comentarii

sesuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sorescu, poet de "curte"? Glumesti... - de sanjuro la: 19/11/2003 05:10:45
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Cat despre scrierile sale, iata o poezie, celebra:

Trebuiau sã poarte un nume


Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.


Arghezi... - de Madalina la: 22/11/2003 10:12:53
(la: Poezii !!)
Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...
"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ozzy... - de sanjuro la: 07/07/2004 16:08:27
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Imi amintesc ca ma aflam in tinerete cu un amic de la club si doua fete la un cunoscut bar, (Hotel Prahova) din orasul meu natal, Ploiesti. In oras sosise un teatru din capitala, si dupa spectacol cativa actori foarte cunoscuti au venit sa bea un paharel in acel bar. Unul dintre ei a remarcat pe una dintre fetele cu care eram, si printr-un picolo i-a trimis un biletel fetei, prin care o invita in camera sa de la hotel. Amicul meu, care era perechea fetei, citind biletelul, s-a ridicat de la masa, s-a dus la acel actor si luandu-l dupa umeri i-a spus in fatza: "Nene F..., oi fi tu cine oi fi, dar cred ca o sa matur localul cu tine...". Dupa cateva clipe de liniste mormantala, actorul si-a cerut scuze, si ne-a trimis la masa un rand din ceea ce mai bausem. A iesit din el la iveala "omul", si nu actorul indragit de milioane de oameni...
Personal, n-am sa cad pe spate in fatza nici unui geniu, ci doar in fatza operei sale, si daca-mi place, evident. Sunt valori aproape unanim recunoscute, dar altele recunoscute doar de un anumit segment de oameni, (muzica lui Jim Morrison, de exemplu), si nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti, din alt segment, doar ca lor nu le place ceea ce ne place noua, si invers.
Pentru mine sexul este o afacere in doi, barbat si femeie. Si cred ca trebuie sa ai o legatura sufleteasca cu cel cu care te impreunezi.
Morala sub care am fost crescut si educat, orientarea mea sexuala, (hetero convins), ma impiedica sa am un contact intim in fatza unui tertz.
Si in incheiere am sa-ti trimit aceasta scurta poezie:
"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incit seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adincii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamintul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea."

Iar acu' te intreb, batrane: ai putea sa faci sex in public, soptind aceste versuri iubitei tale? Eu cu siguranta, NU!



#17464 (raspuns la: #17420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Izvorul Nopţii - de (anonim) la: 31/10/2004 12:30:58
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Izvorul noptii



L. Blaga a trait intre anii 1895-1961 si a fost unul dintre cei mai mari poeti care inbina armoniaos in opera sa filosifia si literatura. Geneza poeziei face parte din volumul de versuri al poetului ‘Poemele luminii’ publicat in 1919. L.Blaga considera ca iubirea repr. o cale de cunoastere, de descifrare a tainelor universului. In poezia sa ‘lumina’ este sinonim cu ‘cunoasterea’. Ca gen apartine genului liric,ca specie este o idila. Tema o constituie iubirea vazuta ca o cale de cunoastere.titlul se constituie intr-o metafora revelatorie care sugereaza ‘ochii negrii ai iubitei’. Izvorul de fapt un sent. de iubire pe care-l traieste poetul.
Op.lirica este opera in care autorul isi exprima direct ideile,sent.. Discursul liric este alcatuit dintr-o fraza ampla si dintr-o propr.dezvoltata cu rol de concluzie. Fraza expr. admiratia poetului pentru frumusetea iubitei. Discursul liric I-a forma unei adresari directe,poetul expr.-usi admiratia fata de frumusetea persoanei iubite. Acest sent. este evidentiat si de vocativul care deschide discursul poetic ‘frumoaso’ si care in acelasi timp sublinieaza o trasatura fizica a persoanei iubite. Cuv. ‘cheie’ al poeziei il constituie subst. ‘achii’ care apare de 3 ori in poezie pe parcursul poeziei. Asocierea subst. ‘ochii’ cu adj. ‘negrii’ la gradul superlativ precum si cu adj. ‘adancii’ care capata in text valoarea subst. are rolul de a amplifica starea de extaz pe care o traieste poetul la vederea iubitei sale. Enumeratia ‘peste vai’,‘peste munti’ si ‘peste sesuri’ evidentiaza faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial ‘tainic’, de subst. provenit din adj. cu functie de apozitie simpla ‘adancii’precum si de metafora ‘o mare de intuneric’. Vb.dubitativ ‘a parea’ care se constituie intr-un singur vers sug. faptul ca emotia puternica pe care i-o trezeste frumusetea iubitei il determina s-o confunde la un moment dat cu intregul univers incarcat de mistere. Inversiunile prezente in poezie ‘tainic curge’,‘asa-s de negrii’au menirea de a scoate in evidenta impresia puternica pe care i-o produce e-ul liric frumusetea iubitei dar si misterul iubirii.
A doua secventa a discursului liric se constituie intr-o concluzie a versurilor anterioare. Omagiul adus in prima sec. iubitei atinge acum apogeul fapt subliniat de oximoronul ‘asa-s de negrii/lumina mea’. Reluarea adj.‘negri’ la superlativul absolut pentru a expr. consecinta pe care o are asupra e-ului liric,vraja datorata frumusetii ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a acc. trairea poetului. Prozodia poeziei este in deplin acord cu ceea ce vrea sa transmita poetul.Avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.Rima interioara realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui intr-un accent al versurilor.





#27063 (raspuns la: #12954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de Marin Sorescu - de newmann la: 25/01/2006 00:03:36
(la: Cele mai frumoase poezii)
Trebuiau să poarte un nume


Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.





***
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari
ani de liceu.... - de alaska la: 30/01/2006 10:37:45
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut Stefane

Trec anii ca nori lungi pe sesuri...dar..uite ca se iveste si soarele...nu stiu unde rasare al tau...al meu este aici pe plaiuri mioritice..
Ce faci si pe unde...te poarta acum pasii?

At colega

Doina

e-mail: alaska.bu@gmail.com sau dbucur@gmail.com
Marin Sorescu - de anisia la: 25/08/2006 22:30:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
"cateodata fur carti de la tata din biblioteca" - de cosmacpan la: 15/06/2008 13:58:20
(la: 15 iunie)
Intrusule, esti cel mai al naibi hot, caruia eu i-as da un premiu. Fie ca tot mai multi fii sa aiba dorinta de a fura carti si fie ca ei sa si aiba de unde.

Premiu

Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

sa nu spui ca-i patriotism de doi lei ca-ti iau premiul inapoi
#318108 (raspuns la: #318100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sorescu... - de monte_oro la: 22/09/2008 23:36:14
(la: Antologia rusinii - spicuiri)
Am impresia ca uneori vorbim fara sa stim despre ce....doar din "impresii de calatorie"... Asta-i poezia.... si tare-s curios... unde naiba-s osanale pentru Ceausescu in ea...

Trebuiau sa poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
prolog... - de cosmacpan la: 31/12/2008 11:02:23
(la: CLOvNIADA)
deschide-mi usa crestine
ca de nu ma dau la tine....

nu stiu altii cum sunt, dar io cand imi aduc aminte de zilele cele frumoase si usor randuite a curge precum norii pe sesuri parca stau si ma intreb ce vanturi spurcate s-au invertejit amestecand semintele...ca nici macar hulubii Cenusaresei nu mai pot a despica amestecatura de neghina si "bobul bun ici in ulcica" si de la "dansul pinguinului" pana la "regina balului" se bate poteca pe spinarea ceriului...

"fa-ma mama bob de mei si m-arunca-ntre fomei" sa bat lana la bulboana sa se-albeasca, sa-nfloreasca, in strunga sa nemereasca...in strunga razboiului, printre ite si batac, la spata tatarului, jos in poarta la Vasile sa-ti fie zile senine...

http://www.youtube.com/watch?v=UZZqN_VBxKY&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=6V3bveKQwuQ&feature=related

si-am plans si m-am rugat, dar nu m-ai ascultat...http://www.youtube.com/watch?v=tEb6I6JrMWU&feature=related...

"iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în" ... Doamne iarta-ma cu atata comentariu...
Eminescu n-a existat. - de cosmacpan la: 15/06/2009 08:11:10
(la: 120 dupa Emin)
Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: