comentarii

ses


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Am gasit eu de ce e mediatizat - de Alice la: 06/10/2003 10:04:27
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"Frédéric Beigbeder est un personnage très controversé et contradictoire, ce dandy aime son personnage et en même temps il n'hésite pas à se dévoiler dans ses auto-fictions. Il dénonce un système, la publicité, mais il y est resté 10 ans. Pour la présidentielle, le bourgeois de Neuilly devient conseiller du communiste Robert Hue."(de pe situl "oficial", cica)
Deci: dandy controversat care nu se sfieste sa-si puna poalele-n cap.:)+ R.Hue, alta figura!:)
O sa caut sa citesc ceva. Cam geu p’aici!
#776 (raspuns la: #774) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o prezentare in franceza si cateva fotografii - de Daniel Racovitan la: 13/11/2003 01:03:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tot despre Dinu Lazar, o prezentare in franceza si cateva fotografii:
http://www.onlinero.com/dinu_lazar/

Citez: Absolvent de l'Institut de théâtre et cinématographie de Bucarest - section Image, Dinu Lazar a débuté dans la cinématographie et a collaboré à une trentaine de films. Son palmarès est aussi impressionnant que l'étendue de ses domaines d'intérêt. Moniteur de plongée, spécialiste des images sous-aquatiques mais aussi aériennes, depuis 1985 il s'est dédié exclusivement à la photographie d'art.
Membre de la FIAP et de l'Association des Artistes Photographes Roumains, son travail est reconnu et apprécié au niveau international. Dinu Lazar est également le fondateur et le directeur du magazine roumain dédié à la photographie FOTOMAGAZIN.
Son credo artistique se retrouve dans une citation de Proust : "La photographie est l'art qui montre de combien d'instants éphémères la vie est faite".


Rondelul trecutului Iata - de natan la: 15/11/2003 12:57:35
(la: Poezii !!)
Rondelul trecutului

Iata Pamfletestii, iata Lunetanca,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Re'nviaza mama, imi zambeste tata...
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.

Jar si valvorare soarele urcat-a.
Arde grau-n flacari, pan'labrau crescut.
Iata Pamfletestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.

Iarba pe tot sesul de cosit e gata.
Apele-si desira graiul ne'ntrecut.
Pentru viata de-astazi mi-a sosit rasplata:
Copilandrul vesel din nou m-am facut...-
Iata Pomfletestii, iata Lunecata.

Probable incendie criminel da - de Ingrid la: 15/11/2003 13:12:19
(la: Antisemitism)
Probable incendie criminel dans un collège-lycée israélite en région parisienne
Un établissement scolaire de confession israélite a été dévasté par le feu samedi en banlieue de Paris, cet acte probablement criminel déclenchant l'indignation de la communauté juive et la condamnation du gouvernement.
L'incendie de Gagny s'inscrit dans la vague d'actes antisémites commis en France depuis quelques années sur fond de crise au Proche-Orient.
"Les mots d'antisémitisme doivent être prononcés. L'honnêteté, c'est que l'on ne nie pas l'évidence. Quand on met le feu dans une école juive, il m'est difficile de ne pas penser qu'il ne s'agit pas d'un acte antisémite", a souligné sur place le ministre de l'intérieur Nicolas Sarkozy. Pour lui, il y a dans cet incendie "une connotation raciste antisémite évidente".
"Il semble que l'origine criminelle de l'incendie soit avérée", a estimé le ministre de l'Intérieur, en précisant qu'il y a "deux foyers situés dans deux lieux opposés et une suspicion d'effraction" par une vitre de l'école pour garçons, située dans un quartier calme de Gagny (Seine-Saint-Denis).
Les pompiers ont été appelés à 03h25 et ont engagé une soixantaine d'hommes et neuf grosses lances pour lutter contre le sinistre qui n'a pas fait de blessés.
L'incendie s'est déclaré dans une ancienne usine acquise par l'association juive orthodoxe Merkaz Hatorah, qui souhaitait s'agrandir. Les élèves travaillent actuellement dans un bâtiment mitoyen qui n'a pas été atteint par les flammes. Les poutrelles métalliques des murs et des toits ont été tordues par la puissance du feu, les vitres ont explosé, le mobilier a été calciné.

Le gouvernement a immédiatement affiché sa fermeté et sa solidarité avec la communauté juive, par la voix de deux de ses ministres qui se sont rendus sur les lieux. "Les auteurs seront poursuivis et punis avec une grande sévérité", a indiqué M. Sarkozy.

Le ministre de l'Education nationale, Luc Ferry, a lui fait part de sa "consternation". "Je suis venu dire ma solidarité avec le directeur, les enseignants, les élèves, les parents d'élèves", a-t-il déclaré. "Avec le recteur, on va voir tout ce qui peut être mis en place pour assurer la continuité. On est consterné", a encore dit M. Ferry.

Selon le directeur de l'école, Jacques Benisty, un incident a opposé il y a quelques jours ses élèves à des jeunes extérieurs à l'école.

Le Conseil représentatif des institutions juives de France (CRIF) a fait part samedi de sa "vive émotion et son indignation".

Double attentat contre la communauté juive d'Istanbul, - de Ingrid la: 15/11/2003 13:21:00
(la: Antisemitism)
Double attentat contre la communauté juive d'Istanbul, 23 morts

Deux attentats à la voiture piégée, presque simultanés, ont frappé samedi matin la de Turquie, faisant 23 morts et plus de 300 blessés près de deux synagogues d'Istanbul, la plus grande ville du pays.

Il s'agit d'"un acte terroriste aux ramifications internationales", a affirmé le ministre turc des Affaires étrangères, Abdullah Gul. "Nous sommes confrontés à une attaque terroriste de type différent" de celles perpétrées jusqu'à présent en Turquie, a-t-il estimé.

Le chef de la diplomatie israélienne, Sylvan Shalom, a appelé la communauté internationale à combattre les "forces du mal", après ce double attentat contre la petite communauté juive de Turquie, forte de 35.000 membres vivant surtout à Istanbul.

Un homme parlant au nom d'une organisation clandestine islamiste, l'IBDA-C, a revendiqué les attentats, mais le ministre de l'Intérieur, Abdulkadir Aksu, a affirmé n'avoir aucune confirmation de l'authenticité de cette revendication.

23 personnes ont été tuées, selon un nouveau bilan donné par l'agence turque Anatolie, citant la police.

L'un des attentats a visé la synagogue de Neve Shalom à Beyoglu, l'autre la synagogue Beth Israël à Sisli, distante de deux kilomètres.

"Des voitures piégées ont été utilisées pour les deux explosions", a déclaré le ministre de l'Intérieur, rapidement arrivé à Istanbul.

La synagogue Neve Shalom, la plus grande d'Istanbul, avait été la cible d'un attentat commis par un Palestinien en 1986 qui avait fait 22 morts, outre les deux kamikazes. Les attentats antisémites sont pourtant rares en Turquie, un Etat laïc majoritairement musulman.

Selon un porte-parole du grand rabbinat d'Istanbul, Silvio Ovadia, quelque 300 personnes étaient rassemblées dans ces lieux de culte, pour la prière du samedi, au moment des attentats.

La façade de la synagogue Neve Shalom s'est effondrée sous la violence de l'explosion, et la rue présentait l'aspect d'une scène de guerre, un cratère creusant la chaussée. L'attentat a brisé les vitres de dizaines d'immeubles proches.

"C'était comme un tremblement de terre", "quelque chose d'inhumain", racontait un commerçant de 40 ans.

"C'était une explosion à rendre sourd", a expliqué un ouvrier d'un atelier tout proche. "Nous avons été noyés pendant 15 minutes dans un nuage de poussière", ajoutait un autre témoin.

Selon l'agence de presse turque Anatolie, un homme a revendiqué les attentats au nom du groupe extrémiste du Front islamique des combattants du Grand-Orient (IBDA-C), affirmant qu'ils avaient pour but de "mettre fin à l'oppression visant les musulmans". "Nos actions vont continuer", a dit cet interlocuteur anonyme.

L'IBDA-C, fondé en 1985, a pour objectif d'instaurer un Etat islamique en Turquie et a perpétré plusieurs attentats contre des bars, des discothèques et des églises à Istanbul.

L'organisation est en sommeil depuis l'arrestation en 1998 de son chef, Salih Mirzabeyoglu, condamné à la prison à vie à Istanbul pour tentative de coup d'Etat.

M. Aksu a indiqué que les autorités n'avaient pas confirmation de cette revendication. Il a évoqué une possible piste internationale, en termes moins affirmatifs cependant que M. Gul.

"Il se peut que cela ne soit pas une organisation de chez nous à cause de l'ampleur (des attentats)", a-t-il dit, soulignant qu'il était encore "très tôt" pour arriver à des conclusions.

Le Premier ministre turc Recep Tayyip Erdogan, en visite à Nicosie pour le 20ème anniversaire de la République turque de Chypre du nord (RTCN, reconnue uniquement par Ankara), a vivement condamné ces attentats, estimant qu'ils visaient "la stabilité et la paix de la Turquie".

Outre la Turquie et Israël, de nombreux pays européens, dont la France, l'Allemagne, la Grande-Bretagne, la Suisse et la Russie, ainsi que le Pakistan et l'Egypte, ont été unanimes dans leur condamnation des attentats.

Au Caire, le secrétaire général de la Ligue arabe, Amr Moussa, les a aussi condamnés, mais en a attribué la responsabilité à Israël. "La responsabilité de tout cela incombe à la politique israélienne", a affirmé M. Moussa.

Le pape Jean Paul II a lancé un appel "pour la paix et contre le terrorisme" dans un télégramme de condoléances adressé à "toute la nation turque et aux personnes concernées".

Le président de la Commission européenne, Romano Prodi, s'est rendu à la synagogue de Milan (nord de l'Italie) pour présenter les condoléances de "toute l'Union européenne" à la communauté juive.

Au nom de l'Union européenne, le gouvernement italien a condamné "la violence lâche" du double attentat et a adressé "ses plus profondes condoléances" à la Turquie.

Probable incendie criminel dans un collège-lycée israélite en - de Ingrid la: 15/11/2003 13:25:00
(la: Antisemitism)
Probable incendie criminel dans un collège-lycée israélite en région parisienne
Un collège-lycée israélite dévasté par un incendie probablement criminel

Un établissement scolaire israélite a été dévasté par le feu samedi à Gagny (Seine-Saint-Denis), provoquant la colère de la communauté juive mais aussi celle du gouvernement qui a exprimé sa révolte et son indignation.

"La République française ne peut tolérer aucun acte antisémite et l'école plus que tout autre lieu doit demeurer le lieu de la tolérance et du respect", a affirmé Jacques Chirac.

L'incendie s'est déclaré peu après 03h00 dans une ancienne usine acquise par l'association juive orthodoxe Merkaz Hatorah, dont les élèves travaillent dans un bâtiment mitoyen épargné par les flammes. Les pompiers ont engagé une soixantaine d'hommes et neuf grosses lances pour lutter contre le sinistre qui n'a pas fait de blessés.

En fin d'après-midi, l'origine criminelle de cet incendie ne faisait plus guère de doute. Une information judiciaire a été ouverte pour "destructions volontaires" commises en raison de l'appartenance du propriétaire ou de l'utilisateur "à une ethnie, une nation, une race ou une religion", a annoncé le procureur de la République de Bobigny.

L'enquête, qui "sera poursuivie avec la plus grande détermination", selon le procureur Jean-Paul Simonnot, a été confiée au service départemental de police judiciaire de Seine-Saint-Denis. L'instruction sera effectuée par le juge Roger Le Loire. Selon une source policière, cette enquête promet d'être "longue et difficile".

"Depuis la loi du 3 février 2003, ces faits sont désormais passibles de 20 ans de réclusion criminelle ainsi que de 150.000 euros d'amende", a rappelé le ministre de la Justice, Dominique Perben.

Pour le ministre de l'intérieur Nicolas Sarkozy, venu sur place dans la matinée, "les mots d'antisémitisme doivent être prononcés. L'honnêteté, c'est que l'on ne nie pas l'évidence. Quand on met le feu dans une école juive, il m'est difficile de ne pas penser qu'il ne s'agit pas d'un acte antisémite".

Le ministre de l'Education nationale, Luc Ferry, a exprimé sa "consternation", le Premier ministre Jean-Pierre Raffarin sa "vive émotion". Puis, au cours de l'après-midi, le ministre délégué à l'Enseignement scolaire, Xavier Darcos, a évoqué à son tour à Gagny la "révolte du gouvernement français".

Sous contrat avec l'Education nationale, l'école privée juive, située Chemin des bourdons à Gagny, n'est fréquentée que par des garçons. Ses bâtiments accueillent 130 collégiens et 70 lycéens, selon le recteur, M. Saint-Girons. "Il faut maintenant trouver des locaux-relais, soit dans des bâtiments démontables, soit autrement, pour les maternelles et les primaires", a ajouté le recteur.

Le préfet de Seine-Saint-Denis, Michel Sappin, a précisé que Gagny et les villes proches de Villemomble et du Raincy étaient situées dans "un secteur calme de Seine-Saint-Denis".

"Il y a dans ce secteur une importante communauté israélite, mais il n'y a pas de problème en général. (...) Aucune menace n'avait été proférée dans les jours précédents", a-t-il ajouté.

