l saracu ca n-are de unde. Are parinti ingineri"

Acu' va las ca mai am de facut si ceva de mancare ( cartofii aia la cuptor de la meniuri culinare).
Sa auzim numai de bine.
Michaela
fie si numai atat.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:59:21
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ca orice om cu socoata o pornesc la drum cu dreptul (dreapta bat-o vina este singura alegere optiune profitabila, incepand cu Noul Testament si sfarsind cu politica asta penibila care ne imparte si ne desparte mai rau decat judecata finala). Deci ce este de spus la titlu ? Acest sentiment poate fi mai taios ca o raza laser sau uneori nu atinge nici macar stirbenia pietrei cioplite. Depinde de cat de intensa este trairea. Indiferent de varsta atunci cand sentimentul de culpabilitate te sufoca (puteam sa fac mai multe pentru copii, pentru mine, pentru sotie, pentru sot, pentru mine, pentru parinti…..pentru mine….) sau (de ce nu am facut-o mai devreme) sau DE CE EU ??? atunci intervine si omniprezentul sentiment al ratarii care se inalta semet pe starea de neancredere si nemultumire traite de fiecare. Si totul nu tine decat de o perspectiva de un punct de vedere, caci nemultumirea poate fi perceputa ca « razboiul civil intern » sau ca » pana aici, imi ajunge, m-am saturat » si aceasta rabufnire trebuie dirijata ca un suvoi pentru « a invarti roata morii » caci lasata la voia intamplarii se poate pierde, transformasndu-se intr-o zona mlastinoasa a automultumirii sau autopacalirii de sine. De cele mai multe ori aceasta optiune ne este sugerata chiar de cei din jur care nici ei nu accepta schimbarea, modificarea statusului si de aceea nu pot gandi ca tu vei dori asa ceva. Deci daca te lasi convins de « hotii de vise » risti sa ramai prizonierul lipsei de perspectiva. Iar fara perspectiva te poti considera mort sau « ratat ». Mai bine gresesti luand o decizie nesatisfacatoare dacat sa « zaci » asteptand. Nimeni si nimic nu-ti poate lua locul, caci asa cum spune cineva, Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului. Si trebuie sa ne aducem mereu aminte ca Dumnezeu nu face lucruri inutile, dar ca fiecare isi poate spori valoarea. Deci ce inseamna a rata ? a gresi ? esec ? a pierde ? Pierzi o batalie dar castigi un razboi. Esecul este puntea spre reusita. Greseala inseamna ca ai incercat, deci mergi mai departe. Caci nu cel care face greseala dupa greseala este un ratat (din greseli inveti, chiar daca este dureros) ci cel care refuza sa mai continue. Care se opreste si balteste. Caci rostul unui rau este sa strabata lumea si sa ajunga la mare aratandu-i si spunandu-i acesteia cat de frumoasa este lumea si « viata » si aruncandu-se sfarsit de « umblet » in bratele primitoare ale « mortii ». Caci este bine ca toata viata sa fii un rau, iar cand vine marea clipa a trecerii pragului sa nu regreti ca devii mare.
In viitor continuarea




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: