comentarii

sezon de vanatoared deschis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
solidaritate altruism? - de Radina la: 10/06/2005 11:16:55
(la: E vina noastra!)
Sa nu uitam de unde n/i se trage solidaritatea: Solidaritatea noastra e debila pentru ca provine din acea uniformizare fortata, pe care ne/a implantat/o comunismul. Vrand nevrand in Romania am fost mult prea mult timp egali unii cu altii fapt care a dus la o disipare totala, la slabirea individualitatilor, la lipsa intimitatii, la lipsa posibilitatii de a ne distinge dintr/o mare masa. Am fost nevoiti sa impartasim, in vremurile acelea de penurie concreta, absolut totul fara distinctie cui. Din lipsa psihologului am invatat sa ne strigam, cu disperare mai mica sau mai mare grijile, angoasele, problemele, vecinului de apartament, care ne/a fost plantat in spatiu chiar daca acel spatiu ne apartinea. Si asta pentru ca nu aveam dreptul sa facem diferente si unii dintre noi am crescut fara sa ne dam seama ca avem dreptul la o selectie. Apoi ideea de solidaritate era impusa si era indusa prin indoctrinare. Asa ca despre ce solidaritate vorbim?
Solidaritatea nu a fost una reala, pozitiva, ci una din mila, mila de noi insine si mila de ceilalti. Nu o solidaritate dintr/un surplus care duce la o generozitate descoperita, ci una derivata din goluri si nevoi. Minusurile au devenit aici incomensurabile. Solidaritate intru frica si disperare. Cred ca avem nevoie de individualism macar pentru o perioada in care sa ne dam seama exact cine suntem si ce valoram. Am invatat pe pielea noastra ca altruismul e perdant si consumator de resurse pana la epuizare.
Inertia inactivitatii, a lipsei de calitate a oricarei intreprinderi, lipsa disciplinei e de asemenea consumatoare de resurse, pentru cel ce vrea intr/adevar sa acumuleze pentru a se deschide si a se adapta unui alt fel de viata. Una mai buna si mai de calitate in general. Disciplina, meticulozitatea,calitatea a ceea ce facem o definim prin “lucru’ nemtesc”de care nu suntem capabili, la fel cum nu suntem capabili sa devenim constanti. Suntem cu totii specialisti in toate pentru ca am fost invatati sa credem ca suntem omnipotenti. Sa nu uitam ca se faceau licee de arta la seral si pianistul era nevoit sa se angajeze in fabrica la munca de jos, pentru a simtii savoarea uniformizarii. Suntem cu totii niste struto/camile. Si atunci acolo unde lumea traieste in inertia vremurilor in care nu se facea nimic de calitate se creaza un spatiu mort si inertial care ne abstrage si, din nou, ne consuma toate resursele. Cred ca asta e cercul vicios de fapt. Ar trebui ca statul sa/si permita sa trimita tot, si zic chiar tot, tineretul in strainatate sa se intoarca mai de calitate. Am un amic caruia ii merge relativ bine in Romania si e de fapt un bun specialist in ceea ce face, dar e departe de a trai asa cum merita, si mesajul de intampinare al telefonului lui mobil suna asa: “Boule inca nu ai emigrat?” Apoi sansele copiilor nostrii care sunt? Viata e scurta, timpurile sunt debile, clima s/a modificat radical, avem timpul sa ramanem intr/o societate in care e nevoie de inca 100 de ani pentru a se construi elementarul decentei actuale? Ni s/au deschis ochii dar suntem invatati oare cum sa privim? Noi nu putem forma pentru ca inca trebuie sa reparam.
Si va vorbeste acum un om care a trait din 90 incoace un perpetuu pionierat, luptator cu morile de vant si in continua miscare. Eu una n/as fi capabila sa emigrez, dar nu ma intrebati de cate ori am fost in crize de extenuare psihica si fizica. Si cu cata nostalgie ma gandesc la perioada in care am fost in strainatate. Care sunt de fapt modelele pe care tineretul ar trebui sa le asimileze? Toti ne dorim un mai bine? Care sunt exemplele de mai bine? Imposatura, furtul, eludarea oricaror principii intru imbogatire? Tranzitia macina caracterele. Dar care caractere. Cele abia iesite din uniformizare. Cele care n/au avut ragazul adevaratei individualitati? ALTRUISMUL E PERDANT SI CONSUMATOR DE RESURSE. Iar solidaritatea si/o permite cel care a furat destul. Si spun asta cu o incomensurabila tristete.

Belle, Gigi - de RSI la: 11/06/2005 15:34:01
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Ce mai e pe la voi? Eu m-am ocupat cu d-ale gospodariei pana acum, vremea e frumoasa, placuta pentru sezonul asta si mai tarziu o sa profit sa ies in targ. Altfel,trebe sa ma lupt cu mine ca sa-mi treaca lenea asta titanica ce ma invadeaza.
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#54328 (raspuns la: #54327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, da - de TeodoraPA la: 13/06/2005 21:04:31
(la: Comentariile lungi)
Ce bine ca ai deschis subiectul asta. Nici eu nu prea citesc comentariile lungi, decat daca e ceva tare tare interesant si chiar n-am ce face... Cine are urechi de auzit sa auda!!!
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
draga mea, - de gigi2005 la: 14/06/2005 04:56:52
(la: Dragoste,prietenie sau nimic pur si simplu...)
Din textul tau rezulta ca O nu stia de sentimentele tale mai ales ca faceati haz de presupusa voastra "relatie". Cred ca te-ai pripit atunci cand ti-ai marturisit sentimentele pentru ca nu stiai mare lucru despre el. Eu cred ca a fost un om de onoare pentru ca putea foarte bine sa "umble" cu amandoua sau putea sa-ti faca avansuri, sa flirteze cu tine, ceea ce nu s-a intamplat. Si mai cred ca atata timp cat va vedea ca esti indragostita de el nu se va rezolva nimic. Tine la tine cu adevarat dar pe prietena lui o iubeste si nu este dispus sa renunte la ea.
Parerea mea este sa-i vorbesti deschis, sa spui ca iti pare rau si sa-ti iei gandul de la el.
Asta este parerea mea. Te-ai grabit, chiar daca din textul tau nu rezulta perioada de timp care a trecut de la venirea lui O in grup pana cand v-a prezentat-o pe prietena lui. Eu cred ca nu mai mult de doua-trei saptamani, este?
in sfarsit! - de maimuta la: 14/06/2005 18:52:15
(la: Comentariile lungi)
am crezut ca sunt singura care nu citeste mesajele prea lungi.
pot sa citesc fara sa-mi obosesc ochisorii si micutul meu creier doar daca gasesc ca primele fraze imi capteaza atentia.
fratilor, nu pot sa citesc 10 mii de fraze, ca la sfarsit sa-mi dau seama ca nu inteleg "nimic". si eu care credeam ca nu ma duce mintea! ce bine imi pare ca Ovidiu a deschis acest subiect.
gabi, - de anisia la: 14/06/2005 20:49:18
(la: Reflecsii. Despre artisti)
(Cat despre scriitori, acestora li se permite orice. Cuvantul e ca o picatura de apa, iar o multime mare de cuvinte, are consistenta lichidelor si la fel forta acestora. Cuvintele se revarsa uneori, pot inunda, pot produce dezastre, la fel cum pot descoperi insule acolo unde nu exista decat oboseala sau pot da viata acolo unde totul e sterp. Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨... Poetii ne pot convinge de lucruri consistente. Si ca si scriitorilor, li se permite orice. Inclusiv sa scrie mai mult decat sa citeasca).

si uite asa te-am trecut pe lista invitatilor :)
Poetii la randul lor ¨pot um - de zaraza la: 14/06/2005 22:08:00
(la: Reflecsii. Despre artisti)
Poetii la randul lor ¨pot umple orasele de miros a vanilie si port deschis¨, ne pot duce in gari unde sa urmarim ¨lumina rosie a ultimului vagon¨...

asta pot face si pictorii, si muzicienii, si restul tagmei de artisti. chestie de har din partea artistului si de deschidere din partea privitorului/ascultatorului.

zaraza
Daniel - de cico la: 15/06/2005 09:02:13
(la: azi, acum 9 ani)
Scuza-mi indrazneala, dar gasesc comentariul tau destul de dur (poate n-ai citit bine mesajul Lucianei) :

Daca tatal tau era ateu, atunci sunt de parere ca nu trebuia sai se faca inmormantare crestineasca, ci atee (asta ca sa nu folosesc un alt cuvant). Inmormantarea la biserica e pentru crestini.

In marea trecere, Dumnezeul crestin isi deschide bratele si acorda sansa la mantuire (cum a scris si Luciana) ORICAREI fiinte umane, nu doar celor ce s-au considerat crestine pe timpul vietii. Asa cum biserica e sau ar trebui sa fie deschisa si sufletelor in dubiu sau celor ratacite, nimanui n-ar trebui sa i se interzica o ingropaciune crestina pe baza considerarii arbitrare a nivelului sau de credinta.

Cu-atit mai mult daca indoielile tatalui Lucianei veneau din ce-a scris ea aici despre el. Eu mi-am facut imaginea unui om de-a dreptul remarcabil, care n-a putut imbratisa credinta din pricina unor aspecte fatarnice ale religiei (cu care, sa fim drepti, multi avem ...probleme).

Oroarea ma cuprinde cind ma gindesc la citi tilhari si criminali chiar sint ingropati zilnic crestineste, cu mare pompa, doar pentru c-au avut grija sa faca pe evlaviosii in viata. Cu Dumnezeu in vorba, dar nu si-n suflet. Iar noi ii judecam sumar si cinic pe cei sinceri si poate de-o suta de ori mai curati in suflet decit atitia care-si fac cruce de-o suta de ori pe zi si mult le pasa de orice... :(

"Vinul rosu" este pentru crestini sangele lui Cristos, si prezenta lui in ritualul inmormantarii crestine are o justificare evidenta.

Sa versi vin rosu peste mort inainte sa-i pui capacul, de fata cu toti, cu-acea imagine teribila de camasa insingerata... e prima data c-aud de asta! Chiar am intrebat mai inainte si cineva mi-a zis c-a auzit si de-acest obicei, dar DUPA ce pui capacul! Oricum ar fi, e imposibil ca un preot sa nu-si da seama de ritualuri chiar impuse cu tenta mai socanta. Chiar nu pot fi oamenii sensibili sau in durere mai menajati, avertizati sau cu posibilitatea sa aleaga daca doresc sau nu tot calabalicul?! Din spusele Lucianei, ceruse o ceremonie foarte sumara, deci nu vad rostul sa mergi pina a umple trupul neinsufletit al tatalui, sub ochii tai, de vin rosu!

Sint intrutotul de acord cu Luciana ca destui preoti au ajuns sa tina o slujba de-nmormintare cum tinem noi o sedinta de lucru la birou. Fara empatie pentru simtamintele si durerea celuilalt, fara tact si bunul simt de-a menaja (prin ce spui si cind spui) momentul greu al rudelor raposatului. Preoti, doctori, profesori, toti cei ce "lucreaza" cu suflete umane in sensibilitate, fragezime sau durere, ar trebui sa includa empatia si bunul simt in rutina cotidiana. Daca nu le vine din suflet, macar sa le fie predata din scoli si chiar impusa-n practica, la capitolul ...etica profesionala!

Cat despre comentariile vecinilor si erpudierea rudelor, sunt de parere ca daca ai ales sa fii ateu, atunci trebuie sa iti asumi si consecintele, nu sa joci un joc duplicitar.

Daca alegi sa fii ateu, musulman, liber cugetator sau orice altceva, ar trebui ca cei din jur sa nu te judece si sa-si vada de treaba lor. Ca nu-s consecinte normale (ci impuse de altii, cu rautate) sa fii repudiat si pus la zid de "crestini", daca alegi alta credinta sau alt sistem de valori. Cred ca la asta se referea si Luciana.

Cit despre ...pedeapsa pe care Dzeu le-o poate arata acestor "necredinciosi", sa-l lasam pe El sa ne judece. Eu n-as fi surprins ca pe multi (ca tatal Lucianei) sa-i primeasca la dreapta sa. In timp ce destui "slujitori ai Domnului" chiar, de pe timpul vietii, sa se regaseasca dupa moarte cu citeva ...etaje mai jos.

(ps Nu sint ateu)
#54943 (raspuns la: #54857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imagini socante spui? - de PROUDFRECKLED la: 15/06/2005 14:08:11
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
De cite ori ma uit la Discovery Channel ma astept sa vad cite o imagine socanta cu animale chinuite de om.Am vazut atitea ca nu-mi vine sa-l mai urmaresc.Un tigru prins in capcana jupuit de viu,si lasat acolo...un cosmar.Sezonul de vinat pui de foca in Canada,si multe altele...Un activist de la Greenpeace pe scuter de apa lovit de o nava a Apararii de Coasta.
Accidentul in care amurit Aerton Senna la San Marino,ma face sa privesc F1 cu jumatate de ochi.
RE-salut - de RSI la: 15/06/2005 14:46:18
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Ce coincidenta ! Si eu a trebuit sa plec, pe urma mi s-au instalat cativa langa mine si nu mai era rost de trancanit. Si ca sa fie totul "perfect" am observat ca mi s-a terminat ness-ul. :((
La noi sunt temperaturi sub cele normale sezonului, deci este chiar placut.
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#54987 (raspuns la: #54980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carti care ne-au marcat existenta - de Tofan Ana Isabella la: 15/06/2005 14:50:20
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Mie imi plac foarte mult descrierile,astfel incat m-a marcat mult in copilarie "Pe drumuri de munte"," Muntele Vrajit " de Thomas Mann este o alta carte care abunda in descrieri si am visat-o cu ochii deschisi pe cand eram la munte , "Shogunul"," Manastirea din Parma" a lui Stendhal,"In intunercul Manastirilor tibetane", autobiografia sfintiei sale dalai lama al XvI-lea Tetzin Gyatso," "Rasul unui calugar", " Cum petrec calugarii" , Eminescu cam toate poeziile,etc...
Lupul de stepa - de teo_05 la: 15/06/2005 16:31:30
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
e o carte excelenta si o recomand cu inima deschisa tuturor!!!!!!!!!
#55014 (raspuns la: #54993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu nu sunt in canada, ci mai - de Horia D la: 15/06/2005 23:00:00
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
eu nu sunt in canada, ci mai la sud...
Daiel are dreptate.... Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu. Trebuiesc cel putin 2 ani de acomodare, ceea ce nu este usor.
Nimeni, din cati stiu eu, nu au intrat intr-o pozitie echivalenta cu ceea ce au lasat in tara.
Un scurt exemplu personal, care reprezinta vreo 18 ani: am vopsit garduri vreo 4 luni, am condus taxi in NY vreo 4 luni, am fost desenator tehnic vreo 10 luni, am mers la scoala (1.5 ani), am lucrat ca inginer vreo 4 ani - timp in care am mers din nou la scoala, am deschis un business 2 ani, am lucrat din nou in corporate america, ca director tehnic 4 ani, am lucrat in sourcing/purchasing 2 ani, am deschis alt business 1 an, am vandut business-ul, am stat fara sa fac nimic si am calatorit vreun an jumate, am inceput alt business.... Acici sunt in momentul de fata.
Deci, nu te astepta sa-tin cada totul de-a moaca, ci lupta pentru ceea ce crezi ca ti se cuvine.
expo foto Bucuresti - de Dragos Bora la: 15/06/2005 23:03:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
INDOORS BY ZOLTANIA expozitie de fotografie la H’art Gallery

vernisaj 17.06.2005 ora18
expozitia este deschisa pana pe 10.07.2005

Evenimentul este realizat cu sprijinul:Programul Cultural Elvetian in Romania DDP CONSULT GROUP

Sa mai zic si eu ceva... - de Ovidiu Scarlat la: 18/06/2005 10:00:14
(la: Comentariile lungi)
Din moment ce am deschis aceasta conferinta, ar fi cazul sa mai spun macar doua vorbe. In primul rand, vreau sa va spun ca ma bucur cum ati primit mesajul meu si ca nimeni nu s-a simtit ofensat. Este adevarat ca am citit si eu comentarii lungi dar care mi-au parut scurte si comentarii scurte care mi s-au parut lungi. Cred ca putem sa comprimam extrem de mult si sa spunem mult in cateva cuvinte... sa fie asta ca un exercitiu pentru noi, un exercitiu care ne ajuta sa ne perfectionam.
Nu stiu cat o sa dureze pana apare acest comentariu (poate o sapatamana...:( ) dar eu inca astept parerile voastre, care le-am vazut diferite, si este normal sa fie asa. De aceea, asa cum cred ca am mai zis, fiecare trebuie sa scrie asa cum se simte bine...
All the best!
--------------------------
Vreau sa-ti fiu primul--Vreau sa-mi fi prima.
cico - de Cassandra la: 18/06/2005 23:39:31
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Iti marturisesc sincer ca nu am avut curiozitatea sa citesc chestia cu Vladuca, dar banuiesc despre ce este vorba. Principalii creationisti care militeaza impotriva teoriei evolutiei si au propagat in toata lumea sloganuri de tipul "evolutia e doar o teorie pe care nu o cred nici evolutionistii", sint fundamentalisti care interpreteaza scripturile in mod textual si care nu inteleg cu adevarat teoria evolutiei. Exista multi in SUA dupa cum ai vazut in exemplele pe care le-am dat, si vad ca exista in Romania. In Romania dupa caderea comunismului, Biserica Ortodoxa a avut ambitia nu numai sa se revigoreze dar sa revina la fundamentele credintei. Apoi exista adepti ai design-ului inteligent, unii dintre ei familiarizati cu stiinta si care dau chiar de lucru adevaratilor oameni de stiinta pusi in situatia sa-si piarda vremea demonstrind falsitatea argumentelor pe care in mod abil si sofisticat le aduc acestia. In orice caz, este clar ca pina in prezent nici un creationist nu a publicat nici o teorie valabila in peer-reviewed journals, in timp ce s-au publicat argumente care contrazic anumite detalii evolutioniste formulate de adevarati oameni de stiinta (ca dovada o seriozitatii si onestitatii demersului stiintific).

Pe mine ce ma intriga in toata povestea asta este atacul nejustificat pe care asa zisii oameni de "stiinta" creationisti il aduc teoriei evolutiei, si felul in care militeaza impotriva predarii ei in scoli. Stiinta e stiinta si religia e religie si nu iese nimic bun cind se incearca abordarea uneia cu metodele celeilalte. Eu cred ca daca vrem sa facem un bine copiilor nostri, am alege pentru ei scoli care sa le deschida orizontul cultural, unde sa invete pe linga stiinta adevarata (incluzind teoria evolutiei) si elemente de istoria religiilor (pe linga religia concreta acolo unde este practicata in familie si biserica). In felul acesta le dam cit mai multa informatie ca sa decida singuri ce vor alege.
Apreciez mentalitatea ta deschisa cu care iti educi copilul.
#55502 (raspuns la: #55439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Auzi - de fefe la: 21/06/2005 20:20:52
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Sa vezi si tu ce figura sint eu. M-am dus la celelalte trancaneli si am facut adunarea la cite afisari avem in total cu asta. Cit crezi? La ora actuala avem de la 49,439 de afisari in sus. Deci daca n-am fi deschis "2" si "3" eram pe locul 2 in topul absolut. Gindeste-te ca odata ce-am deschis 4 sintem in topul suprem. Hehe! Zi si tu ce figura sint!
Athos - de fefe la: 21/06/2005 23:28:05
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Masa rosie de doua persoane este deschisa, aveti priveliste la geam.
Cum merge business-ul?
IMPORTANT - de Danila Prepeleac Jr la: 22/06/2005 00:06:25
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
IMPORTANT. Am rugamintea de a nu se adresa cuvinte sau fraze jignitoare participantilor, mai ales ca se simte ca cei apostrofati nu au emigrat cu barca sau containerul. Veniti cu argumente, nu cu o fraza chipurile “inteligenta” si repede inapoi in cochilia de melc ca nu cumva cineva sa-ti reteze o antena. Sa folosim metoda din parlamentul Canadian unde a te adresa direct unei persoane este o mare ofensa. Nu mai vorbesc daca mai folosesti si cuvinte jignitoare. Este acolo o persoana “ Mr. Speaker” catre care se adreseaza si primul ministru cind doreste sa-l “injure” pe seful opozitiei. Asa ca va rog, daca vreti sa jigniti pe cineva, mai intii “injurati-ma pe mine”. Eu am aruncat primul piatra.
Cu multumiri,
DPJr

“Tot aud de emigranti cu pregatire superioara sau studii superioare!
Nu mi-o luati ca ofensa, sau insulta:de unde stiti acest lucru?
De unde ati venit cu aceasta idee? (Valeriu Cercel)”
Dvs. ca si Jo am inteles ca a-ti emigrat mai demult. Acum nu mai sunt acceptete motive politice, cu mici exceptii. Principalul criteriu acceptat la ambasada se refera la nerealizarea profesionala in tara de origine. Asa ca va puteti da seama ce reprezinta majoritatea celor alesi pentru emigrare in ultimii 15 ani. De aceea se mai si numeste “generatia cenusie” de emigranti (aluzie la materia cenusie).
Pentru intocmirea dosarului, firmele de avocati ce se ocupa cu emigrarea, cer printre altele:
1. Copie legalizata dupa diploma; chiar am auzit zvonuri ca daca nu ai nota 10 la examenul de diploma sansele ti se diminueaza la jumatate;
2. Copie legalizata dupa foaia cu note din facultate;
3. Copie legalizata dupa cartea de munca;
4. Fisa postului cu antetul si semnatura/stampila firmei unde lucrezi;
5. Copie dupa ultima caracterizare anuala de la locul de munca;
6. Copii dupa certificate de inventi/inovatii, mentionate lucrari publicate, etc.
Din aceste acte rezulta clar ce poate un individ. Poate ca unul care in scoala a fost mediocru a devenit cel mai bun specialist la firma lui. Cei de la ambasada au experienta cernutului candidatilor. Pe actele depuse sunt numere de telefon si adresa locului de munca. Asa ca, orice suspiciune se poate verifica si dosarul este scos din competitie. Astepti si nu stii de ce nu primesti nici un rezultat.


“Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…( Ivy)”
No offense, tonalitatea din aceasta fraza (un manager pur-singe nu prea o foloseste in discutii cu persoane necunoscute) ma face sa nu cred 100% cele relatate de dvs. Totusi, eu sunt de buna credinta si va raspund cu respectul cuvenit.
Daca din doua familii una a avut “taria” sa se intoarca in RO inseamna ca proportia celor nemultumiti de sistemul canadian este mai mare de 50% avind in vedere ca multi se jeneaza sa se mai intoarca, iar altii nu mai au mijloacele necesare.

... doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare …( Ivy)
In ziarul “Faptu Divers” apare des reclama unui cabinet stomatologic despre al carui patron am aflat multe de la matusa patronului. Stiti cum sunt romanii, cu cit te arati mai impresionat cu atit dau si mai multe detalii. Cabinetul a fost deschis cu un milion imprumut de la banca. Chiria, materialele, intretinerea, impozitele, salariile asistentelor, advertising, ratele la imprumut, etc. costa sute de mii de dolari pe an. Cam gifiie dar nu are alta solutie, caci la spitale sau policlinici te cam lovesti de o mafie. Cifra avansata de dvs. (200-250K) ca scoasa de un medic cu cabinet particular este curat faliment.
Nu este numai parerea mea, calitatea de intreprinzator nu o poseda oricine. Din imensa majoritate doar citiva isi propun sa aiba un business propriu. In Canada 20% din cei activi au un business propriu iar 80% se bat pe locurile de munca oferite de primii. Acum 40-45 ani situatia era invers (sursa: Serviciile financiare ale grupului Citi Bank). Din cei care au un business foarte putini reusesc sa se mentina. Dau exemplul magazinului (supermarket) din intersectia Bathurst-Elgin Mills, la Nord de Toronto. In ultimii 4 ani a avut 3 proprietari diferiti, deci 3 falimente. Primii erau italieni, urmatorii chinezi si apoi evrei de origine poloneza. Acum, proprietarul cladirii cauta alti musterii cu bani.

“conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university…( Ivy)”
In sinea mea gindesc ca trebuie sa fie ceva deosebit, specific Canadei daca intr-o echipa de 15 canadieni NU ARE LOC NICI UN EMIGRANT, caci de romani emigranti nici nu imi mai pun problema!

Ramii blocat la cit de departe au ajuns povestile si miturile despre Canada. Iata un exemplu tipic de cum se gindeste in RO: “...incepand acolo ca asistent medical (schimbat plosca si alte treburi),poti fi sigur ca daca faci treaba buna....poti deveni director in scurt timp...( korny)”

In RO se considera ca managerul este un fel de director – complet fals. Intr-o companie directorul este un reprezentant al proprietarului si reprezinta interesele acestuia, salariul fiindu-i stabilit de adunarea actionarilor. Managerul este echivalentul unui sef de echipa si in general munceste cot la cot cu ceilalti salahori. Nu demult cautam managerul in libraria Chapters, de marimea salii polivalente din Bucuresti. Vad o domnita impingind din greu la un carut cu carti pe care le aduna de prin incinta librariei (publicul lasa cartile prin toate colturile). Ma apropii si o intreb unde pot gasi pe managerul X? Eu sunt! ...
La fel este si in marile supermagazine. La ora 7 dimineata managerul aduna caruturile lasate de public prin parcare. O parcare cam de marimea unui stadion.
Cat despre lucrul la blocuri... Acesta este exemplul clasic unde chiar si inginerii curata WC-urile, cel putin cele alocate facilitatilor comune si sorteaza si incarca gunoiul in bene (vara este o adevarata placere daca nu ai ficat sanatos). Cunosc foarte bine situatia. Un prieten, un adevarat prieten, a lucrat ca administrator (superintendent), impreuna cu sotia, la blocul unde am locuit acum citiva ani. Se prefera cupluri. Au “succes” inginerii cu Politehnica pentru ca pot face si unele mici reparatii la instalatiile sanitare. Blocul face parte din compania Westdale (legendele spun ca ar fi cam 500 de blocuri in aceasta companie, proprietatea unui evreu care a inceput afacerea in anii ’60. Asta da realizare!).
#55946 (raspuns la: #55913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...