Infg/seb-mba/jfb/mfo/ei


© AFP
#4322 (raspuns la: #4317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un cadou! - de Alice la: 28/11/2003 06:14:17
(la: Cohen)
...de la Alice, ca i-ai permis sa "posteze conferinte"!

"La magie est en vie"

"Mon vieil ami, autant t'agenouiller en lisant ceci, car j'en viens
maintenant au centre agréable de mon argumentation. Je ne savais pas
ce que j'avais à te dire, mais maintenant je le sais. Tous mes discours n'étaient que la préface à celui-ci, et tous mes exercices une façon de m'éclaircir la voix. J'avoue t'avoir torturé mais seulement pour attirer ton attention. J'avoue t'avoir trahi mais seulement comme je t'aurais tapé sur l'épaule. Quand nous nous embrassions et quand nous nous sucions, voici, mon amour d'autrefois,
ce que je voulais tu chuchoter.
D--u est en vie. La magie est en marche. D--u est en vie.
La magie est en marche. D--u est en marche. La magie est en vie.
En vie est en marche. La magie n'est jamais morte. D--u n'est jamais
tombé malade. Beaucoup de pauvres ont menti. Beaucoup de malades
ont menti. La magie ne s'est jamais affaiblie. La magie ne s'est
jamais cachée. La magie a toujours régné. D--u est en marche.
D--u n'est jamais mort. D--u régnait même si ses funérailles
ont traîné en longueur. Même si le nombre de ceux qui portaient
son deuil augmentait. La magie n'a jamais fui. Même si l'on soulevait
son linceul, le D--u nu était vivant. Même si ces paroles étaient
déformées la magie nue prospérait. Même si l'on ne cessait d'annoncer
sa mort dans le monde le coeur ne le croyait pas. Beaucoup d'hommes
blessés s'étonnèrent. Beaucoup d'hommes frappés saignèrent.
La magie n'a jamais hésité. La magie a toujours eu le dessus.
Beaucoup de pierres ont roulé mais D--u ne s'est pas incliné.
Beaucoup d'hommes dissolus ont menti. Beaucoup d'hommes gros
ont écouté. Même s'ils lui offraient des pierres, la magie prospérait.
Même s'ils fermaient leurs coffres, D--u était toujours servi.
La magie est en marche. D--u règne. En vie est en marche.
En vie commande. Beaucoup d'hommes faibles ont eu faim. Beaucoup d'hommes forts ont prospéré. Même s'ils se vantaient de leur solitude, D--u était à leurs côtés. Ni le rêveur dans sa cellule, ni le capitaine sur la colline. La magie est en vie. Même si l'on ne cessait de pardonner dans le monde, le coeur n'y croyait pas. Même si les lois étaient gravées dans le marbre, elles ne pouvaient protéger les hommes.
Même si l'on construisait des autels dans les parlements ils ne pouvaient donner d'ordres aux hommes. Des policiers arrêtèrent la magie et la magie les suivit car elle aime ceux qui ont faim. Mais la magie refusa d'attendre.
Elle passe de bras en bras. Elle ne voulait pas rester avec eux.
La magie est en marche. Rien ne peut la blesser. Elle se repose
sur une paume vide. Elle se reproduit dans un esprit vide. Mais la magie
n'est pas un instrument. La magie est une fin. Beaucoup d'hommes
ont fait avancer la magie mais la magie est restée derrière.
Beaucoup d'hommes forts ont menti. Ils n'ont fait que traverser
la magie pour ressortir de l'autre côté. Beaucoup d'hommes faibles
ont menti. Ils sont venus vers D--u en secret et, même s'ils l'ont
quitté repus, ils n'ont pas voulu dire qui les avait guéris.
Même si les montagnes dansaient devant eux ils disaient que D--u
était mort. Même si l'on soulevait son linceul, le D--u nu était vivant.
C'est ce que je veux chuchoter à mon esprit. C'est ce dont je veux rire
dans mon esprit. Je veux que mon esprit serve jusqu'à ce que la magie
envahisse le monde et l'esprit lui-même est magie qui court dans la chair,
et la chair elle-même est la magie qui danse sur une horloge, et le temps
lui-même la Longueur Magique de D--u."

Asta-i din ce-astepti tu cu nerabdare sa cetesti!
Am primit "mostra" cadou prin e-mail, de ziua mea...
Dar din dar ...de-ncalzire!:)
Am fost luna trecuta, dupa 13 - de relu la: 12/12/2003 20:46:21
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am fost luna trecuta, dupa 13 ani. Ma pregatisem sufleteste pentru foarte rau. Si-am gasit rau, dar nu cit am crezut. Fiind din Resita, am vazut numai starea orasului astuia. Poate ca orase mai mari si mai bogate ca Timisoara, Bucuresti sint altfel. Dar in Resita, lumea e trista si saraca. Industria mare care fusese in Resita acum e in mare parte falimentara. Am intilnit prieteni, vecini, samd. Sa-i vad din nou pe cei cu care am crescut a insemnat foarte mult. Dar ti se rupe inima sa-i vezi pe unii care sint aproape 'homeless'. Si m-am jucat cu ei cind eram mici. Nu m-am putut abtine sa nu le pun bani in buzunar pe furis. Dar pina la urma, nu poti sa-i ajuti. Am si vazut niste chestii absurde. E un monument linga blocul unde stau; o statuie modernista, la care se ajunge urcind niste trepte lung, dar joase. Era un tip intr-o baraca mica cu geamuri (ca un WC portabil arata) linga statuie. Slujba lui e sa aibe grija sa nu se urce nimeni pe treptele alea, care oricum erau de beton. Se tot lua de copiii care se urcau pe trepte. E trist sau nu e? I think it's very sad.

Intr-un fel m-am simtit ca acasa, dar nu "acum acasa," ci "atunci acasa." Si asta din cauza nostalgiei. De obicei atitudinea celor mai multi nu m-a facut sa ma simt ca acasa. Lumea se pare ca e confuza, si au ales numai mesajele proaste din vest. Un singur prieten m-a mirat. Care nu a trait deloc in vest, dar mentalitatea lui e impecabila. Nu si-a pierdut integritatea, are simt bun si intreprinzator, si o minte clara. Din toti pe care i-am intilnit, trei au fost asa -- doi cu studii superioare, si unul pe care toti il cred narod si taran (dar care de fapt mi s-a parut cu mult mai profund decit majoritatea). Am invatat sa tac din gura mai mult, si sa nu-mi dau prea mult cu opinia, pentru oricum lumea nu-si schimba parerea ca vin eu dupa 13 ani si le spun ca e bine sa-i lasi pe straini sa investeasca. Stiti, vesnica debatere despre "nu ne vindem tara." Am incercat eu sa zic, pai de ce nu. Ca dupa ce ne facem bogati, o cumparam inapoi. Dar, nu merge, ca patriotismul e mare si puternic in Ro.

Din punct de vedere personal, vreau sa spun ca uitasem cit de frumoasa e zona din jurul Resitei. Am urca sus pe Semenic intr-o zi, si-am mers la Garina, Trei Ape, si Crivaia. Dupa sesul din Ontario am crezut ca sint in rai. Dealurile din jurul Resitei sint mai mari decit "muntii" din Ontario. Si paduri, si lacuri, ... frumos.

Deci, in sumar, parerile mi-au fost foarte mixe. Unii se pare ca sint complet pierduti (mintal) si nu au discernamint ce e bine si ce e rau din ceea ce vine din vest. Iar altii, cu profesionalism, curtoazie, samd. Sper ca bunul sa invinga cu timpul.

Daca as fi mai aproape, poate ca m-as duce mai des. Dar asa, nu prea ma bate gindul. Cine stie?
-Relu

P.S. Si dupa ce am citit despre invazia Romaniei de ciini vagabonzi, ma pregatisem bine. Dar, spre uimirea mea, in Resita am vazut foarte putini. I-a mincat lumea ca-i orasul mai sarac? Mister!
Pas de "Kaliningrad sur la mer Noire" - de SB_one la: 02/03/2004 11:58:36
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)

Pas de "Kaliningrad sur la mer Noire"
par Daniel Vernet

LE MONDE | 27.02.04 | 14h23 • MIS A JOUR LE 27.02.04 | 16h58

A la traditionnelle conférence sur la sécurité qui s'est tenue a Munich au début de février, le ministre russe des affaires étrangeres, Igor Ivanov, a menacé de ne pas ratifier le traité dit CFE, sur les forces classiques en Europe. La menace n'a pas ému grand monde, le texte faisant un peu figure de relique. A tort, car elle est significative d'une nouvelle attitude russe dans ses relations avec les Occidentaux. Le Kremlin veut, en fait, garder des avant-postes militaires dans son "étranger proche" pour faire contrepoids a l'expansion de l'Alliance atlantique, qu'il n'a pas été en mesure d'empecher.

Négocié dans les années 1980 et signé a Paris en 1990, le traité CFE était le complément dans le domaine conventionnel des accords de contrôle des armements nucléaires. Il visait a assurer un équilibre entre les forces de l'OTAN et celles du pacte de Varsovie. Apres la disparition de l'Union soviétique et de son glacis, il a été remanié, et c'est ce texte, qui tient compte de la nouvelle situation créée en Europe par l'indépendance des ex-Républiques soviétiques et l'élargissement de l'OTAN, que Moscou remet en question.

Il est vrai que, pour se conformer au traité CFE, les Russes devraient évacuer les bases militaires qu'ils conservent en Géorgie et en Moldavie (dans la province de Transnistrie). Ils s'y sont engagés a plusieurs reprises sans pour autant passer a l'acte. La situation en Transnistrie, province rattachée a la Moravie par Staline pour contrôler les Bessarabiens, illustre parfaitement l'attitude russe. La Transnistrie est en état de quasi-sécession depuis l'indépendance de la Moldavie en 1991. La 14e armée, commandée a l'époque par le célebre général Alexandre Lebed, y a "défendu la minorité russe" les armes a la main et est restée sur place pour garantir le pouvoir du président moldave autoproclamé Igor Smirnov et de son clan politico-mafieux qui n'obéissent pas au gouvernement central de Chisinau (la capitale).

Au cours d'un séminaire qui s'est tenu pres de Munich - a l'initiative de la Société pour l'Europe du Sud-Est, du ministere allemand des affaires étrangeres et du pacte de stabilité pour l'Europe du Sud-Est -, des experts européens, américains et moldaves se sont penchés sur ce conflit. La situation est un peu plus compliquée encore par les rapports de force politiques en Moldavie meme, oule gouvernement du communiste Vladimir Voronine hésite entre un retour dans le giron russe et un engagement en direction de l'Union européenne...

Un diplomate allemand ne cache pas que Chisinau donne parfois "l'impression d'etre plus intéressée par les fonds européens que par les valeurs européennes". Le ministre moldave des affaires étrangeres, AndreiStratan, n'a pas dissipé cette impression en réclamant la constitution d'un "fonds d'aide au choix européen" de la Moldavie. Ce pays est le plus pauvre d'Europe, derriere l'Albanie. "C'est votre droit de choisir un partenariat stratégique avec Moscou, a insisté un autre participant allemand, mais ce choix est incompatible avec le choix européen. On ne peut a la fois vouloir adhérer a l'UE et faire partie d'une zone de libre-échange avec la Russie, le Kazakhstan, la Biélorussie et l'Ukraine." Chisinau a, par exemple, demandé une aide européenne pour adopter le systeme douanier russe.

L'ambiguité de la position officielle moldave, condamnée par l'opposition démocratique qui a été balayée aux dernieres élections, a été soulignée par l'accueil réservé a une récente proposition russe de solution de la crise. Alors que trois médiateurs ont été désignés (l'Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe -OSCE-, la Russie et l'Ukraine), Moscou a présenté unilatéralement, a la fin de l'année derniere, le "mémorandum Kozak", du nom d'un conseiller de Vladimir Poutine, Dmitri Kozak. Dans ce texte, la Russie proposait la création en Moldavie d'une fédération "asymétrique" dans laquelle les autorités de Transnistrie (en fait Moscou) auraient eu un droit de veto sur toutes les affaires moldaves. "En contrepartie", le Kremlin aurait retiré ses troupes... en 2012 ou 2020. Dans un premier temps, le premier ministre Vladimir Voronine a accepté le "mémorandum Kozak" avant de revenir sur sa décision, sous la pression amicale des Européens et des Américains. Les Occidentaux rappellent les engagements pris par la Russie, réitérés en 1999, au sommet de l'OSCE a Istanbul, par le président Eltsine, de se retirer de Moldavie avant la fin 2003 !

UN COUP DE BLUFF

Selon Moscou, il n'y aurait plus que 1 280 soldats russes en Transnistrie. Les Occidentaux pensent qu'ils sont en réalité 1 800 ou 2 000, la différence tenant au fait que les soldats russes "démobilisés" vont grossir les rangs de l'"armée" de Transnistrie. Celle-ci serait maintenant plus importante que l'armée moldave elle-meme. De plus, les Russes insistent pour maintenir une présence militaire en Moldavie, meme apres un reglement, sous le couvert d'une force internationale de maintien de la paix. Enfin, ils demandent une aide occidentale pour démanteler ou transférer les énormes dépôts de munitions qu'ils conservent en Transnistrie. Le cout de l'opération serait de 3 milliards a 8 milliards de dollars.

Meme si le "mémorandum Kozak" n'a été qu'un ballon d'essai ou un coup de bluff, les conditions mises par les Russes au respect de leurs engagements rendent les observateurs perplexes quant aux objectifs fondamentaux de Moscou en matiere de sécurité.

Obligée d'abandonner, apres 1991, les positions transitionnelles de la diplomatie tsariste puis soviétique, la Russie cherche a maintenir des abces de fixation pour contrôler sa périphérie. Sa présence en Transnistrie lui permet, notamment, d'exercer une pression sur le flanc sud de l'Ukraine.

Une diplomate roumaine se félicite de l'indépendance de la Moldavie, qui épargne a son pays une frontiere commune avec la Russie. Mais, ajoute-elle, "s'il n'y a pas de sécurité sur le Dniestr -qui sépare la Transnistrie du reste de la Moldavie-, il n'y aura pas de sécurité sur le Prout -qui court entre la Moldavie et la Roumanie-". Or le Prout sera en 2007 une frontiere extérieure de l'Union européenne.

Cette diplomate émet la crainte que la Transnistrie ne se transforme en une sorte de "Kaliningrad sur la mer Noire", autrement dit en une enclave russe qui permette a Moscou de perturber le bon fonctionnement de l'Europe.

"Comment convaincre la Russie d'abandonner une conception soviétique de ses relations avec ses voisins ?", s'interroge un responsable de l'OSCE chargé du dossier moldave. La récente dégradation des relations russo-américaines et russo-européennes montre que la réponse a cette question n'a pas encore été trouvée.



http://www.lemonde.fr/web/article/0,1-0@2-3232,36-354669,0.html





SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#11133 (raspuns la: #11124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la www.photographe-de-mode.com - de Dinu Lazar la: 08/07/2004 06:54:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
NEWSLETTER de JUILLET 2004
www.photographe-de-mode.com

Festival de la photographie de mode (Cannes)
Pour sa deuxième édition, Cannes Photo Mode présente une sélection de cinquante photographies de mode dont une grande exposition des deux principaux invités du Festival : Jacques Olivar et Steve Hiett. Cannes devient ainsi la scène partagée par les différents acteurs et professionnels de la photographie de mode. En donnant chair à une certaine idée de la beauté, du sensuel, de l'érotisme, cet art a su, grâce à ses compositions originales, sa pertinence, sa technique et son imaginaire, sublimer son sujet. Pour la première fois, la Croisette et la Roseraie du port Canto sont “habillées” par des tirages photographiques sur bâches de trois mètres par cinq, qui permettront aux visiteurs de profiter d'œuvres prodigieuses dans des dimensions inattendues (du 19 juin au 19 juillet). D'autre part, une sélection de photographies ainsi que des grands formats noir et blanc ou couleur sont présentés dans les salles du Palm Beach Casino et sur sa terrasse (du 19 juin au 31 août).

Photos les plus vues sur photographe-de-mode.com
La section "top" a été créée il y a quelques temps et elle vient d'être remise à jour. Quelles sont les photos les plus "tendance" du moment ? Un outil vous permet de savoir quelles ont été les photos les plus "zoomées" par les utilisateurs du site.

Nouvelle ergonomie du site
Il y a 3 mois commençait la phase de test d'érgonomie du site www.photographe-de-mode.com. Ce test s'est transformé en en remaniement quasi total des sections couleur et noir et blanc. Quand on clique sur une vignette, l'image sélectionnée apparaît puis les autres images de la même série viennent se mettre en dessous. Cela réduit considérablement le nombre de clicks à produire et facilite le chargement à l'écran des images. De plus, 2 séries mode ont été rajoutées ainsi qu'une série de photos de lingerie.

Grève de SMS du 5 mai
Les SMS sont à 10 centimes, faites passer ! En avril dernier nous avions fait un appel à la grève des SMS (les opérateurs de téléphonie mobile réalisaient des marges de 600% sur vos SMS envoyés). Résultat : les SMS chez Orange sont passés à 10 centimes au lieu de 15 centimes.

Expo Guy Bourdin à Paris
Le Jeu de Paume a été chargé par le ministère de la Culture et de la Communication, de mettre en œuvre une politique ambitieuse en faveur de la photographie et de l’image dans un lieu prestigieux qui sera une référence dans ce domaine. Pour inaugurer ces nouvelles activités, Régis Durand, directeur du Jeu de Paume (Place Concorde à Paris), propose deux expositions : Éblouissement et Guy Bourdin, présentées du 24 juin au 12 septembre 2004, avec le soutien de Neuflize Vie.

Nous vous donnons rendez-vous le mois prochain pour la prochaine édition !

Merci et à bientôt

Erick Seban-Meyer
www.photographe-de-mode.com
#17490 (raspuns la: #17478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintire (da' mai veche...) - de Alice la: 13/07/2004 16:25:32
(la: Amintiri din Copilarie)
obisnuiam sa fug d'acas' di la bunica, in satra, la tzigani...
ea se temea ca ieu paduchi.
am loat!

plus una bucata vis (nu-s sigura ca-i amintire!)

se facea ca un tzigan ciolanos ma salta pe spatele unui bidiviu si, dupa ce-i saruta fruntea, il atinjea aprig si scurt c-o palma, pe grumaz.
ma vad innebunita, cu dejtele-nfipte-n coama aia, hurducaita de spaima si galop ghiavolesc, pe campii.
stiu ca urlam (ce cacat, sa ma scuzati, montagne-rousse!) si-atunci cand animalul (?) s-o-ntors cumincior la stapan, tziganul m-o sarutat pi gura, asa cum o sarutat calul.
simtz, de voiesc, mustaza aia pi toata fatza si-un gust de pamant si buruieni imi vine bulbucind in mintea-mi, azi, nitzel pierduta-n judecati de oameni 'mari'.

cati ani aveam?
vreo sese, cinci?
il ceteam cu mare greu pa Naica, cu maare greu.
eh, ala m-o-nvatat pe mine a 'ceti'.
prin suflete.
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



trustman – logica şi istorica - de Simeon Dascalul la: 04/11/2004 12:13:59
(la: 30.000.000 euro despagubiri pentru rege. No comment.)

1. Proprietatea – dacă ar fi sacră şi inviolabilă, la adăpost de schimbările politice atunci pe principiul ăsta ar trebui despăgubiţii şi Ceauşeştii - e exact aceeaşi situaţie: avere strânsă cât au condus România, de care au fost spoliaţi la schimbare de regim; de-ar fi proprietatea aşa de sfântă cum o vor unii, atunci neamurile împuşcaţilor n-ar avea altă treabă decât să se-nţeleagă cum să-şi împartă între ei agoniseala lui Nicu şi a savantei Leana.
Sau să luăm alt exemplu, mai depărtat în istorie ca să poată fi privit mai obiectiv: Cuza şi emanciparea mănăstirilor închinate; ar trebui să-i despăgubim şi pe ăia?
Iar Hohenzollernii au avut toate acareturile ce şi le revendică nu ca simpli cetăţeni particulari, ci ca şi casă domnitoare. În secolul al nouăşpelea îşi aveau utilitatea lor, acum nu mai e cazul. Dacă erau în stare să-şi păstreze regatul stăteau şi acuma în castele, dar n-a fost să fie.
2. Asumarea riscurilor – drăguţ cuvânt. Risc e atunci când iei din piaţă o lubeniţă fără s-o tai, dar ce risc îşi asumă dragii de guvernanţi? Electoral? Se pare că oricum vor fi debarcaţi la alegerile astea. Probabil îşi asumă riscul în sensul că dacă vine alt guvern care zice: "stop, nu mai dăm nimic" – atunci ei îşi dovedesc proaspăta afecţiune pentru rege despăgubindu-l cu vilele şi conturile bancare proprii.
3. Unirea – înainte de primul război Carol I încheiase un tratat cu Germania şi Austro-Ungaria, tratat oarecum justificat de apetitul Rusiei, dar care rămăsese secret fiindcă opinia publică era majoritar favorabilă unirii Transilvaniei cu Regatul. La începerea războiului în august 1914 regele convoacă Consiliul de Coroană , îi pune la curent cu tratatul şi solicită intrarea României în război alături de Puterile Centrale. Dar Brătianu, majoritatea guvernului şi a Consiliului de Coroană se declară împotrivă şi Carol I e nevoit să accepte neutralitatea. Foarte afectat că nu şi-a putut ţine cuvântul dat Kaiserului şi împăratului Austriei moare după câteva săptămâni în septembrie 1914. Urmează Ferdinand care se înţelege mult mai bine cu Brătianu şi după doi ani de negocieri cu Aliaţii se hotărăşte intrarea în război. Ni se promiseseră Transilvania, Bucovina şi întreg Banatul. Dar dacă pregătirea politică a fost la înălţime, cea militară nu s-a ridicat la acelaşi nivel. Clasa noastră politică a fost la fel, în toate timpurile. Dezorganizare, incompetenţă, promovare pe criterii partinice, toate escrocheriile posibile cu furnituri pentru armată şi după entuziasmul începutului transilvan suntem bătuţi pe ambele fronturi, iar familia regală, guvernul, o armată prost pregătită şi prost echipată se retrag în Moldova. În iarna 1916-1917 franţujii ne trimit prin Rusia armament şi instructori, apoi ne mai organizăm şi noi cât de cât. Prin victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz reuşim să stăvilim înaintarea germană. Dar atunci îşi găsesc ruşii timp să facă revoluţie şi ne trezim încercuiţi din trei părţi de duşmani, iar de o parte erau foşti aliaţi, acum neutri şi în război civil. Lupta părea pierdută şi semnăm mai întâi armistiţiul şi apoi pacea de la Bucureşti în 7 mai 1918. Dar sorţii se întorc în favoarea aliaţilor, Puterile Centrale cad una câte una şi chiar înainte de abdicarea ultimei – Germania – declarăm şi noi război la loc, aşa că sfârşitul războiului ne-a prins, d.p.d.v. juridic printre învingători.
Cu palmaresul ăsta strălucit nu se poate spune că am fost primiţi cu braţele deschise la conferinţa de pace şi Aliaţii nu prea aveau chef să-şi ţină promisiunile din 1916. Dar "pe teren" se întâmplaseră multe: Sfatul Ţării în Basarabia, Consiliul Naţional în Bucovina şi apoi Marea Adunare Naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana hotărăsc pe rând unirea cu ţara. Teoretic totul s-a săvârşit până în 1 decembrie 1918, dar negocierile diplomatice s-au terminat în 1920. Şi am pierdut o parte din Banat care a fost dată sârbilor.
Meritul Unirii a fost plimbat după gustul şi interpretarea fiecăruia de la rege, la Brătianu, la liberali în ansamblu, la armată, la masoni, la intelectualitatea greco-catolică, la franţuji etc. Părerea mea personală e că Unirea a fost posibilă fiindcă a fost dorită de toate provinciile şi fiindcă noi românii am avut atunci o cantitate excesivă de noroc, o conjunctură favorabilă cum rar se întâlneşte în istorie. În nici un caz nu a fost artizanatul exclusiv al casei domnitoare pentru ca urmaşii să poată ronţăi dividendele întregirii multe generaţii de-acum încolo.
4. PSD – şi-a dat cu firma-n cap; a uitat ce de voturi frumoase a strâns de la sate speriind lumea cu moşierii? A fost o mare distracţie pentru mine să informez doi votanţi credincioşi că "pesedeu’ vost’ dă treizeci de milioane la rege". Mai întâi n-au vrut să creadă bieţii oameni, apoi au rămas tare nedumeriţi. Sper că am reuşit să sporesc numărul nevotanţilor.
#27620 (raspuns la: #27526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SCUFUNDARI IN ROMANIA - de (anonim) la: 16/11/2004 16:51:50
(la: Conversatie despre scufundari in Marea Neagra si alte destinatii)
ROMANIA iti da posibilitate sa faci scufundari variate in lacuri de munte, lacuri de baraj , pesteri, lacuri de ses, riuri, Delta Dunari, Marea Neagra.
Este fascinan sa faci scufundari in toate aceste locuri si sa le descoperi frumusetea.Daca doriti sa aflati si mai mult va recomandam siteul romanesc :www.scubadiver.ro iar in "Forum "puteti sa puneti intrebari, comentarii s-au proprile pvestiri si fotografii, sa aflati de scoala de scafandii care are instructori de inalta calificare.
Romania este tara surprizeloriar ,aici fiind multi tineri care fac SCUFUNDARI.
Nu uitati daca veniti sa faceti SCUFUNDARI in ROMANIA sa va luati un aparat de fotografiat subacvatic.
#28879 (raspuns la: #26659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SCUFUNDARI IN ROMANIA - de (anonim) la: 24/11/2004 22:22:21
(la: Calatorii in Egipt)
ROMANIA iti da posibilitate sa faci scufundari variate in lacuri de munte, lacuri de baraj , pesteri, lacuri de ses, riuri, Delta Dunari, Marea Neagra.
Este fascinan sa faci scufundari in toate aceste locuri si sa le descoperi frumusetea. Exemple in acest sens sunt : Pestera Isverna, Lacul Vidraru, Biserica scufundata din lacul Belis,lacul Rosu, iar la Marea Neagra : Epavele comerciale, siturile arheologice din zona falezei Cazionului si exemplele pot continua.
P.S.
Nu uitati sa va luati un aparat de fotografiat subacvatic

.DIVEMAN
#29757 (raspuns la: #26632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bonjour à vous, - de Dinu Lazar la: 04/01/2005 21:33:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Bonjour à vous,

Jeune photographe amateur montois, venant de créer son site Internet afin d’exposer ses propres créations. Je vous invite à le visite. Voici l adresse du site : http://www.fblanch-art.be/

Cela me ferait énormément plaisir, si vous prendriez un peu de votre temps pour y découvrir son contenu. Surtout n’oubliez pas de laisser vos impressions dans le livre d’or. Cela fait toujours plaisir……

Merci d avance…
François Blanchart
N’hésitez pas à me contacter….

#32695 (raspuns la: #32689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai mult pro decât contra - de Simeon Dascalul la: 22/02/2005 17:03:00
(la: problematica aromanilor)
Ideea constituirii unei minorităţi aromâne poate părea şocantă românilor „vechi” nord-dunăreni. La urma urmei statul român i-a considerat întotdeauna ca etnici de-ai lui şi i-a tratat ca atare. Înainte şi după 1900, când se credea mare putere balcanică le-a sponsorizat şcoli. În al doilea război balcanic a luat Cadrilaterul de la bulgari ca să cazeze acolo aromâni în special din Grecia şi Albania. Când s-a întors roata istoriei şi bulgarii şi-au luat Cadrilaterul înapoi aromânii au fost mutaţi în ce mai rămăsese din România.

Ideea de naţiune însăşi e destul de fluidă. În Germania există dialecte la fel de diferite de Hochdeutsch pe cât e aromâna de română.

Poate că totuşi ideea de constituire într-un grup nu-i neapărat rea, dacă scopul e să păstreze dialectele aromânei în nordul şi sudul Dunării.

Sprijinul cultural al României antebelice a fost o armă cu două tăişuri, întrucât învăţământul furnizat a fost în româna literară rezultând absolvenţi numai buni de imigrare în România; nu s-a consolidat cultura aromână locală.
Iar România de-acum nici nu se mai compară ca independenţă cu Vechiul Regat. Stă cuminte la poarta Uniunii, iar naţionalismul e ceva periculos sau în cel mai bun caz perimat. Nu mai e de bon-ton după criteriile Europei.

Poate că aromânii constituiţi ca grup s-ar putea substitui statului în ajutorul daţi celor din sud.

Nu ştiu în ce măsură s-a păstrat aromâna în nord şi nu-s lingvist de specialitate, dar cred că mai multe şanse are să se piardă o limbă într-una foarte asemănătoare, decât în alta structural diferită. Dacă grupul care o vorbeşte e restrâns numeric şi răsfirat, iar limba nu se predă în şcoală, şansele de a rezista tind spre zero.
Nici în sud nu ştiu ce s-a mai păstrat şi cât o să se mai păstreze. Teoretic ar fi câteva sate unde se mai vorbeşte istro-româna – cel mai sigur că va avea soarta dalmatei; există cam 15.000 vorbitori de megleno-română la nord de Thessaloniky/Sârunâ şi circa 400.000 de vorbitori de macedo-română. Nu i-am amintit pe românii de Valea Timocului şi din nord-vestul Bulgariei, dar ei ţin mai mult de româna nord-dunăreană.
Oricum, nici Bulgaria, nici Grecia, Albania sau Serbia nu se prea omoară după ei şi s-ar putea ca la sfârşitul acestui secol aromânii să fi dispărut deja ca etnie.

Revenind în ziua de azi, poate că termenul de minoritate e cel care determină respingerea, minorităţile aparţinând de obicei unor etnii cu care nu s-a convieţuit prea tandru şi nutrind in prezent intenţii cam neortodoxe vis-a-vis de statul naţional.

Poate că ar fi de preferat schimbarea numai a denumirii, solicitarea recunoaşterii aromânei ca dialect al românei, în rest menţinându-se toate privilegiile minoritare.
> A/moralitatea populatiei se reflecta in a/moralitatea statului.

N-aş zice. Statul e în esenţă amoral în raport cu alte state. Să-l luăm ca exemplu pe Bismarck şi afacerea Strousberg – un F.N.I., Dacia Felix sau Bancorex avant la lettre. Carol I îi concesionase lui Strousberg construirea căilor ferate române. În urma falimentului fraudulos al acestuia au cam rămas în pagubă nişte obligatari germani – unii care subscriseseră sume importante şi erau în relaţii bune cu Bismarck. Iar acesta din urmă s-a gândit că statul român ar putea să-i despăgubească prietenii. Şi a ţinut de ideea asta cu dinţii, nu s-a jenat să apeleze diplomatic şi la turci ca să disciplineze regatul român, iar până la urmă a avut succes de cauză. La Congresul de la Berlin unde ni s-a recunoscut independenţa a trebuit să cedăm şi să-i despăgubim pe investitorii Strousberg. Bismarck e fără îndoială un personaj foarte onorabil în Germania. Nu şi-ar fi permis să vâre mâna în bugetul ţării pe care el o unise ca să-şi redreseze financiar prietenii ce făcuseră o investiţie neinspirată. Un politician corect, european. Dar cu România care era la mâna lui s-a purtat desăvârşit de balcanic.

> In aceste state moralitatea si educatia civica a cetatenilor

Ce drăguţi sunt ei, occidentalii! E uşor să fii integru când societatea în care te-ai născut îţi oferă un trai civilizat fără altă condiţie decât să munceşti. Dar a fi moral, nebalcanic, la noi e împotriva instinctului de conservare. Să luăm două cazuri:
1. o rudă apropiată ţi-e grav bolnavă; ai avea curajul s-o trimiţi în spital fără bani pentru doctori, asistente, infirmiere? poate dacă vrei s-o moşteneşti.
2. o duci de pe-o zi pe alta rău ca mai toată lumea şi tot o rudă – de data asta sănătoasă şi iubitoare - îţi propune un post cu salar bun şi pe hârtie şi prin ce pică pe de lături; e de la sine înţeles că vei funcţiona ca un om de încredere al rudei respective, cu toate riscurile aferente; ai prefera să rămâi om cinstit cu restanţe la cheltuielile de bloc sau ai accepta oferta neamului binefăcător?
Astea nu-s racile morale genetice ale rasei, ci consecinţa situaţiei actuale.

> Acest electorat e imoral pentru ca si-a pierdut discernamintul, nu poate face diferenta intre bine sir rau, intre alb si negru!

Electoratul poate nu ştie să facă diferenţa între alb şi negru, dar face diferenţa între o burtă plină şi una goală. Crezi că lumea ura comunismul ca doctrină sau lipsa de mâncare, de căldură şi de programe la televizor? Ai mei îmi povestesc cum manevrau antena să prindă programele din Ungaria. După atâta luptă naţională ...
După revoluţie a ajuns stânga la putere că avea un discurs electoral mai inspirat – ne-a fost rău. S-a dus dreapta la putere – iar ne-a fost rău. Am virat iar spre stânga – tot rău. În concluzie am trecut iarăşi pe dreapta la sfârşit de 2004. Dacă alianţa nu va reuşi să salte nivelul de trai semnificativ va veni PSD-ul înapoi. Lumea votează pe chestii concrete, nu în funcţie de trecutul politic sau în funcţie de cât de corectă e o doctrină abstractă.

> Astfel in minciuna zilei si a istoriei, Domnule Simeon, comunismul nu a creat elite, ci monstrii!

Am folosit „elite” în sensul de privilegiaţi, de clasă de sus a regimului. Şi nu cred că poţi pretinde că au dispărut.

> Aceasta masa amorfa despre care ne spuneti

Mă refeream la componenţa socială post-revoluţie nu ante-comunism.
Patapievici lansează o ipoteză interesantă asupra succesului bolşevizării – s-a petrecut în procesul de metensomatoză, de trecere a sufletului colectiv din trupul satului atemporal în trupul statului capitalist, adică nu mai eram una, dar nici nu ajunsesem cealaltă.
Satul din ’45 care îngloba 80% din populaţie nu mai era chiar universul atemporal, închis, pre-istoric sau neolitic. Dar rămăsese asta într-o oarecare măsură., iar resturile nesemnificative şi retrograde de morală de azi de-acolo provin.
În ce priveşte democraţia interbelică – hai să fim serioşi, poate am fi evoluat spre aşa ceva după război, dacă împărţeala de la Yalta ar fi fost altfel.
O explicaţie mai accesibilă e că bolşevismul a prins aşa de bine fiindcă a găsit o societate patriarhală, cu un respect adânc al autorităţii.

Rusia – imperiul absolut al răului? Păi şi democrata SUA merge în şablonul ăsta. Personal, nu găsesc Rusia detestabilă per se, ci în raport cu noi, cu efectele vecinătăţii ei. Să fi rămas dincolo de Bug - n-aş fi avut nimic contra lor.

Există o superstiţie populară de a nu rosti numele bolilor sau nenorocirilor. spre a nu le atrage, a nu le chema. Or noi suntem de vină, ne-am făcut-o cu mâna noastră, noi i-am chemat pe ruşi aici.
Cantemir, proaspăt uns de turci domn al Moldovei, s-a gândit la o afacere bună şi i-a propus lui Petru cel Mare ca Moldova să ajungă un regat clientelar al Rusiei în schimbul menţinerii dinastiei Cantemir. La prima vedere nu era chiar o alegere proastă – stabilitate dinastică, stăpân ortodox, o fiscalitate mai suportabilă. Bineînţeles că ţarul nu s-a lăsat rugat şi s-a înfiinţat imediat cu armata în Moldova.
Din fericire au existat printre marii boieri şi minţi politice mai lucide care au estimat corect ce ar însemna oblăduirea Rusiei. Iordache Rosetti şi Lupu Costache nu l-au interpelat democratic pe Cantemir în Divan, ci au sabotat aprovizionarea, iar armata ţaristă a fost învinsă la Stănileşti nu de superioritatea militară a turcilor, ci de foame.
Azi ne putem da seama ce ar fi însemnat o victorie rusă - întreaga Moldovă ar fi avut cu un secol mai repede soarta Basarabiei. Rămâne de ghicit dacă turcii ar fi reuşit să menţină graniţa pe Milcov sau Rusia ar fi înghiţit şi Ţara Românească şi ar fi avut drum liber spre fraţii slavi din sud. Dar asta e deja istorie speculativă. Nu-i nici măcar sigur că propunerea lui Cantemir a fost hotărâtoare în trezirea apetitului rus pentru noi. Nici n-o s-avem de unde şti, că nu putem derula istoria înapoi să ne reparăm greşelile.
belle - de om la: 23/08/2005 18:29:21
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
taci, taci, dar cand prinzi momentul le zici ;)). Dupa cum ti-am spus imi place gashca nebuna din aristo...dar, de asemenea, imi place si intimitatea ARISTOCRATICA...asadar pentru tine si ceilalti aristo...daca vreti poze mai personale sau alte detalii imi cereti pe 3. Belle iti spun pe 3!
Horia mi-a adus aminte de acest cantec...acesta este raspunsul meu aici (pe 1 nu 3 ;)))

BELLE (Garou/Lavoie/Fiori)
1. Belle c'est un mot qu'on dirait inventé pour elle
quand elle danse et qu'elle met son corps à jour, tel
un oiseau qui étend ses ailes pour s'envoler
alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds
j'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
a quoi me sert encore de prier Notre-Dame
quel est celui qui lui jettera la première pierre
celui-là ne mérite pas d'être sur terre
O Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
2. Belle est-ce le diable qui s'est incarné en elle
pour détourner mes yieux du Dieu éternel
qui a mis dans mon être ce désir charnel
pour m'empêcher de regarder vers le Ciel
Elle porte en elle le péché originel
la désirer fait-il de moi un criminel
celle qu'on prenait pour une fille de joie une fille de rien
semble soudain porter la croix du genre humain
O Notre-Dame! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
pousser la porte du jardin d'Esmeralda
3. Belle malgré ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent
la demoiselle serait-elle encore pucelle?
quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel
ma dulcinée laissez-moi vous être infidèle
avant de vous avoir menée jusqu'à l'autel
quel est l'homme qui détournerait son regard d'elle
sous peine d'être changé en statue de sel
O Fleur-de-Lys
je ne suis pas homme de foi
j'irai cueillir la fleur d'amour d'Esmeralda.
j'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
a quoi me sert encore de prier Notre-Dame
quel est celui qui lui jettera la première pierre
celui-là ne mérite pas d'être sur terre
O Lucifer! Oh! laisse-moi rien qu'une fois
glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda
#67325 (raspuns la: #67324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cassandra - de Simeon Dascalul la: 16/09/2005 09:14:08
(la: La o cana cu vin !)
Ce alte ipoteze de loc de baştină al viţei ar mai fi în afară de Turcia?
Citisem într-adevăr că Vitis Vinifera îşi are originea în "bazinul Mării Negre", spaţiu destul de larg.
Şi trăsesem concluzia că ar fi relativ aproape de noi. La urma urmei Dionisos era născut în Tracia.
#72552 (raspuns la: #72464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...