comentarii

sentimentul ratarii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Despre sentimentul ratarii! - de quietguy la: 24/09/2004 16:00:24
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Myriam
Ce poti sa-ti spun (pardon, scriu), sint urmatoarele:

1. Paranoica (poate) nu esti, doar ca cei din jurul tau nu sint timpiti si simt cind cineva este pe cale de a claca, asa ca pregateste-te pentru o eventuala debarcadare din jobul super bun. Nu-ti urez asta, dar asa se intimpla de cele mai multe ori.

2. Este normal sa cazi, dar si mai normal este sa te ridici, si sa-ti continui drumul in viata.

3. Daca stii ce vrei de la tine, atunci stii ce vrei de la viata, poate trebuie sa iei totul de la inceput, asa ca...mult curaj si rabdare, mai ales rabdare.

4. Gaseste in tine insuti ceea ce iti place cu adevarat, este cel mai important, sa faci ce-ti place cu adevarat. Fii atent(a), un job super acum sa poate transforma intr-o mare minciuna daca nu-ti place ce faci.

5. Planifica-ti ceea ce vrei in etape in care esti sigur(a) ca la vei reusi sa le duci la indeplinire.

Cel mai important lucru este:
Cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.

Din pacate, iti scriu asta din propria mea experienta
O criza sufleteasca de genul in care te simti ratat, am avut acum 2 ani, cind m-am trezit dintr-o data fara job, casa si familie si plin de datorii.

Deci, pe scurt somer, divortat si dat afara din casa in doi timpi si trei miscari. Ce zici de aceasta miscare, sa tot ai sentimentul ratarii din plin. De la un salariu de 50,000 $ la nimic, de la o famile, divortat, de la casa, dormit la inceput pe la prieteni, pina am putut inchiria un minuscul apartament, si toate astea intr-o tara straina, nu-i asa, sa tot ai crize de ratare si disperare.

Am crezut ca am pierdut totul pentru ca mi-am pierdut un job (super bun, nu-i asa) si ca m-am trezit divortat. Nu este adevarat, nu am pierdut nimic, am avut doar de cistigat, am scapat de un patron despotic si de o sotie ahtiata de bani.

Asa ca, acum fac cursuri pentru a deveni instructor de fitness, ceea ce imi place foarte mult, de fapt asta imi placea dintotdeauna sa antrenez.

Sa stii ca cel mai mult inveti din infringeri, abia atunci incepi sa te cunosti pe tine insuti, nu cind ai succese si esti invidiat de toata lumea.
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:06:53
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi paote aduce inapoi enrgia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta bilogica
sentimentul ratarii - de Tofan Ana Isabella la: 31/03/2006 14:08:00
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Si eu, cand ma gandesc ca nu am ajuns sa fac ceea ce vroiam din copilarie,imi vine sa-mi iau campii.. Acum am un job oarecare,o casa nicii un fel de viata personala, un salariu fix... M-am schimbat mult in decursul anilor, cand eram tanara imi ziceam ca pana in treiezeci de ani am sa- mi fac oarecare stare financiara, iar dupa acea varsta sa ma las de job si sa ma apuc de hobbyurile mele,insa timpul a trecut m-am imbolnavit si mi-am dat seama ca in viata nu e totul chiar asa cum crezi,acum ma simt mai bine ,dar nimic nu -mi poate aduce inapoi energia debordanta si pofta de a trai pe care le simteam atunci cand eram tanara . Acum, la aproape 31 de ani nu ma mai simt in stare sa lupt pentru ceea ce imi doream,ma simt prea batrana si resemnata si traiesc a cut sentimentul ratarii. Ar zice altii ca sunt tanara ,insa tineretea e o stare de spirit si nu are nici o legatura cu varsta biologica
auuuu maica! - de SB_one la: 22/09/2004 22:17:29
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ceva nu e in regula la voi; tre sa va adresatzi Admin-ilui, resp. sa "venitzi de acasa" si voi cu ceva...pai ce crezi ca eu am primit degeaba?


SB_ONE
· publica un text nou
· create poll
· adauga o reteta
· afisare texte personale
· subiecte favorite
· mesajele noi din favorite
· utilizatori ignorati
· mesaje private (0)
· afiseaza ultimele mesaje din sit
· activitatea pe subiectele mele
· setari notificare email
· editare date personale
· de-conectare



FORUMURI
Conferinte active:
De ce ai decis sa nu emigrezi?
Cafengii din toate tarile, adunati-va!
sentimente!
CV european - acum si in Romania
S-a gasit solutia la problemele economice ale Romaniei
Scandal medical in RO
Ateu convins!
Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?
A aparut filmul....
Cine conduce lumea?


Conferinte noi:
arhitect si medic
suntem corect informati ?
Cine conduce lumea?
urgent ! deadline program de finantare la 1 noiembrie !
OMUL ce stim despre noi?
Sclavii aurului rosu
S-a gasit solutia la problemele economice ale Romaniei
Cat de taios e sentimentul ratarii!?
A aparut filmul....
Prima alimentara de lux din Romania
mai multe...


TEXTE PUBLICATE
· Masina DACIA vânduta pe piata occidentala...
· Alegeri - Alegere = Optiune
· arhitect si medic incotro ?
· Despre Sua si americani.
· Ce hobby-uri aveti?
· Prin ceata...
· Primul sarut
· Tristete
· Calea mea
· Curatenia generala

mai multe...


CINE E ONLINE
In acest moment sunt online 7 utilizatori si 58 vizitatori.

Utilizatori online:
· SB_one
· ikoflexer
· AndreiS
· Belle
· gabi.boldis
· Myriam
· dinisor





SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#23084 (raspuns la: #23083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
taios n-as zice, mai degraba persistent - de iulia la: 23/09/2004 16:13:39
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Eu am senzatia ca te inteleg, este insa foarte posibil sa traim experiente total diferite. Eu n-am decat 21 de ani si sunt inca studenta la o facultate cu mari fitze, nu de vedete, ci de cultura. Teoretic orizontul imi apartine, inca mai pot sa aleg cum vreau sa profesez meseria pe care mi-am stabilit-o (pentru ca dubii in privinta vocatiei nu mai am, aici am ales...inca pe placu meu), insa evaluand toate posibilitatile, nici cea mai roza dintre ele nu ma mai entuziasmeaza. Ma plictisesc incredibil de repede, de orice, oricand. Asadar tot visand la viitorul meu stralucit m-am plictisit rau de tot de orice ipostaza a sa. Si bineinteles ca si aici s-a instalat deja un cerc vicios in care ma tot invart, ametita in asa hal ca nu ma pot impotrivi in nici un fel, pentru ca nu vad cum :)
Sentimentul ratarii il traiesc de cand ma stiu. Si cu cat cei din jur ma feliciau mai calduros pentru 'victoriile' mele scolare, cu atat se amarea mai tare gustul ratarii. Pentru ca am crezut prea mult in mine si inca nu-mi revin din socul pe care l-am avut in momentul in care mi s-a revelat adevarul: puterea mea e limitata, inteligenta mea sunt limitate, altii pot mai mult ca mine.
Asta e putinul din vina care imi apartine. Restul? Puhoiul? Atmosfera 'incarcata' in care am trait (incarcata de regrete, ratari, renuntari 'arhietipale', mosteniri genetice grele, ale mele si ale majoritatii romanilor pe care i-am intalnit eu cel putin).
Asa am ajuns sa ma consider din cand in cand datoare sa ma simt ratata, sa cred ca daca nu realizez cat de ratat sunt nu reusesc sa vad adevarul, nu privesc destul de adanc in mine. Orice as face, orice as reusi, nu ma pot bucura! Nu, dom'le! Eu tre sa vreau mai mult, eu defapt n-am realizat nimic. Si ma autoironizez pt ca desi imi dau seama ca am o atitudine gresita, nu o pot schimba, e un sentiment acesta al ratarii, nu o constatare lucida.
Vezi deci ca la mine este 'mai' patologic...probabil insa ca altii, poate si tu, chiar se simt asa cu motiv, poate chiar li se pun bete in roate la tot pasul. Itreaba-te si tu, asa intr-o doara, cat e real si cat e 'romanism'.
daca asa-i pe la 35 ce faci la 44 ? - de Michaela la: 23/09/2004 18:23:03
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ah ce as dori sa mai am 35... dar nu se mai poate, timpul din pacate nu-l putem intoarce, ceasul il putem da inapoi dar timpul nu ... asta este

Uite, eu pe la 30 de ani ( adivca in '90-'91) am vrut sa emigrez dar sotul meu nu a fost de acord asa ca am ramas in Romania...
De profesie sunt inginer... si pe deasupra chimist, cu o specializare pentru care in orasul meu cu greu gasesti un alt job ( poate numai daca as fi facut cu totul altceva)...In perioada anilor 90-95 ( adica inainte de a implini fatidicii "35") joburi nu se prea gaseau pe la noi ( oras de provinicie (de !!! nu ca in capitala ). Si in '95 ( inainte cu doua -trei luni de "35" ) o mare companie americana a organizat un mare concurs pentru ocuparea a cinci posturi de manageri si supervisori ... Ce sansa mi-am spus, "asta e rapidul vietii tale, vine o singura data" si am trimis CV in limba engleza (pentru o companie ce urma sa functioneze in oraselul nostru de provincie) pentru supervisor ( la manager nici nu indrazneam sa visez!!!)... Am fost selectata totusi pentru concursul de manager, am dat 4 teste in limba engleza, aduse cu avionul din Irlanda, si din patru sute de candidati am fost selecata intre cei 40, am fost la interviu si apoi pauza... Marea companie nici macar nu ne-a trimis un raspuns ( ceva de genul " Sunteti in baza de date, etc"

Au trecut anii, lucrez tot in acelasi job, sunt multumita caci imi place ce fac si in rest ... sentimentul ratarii?
Stiti care este ultimul banc despre ingineri care circula pe la noi ?

Ala cu "Lasati-l saracu ca n-are de unde. Are parinti ingineri"

Acu' va las ca mai am de facut si ceva de mancare ( cartofii aia la cuptor de la meniuri culinare).
Sa auzim numai de bine.
Michaela
Cat de taios e sentimentul ratarii?!!? - de valico la: 24/09/2004 16:32:12
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Draga Myriam,
Se pare ca sunt multe persoane care impartasesc macar o parte din trairile tale.Nici eu nu sunt foarte departe de asa ceva. Am plecat din Ro in Ireland acum 3 ani, satul ca si tine de munca de birou.(Lucram in Logistica la o multinational'),si sperand sa vad cu ochii acel "vis occidental".Asa ca am renuntat la o pozitie sociala, la o cariera, pentru a incerca ceva nou, poate pentru a castiga mai mult si mai repede!
Acum asta suna cumva a lacomie, dar la vremea aceea nu am simtit asa.
Eram satul de coruptie,etc, si mi s-a parut o ideea super!
Aici nu e rau,dar pentru moment nu pot lucra in acelasi sector ca acasa si mi-e greu sa fac ceva ce nu-mi place.Din cauza statutului pe care il avem,am investit tot ce am castigat in apartamente in Bucuresti, accentuand legatura cu Ro.Mi-e dor de munca de birou,dar ceea ce fac plateste toate bill-urile si mai si raman pt. mici investitii.Realitatea e ca baiatul trebuie sa mearga la cresa(are 2 ani si 4 luni),iar alt plan mai bun decat asta, nu as avea daca m-as intoarce!
Oricat de putin ti s-ar parea, intotdeauna se poate mai rau!Intr-o zi ma plangeam ca nu mai vreau sa aud de tara asta, iar a doua zi, si eu si sotia am avut accidente cu cele 2 masini ale familiei.Nu a fost nimic grav,ambii la iesiri din parcari, dar ne-a aratat cat de fragila este orice situatie si cat trebuie sa apreciezi ceea ce ai.Am inceput sa cred ca darul pe care nu-l apreciezi cu adevarat ti se ia inapoi!
Desi multi romani ma invidiaza acasa, ca si aici pentru situatia materiala, tot simt ca am ratat, cel putin fata de idealurile mele.Pentru un irlandez mediu, ceea ce am aici e superbine, dar din cauza statutului meu ,competitia cu ei ma pune intr-o clara inferioritate.
As vrea un singur lucru, sa nu regret
Cosmacpan si sportul - de AlexM la: 24/09/2004 19:07:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cosmacpan zise ca:
"Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului"

este frumo spus.Si cand realizam asta, realizam ca de fapt nu stim regulile acestui sah si nici cum trebuie mischata fiecare piesa. Dar probabil ca jocul este in asa fel incat numai sa jucam, fara sa existe shansa reala de cashtig de partea noastra. Doar joci cu Dumnezeu, nu?

Anyway, trebuie sa ma declar de aceasi parere cum ca sentimentul ratarii vine atunci cand baltesti, cand nu mai faci nimic. Dar vine si atunci cand la o varsta inaintata, dupa o viata de incercari vezi ca tot nu a iesit nimic din cate ai incercat. Pana atunci, tot incerci sa faci ceva.. sau balteshti.

AlexM
#23302 (raspuns la: #23187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de "Cat de taios e sentimentul ratarii" - de anducina la: 26/09/2004 17:15:25
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Asa simtea si personajul principal din "Mortii varstnici sa cedeze locul mortilor tineri" din volumul "Ridicole iubiri" de Milan Kundera. Ar trebui sa citesti respectiva povestire. Nu stiu daca asta ajuta cu ceva, dar s-ar putea sa iti placa Milan Kundera. Eu il iubesc sincer.
Cred ca oricine traieste sent - de (anonim) la: 03/03/2005 07:58:47
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred ca oricine traieste sentimentul ratarii. Nu putem avea nicicand totul! oricat de fericiti am fi si oricate bogatii am avea. Tot simtim ca ne lipseste ceva. ce anume? daca am sti, n-ar mai exista nefericire.
Draga Myriam - de yumee la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Am trait,si traiesc in fiecare secunda sentimentul ratarii cu diferentza ca nu o traiesc nici macar de pe un soi de varf de glorie. Am 36 ani ,poate de asta, apropo de ce spuneai despre varsta.
Pana acum cativa ani credeam ca ceea ce fac e ceea ce trebuie. Am avut o viata liniara(si o mai am!!!) ca sa zic asa, studii, casatorie, copii.Toate aceste lucruri s-au legat si dezlegat in defavoarea mea. Studiile, multe la numar nu-mi folosesc la nimic, nu se cauta specialitatea mea, si chiar daca s-ar cauta, sunt blocata de situatia mea deloc usoara legata de copii (nu am cu cine sa-i las acasa). Mai mult decat atat nu prea se omoara angajatorii sa primeasca o mama cu "obligatii" ,desi o astfel de mama ar fi mai motivata "sa traga tare". Sotul meu munceste ca un nebun ,face chiar si munci necalificate si cu toate astea traim foarte prost. Ce speranta de viata sa mai avem? Intr-o diperare, sora cu nebunia cred, am inceput sa luam informatii privitoare la emigrare.Am citit pe nerasuflate sute de mesaje, pareri,sfaturi si surpriza.....dupa toate cele citite nu mai stim nici daca mai dorim sa emigram. Emigrarea o vedeam ca ultima solutie salvatoare iar acum se clatina. De ce? Pentru ca, initial am citit tot felul de povestioare ale unor oameni care pareau sa fi invins pe taram Canadian, apoi la intrebarea:"Ce ati face cu 1milion de euro?, cam 80% sa spuna: "M-as intoarce in Romania sa scap de: peretii de placaj de aici (Canada), mancarea dopata, impuscaturi pe strada, miros de droguri pe holuri de bloc, educatie proasta la copii etc. Nu stiu unde este adevarul, prima sau a doua varianta. Cum sa gasesti pe cineva care sa fie obiectiv sa intelegi si tu dintr-un singur mesaj daca e alba sau neagra chestia asta cu emigrarea. Sau gri :bune si rele pe cinstite.
Acum suntem intr-un punct mort,gaura neagra.
Cred ca incepi sa te simti ratat din clipa cand nu mai ai solutii pentru viata ta, cand nu mai ai perspective majore de schimbare. Monotonia e nenorocirea. Spunea, nu mai stiu cine ca si atunci cand faci prea multe schimbari intrii tot in monotonie-monotonia schimbarilor.
La mine cel putin sentimentul de totala ratare intervine si din faptul ca nu stiu ce mi-as dori cu adevarat. Nu putine au fost cazurile cand mi-am spus ca daca as avea cutare lucru, sau as face nu stiu ce minune,totul ar fi altfel. Le-am avut si trairea sufleteasca maxima a fost zero.
Multa lume spune "ai copii, asta e cea mai mare realizare" Corect, dar asta amplifica durerea, ca atunci cand esti singur nu prea-ti pasa daca azi ploua sau e soare, daca ai papica in frigider, (nu ai si responsabilitatea unor bieti puisori nevinovati). Copiii imi dau valoarea lor dar eu ce le dau? Noi ce le dam? O mami si un tati "doi ratati "?
Poate ca gresala este in modul cum privim lucrurile. Poate avem prea multe pretentii de la viata, de la oameni...Standarde ridicate.Sau poate ne-am nascut nefericiti si nu suntem capabili sa vedem frumusetea in lucrurile urate. Am citit undeva ca asa te nasti, ca fericirea si nefericirea este data de o anumita substanta care exista in creier, daca e putina e de rau! Asa o fi..Uneori ramai surprinsa ca unii oameni se simt grozav intr-o situatie identica cu a ta ba chiar si in situatii pe care nu le-ai putea suporta. E ciudat. Daca te apuci sa-i spui cuiva ca viata ta e o mizerie te trezesti ca spune "La tine e bine sa vezi la mine cum e..." Fiecare om are o drama. Depinde de snsibilitatea , inteligenta fiecaruia de a percepe dimensiunea ei. Nu degeaba se spune ca numai prostul si nebunul sunt fericiti.
S-au sculat copii,trebuie sa ma opresc.
M-a impresionat ce ai scris, nu oricine poate spune deschis "am sentimentul ratarii" asta denota foarte multe calitati deci valoare. Esti un om valoros si puternic. Mult succes!
LITERA ''M'' - de Areal la: 02/10/2008 09:42:10
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
MAHALA

Singura, adevarata mare placere a mahalalei: nu bautura, nu sexualitatea, nu banii, ci relatia cu celalalt - de teama singuratatii - sub intreitul ei aspect de vaicareala, clevetire si cearta.

Mahala nu este doar un teritoriu, ci o stare de spirit. Mahalagiul modern e un ins care, in secret, nu pretuieste nimic. Nu-i dispretuieste pe ceilalti fiindca li s-ar simti superior, ci din pricina ca, in subconstient, se dispretuieste pe el insusi. Nevoia lui de a murdari tot ceea ce se afla in jur i se trage de la sentimentul murdariei in care se scalda. Chiar daca vremelnic se afla "la vedere", mahalagiul e ros de sentimentul ratarii si de spaima ca n-are nimic "in spate." E slugarnic "puterea" chiar si atunci cind o critica si vede lumea doar in alb si negru. Vocatia lui e aceea de turnator sau de laudator cu simbrie.

In afaceri, n-are cuvint, fura si, mai ales, isi bate joc de bani. Mai intii isi cumpara masina de lux si de-abia dupa aceea socoteste daca are bani si de casa. Isi trimite copiii la studii in strainatate, dar le arata cotul parintilor sai, care de-abia se tirasc din banii de pensie. Si din pricina ca isi simte inconsistenta personala, scuipa la picioarele celor care sint desemnati cu misii inalte, ca sa arate ca nu-i pasa de nimic. El nu analizeaza, ci spurca, daca-l intrebi de convingeri, iti ride in nas, iar daca isi tradeaza micile lui preferinte face din asta principiu, chiar daca, pentru el, principiile nu sint mai importante decit stergatoarele de pantofi, ghete sau bocanci. - Cristian Teodorescu
#347067 (raspuns la: #346615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
ratare - de no_name la: 30/01/2005 13:18:41
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
no_name

intamplator am tot 35 de ani... un job pentru care poate sunt invidiata ...
dar mie nu-mi mai place ... si nici propria afacere nu pot sa o demarez tot din motivele scrise de tine ...
dar ... eu cred ca nu trebuie sa ii spui ratare ...
pur si simplu e o schimbare a ierarhiei valorilor...ce pana mai ieri era pe locul 1, 2, 3 azi ...nu mai este asa ...
eu zic ca e un impas, o nevoie launtrica de a experimenta altceva ... si stii tu ...
o sa zici... vezi sa nu ... :) ... mai myriam...toate se intampla cu un rost anume ... trebuie sa vedem care e acest rost ....
pana atunci hai sa nu-i mai spunem ratare ... e exagerat ...
ia sa iei tu o pauza de teoretizari a sentimentelor ...si stai un pic ca un spectator si vezi incotro te duce valul ...
uneori nu vedem copacii din cauza padurii ... eu am rabdare ...
pana se va intampla ....incerc sa traiesc frumos ...
bafta si sansa myriam
N-am avut sentimente pentru e - de Dan Logan la: 04/09/2003 02:52:55
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
N-am avut sentimente pentru ea. De altfel nu e un caz unic, am avut si alti colegi/colege pentru care viata a luat directii similare. Am constatat un fenomen.
#138 (raspuns la: #134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
emigrarea si sentimentul "apartenentei " - de (anonim) la: 27/01/2004 22:04:43
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt plecata in State de aproape cinci ani si nu as putea sa ma pronunt inca despre ce simt cand ma duc in Romania deoarece inca nu am fost de cand am venit! pot doar sa spun ca mi-e dor de parintii si fratii mei pe care nu i-am vazut de cand am plecat!Presupun ca mi-e dor si de tara cateodata dar sentimentele sunt confuze,cert este ca nu as vrea sa locuiesc acolo pana la adanci batraneti!!!Am 24 de ani si personal,cred ca pentru mine si personalitatea mea in State mi-e mai bine.Fiecare avem experiente diferite,eu nu mai am rabdare pt stressul si mentalitatea din Romania.Faptul ca sora mea si-a pierdut postul de profesoara de chimie pt cineva cu pile care nu stie simbolul elementului chimic al azotului si il confunda cu cel al natriului si totusi preda la elevi in clasa a noua pe mine ma depaseste!!!
Romania are nevoie de schimbari prea radicale pentru a se incadra in standardele cu care m-am obisnuit acum,iar impresia pe caremi-a facut-o mie tot ce se intampla in Romania in ultimul timp este ca cei care au bani vor mai mult si nici ca ii doare undeva de restul "murirorilor de rand"!
Cam atat din NY,USA,Monica
Iti impartesesc sentimentul. - de elena-cristina la: 31/01/2004 04:28:10
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Iti impartesesc sentimentul. Numai bine!
#8665 (raspuns la: #7684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 04:48:38
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)
#12322 (raspuns la: #12319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"sentimentul ca faci parte di - de Daniel Racovitan la: 19/04/2004 11:26:08
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
"sentimentul ca faci parte din ceva (nu stiu ce) si o senzatie de protectie ca indiferent ce se intampla in lumea mare aici este in loc sigur"

Alegerea ta are un motiv destul de evident: frica de necunoscut.


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
#14129 (raspuns la: #13757) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sentimente de-astea de neputi - de alexbrie la: 03/08/2004 13:37:04
(la: Pisicutza in dilema...)
Sentimente de-astea de neputinta, plictis, "spleen", samd, avem cu totii din cand in cand; fac poate parte din natura omului modern; solutii universale nu exista, desi "sistemul" incearca sa ne convinga de asa ceva: bagi tv in tine pana la uitare, asculti muzica doar-doar nu mai apuci sa iti auzi gandurile, faci shopping pana golesti mall-ul sau te alaturi unor distractii ceva mai "extreme", croite pentru segmentul tau de varsta (boungee, roller, surf, samd).
Pe tema asta, a insuficientei vietii moderne, am citit foarte recent eseul anarhist "the Unabomber manifesto" (disponibil pe net, desigur); daca ai rabdare sa sari peste pasajele extremiste, ai sansa sa dai si peste o analiza destul de completa, desi nu originala, a conditiei generatiilor noastre; de fapt exista un intreg curent de gandire, analizand problemele, insatisfactiile si visele omului modern: Generatia X (iti recomand wikipedia pentru m multe detalii).
Ce vreau de fapt sa zic este ca nu exista multe scapari; nu exista retete ale sensului vietii, nu exista retete pentru fericire sau macar implinire. Tot ce poti spera este sa "iti treaca" (pentru a scapa de apatie, am descoperit ca un somn lung si odihnitor face minuni), sau mai ales, sa iti afli poate menirea; pana atunci insa, trebuie sa te impaci cu chinul.


Fara rautate iti mai zic ca in prezent mult prea multi oameni se cred "unici", "deosebiti", "ciudati"; isi plang de mila datorita propriei "bizarerii", iar asta ii face cu atat mai comuni; parerea mea e ca oamenii cu adevarat "deosebiti" sau "ciudati" sunt din ce in ce mai rari; este o lege statistica :)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: