comentarii

sentimentul prieteniei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Despre sentimentul ratarii! - de quietguy la: 24/09/2004 16:00:24
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Myriam
Ce poti sa-ti spun (pardon, scriu), sint urmatoarele:

1. Paranoica (poate) nu esti, doar ca cei din jurul tau nu sint timpiti si simt cind cineva este pe cale de a claca, asa ca pregateste-te pentru o eventuala debarcadare din jobul super bun. Nu-ti urez asta, dar asa se intimpla de cele mai multe ori.

2. Este normal sa cazi, dar si mai normal este sa te ridici, si sa-ti continui drumul in viata.

3. Daca stii ce vrei de la tine, atunci stii ce vrei de la viata, poate trebuie sa iei totul de la inceput, asa ca...mult curaj si rabdare, mai ales rabdare.

4. Gaseste in tine insuti ceea ce iti place cu adevarat, este cel mai important, sa faci ce-ti place cu adevarat. Fii atent(a), un job super acum sa poate transforma intr-o mare minciuna daca nu-ti place ce faci.

5. Planifica-ti ceea ce vrei in etape in care esti sigur(a) ca la vei reusi sa le duci la indeplinire.

Cel mai important lucru este:
Cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.

Din pacate, iti scriu asta din propria mea experienta
O criza sufleteasca de genul in care te simti ratat, am avut acum 2 ani, cind m-am trezit dintr-o data fara job, casa si familie si plin de datorii.

Deci, pe scurt somer, divortat si dat afara din casa in doi timpi si trei miscari. Ce zici de aceasta miscare, sa tot ai sentimentul ratarii din plin. De la un salariu de 50,000 $ la nimic, de la o famile, divortat, de la casa, dormit la inceput pe la prieteni, pina am putut inchiria un minuscul apartament, si toate astea intr-o tara straina, nu-i asa, sa tot ai crize de ratare si disperare.

Am crezut ca am pierdut totul pentru ca mi-am pierdut un job (super bun, nu-i asa) si ca m-am trezit divortat. Nu este adevarat, nu am pierdut nimic, am avut doar de cistigat, am scapat de un patron despotic si de o sotie ahtiata de bani.

Asa ca, acum fac cursuri pentru a deveni instructor de fitness, ceea ce imi place foarte mult, de fapt asta imi placea dintotdeauna sa antrenez.

Sa stii ca cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
am o prietena care a trait o - de (anonim) la: 09/03/2005 12:25:04
(la: Oare ce sa fac???)
am o prietena care a trait o poveste similara cu a ta...ea s-a indragostit de "actualul ei prieten" care avea o relatie de 7 ani cu o tipa,s-au indragostit intr-o oare care masura la inceput, iar apoi au contianuat sa se intalneasca in ciuda celor 7 ani.dupa 7 luni s-a intamplat ca acel baiat sa renunte la iubirea lui din copilarie si sa fie cu prietena mea care-i ofera stabilitate,intelegere,afectiune si dragoste...parerea mea este sa continui acest calvar,ca asta este situatia actuala un calvar,dar daca chiar crezi ca aceste sentimente sunt atat de puternice nu renunta lupta pan' la capat si cine stie...intr-o zi va fi numai a ta si te vei putea bucura de toata dragostea acestei relatii!!!!!!sper sa-ti reusesti!multa bfta
Gigi200? - fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar s - de horiatu la: 27/06/2005 00:21:32
(la: adolescenta....)
E usor sa dai cu barda, dar raspunzi unui suflet chinuit care ti-a cerut ajutorul si nu s-o pui la zid sa sa o bati cu pietre!
Despre ce hormoni vorbesti la un barbat cu nevasta, copil si amanta?!?
Sau e vorba de amanta? Nu - fata e indragostita lulea si nu o catea in calduri. Accidente se mai intampla...
"Nu esti prima si nu vei fi ultima cu care isi insala nevasta" - prima nu e, caci e prietena ei! Important e ca n-a ajuns si n-ar trebui sa ajunga in lantul de mai sus, ba poate isi ajuta si prietena sa nu fie un cap de lantz asa de nenorocit.
Nu e nimic grav cand o femeie fura barbatul alteia - e competitie. Iar la femei, competitia e mai acerba intre prietene. Stiintific se cunoaste destul de putin si ramane o mare enigma ce le opreste pe prietene sa nu-si scoata ochii una la alta. Probabil cauta metode mai subtile...
Si nici n-avem date suficiente sa-l infieram pe sotul necinstit - poate ar avea si el avocatul lui.
E grav insa cand la misloc este un copil. De-a lungul anilor, tatal va uita din ce in ce mai mult dragostea oarba (poate adevarata acum), si in el se va re-naste dragostea pentru fiul sau. Vor fi lupte lungi intre mama si tatal despartiti, iar intrusa nu va putea lupta decat de pe margine cu sentimente fatarnice si necredibile. Nu va fi bine pentru nimeni, si pacatul de a desparti copilul de tata si de mama nu trebuie sa si-l asume nimeni!
#56879 (raspuns la: #56875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie - de pupic la: 12/07/2005 15:41:46
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Pentru mine... nu e prima oara cand scriu despre prietenie... dar e prima oara cand citesc despre EA la modul acesta....
Oare am uitat ca prietenia e un sentiment (ca si iubirea) in doi? (sau poate nu... caci, poti iubi fara sa fii iubit, pe cand nu poti prieteni fara... nu stiu cum...)
Mai demult, cand eram tanara, mi-am rugat prietenii de atunci sa-mi dea intr-un tabel o "definitie" a prieteniei...ce simt ei... SI multe...casute au ramas goale....(Fara legatura cu asta).
Ce greseala sa fie aceea care nu i-o poti ierta unui prieten....? ar ajuta cu ceva iertarea celuilalt?
Au mai spus-o si altii.... "Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu cand au dreptate, ci cand gresesc."
Iarta intotdeauna si iti va fi usor sa intelegi ca si tu ai gresit....
Intr-o prietenie adevarata.... NU EXISTA GRESELI....
"Ce e rau... si ce e bine....... Nu spera ... si nu ai teama..."
Ma gandesc uneori ca fiecare prieten al meu ... e altfel.... si sa trag concluzia ca exista mai multe feluri de prietenie...?
pana atunci... multi pupici...



prietenul eului meu - de aleena la: 13/07/2005 08:04:14
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Nu vreau sa-mi oblig prietenul sa-mi raspunda atunci cand vreau eu sa-mi raspunda. Pentru ca va raspunde, dar nu va fi pregatit. Nu vreau sa traiesc cu sentimentul ca tacerea lui ascunde ceva. Pentru ca va ascunde si nu voi mai sti niciodata ce. Vreau sa las lucrurile sa decurga de la sine. Luciditatea si imaginatia prietenului meu acorda aceasta sansa rabdarii si credintei mele. Daca el va fugi intr-o zi, eu il voi astepta sa se intoarca. Daca nu se va intoarce, eu, ramanand pe loc, ii voi iesi inainte. Unde sa se duca prietenul meu? Unde nu sunt Eu in aceasta utopie?
Mario prietene, nu sunt eu ce - de RSI la: 12/10/2005 15:19:05
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Mario prietene, nu sunt eu cel care sa ia apararea celor care se apuca sa faca aici conferinte despre laba si/sau sex oral. Sau chiar "abstinenta". Nu am nimic impotriva celor ce isi impartasesc sentimentele si experientele ca urmare a (re)gasirii lui D-zeu. Singura chestie este daca ultimii nu o fac pentru ca au primit o "misiune": prozelitismul. Nu cred ca aia cu sexul oral fac prozelitism ;)). In fine...sper ca nu !!!
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#78182 (raspuns la: #78177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sentimentul de "acasa" nu-l poti cumpara cu nimic - de Doamna T. la: 14/12/2005 15:28:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Portocala albastra, exact asta e sentimentul pe care il am si eu. Cand am plecat din Romania, prietenii deja "integrati" si "adaptati" la Occident imi spuneau ca sunt socati cand se intorc in Romania, si ca asa ma voi simti si eu cand voi vedea tigania si mizeria din tara dupa ce am stat in Occident. Da, le vad, si? As vrea sa ma intorc in Romania si sa imi spun: nu mai vreau sa traiesc in tara asta, nu mai suport mizeria si asa mai departe. Dar de ce oare, indiferent ce as avea aici, nu ma simt acasa, si nimic nu compenseaza sentimntul asta?
Poate daca vrem sa traim in Romania este fiindca avem ceva chiar si din lucrurile care nu ne plac. Nu stiu daca e patriotism.. poate nu, poate altfel nu am pleca. Dar mi-e dor de Romania, cu bune si rele, si asa cum e ea. Pentru mine, e unica, si de-asta o iubesc.
#95042 (raspuns la: #87688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prieteni(pentru bloom) - de doctors la: 16/01/2006 17:39:28
(la: Prietenie sau dragoste?)
Ai dreptate,prietenia sau dragostea nu poate fi luata in considerare decat dupa o cunoastere mai aprofundata;dar s-ar putea sa iti dai seama din primele saptamani,cel putin aproximativ,de sentimentele vis-a-vis de o anumita persoana,sau pe alta persoana sa nu o cunosti nici dupa o viata petrecuta alaturi.
#100628 (raspuns la: #100525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie platonica? - de criscris la: 20/01/2006 23:18:59
(la: exista prietenie platonica intre femei si barbati?)
cred ar trebui inainte de toate sa definim notiunile cu care operam...
eu,femeie (heterosexuala) am prieteni barbati cu care am exact acelasi tip de relatie pe care-l am cu femeile cu care sunt prietena , ne facem confidente , bem cafele impreuna,ne ajutam la greu , etc.si cu toate astea nici eu si nici ei nu simtim nici un fel de atractie fizica unii fata de ceilalti.Deci se poate in mod cert,cu conditia sa nu confunzi notiunile...
Cu dragostea e altceva,platonicul in zona aia cred ca e un fel de preludiu psihic care in functie de circumstante poate sau nu sa duca mai departe si sa se transforme in altceva,dar cred ca orice heterosexual normal stie cand simte atractie fizica fata de sexul opus si atunci ramane la "platonic" doar daca nu se consuma relatia din p.d.v.fizic...
In concluzie dragostea platonica e un fel de scuza pentru diferite esecuri si nici decum o categorie de sentimente.
Nu cred ca sentimentele sunt - de mya la: 24/10/2006 02:04:34
(la: SLAB vs PUTERNIC)
Nu cred ca sentimentele sunt slabiciuni.

Inteleg sa spui cuiva ca-l iubesti dar sa-i spui ca-l urasti nu pricep. De ce sa urasti pe cineva? Si apoi de ce sa simti nevoia stringenta sa ii mai si spui asta in fata? Inteleg sa-l eviti pe cat posibil, sa te dezguste, sa-ti fie mila de el etc. dar sa-l urasti si sa-i mai si zici mi se pare prea dur.

Apoi, cum adica sa nu ai chef sa-ti ajuti un prieten la nevoie? Pai a venit la tine tocmai fiindca ii esti prieten, nu un strain. Ce are a face cheful cu asta? Ori ii esti prieten si atunci il ajuti, ori nu-i esti si te lasa rece si atunci...treaba ta ce faci. Desi...cand cineva iti cere ajutorul e clar ca are nevoie de tine, nu vine asa...ca nu are ce face.

Intelegi?
Prietenie? - de cosmacpan la: 21/01/2008 15:55:20
(la: de unul singur........)
"Prietenia este iubirea care înnobileaza viata şi-i da un sens. Ea se contopeşte cu generozitatea şi e singurul sentiment dezinteresat. Pierdută, omul trăieşte din dâra ei luminoasă. In veci, negăsită, urmele ei se văd pe toate cărările vieţii. Oriunde vei pune piciorul, omule iubitor, te vei regăsi cu prietenia, căci altfel ce am deveni când am ajunge undeva şi am şti că nimic nu ne aşteaptă? Ce ar fi când am pleca şi am fi siguri că nimeni nu se va mai gândi la noi?
Prietenia e in noi. Totul vine din noi. Nimic nu vine din afara. Si acela care nu găseşte iubirea în el, nu găseşte afara nimic. Fără dragostea care ne fecundează inima, toate frumuseţile terestre sunt reci si înspăimântoare.
Răsărituri si apusuri ce vărsaţi văpăi de aur peste nepăsarea firii si voi ceruri stravezii ce vă contopiţi cu marea; si voi nopţi de argint, mărturii nepieritoare; şi voi preumblări nesfârşite de fioruri, - ce aţi deveni voi, toate aceste măreţii, fără iubirea care e în om? Dezolări neptuniene. Farmecul e în noi, întreţinut de iubire. În afara, marea indiferenta.
Nu poţi iubi lumina, fără să iubeşti în acelaşi timp oamenii. Nu pe toţi. Nimeni nu-i iubeşte pe toti şi nici Iisus nu i-a iubit astfel. Iubim doar ceea ce ni se aseamănă, în felurite privinţe. Iubim dorinţele noastre."
(PI)
PRIETENI - de Areal la: 24/12/2008 15:22:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Dusmanii lui Dumnezeu sunt intotdeauna falsi prieteni ai omului.
Cel ce-si doreste prieteni sa faca bine sa fie prietenos!
Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. - N. Iorga
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Vei ramane fara prieteni daca vei cauta sa ai unul fara defecte.
Exista un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de iubire. - N. Iorga
Prietenul care tine mereu mortis sa-ti indrepte greselile, nu-ti este de fapt prieten, ci critic.
Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.
Daca au fi altcineva, te-ai imprietenii cu tine?
Prietenia este o floare cu o crestere lenta.
Cand cineva a ajuns in sfarsit sa se cunoasca bine pe sine nu se mai mira de ce are asa de putini prieteni.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care ... nu si-i face.
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si totusi te iubeste.
Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi. -Benjamin Disraeli
Prietenii adevarati nu traiesc in armonie, cum cred unii, ci in melodie. -Henry David Thoreau
Nu te osteni sa faci cunostinta cu altii; asigura-te insa ca meriti ca altii sa doreasca sa faca cunostinta cu tine.
Prietenii sunt aceia care te intreaba: "Ce mai faci?" si doresc cu adevarat sa-ti asculte raspunsul.
Daca poti cumpara prietenia cuiva, nu se merita!
Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Fa-ti prieteni mai inainte ca sa ai nevoie de ei.
Prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate.
Prietenia este cimentul care tine lumea impreuna.
Fiecare prieten reprezinta o parte din inima ta care nu s-a nascut pana ce n-ati facut cunostinta.
Prietenii sunt aceia care inca vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.
Cainele este prietenos atata vreme cat da mai mult din coada decat din gura.
Un prieten adevarat este cea mai buna oglinda.
Un prieten este o persoana cu care poti tace confortabil.
Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.
Calitatea de indragostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite si nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit in taina, creand chiar alesului/alesei impresia de politicoasa indiferenta.
Prietenia se afla insa la polul opus: fara reciprocitate e vorba goala si fala usoara. Ea dainuie exact atat cat cei in cauza se recunosc unul pe altul drept prieteni.
Spre deosebire de dragoste, care poate inflori la bine, dar da adesea indarat la greu, daca nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie creste proportional cu necazurile unuia dintre prieteni. Intr-un fel, aceasta legatura de sange spiritual e mult mai tare decat cea de sange propriu-zisa, numita rudenie.
Ca prietenia se manifesta la greu ar putea sa para o trasatura in favoarea ei. Proverbul cu prietenul care „la nevoie" se cunoaste consfinteste aceasta aparenta.
De la lozinca iubitorilor de „adevar": "Amicus Plato sed magis amica veritas" pusa in circulatie de Ammonius Saccas in Viata lui Aristotel si numai partial justificata de un fragment din Etica nicomachica, cei care-si fac un tel din a-si critica prietenii - si la bine si la rau - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur ca misiunea prieteniei este critica „In numele adevarului". Prietenia ar trebui sa aiba incredere ca, mai devreme sau mai tarziu prietenul va descoperi singur acest adevar, daca nu il stie deja. Daca arta sau stiinta au nevoie de critica avant toute chose, exemplele literare ne arata ca arta sau stiinta prieteniei are nevoie si de altceva. De incredere si sprijin la bine, caci nimic nu e mai greu de indurat decat temuta zi de dupa succes. - Ioana Parvulescu
Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fi prietenul meu - Albert Camus
Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.
Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu n-as sari impreuna cu ei,
ci m-as duce jos sa-i prind in brate.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Luam cai diferite in viata, dar oriunde am merge, luam cu noi si cate o particica din fiecare.
Tatal mereu obisnuia sa spuna ca, daca atunci cand mori, daca ai avut cinci prieteni adevarati, atunci "ai stiut cum sa traiesti."- Lee Iacocca
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
#377210 (raspuns la: #376855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia adevarata - de cristian miron la: 09/05/2011 22:36:23
(la: Prieteni)
cred ca virtutile reprezinta cheia adevaratei prietenii;nu prietenia pe criteriul utilitatii,la "moda",prin care ne urmarim propriile interese,ce devin in final criterii de evaluare a priteniei;nu prietenia bazata pe sentimente,caci este vulnerabila,dupa cum stim acestea sint trecatoare; prietenia adevarata este aceea intre oamanii buni si virtuosi,care doresc binele celuilalt prin natura lor;prietenia pune in valoare complementaritatea umana:intr-un mod aproape inexplicabil si irezistibil ne simtim atrasi fata de oamenii care au nevoie de noi,fara ca ei sa-si dea seama de aceasta;si tocmai acest aspect ne ofera posibilitatea de a ne pune in lucrare virtutile in folosul celuilalt;
#612526 (raspuns la: #612512) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am avut sentimente pentru e - de Dan Logan la: 04/09/2003 02:52:55
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
N-am avut sentimente pentru ea. De altfel nu e un caz unic, am avut si alti colegi/colege pentru care viata a luat directii similare. Am constatat un fenomen.
#138 (raspuns la: #134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragoste - pentru Imm - de anonim la: 16/10/2003 00:48:17
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Textul tau atinge doua subiecte, la fel de importante pe plan personal si nu numai: dragostea de oameni in general (am evitat sa spun dragostea de tara, pentru a nu suna fals pentru unii) si dragostea pentru o persoana anume.
Sentimentul complex care este dragostea este, probabil, imposibil de analizat total.
Pentru 'dragoste', grecii antici aveau patru termeni diferiti.
Altfel se spunea iubirii sexuale, spirituale, familiale, prieteniei.
Dovada a rafinamentului spiritual al civilizatiei lor.
Ei uite, - de Alice la: 16/10/2003 00:50:52
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Asta numesc eu discutie!
Porniram de la idei diferite, prelucraram informatia primita si ajunseram la acelasi gand!
Nu-i frumos?
Sa raspund deci, la intrebarea personala (de n-o fi fost doar retorica!): nu stiu de ce, dar mie nu mi-a venit niciodata sa ma plimb singura prin parc noaptea!Dar nici frica nu mi-i...O sa te miri, dar, fata de mine, majoritatea barbatilor incearca un acut sentiment de inferioritate fizica si ...vor sa-mi fie prieteni!:)
Asa ca nu-i nevoie sa ma cheme Nickita, ara si tara minunilor secretele ei. Pai nu?:)
#1433 (raspuns la: #1387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anghila nu-i tipar, prieteni - de sanjuro la: 24/10/2003 07:53:47
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Anghila se inmulteste in marea Sargaselor, iar puietul eclozat porneste la drum, raspandindu-se prin estuare, si urca in sus, pe fluvii. Se prinde rar la undita. Eu n-am prins, dar am un prieten care a prins una de 2 kg anul trecut, la Dunare.
Aal in lb. olandeza, constituie o delicatesa cand e afumata. Am mancat la Yerseke, un sat de pescari. Cam scumpa ce-i drept, si nu era mai groasa ca un carnat. Pentru cunoscatori, am asezonat-o cu o halba de bere "Dobel Palm", (belgiana) care a facut toti banii.

sanjuro
#2076 (raspuns la: #2060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36
(la: Prietenia si prietenii)

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...