comentarii

sfarsit clasa a 12 a


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
In clasa a 12 am jucat intr-o - de Cosmo la: 20/08/2005 17:00:49
(la: Matei Visniec)
In clasa a 12 am jucat intr-o piesa de Visniec ,se numea "Papparazi-sau cronica unui apus de soare avortat" .E vorba de niste oameni care nu vor sa creada ca vine sfarsit lumii sau cred asta prea tare si se pierd cu firea,oricum ideea e ca toti innebunesc .A fost frumos in anul ala ,chiar am luat premiu pentru cea mai buna trupa de teatru din liceu si doua premii pentru cei mai buni actori (in rol secundar deoarece nu prea exista personaj principal in papparazi).
Celelalte trupe fierbeau dupa premiera noastra,stateau ca pe ace dar au reusit sa ne sufle totusi marele premiu.
Apropo sunt din galati(aici am jucat).
despartirile (2) - de casyana la: 20/11/2005 19:55:24
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
...desprtire de prietena cea mai buna din liceu.totul a inceput in anul 1997 cand am intrat la liceu.prima zi de liceu,nu cunosteam pe nimeni.de super rusinoasa pe atunci m-am asezat pe o banca asteptand sa inceapa festivitatea de nou an scolar.stiam numai numele diriginteti si litera clasei din care urma sa iau parte.asa ca asteptam in tacere ca totii dirigintii sa isi spuna numele si sa precizeze o sala de clasa unde avea sa urmeze prima discutie intre dansii si noi,bobocii.printre toti cei care eram acolo am vazut o fata cunoscuta.o tipa pe care o cunosteam din vedere din generala pt ca participasem la o olimpiada impreuna.m-am apropiat,am salutat-o si am intrebat-o daca urma sa petreaca urmatorii 4 ani in acelasi liceu cu mine si aici a inceput totul.

culmea,nu numai ca urma sa fim in acelasi liceu,dar urma sa facem parte din aceeasi clasa.in sfarsit au inceput dirigintii sa isi strige elevii si sa ne indrume spre o sala de clasa ca sa ne cunoastem si sa stabilim cateva lucruri.bineinteles ca noi doua ne-am asezat in aceeasi banca si pana la sfarsitul clasei a 12-a am fost nedespartite.

am uitat sa specific:numele ei nu il pot face public dar o sa o numesc:eva.era totul mult mai frumos decat imi imaginam ca o sa fie la liceu.si mai ales cu prietena mea,cu care formam un duo fenomenal.mai tot timpul eram impreuna.la scoala,acasa(cand nu eram la ea,eram la mine).numai cand dormeam eram separate.dupa o luna si jumatate a venit balul bobocilor,si cum era normal balul era organizat de elevii claselor a 12-a insa mai aveau nevoie din cand in cand de cineva sa ii ajute.asa ca noi doua ne-am oferit voluntar.ce sa mai zic,incercam sa facem tot posibilul sa petrecem cat mai mult timp impreuna.


un lucru f important:eva era cea mai buna eleva din clasa.eu nu ma pot lauda cu asa ceva insa nici nu pot spune ca eram codasa clasei.si aceasta chestie avea sa ne desparta pe noi mai tarziu cu 4 ani.

nu am fost genul petrecaretelor,nu ne-au placut discotecile si nici petrecerile care se mai dadeau din cand in cand printre colegii care ramaneau singuri acasa peste nopate.singurele distractii erau iesirile la cate un suc,plimbarile prin parc sau excursiile pe care le faceam incercand sa cunoastem romania.dar ne distram super fain de fiecare data cand eram impreuna.

cand am intrat intr-a 11-a fratele ei mai mare a intrat la facultate in bucuresti si de atunci a inceput pt noi distractia.pt ca la sfasitul fiecarei saptamani eram libere sa mergem la bucuresti la fratele ei.ho ho ho,camin studentesc,studenti,petreceri etc.si mai ales ca parintii ne dadeau voie,atata timp cat rezultatele la liceu nu scadeau.si mia ales ca aveau incredere in fratele ei pt ca era un tip super responsabil si la locul lui.de asta nici nu pot spune ca am facut vre-o idiotenie,nu ne-am pus viata in pericol niciodata,nu ne-am drogat,sau mai stiu eu ce tampenii.asa ca in cursul saptamanii invatam pana ne sareau capacele ca sa putem merge la bucuresti la sfarsit de saptamana.

si asa cum va asteptati,eva s-a indragostit pe al jumatatea anului scolar si cu putin inainte de a incepe pregatirile pt bac-ul care ne cam batea la usa.totul bun si frumos.in fiecare week-end in capitala,mai ales pt ea ca era super indragostita si credea ca totul o sa dureze la nesfarsit.

ideea este ca in clasa a 12-a eu m-am retras din calatoriile la bucuresti pt ca vroiam sa iau bac-ul cu nota buna si sa intru la facultate.insa ea nu si nu.pt ca iubitul ei era acolo si alta sansa sa se vada,nu aveau.insa eu nu puteam sa mai merg pt ca profesorii incepusera sa puna lectii suplimentare pt pregatirea bac-ului sambata si erau gratis.iar eu bani sa dau pe meditatii private nu aveam.

relatia a inceput putin cate putin sa se raceasca.insa nu foarte mult pt ca am incercat ca intre pregatirea pt bac si celelalte responsabilitati pe care le aveam sa gasim un pic de timp liber doar pt noi doua.insa cu fiecare zi care trecea eva nu mai dadea atata importanta scolii,iar bac-ului nici atat.era super indragostit si avea capul in nori.am incercat sa vorbesc cu ea,sa ii spun ca profesorii erau ingrijorati pt ca nivelul ei scadea din ce in ce mai mult.am rugat-o si pe mama mea sa vorbeasca cu ea (pt ca se aveau f bine)dar fara nici un rezultat.

relatia celor doi asa cum o vedeam eu,avansa pe zi ce trece si incepusera sa faca planuri de viitor.casatorie,copii in fine,un viitor impreuna.mai ales ca urma sa vina bac-ul si bineinteles,facultatea care ii putea ajuta sa petreaca mai mult timp impreuna.dar eva parca era surda si oarba si nu vroia sa inteleaga ca daca vroia sa intre la facultate si implicit,sa stea cu iubitul ei,trebuia sa puna mana pe carte,atunci cat inca nu era prea tarziu.asa s-a intamplat ca prietena mea,din cea mai buna eleva din clasa se transforma-se in codasa.

a venit si perioada bacu-lui,ca doar nimeni nu putea sa opreasca timpul in loc pt ca ea sa puna mana pe carte si sa se trezeasca la realitate.singura proba de care stiam ca ne este frica la amandoua era matematica(care recunosc ca nu mi-a placut niciodata si am invatat-o de mila si de sila).dupa terminare probei de matematica eu am iesit plangand din sala pt ca mi se parea ca nu facusem bine examenul.eva a iesit zambitoare si a spus :"chiar daca nu am sa scot nota mare,sigur am sa trec".bun.aveam de asteptat o saptamana pana la rezultate.si in ziua respective ramasese sa mergem impreuna dar m-a sunat inainte si mi-a spus ca o sa vina mai tarziu ca au incuiat-o in casa si nu avea cum sa iasa.asa ca m-am dus eu singura.o lista imensa.cei picati erau scrisi cu rosu.tremuram toata.habar nu aveam unde sa privesc.toata lume se imbulzea sa vada rezultatele,eu eram in fata dar habar nu aveam unde sa privesc.eram dezorientata.intr-un final cand m-am dezmeticit,am vazut ca eu arem aprobata cu 9,04 si prietena mea era picata la matematica,trecuta cu rosu.am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare.nu puteam sa ma bucur de reusita mea pt ca prietena mea cea mai buna urma sa primeasca prima veste super proasta din viata.

probabil ca a fost dupa masa sa vada rezultatul pt ca de atunci nu a mai vorbit cu mine.au trecut cateva zile.am incercat sa o sun,imi raspundea cineva din familie si imi spunea ca nu este.am asteptat-o 14 ore in fata blocului sperand ca o sa apara.nu stiam ce se intampla.

pana intr-o zi cand m-am dus in bucuresti sa imi depun dosarul la facultate si ma-am intalnit cu o prietena comuna care mi-a spus ca nu vrea sa mai aduda de mine.ca eu am platit bacul si am aranjat ceva impotriva ei,pt ca eram geloasa pe relatia ei.dar de unde doamne iarta-ma credea ea ca am avut banii astia,cand stia f bine ca eu sunt doar cu mami,si abia aveam ce sa punem pe masa,ce sa mai zic de platit examene.

nu am crezut prima data cand am auzit.dar putin cate putin zvonul s-a dat in oras(mai ales ca orasul meu este micut si ne cunoastem toti,aproape).m-am convins.era asa cum imi povestise tipa aceea.

dupa ce s-au dat rezultatele la facultate,a aflat ca am intrat cu bursa.alta ocazie pt mine nu era,pt ca nu erau bani sa merg la facultate.cu toate ca mami imi spunea saraca:"chiar daca o sa trebuiasca sa mananc paine cu ceapa,si am sa fac tot posibilul sa mergi la facultate".dar nu putea sa faca nimik,pt ca muncea de dimineata si pana seara(si inca mai munceste),dar salariul era mizerabil.

nu ne-am mai intalnit o vreme buna.nu stiam ce s-a mai intamplat.eu eram in bucuresti si cam pierdusem legaturile cu orasul meu.tinem si faculatea si munceam pt ca bursa nu imi ajungea.lucram program scurt in mc´donalds.intr-o zi a aparut fratele ei cu iubita lui si asa am aflat ce mai este de viata ei.luase bac-ul in toamna si se maritase cu un tip din sat de la bunica-sa.atat.nimic mai mult.

numai d-zeu stie pe unde mai rataceste si care mai este viata ei.parintii ei nu imi vorbesc.si cum numai locuieste in oras nu mai pot afla nimic despre ea.

atat dragii mei.m-a marcat f tare aceasta despartire.si sunt sigura ca multora dintre d-voastra vi s-a intamplat.


******************************************************
"uitarea si mersul mai departe sunt cea mai buna intelepciune"
din experienta de elev si parinte:) - de donquijote la: 21/05/2006 17:11:17
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
nu e logic (pentru ca lucreaza cu parti diferite ale creerului) si nu cunosc cazuri in care un elev sa fi excelat intr-adevar (fare pile, fara lectii particulare care-i pot oferii la moment dat avantaj relativ fata de colegii de clasa) la toate materiile, de la matematica, fizica gramatica la desen, caligrafie (mai exista ?), muzica limbi straine si literatura (geografia si istoria se pot invata pe de rost). de fapt am cunoscut unul (din cercul de prieteni ai parintilor), n-a avut copilarie, n-a avut studentie. astazi, dupa cate am auzit e un ratat in viata si e internat la boli nervoase.
si clasa nu e patinaj artistic unde daca s-a dat un 10 urmatorul poate lua doar 9. si mai e o chestie: desenul ca si compozitia nu pot fi apreciate in mod obiectiv, (se poate deosebii bun de rau, dar intre doua bune, care e mai bun si care e mai putin e gru de spus) fiind notate dupa gustul profesorilor.
finnd netalentat la desen, muzica caligrafie, am reusit sa urc pe podium pentru prima data in clasa a 4-a cand s-au mai diferentiat materiile ( a intrat geografia si istoria, matematica devanise mai complicata) si aveam un mic avantaj fata de 'premiantii' traditionali ai clasei. (dealtfel dintre ei, o tipa s-a sinucis cand a picat la bacalaureat, alta a incercat la medicina, a picat de 2 ori si a intrat la mecanica in sesiunea de toamna pentru ca ramasesera locuri. fiind blonda natural - la propriu, nu era proasta de loc- si cu glezne subtiri banuiesc ca s-a aranjat in viata).
premiul 1 am luat doar in clasa a 12-a. dar am avut noroc de parinti care nu ne-au manat din spate si nu au cerut mai mult decat puteam da.
in liceu, aveam cativa profesori foarte pretentiosi, de genul '8 e pentru cei foarte buni, 9 pentru profesori si 10 pentru d-zeu', dar toti au intrat cu succes la o facultate, din prima.
notele sunt pentru a gadila orgoliul parintilor.

nici pe copiii mei nu i-am fortat. cu profesorii am avut conflicte pentru ca nu dadeau suficiente teme pentru acasa (ca sa nu le sara alti parinti in cap). notele nu m-au interesat, m-a interesat sa fie capabili sa invete.
asa ca am unul cu bacalaureatul deja facut, note bunisoare, peste medie la materiile relevante; al doilea, care tot nu a fost fortat sa invete a inceput sa aduca note de maxime la materiile de baza, si cred ca pana la sfarsitul anului se va 'insuruba' printre fruntasii pe serie (e la un liceu cu pretentii).

in conflictul parinti - scoala de cele mai multe ori parintii sunt subiectivi.
cat priveste micile nedreptati care se fac uneori, cred ca e mai bine ca (copiii) sa se obisnuiasca de la varsta frageda ca traim intr-o lume competitiva, de multe ori nedreapta si la urma urmei, e si asta o lectie de viata, care trebuie invatata.
si mai bine mai devreme decat mai tarziu :).
PT CA NICI NU SE COMPARA !!! - de nasi la: 06/10/2004 04:57:23
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
nu vreau inapoi pt ca:

1. aici cistig incomparabil mai bine, iar din salariu - dupa ce am scazut chiria, lumina, apa, telefonul, mincarea, benzina si citeva articole de imbracaminte rezonabile/ sau de-ale casei - imi ramin destui bani sa ies in oras la distractie, sa plec in weekend sa ma relaxez, nu trebuie sa string cureaua ca sa maninc din cind in cind la restaurant sau sa merg la un concert si pot sa pun deoparte pt o vacanta in insule o data pe an.

2. societatea romana nu imi place. este dominata de rautate gratuita, rea-vointa, invidie, megalomanie nejustificata, se calca pe cadavre, se injunghe pe la spate, nu exista respect pt cei din jur etc, etc, etc... si mi se face sila cind aud de mitul romanilor primitori. ROMANII NU SINT PRIMITORI, sunt doar fatarnici (in marea majoritate, trebuie sa clarific asta ca sa nu fiu inteleasa gresit) majoritatea te primesc cu bratele deschise atita timp cit cred ca pot beneficia cu ceva de pe urma ta. imi place societatea in care traiesc pentru ca este opusa celei din romania. exista si aici citeva din relele pe care le-am enumerat mai sus, dar intr-o proportie extrem de mica (in comparatie cu romania). intr-adevar padure fara uscaturi nu exista, dar facind aceasta comparatie societatea din romania este o padure uscata aproape total. noroc de citiva lastari tineri - din nefericire majoritatea se ofilesc, fiind sufocati de predominantele uscaturi.

3. in romania lumea e cu susu-n jos. e o scara de valori total rasturnata. exemplu: omul de rind se ploconeste in fata politicianului pe care nici in $%# (cot) nu-l doare de opinia publica. aici politicienii depind de oamenii care i-au ales si lucrul asta se reflecta in economie si sistemul de justitie. in romania cind vorbesti cu vreo secretara a nu stiu cui, se poarta ca si cum l-ar fi prins pe Dumnezeu de un picior si trebuie sa te prezinti la ea cu buchetul de flori si mica atentie. daca "atentia" nu e de proportii corespunzatoare ti se spune "nu se poate" sau "nu stiu". aici este invers. nu te lovesti de secretare ca de un zid, sint amabile si helpful, iar daca vii ca prostul cu flori sau atentii se uita mirate la tine si se intreaba oare pe ce planeta traiesti.

in romania cind intri in magazin, daca ai noroc esti ignorat, in cel mai bun caz. daca esti obraznic si vrei sa cumperi ceva (le deranjezi pe vinzatoare) se uita strimb la tine. iar daca esti chiar asa de nesimtit incit sa mai ai si intrebari despre produsul pe care vrei sa-l cumperi, sau tocmai inainte de a iesi pe usa observi ca atirna vreo ata din mineca, tocul are o zgirietura, sau conserva e expirata si vrei sa-l schimbi - sa te tii atunci! ti se trinteste ostentativ obiectul cumparat pe tejghea sau ti se scrisneste printre dinti ca n-ai decit sa cumperi din alta parte daca nu-ti convine, ce-i aia refund???? ai innebunit? de zici mersi ca macar nu te-au luat cu matura de goana. aici daca intri in orice magazin ti se zimbeste, vinzatorii sunt prietenosi, iar daca ceva nu e in regula, stiu sa-si ceara scuze ca nu au observat din timp ca item-ul e sub standard ca sa-l trimita inapoi la producator si sa ceara sa fie inlocuit, bineinteles ca ti se da altul in schimb, iar daca intimplarea face sa nu mai fie unul exact la fel in stoc, sau pur si simplu te-ai razgindit in ultimul moment atunci iti dau banii inapoi, numai sa nu pleci suparat din magazinul lor si sa le faci reclama proasta. si mai ales toate serviciile sint de calitate.

4. sistemul de invatamint. in romania de regula trebuie sa ai ochelari de cal si sa te conformezi cu "programa" - de multe ori stupida si nefolositoare. sa luam de exemplu studiul libilor straine. nu intereseaza pe nimeni de ce vrei sa inveti la facultate asa ceva? ca sa fii traducator de specialitate? ca sa fii translator? ca sa fii profesor? sau medicina: vrei sa fii pediatru? sau chirurg? sau geriatru? genetician? sau la constructii - vrei sa construiesti poduri, sau drumuri, sau case, sau cladiri de birouri?in toata facultatea nu ti se ofera cursuri special menite sa faca din tine un bun profesionist. o gramada de cursuri de umplutura. la liceu? HA! la virsta asta tinerii deja au o idee spre ce se orienteaza, si cele de baza din alte domenii le-au acumulat deja, ce le mai trebuie atita umplutura? sa-mi spuna si mie cineva cu ce beneficiaza un tinar de liceu care vrea sa devina avocat si se pregateste pt asta, daca pina in clasa a 12-a i se baga pe git matematici avansate si alte minuni pe care NU LE VA FOLOSI NICIODATA! ridicol. dar sa fereasca cel de sus ca un student sa fie mai bun la materia respectiva decit profesorul: este bullied, este amenintat cu picarea examenelor (mai mult sau mai putin explicit), nu am auzit niciodata in romania de un profesor care sa nu se simta amenintat de studentii exceptionali. ASTA E REALITATEA. am avut sansa sa cunosc si invatamintul de aici. studentii sint tratati cu respect si profesorii la fel. se acorda importanta cuvenita materiei care trebuie predata, dar se pune accentul pe "approach" si asta de multe ori inseamna thinking outside the box. cind voi avea copii sub nici o forma nu doresc sa fie educati in sistemul de invatamint romanesc.

5. felul cum esti tratat la locul de munca. in romania trebuie "sa ai spate". neamuri si prieteni influenti care sa te sustina ca sa nu stai cu frica pierderii locului de munca. daca nu ai spate, atunci trebuie sa muncesti cit 10, sa faci treaba colegilor si eventual si a sefilor. astfel le devii necesar, ca doar n-or fi fraieri sa te dea afara si dupa aia sa trebuiasca sa mai munceasca si ei. aici, dimpotriva, fiecare angajat are un job description, nu asteapta nimeni de la tine sa faci mai mult decit ti se cere, iar daca o faci totusi, atunci esti apreciat: ti se spune in fata, si de fata cu alti colegi "well done, good job!", se vede in marirea de salariu si cu timpul in avansarea in posturi de conducere. pe merit si fara sa fii slugarnic! rudele si cunostintele nu conteaza decit intr-o singura situatie: si anume nu toti angajatorii publica la ziar sau pe net cind apare un job vacant in compania lor, ci intreaba angajatii daca nu cunosc pe cineva care e capabil pt jobul respectiv. asta e SINGURA situatie in care cunostintele conteaza.

6. sistemul medical. aici muncesc, am un salariu, imi platesc impozitele la stat si beneficiez de servicii medicale gratuite (nu ca in romania, gratuite doar cu numele). daca am nevoie de medicamente, pe acestea le platesc, dar doctorii nu m-au tinut niciodata la usa si nu au asteptat niciodata "darul". asta la clinicile si spitatele de stat. cele particulare iti cer o taxa de consultatie (aici este intre 15-30$) si la ele paelezi daca sint mai aproape de casa sau de serviciu. dar peste tot iti faci programare si asta se respecta cu sfintenie! pe un om bolnav nu il face nimeni sa astepte in fata usii. in romania, daca ai nevoie sa te vada un doctor specialist, in primul rind trebuie sa ai cunostinte care sa te ajute sa ajungi la el, sau sa dai obolul asistentei sau altui doctor ca sa iti faca trimitere. si odata ajuns la maria-sa trebuie sa ii platesti si lui cotizatia. la policlinicile cu plata, iti iau banii, se uita putin la tine, dar asta nu ca sa vada ce nu e in regula ci in primul rind sa gaseasca un motiv sa te stoarca de ceva mai multi bani.

7. si ar mai fi si 8 si 9 si 10, 11, 12, multe... dar nu mai intru in detalii ca deja m-am saturat sa imi mai amintesc. dar nu-i nimic, fiecaruia ii face bine sa isi aminteasca motivele pt care a luat deciziea.

sunt romanca, nu imi e rusine de asta, dar nici nu consider ca e un motiv de asa mare mindrie, ca sa stam acuma cu coditza tzantzos ridicata ca suntem mai grozavi ca altii doar pt ca sintem romani. este pur si simplu un dat. nici de uitat de unde am plecat n-o sa uit, dar n-o sa uit nici DE CE. lucrurile se vor schimba odata si-o data, numai ca problema se pune in felul urmator: eu am plecat pt ca nu era bine, asta a insemnat un efort urias de adaptare, financiar, emotional... acum am o viata implinita, am o cariera, prieteni, sunt multumita si fericita, deci in afara de parinti toata viata mea e aici. nu ma intorc in romania pt ca aici e mult mai bine. cind (si daca) in romania va fi la fel de bine ca aici eu voi fi mai batrina, voi avea mai putina energie si ar trebui sa repet efortul. intrebarea mea ar fi DE CE as face-o? sa cheltui atita energie doar ca sa dau un bine pe acelasi bine? (asta luind in calcul posibilitatea ca romania sa ajunga la un nivel EGAL economic si de civilizatie).
SfSava - de Dinu Lazar la: 04/01/2005 13:12:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"unde putem vedea, fotografiat de tine, desigur, scoala noastra "

Din pacate, nu am fotografiat niciodata liceul ca cladire; poate ca mai am in niste cutii pierdute prin balcon ceva negative cu diverse fotografii din timpul liceului, dar nu le-a venit vremea sa le scanez... mai e pina la pensie.
Am ceva imagini cu profesori, cu Giangu, cele clasice de sfirsit de fericire din clasa a 12-a, si mai am fotografii cu ciolhanurile pe care le-am facut cu clasa mea, G, la 10 ani de la terminare, la 20, la 25, si acu` o frigem in fiecare an, ca am inceput sa ne imputinam deja... dar cred ca sunt imagini prea "de gashca", niste tipi ( ca am fost clasa de baieti) care imbatrinesc si incearca sa retraiasca si sa se simta bine... nici imaginile astea nu sunt on line acum, le-am pus pe server dupa ciolhan si le-am sters dupa ce le-au vazut colegii raspinditi prin lume, daca prindea presa de scandal imaginea cu cutare director sau doctor sau boier cu doua bagaboante dansind pe masa, nu ar fi fost o fericire.
Deci scoala, cu regret, nu o am fotografiata... am insa citeva imagini cu Bucurestiul acelor ani, la www.fotografu.ro/pw/buc
#32661 (raspuns la: #32658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wellcome to the club - de donquijote la: 19/01/2005 20:47:45
(la: Parinti si copii)
wellcome to the club - cel al parintilor educati sub vechiul regim cu copii care cresc si trebuie sa faca fata problemelor ridicate de o lume mai libera, as adauga si mai liberala.
desi ne despart cativa ani (in defavoarea mea) suntem cam in aceeasi situatie.
la tot ce s-a spus pe acest site as mai adauga un aspect: e o diferenta intre fete si baieti, daca sunt numai baieti sau numai fete, daca sunt baieti si fete care e cel mai mare, etc.
imi amintesc de exemplu ca dintre fostii colegi de armata si facultate cei care au urmat liceul la 'internat' si au fost 'caministi' in studentie erau mult mai descurcareti si mai uniti (si au ramas asa pana azi) decat cei ca mine care au 'stat' acasa pana la repartitie dupa terminarea studiilor. de ce? pentru ca au fost expusi mult mai devreme unor probleme existentiale si sociale, cea ce i-a ajutat sa se maturizeze mai repede si in unele cazuri 'mai bine'.
politica ingradirii 'libertatilor' si a cenzurarii informatiilor in afara ca nu e buna (poate duce la reactii de razvratire si de a face 'din contra') e practic imposibila mai ales din cauza 'democratizarii' mijloacelor de comunicatie. chiar daca tu esti un parinte constient si codezi anumite canele de TV sau filtrezi site-uri de pe internet, si asa fac inca cativa parinti constienti, o sa se gasesca un prieten sau o cunostiinta a carui parinti nu au facut-o sau are un frate mai mare care locuieste separat, samd... deci vorba americanilor: 'if you cannot beat them, join them'.
trebuie sa facem maximum sa le dam o baza sanatoasa de gandire, exemplu personal si sa-i avertizam (fara sa-i batem la cap prea mult ca sa nu-i plictisim) de pericolele mari ale epocii moderne: droguri, sida, conducerea automobilului in stare de ebrietate. trebuie sa discutam deschis (voba bancului: la radio eravan un ascultator ingrijorat intreba daca e recomandabil sa discutam despre sex cu copii, la care raspunsul a fost da, e recomandat mai ales ca puteti invata ceva nou de la ei - acum mai actual decat oricand, cel putin pentru o parte din parinti), sa fim la curent cu toate trend-urile din universul in care se invart ei.
atunci cand copiii aduc prieteni sau prietene acasa eu si sotia nu ne refugiem imediat intr-o camera separata sau plecam la cumparaturi sa nu-i deranjam, ci incercam sa discutam cu ei, mai glumim, le demonstram ca nu suntem monstrii, si noi am fost ca ei si faceam prostii, ca ei inca nu au inventat nimic nou, toate trucurile pe care le incearca sunt demult rasuflate si binecunoscute. ei trebuie sa vada in noi nu numai autoritate si sursa de bani de buzunar, ci si un prieten pe care te poti bizui la nevoie ca sa nu-si caute sa-si rezolve problemele prin sfaturile prietenilor.
si in incheiere una picanta:
la un articol (din internet) care relata despre un studiu efectuat in randul elevilor de clasa a 12-a, la intrebarea daca au avut deja relatii sexuale raportul dintre baieti si fete a fost cam de 10:1 si la care un cititor comenta:
ori baietii mint de ingheata apele, ori fetele sunt prea rusinoase sau c__ve de inalta clasa ori procentul de homosexuali e mult mult mai mare decat se crede...
a treia si a patra, - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:10:18
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.
#52273 (raspuns la: #52088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu m-am trezit la un moment d - de Cosmo la: 18/08/2005 16:39:31
(la: Aveti fobii??)
eu m-am trezit la un moment dat imi este frica de oameni si de situatii stresante si solucitante.Cand am terminat clasa a 12 -a am respirat usurat ca nu mai trebuie sa imi vad colegii sau dirigul la fata.in anul intai de facultate am reusit sa scap de complexul asta ,dar tot ma mai apuca cate o data si imi vine sa ma arunc de pe bloc(stiu !e o prostie!).Am gasit un grup in care ma simteam bine la inceput si am inceput sa iesim impreuna,dar acum traiesc cu impresia ca "i don't fit in!".Nu e vorba ca sunt considerat intr-un anumit fel,ci faptul ca stam la masa ,vorbim dar am impresia ca nu e de ajuns ,nu ma ridic la nivelul asteptarilor,in ceea ce privesc discutii ma trezesc uneori ca sunt total pe dinafara si nu am ce sa zic("i just sit there"),si ma streseaza chestia deoarece comunicarea e cel mai important aspect al vietii sociale.
Stiu care e solutia .Stiu ce am de facut dar... am retineri.Si pe deasupra mai sunt si gelos pe vietile sociale ale altora.
Daca topicul asta e prea deprimant sau denota o stare de depresie de o anumita masura ...
sorry!!
Sfaturi...!?
Parintii - de casyana la: 05/10/2005 16:31:33
(la: PARINTII)
pt mine parinti inseamna doar mama pt ca tatal meu ne-a parasit cand eu aveam numai 6 ani.asa ca nu stiu ce inseamna notiunea de tata.si nici nu ma intereseaza.cred ca toti vor spune ca parintii lui sunt cei mai buni si cei mai ...cei.eu o sa incerc sa fiu sincera:pt mine mama mea este cea mai buna dar nu cea mai perfecta.in fond nu cred ca exista persoana perfecta.acum cand am o gramajoara de ani in spate(22) pot sa spun ca mama mea a facut posibilul ca eu sa fiu fericita.m-a lasat sa iau propriile decizii,atunci cand a fost cazul.a stiut sa imi ofere o educatie buna incat sa nu imi fie rusine sa scot capul in lume.a stiut cand sa spuna nu si cand sa spuna da avand in vedere ca ea a fost masa,tata,sora si prietena pt mine.nu imi aduc aminte de lucrurile care s-au intamplat cand eu eram copila dar imi aduc aminte de un lucru care mi s-a intamplat la sfarsitul clasei a 12.aveam o prietena de 5 ani.eram mai toata ziua impreuna.in acelasi timp aveam si un iubit de vreo 2 ani.si ma bucuram f tare ca prietena mea cea mai buna si iubitul meu se intelegeau atat de bine.numai ca in repetate randuri mama mea tot imi atragea atentia ca prietena mea ii facea avansuri iubitului meu.dar eu nu am crezut-o.pana intr-o zi cand i-am prins in cele mai calde momente.de atunci sunt de acord cu o profesoara de filozofie care spunea ca"prietena mai buna ca mama nu exista".
he he he - de Horia D la: 05/10/2005 22:01:13
(la: miss cafenea 2005)
alea da femei:))
oricum, daca stau sa ma gandesc, cel mai mic picior l-am vazut la o fosta preitena de-a mea (prin clasa 11-12), dar care era de 1.80!!
deci nu toate femeile inalte au picior mare:))
#76982 (raspuns la: #76980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia - de Cassandra la: 05/10/2005 22:08:05
(la: miss cafenea 2005)
"cel mai mic picior l-am vazut la o fosta preitena de-a mea (prin clasa 11-12), dar care era de 1.80!!"

Si putea sa stea mult in picioare?
#76986 (raspuns la: #76982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cel mai mic picior l-am vazut - de Intruder la: 05/10/2005 22:14:35
(la: miss cafenea 2005)
cel mai mic picior l-am vazut la o fosta preitena de-a mea (prin clasa 11-12), dar care era de 1.80!!

daca n-avea 1.80 as fi crezut ca era chinezoaica...numai ca acum nu li se mai leaga picioarele, dar ma gandeam c-o fi scapat una...;)
#76990 (raspuns la: #76986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"scolile" de-afara - de portocala albastra la: 15/11/2005 10:27:47
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
De fapt,mai bine ma limitez doar la Canada.Mi-am petrecut cei mai multi ani de scoala in Romania,tocind nopti intregi pt teze si examene...si am crezut ca-i o pierdere de timp.Apoi am venit in Canada,unde nici macar profesorii mei n-au auzit de Romania (poate-i mai bine asa),dar in clasa a 12-a,colegii nu pot gasi Italia pe harta.Si asta-i doar un exemplu.As putea scrie o carte intreaga cu perle.
#87687 (raspuns la: #16209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Era acea ora anume,specifica- - de un nasture la: 18/03/2006 18:08:48
(la: Unde ne sunt valorile?!)
Era acea ora anume,specifica-o recunosc chiar si acum , chiar si aici -cea mai draga mie ,si m-a cuprins apoi o senzatie taioasa:dorul

Cred ca totusi se vorbeste in scoala si se face cat de cat si o educatie sexuala a tinerilor , este adevarat ca nu intotdeauna cum trebuie , poate eu am avut bafta sa am un diriginte care a avut minte si ne-a adus la un moment dat , cred ca prin clasa a7-a un medic , care ne-a vorbit de toate cele asa pe intelesul nostru si cat mai raspicat . Am mai avut parte de o discutie un bun doctor , lucra doamna respectiva si la casa de asigurari , prin clasa a 11-a ...deci daca se vrea se poate ...partea cu manelele e adevarata din pacate , eu inca mai sper ca va trece , e o moda ..daca am promova cu mai mult aplomb altceva probabil ar prinde mai bine ...dar sa ne intoarcem la situatia penibila de anul acesta in invatamant si deja se preconizeaza ca va fi cea mai slaba generatie din ultimii 10 ani , sincer avand contact cu elevii din clasele terminale am ramas perplexa cand am vazut cat de aerieni , cat de rupti de realitate si cata lipsa de responsabilitate din partea lor ..la clasa a 12-a ii pot intoarce usor la clasa a6-a si nu stiu daca ar face fata , daca ar gasi probleme , in matematica ma refer, care sa nu le ridice probleme , si ca exemplu in una din sedinte am ramas uimita cand incercand sa scada -2+12 le dadea oricat numai 10 nu , inclusiv 17 a fost unul din raspunsuri , intrebandu-le ce fac ele la clasa , una din fete mi-a raspuns ca ea nu a facut niciodata matematica...cele de clasa a 8-a , m-as fi asteptat la mai multa seriozitate din partea lor si am ramas si aici uimita de tampeniile matematice care le abereau de faptul ca in 3 ani de scoala nu au reusit sa faca diferenta intre ipotenuza si cateta...nu stiu cat este vina profesorului de la clasa , cat e vina fetei , sau generalizand cine are mai mult dezinteres elevii sau profesorii? Cine nu mai vrea sa faca ceva serios? Eu vreau si ma izbesc de o lipsa de interes ceva de groaza ...si se uita de parca am ramas singura nebuna care mai zice ca faci ceva invatand ..sunt dezamagita
Sfaturi: - de mya la: 07/06/2006 00:59:29
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Cel mai indicat in cazul tau este sa te inscrii la o sala de culturism si sa incepi sa faci antrenamente cu un antrenor personal. Tot el o sa-ti spuna si ce dieta trebuie sa tii ca sa te ingrasi. Trebuie sa faci sport si dieta ca sa pui carnita pe tine. Crede-ma ca stiu ce vorbesc, o fac din proprie experienta.

Apoi ar trebui sa ai mai multe preocupari, sa citesti, sa te plimbi (chiar si singur), sa te duci la cinema. Singur la inceput, daca nu ai prieteni.

E prost ca esti asa de complexat, e aiurea de tot. Nu pricep de ce nu poti sa treci peste toate astea si sa ti se rupa in 14 efectiv de ce crede lumea despre tine. Iti faci singur rau fara sa-ti dai seama si pe urma iti plangi de mila. E o prostie.

Multa bafta si fii mai optimist. Termina cu prostiile astea cu sinuciderea. Ce rezolvi cu asta? Iti nenorocesti parintii si rudele apropiate. Fii mai responsabil ca esti destul de mare.

P.S. Mai pune mana pe o carte de gramatica ca m-am ingrozit cate greseli ai facut in text si zici ca esti in clasa a 12-a...grav de tot. Nici nu ma mir ca stai prost la invatatura. Pacat! Fii mai barbat!
Eu tin minte o replica foarte - de ARTEMISS la: 29/06/2006 19:37:04
(la: Cea mai grozava/uluitoare/simpatica replica primita vreodata)
Eu tin minte o replica foarte draguta a unui profesor de-al meu care nu prea glumea in general, sau poate nu ne prindeam noi.Dupa ce in clasele 9-11 am chiulit o gramada de la orele d-lui, in clasa a 12-a ne-a intrebat cine da bacul la fizica.Eu am ridicat mana, alaturi de alti colegi, fiind insa singura fata dintre cei "alesi".In acel moment proful mi-a zis: "Ce e, tu vrei la toaleta?".
necinstea ca mentalitate - de donquijote la: 08/07/2006 17:19:44
(la: Cine fura azi un BAC...)
nu orice furt sau ocolire a legilor e daunatoare in mod practic. de exemplu calcatul ierbii, care e legenda. iarba creste mai bine si mai frumoasa daca o calci. (bineinteles ca trebuie tunsa si udata).

cum exista minciuni albe exista si 'furturi' albe.
in liceu stateam in banca cu un bun prieten care se pregatea pentru medicina. stia chimia la perfectie. la teze (in clasa a 12-a, cand ne interesau altele) el facea teoria pentru amandoi si eu problemele pentru amandoi. nici macar nu copiam. schimbam foile intr noi. aveam amandoi scris asemanator (la uratenie si incitibilitate :) ).
nu era materie de examen, nu vanam note, o faceam de amorul artei.

problema e asa cum o pune bright: de mentalitate.
cand se ajunge la faza aberanta ca 'cinstea este inamicul nostru comun' - asa cum reiese din articol, ceva e putred in danemarca. adica in educatie.
si acolo unde nu se respecta nimic, educatia trebuie sa inceapa de la chestii mici si absurde- cum e cea cu iarba- mai ales unde regula asta e mai bine respectata decat altele mai importante. :)

ARTEMISS - de doctors la: 13/08/2006 21:04:44
(la: "Concurenta"in invatamant)
Te inteleg,pe undeva avem puncte comune:si parintii mei au fost profesori,si eu am fost eleva.Este adevarat,profesorii au salariile mult prea mici fata de posibilitatile financiare ale unor elevi.Este la fel de adevarat ca sunt si copii din familii defavorizate,dar cred ca de multe ori acestia sunt marginalizati de copiii din familiile "bune"(ma refer la cei cu posibilitati financiare).De acord,multi elevi sfideaza in ziua e azi si din pacate acestia nu se evidentiaza de mult prea multe ori prin rezultate deoseite la studiu.Desi am terminat liceul de acum 19 ani,iti marturisesc ca programa scolara era destul de incarcata si pe vremea aceea.Pe langa materiile de cultura generala,faceam si mult prea multe obiecte cu caracter tehnic(am terminat clasa a 12-a la profil de electrotehnica),astfel ca nu stapaneam bine nici cultura generala,nici obiectele de specialitate.Nici in facultate(am terminat medicina in 1999)am studiat destule discipline care practic nu imi folosesc acum prea mult in practica,in detrimentul insusirii unor cunostinte de care,marturisesc,as avea mult mai multa nevoie.
#138978 (raspuns la: #138942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintire... - de beatlemaniacul la: 18/02/2009 21:09:09
(la: Voi ma puteti ajuta?)
O sa radeti poate, dar eu am trait o intamplare diferita de a voastra. Totul a inceput asa: treceam prin Piata Romana, veneam dinspre Piata Amzei, era seara tarziu, si ma opreste o fata destul de prost imbracata. Ma intreaba daca nu stiu un loc unde sa doarma. Am privit-o cu suspiciune si singura dilemma a mea a fost daca era vreo prostituata sau o cersetoare. Am intrat cu ea in vorba si mi-a spus o poveste siropoasa, cum ca sta la cineva in gazda, undeva pe la Izvor, si ii este frica sa se duca acasa ca acel individ vine seara beat si o bate de o rupe. Fata nu parea prea batuta, si nu prea stiam ce sa fac.

Am riscat si i-am spus sa vina la mine. Am ajuns acasa, am inchis usa spre ai mei, noroc ca aveam intrare separata (eram in clasa a 12-a). Surprinzator fata nu s-a dat la mine, i-am adus un sandwich de la bucatarie cu ce aveam pe acolo, am vorbit putin despre Beatles, pe vremea aia aveam un afis imens pe perete, mi-a zis ce mult ii place de George Harrison, i-am dat pijamaua mea si s-a culcusit la perete. Am dormit langa ea pana dimineata fara s-o ating. Dimineata am condus-o pana la colt si inainte sa se piarda in multime i-am dat “pachetul” cu mancare pe care-l luasem pentru scoala. Nimic deosebit pana acum, dar……. dupa vreo 4-5 ani cumparam martisoare din Romana si am intalnit-o la o taraba, in inghesuiala am privit-o si s-a luminat la fata si mi-a zambit. Apoi mi-a spus ca nu o s ma uite niciodata ca i-am dat punga cu mancare in acea dimineata. Nu stiu cum pana mea de si-a amintit, dar eu am ramas naucit si probabil cu un zambet tamp pe fata. Nu mai stiu daca am cumparat martisoare sau nu, dar stiu ca de atunci nu am mai intalnit-o niciodata.
lentile de contact - de proletaru la: 02/03/2009 14:46:21
(la: Inca o poveste)
pentru un american in clasa a 12-a e bestiala. esti un geniu (nu spun o noutate, profesorii tai vor fi extaziati) si ne putem lua de maini sa cantam un cantec pe tema asta. cand faci si un desen?

nu te demoraliza! scrie pana iese ceva!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...