comentarii

sfarsit de liceu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
yuki - de maan la: 13/12/2005 23:24:12
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Yuki, tu crezi ca intr-o societate in degringolada, invatamantul ar putea zbura spre ideal?
Ai citit despre adolescente care se prostitueaza!
Eu am trait drama, ca diriginte.
Dupa ce a muncit o vara pentru examenele de diferenta care-i permiteau trecerea de la profesionala la liceu, fata a-ncetat de-odata sa vina vina la scoala.
Locuia cu mama-sa intr-un sat indepartat unde habar n-aveam cum se-ajunge.
n-aveau telefon decat la posta si la primarie.
Am sunat la posta, m-am prezentat, am rugat sa fie anuntata mama …
aiurea!
mi-am rugat intr-o zi sotul sa ma duca pana acolo.
Muierea (mama?), pe jumatate beata, a-nceput sa sa milogeasca - “N-ARE!”
Saracia se vedea cu ochiul liber, asa cum duhoarea si jegul rasareau de peste tot ca niste jivine vii.
O anuntasera, de la posta, dar n-avea bani sa vie pan’ la scoala …
Instinctiv, mi-a alunecat privirea spre sticla de rachiu, dar ce mai era de zis?
m-a observat insa … i-o daduse o vecina, ca a ajutat-o la nu stiu ce…n-avea ea bani de bautura…

Nu-i pasa de fata, trebuia mai intai sa-mi arate in ce hal traia.
Cand am ridicat vocea, a-nceput sa planga.
Fata se imprietenise cu unu’ care i-a imprumutat niste bani.
Fiindca nu mai avea cum sa-i dea inapoi, a obligat-o sa-i castige.
A trimis-o mai intai cu prieteni de-ai lui, apoi cu alti barbati din oras.
mi-a spus, lacramand, abundent ca s-a dus la ‘ala’ sa-i ceara socoteala ca nu-i da si fetei din bani si ca proxenetul a batut-o, amenintand-o cu moartea daca povesteste cuiva.
mi-a soptit numele aluia, l-am notat si-am iesit.
m-am dus la director.
Am aflat ca proxenetul e prieten cu fiul sefului al mare de la politie.
Intr-o zi am intalnit-o chiar pe fata.
Am rugat-o sa vina sa termine macar clasa a XI-a.
“nu vin doamna, si dumneavostra sa nu va bagati, ca va baga aia in spital si va nenorocesc!”

in inconstienta mea, am vrut sa ‘ma bag’.
dar unde?
cum?
Am facut o sesizare la bucuresti, pe o adresa gasita pe net, m-am semnat, am dat numarul de telefon, o adresa … sunt trei ani de-atunci si …nimic!

La sfarsit, cocoana (rujata bine si oja rosie peunghiile imputite) mi-a cerut ‘zece mii de-o paine’.
Desi-mi venea sa-i dau un pumn in cap, i-am dat un pol.
Avea sa zica la toata lumea ce diriginta faina a avut fie-sa care … s-a maritat la oras!!!!

Poti sa strigi cat vrei, Yuki!
Te duci in clase si vorbesti despre respect de sine.
Si ei rontaie pe sub banci niste biscuiti ieftini.
Pe mine ma scandalizeaza cand isi dau palme, dar ei, batuciti de pumnii de-acasa, se mira …”ce, doamna, aia-i bataie???”
Aici sunt alte valori, o societate-n care trozneala e simpla rutina casnica, nu prilej de revolte.
Ce succes are-n fata lor profesoara de 25 de ani, care le spune ca nimeni n-are voie sa-i loveasca?

De partea cealalta-s copiii de bani gata.
Nesupravegheati, cu bani la discretie.
Se naste de-odata-n ei instinctul regizoral si filmeaza pe telefonul mobil ce le dicteza hormonii.
Daca ridici glasul la ei, vine tata cu scandalul si nu mai sponsorizeaza reparatia acoperisului scolii.
Esti chemat la ordine si rugat sa nu stresezi copilul, ca are examen la scoala de soferi…

Ti-am vorbit de extreme si din ce-am trait, nu din povestile altora.
Ai succes NUMAI la copiii bine educati de-acasa, copii care stiu deja ce-s masura si bunul simt.
Pe ei trebuie sa-i aparam, ei sunt cei mai multi si ei ne duc mai departe.

Suna cinic, dar m-am aflat de-atatea ori in ipostaza aia a mainilor legate, incat pana si plodul din mine a trebuit s-accepte ca nu exista razboi fara victime.
Am realizat intr-o buna zi ca razboiul asta imi afecteaza linistea propriei familii, am vazut ca ma-ngrop undeva de unde toti fug si-am cautat un loc caldut, unde sa ma pot afirma, sa demonstrez ca si eu pot avea copii la olimpiade…
In saracia de unde-am plecat, performantele erau excluse.
Exista insa o ‘ceva’ …dracu stie…care face din mine azi o lasa si-o trisoare.
O tradatoare care i-a abandonat pe copiii aia pentru care nu exista probabilitatea meditatiilor, parasindu-i, in ciuda lacrimilor lor.
Ar sa-mi sune-n cap o viata “pe noi cui ne lasati, dumana?”!!!

Cineva care ma cunoaste mi-a spus ca n-am sa ma pot ierta niciodata pentru asta.
Am circumstante atenuante, ca sa vezi: boala care nu-mi permite sa stau in frigul din scoala, drumul lung pana acolo care ma costa un sfert din leafa, omul meu, tot timpul ingrijorat de microbuzele care se izbesc de tiruri pe sosele…

Rahat!
Maretia si grandoarea se platesc, ca toate alea…
d-aia-mi fac datoria uneori cu exces de zel.
Musca pe caciula? pata pe costiinta?
Poti sa-i zici cum vrei mata. : )
#95017 (raspuns la: #94945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu era ateu? - de deliut la: 19/12/2005 19:41:13
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
din cate stiu eu, nici macar Petre Tutea, cu care Cioran a corespondat mult si care s-a numarat printre prietenii lui apropiati, nu a putut sa raspunda la aceasta intrebare. Tutea a sperat pana la sfarsit ca si Cioran sa-l gaseasca pe Dumnezeu, dar daca l-a gasit sau nu, nu stim.
Cioran a fost, cred eu, periculos de destept, atat pt el, cat si pt noi. Imi amintesc ca si eu, in liceu fiind, am fost sedusa de inteligenta lui, i-am dat crezare. Este, cu siguranta, una din cele mai luminate minti pe care le-a dat neamul nostru, dar vezi tu, pe Dumnezeu trebuie sa-l cauti si cu inima, nu numai cu mintea. Cioran s-a framantat, e adevarat, dar oare si-a deschis inima ca sa-l primeasca pe Isus, sau l-a "exilat" acolo sus?
Ca Andrei Plesu l-a gasit pe Dumnezeu, cred. Ca Alexandru Paleologu l-a gasit pe Dumnezeu, cred. Dar ca Emil Cioran l-a gasit pe Dumnezeu, nu stiu. Spunea Cioran ca cine crede in Dumnezeu castiga o lume, iar cine nu, nu pierde nimic. Eu acesta cred ca a fost crezul lui Cioran, dar asta ar implica doua universuri paralele, care nu-si au sensul.
#95989 (raspuns la: #7570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In sfarsit sunt si eu ...."as - de RSI la: 25/12/2005 17:10:57
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
In sfarsit sunt si eu ...."ascultat" ! ;))
==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
#96922 (raspuns la: #96920) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da...e sunt la liceu si chiar - de only_May la: 13/01/2006 14:31:17
(la: Despre Vulgaritate)
Da...e sunt la liceu si chiar nu pot sa contrazic faptul ca VULGARITATEA e peste tot mai ales la fete....!!! ,,naspa'' cum spunem noi! :))
Când eram în liceu am cunos - de rac la: 13/01/2006 23:30:28
(la: Cele mai minunate nume proprii)
Când eram în liceu am cunoscut o pereche - un tip şi o tipă pe care îi chema Adrian şi Adriana. Îşi spuneau unul altuia "Adi" şi erau drăguţi amândoi, nişte dulci... De atunci m-am îndrăgostit de numele ăsta şi mi-am zis: când am să fac copil, dacă va fi fată o să o cheme Adriana, iar dacă va fi băiat, îl va chema Adrian.
Aşa am şi făcut, iar acum Adrian are aproape 14 ani.
Alte nume care mi-au mai plăcut: Anton, Alin, Cerasela.
Ca sa nu raman in afara socie - de Cristache Gheorghiu la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Ca sa nu raman in afara societatii “educate”, am incercat sa citesc Codul lui DaVinci. Am incercat chiar si un efort de vointa, pentru ca mi-am dat seama dupa primele pagini ca ea apartine sub-culturii, dar doream sa fiu “in rand cu lumea”. Marturisesc ca vointa nu mi-a fost indeajuns si am abandonat-o din motive de timp: exista mii de carti mai bune care s-au scris si se vor scrie de acum inainte si pe care regret ca nu voi putea citi pana la sfarsitul vietii mele, oricat de lunga ar fi ea.
Este o carte “comerciala”: conceputa pentru a fi vanduta, cu o publicitate intensa, etc. Succesul il datoreaza publicitatii.
In privinta conceptiei, are cate putin din toate tocmai pentru a satisface cat mai multe gusturi: putin politista, putin esoterica, ceva mister, cateva informatii stiintifice la nivel de liceu, adica atat cat sa nu incurce mintea cititorilor, doar sa le invoce unele amintiri vagi de pe vremea cand credeau ca vor putea deveni si ei intelectuali, iar daca se mai condimenteaza si ceva religie, atunci se vor gasi cu siguranta suficienti gura casca s-o ia in serios. Implicarea religiei, mai ales, are darul de a provoca controverse, ceea ce ii va aduce un plus de publicitate.
As fi fost tentat s-o aseman cu o telenovela, dar de fapt este o manea. O manea literara.
Autorul este fara indoiala o persoana inteligenta, educata, cu talent literar, si tocmai de aceea este o lichea. Un om cu asemenea calitati se presupune ca ar trebui sa-si asume si responsabilitatile morale pe care le are productia lui. El prefera insa banii. De renume nu poate fi vorba, pentru ca renumele este unul negativ.
Ce-i drept, el se inscrie perfect in tendintele societatii actuale, dar asta nu inseamna ca e bine.
Sorry!


Cristache Gheorghiu
Iar la sfarsit - de Guinevere la: 24/01/2006 14:35:17
(la: Povestiri fara sens - Lupii)
Iar la sfarsit ramane lupul, generic. Lup singur, fara om.
Mie mi-e mila de lupul asta peste care cade cortina.
Mesaj: sa i se mai aduca inca un lup (ca pe arenele romane)! :o)

____________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
#101912 (raspuns la: #101504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trecut si viitor...viata si moarte...inceput si sfarsit. - de scorpy_blue la: 26/01/2006 19:40:40
(la: Trecut si viitor, amintiri si lacrimi)
toti avem constiinta mortii, de cand ne nastem murim de fapt cu fiecare clipa care trece. intrebarea care a preocupat oamenii de-a lungul timpului este de fapt ce inseamna aceasta moarte? in ce mod poate fi privita? ca ceva definitiv sau ca o trecere spre altceva?
religios vorbind este o trecere ... este ? sau e doar o dorinta a oamenilor de a nu se simti inutili, de a crede ca nu traiesc acesta viata fara un scop, mai ales ca nu apucam sa facem mai nimic din marile nostre dorinte, esuam de cele mai multe ori in a face ce trebuie, cand trebuie, multumind pe cine trebuie. Asta e fericire? Nu, si-atunci avem nevoie de acesta trecere...pentru unii moartea e ceva care inspira teama, pentru altii poate fi o binecuvantare, depinde din ce punct de vedere privesti.


"trecutul contine raspunsurile viitorului" zicea Paulo Coelho. Poate acolo vom gasi unele raspunsuri, unele solutii pentru framantarile nostre. Intelegand trecutul poate aflam si de ce ne indreptam inevitabil spre moarte. Intelegand inceputul, poate vom intelege si sfarsitul, oricare ar fi acesta.
Va considerati norocosi? - de gabrielles la: 29/01/2006 22:10:54
(la: Va considerati norocosi?)
Eu cred ca bunul Dumnezeu nu ne uita pe niciunul din noi. Si norocul tot de-acolo vine.
Cand eram la liceu imi faceam calcule ca in anul 2000 voi avea 34 de ani si voi muri fie in urma unui razboi atomic, fie in urma un "sfarsit de lume" iminent. N-a fost sa fie asa dar m-am imbolnavit de cancer. Toti prietenii si familia au fost alaturi de mine m-au inconjurat cu multa dragoste iar Dumnezeu m-a ajutat sa trec hopul. Cum as putea sa spun ca nu sunt o norocoasa?
cadouri - de un nasture la: 01/02/2006 19:40:59
(la: Ce cadou ati refuza?)
Am avut in liceu o experiente nu tocmai placuta , cand i-am cumparat dirigintei de sfarsit de an scolar un album cu picturi de Picasso , care era in limba engleza , si doamna fiind profesoara de franceza a considerat ca locul lui este in cosul de gunoi ...Imi place la nebunie sa primesc flori de orice fel numai flori sa fie , mi-ar mai placea sa primesc carti si cam atat. Cadourile sau darurile ,sau cum vreti voi sa le spuneti ,trebuiesc sa fie simbolice , date din suflet , cu drag si cu dragoste , altfel nu mai vorbim de cadouri ..ci de alltceva ...
slabutz.. - de andutza la: 06/02/2006 13:58:53
(la: Paulo Coelho?)
ca orice persoana care aude de acest trend in:ziare,reviste,tv,radio si alte surse de informare..m`am gandit sa mi satisfac curiozitatea..si sa citesc o carte de-a lui coelho..."11 minute"..gustul de la final?amar..carte tipica careia ii intrezaresti f usor sfarsitul,un fel de telenovela care musteste a sirop..cu multe multe intrebari retorice puse de sute de ori care..in fond si la urma urmei plictisesc,obosesc.e genul de autor citit de orice cucoana in sala de asteptare la un coafor,de orice pustoaica de liceu ahtiata dupa ceva ce se numeste romantism dus la extrem..parerea mea...
#104203 (raspuns la: #35367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...ai dreptate,doar ca,desi a - de muselk la: 07/02/2006 19:34:39
(la: Traieste clipa)
...ai dreptate,doar ca,desi astepti tot timpul altceva si pe altcineva,o faci pentru ca ai nevoie de o schimbare,sau pentru ca esti constrans de context.Eu cred ca tot timpul dorim o evolutie,fie ea in plan sentimental sau psihic,ori in plan social.Dar nu uitam,unii dintre noi,sa profitam de timp,acest "ucigas",si sa exploatam ce avem in prezent si ce ne aduce viitorul.Orice perioada are si sfarsitul ei,aducand cu sine inceputul uneia noi.Fie ea adolescenta,anii de liceu si inceputul studentiei,sau sfarsitul acesteia si inceputul unei cariere.Si totusi...care-i scopu final,daca tragi linie si aduni,sau scazi?Scopul...in viziunea mea,e sa incercam,cel putin,sa adunam cat mai mult si cat mai bine,scazand cat mai putin.Sa recunoastem ca viata e cel mai frumos dar primit vreodata.Si orice dar trebuie pastrat la loc de onoare ,evident nu inainte de a fi recunoscatori.Si cum putem fi recunoscatori ,altfel decat ,acceptandu-ne destinul si traindu-ne viata exact asa cum e ea!?
Eram in primele zile de liceu - de a_lex_is la: 12/02/2006 12:04:21
(la: Prietenie sau dragoste?)
Eram in primele zile de liceu. Spre nenorocul meu am nimerit intr-o clasa unde nu cunosteam decat foarte putine persoane, dar erau departe de a deveni prieteni mai mult decat eram. Am observa o fata care era mai retrasa, era exact opusul meu, pentru ca eu eram foarte fericita si entuziasmata, m-am dus la ea si i-am spus ca poate sta cu noi... iar apoi "noi"-ul ala pe langa care mai eram eu, s-a trasnsformat decat intr-un "noi" format din eu si ea. Am stiu de la inceput ca ea va deveni cea mai buna prietena.

Focul face apa sa zboare
Amintiri din liceu - de doctors la: 13/02/2006 17:06:07
(la: Prietenie sau dragoste?)
Amintirile din liceu sunt,cred eu,cele mai frumoase.Sunt amintiri din cei mai frumosi ani ai vietii.
#105579 (raspuns la: #105330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma bucur ca in sfarsit dau de - de maria-magdalena la: 30/03/2006 18:41:10
(la: CAUT ROMANI IN EGIPT)
ma bucur ca in sfarsit dau de un roman p-aici.eu doar ce m-am mutat aici de 2 luni.daca mai sunt si alti romani pe aici si vor sa ne cunostem adresa mea e ysamagda@yahoo.com
am vazut, in sfarsit, CRASH.. - de Calypso la: 23/04/2006 20:03:44
(la: Cele mai bune filme)
am vazut, in sfarsit, CRASH..
de mult vroiam sa-l vad dar era mereu luat (eu inchiriez filmele);

mi-a placut foarte mult, e un film bun;

a vazut cineva "Capote" (2005) de Bennett Miller?
cred ca dupa ce ne-a fost bag - de zaraza la: 06/05/2006 15:35:33
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
cred ca dupa ce ne-a fost bagat pe gat atatia ani, dupa ce l-am ridicat atata in slavi, cu sa fara voie, avem toti o reactie de respingere. in sfarsit, suntem liberi, putem sa-i dam in cap lui eminescu :). el saracul nu cred ca a intentionat sa ne intoxice asa, altii au decis pentru el. eminescu a ridicat stacheta poeziei romanesti, chiar daca n-a excelat prin originalitate. la o adica, ziceti-mi vreun poet cu adevarat original de dinainte de eminescu.

chiar sunt curioasa daca se studiaza in continuare la fel de intensiv in scoli. imi aduc aminte ca la liceu, cred ca jumate din materia studiata la romana era cu si despre eminescu. vreo 2 ani, cel putin, numai si numai eminescu. cheaunisem

zaraza
liceu - de cactus la: 13/05/2006 06:51:27
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
sunt serii de elevi si serii de elevi, asa cum sunt profesori si profesori....poate ca liceul este unul cu un bun renume in a fi dat lumii oameni deosebiti iar generatia copilului dumneavoastra nu este una inscrisa in "tiparul" generatiilor anterioare...sau poate ca profesorii nu sunt pregatiti sa vorbeasca pe limba copiilor....am copil de aceeasi varsta si stiu ca ei primesc uneori informatii utile de altfel, dar intr-o maniera anosta...copiii sunt iuti la minte si doresc informatia altfel ambalata....ce "mergea" acum 40 de ani, este complet perimat astazi....inclusiv textele din carti....va sugerez sa luati legatura cu toti parintii si sa discutati deschis intr-o zi atat cu profesorii cat si elevii...sa fiti toti ca sa vedeti ce se intampla...puneti cele 2 "tabere" fata in fata si arbirtrati....eu zic ca dracul nu e chiar asa de negru....iar despre note...hmmm...e liceu....pretentiile cresc si la copii dar si la profesori...iar notele de la 1 la 10....
..i-am spus copilului ca daca are probleme la scoala sa-mi spuna, in ideea de a ajuta in rezolvarea lor...iar raspunsul a fost:
"- nu imi pot crea probleme pe care sa nu le pot rezolva singura"...asa ca exista si varianta sa se descurce singuri , o medie de 4 pe un trimestru...poate genera un 10 pe urmatorul...caci, invatul de note mari are si dezvat....
din experienta de elev si parinte:) - de donquijote la: 21/05/2006 17:11:17
(la: ce se intampla cu copiii nostri la scoala)
nu e logic (pentru ca lucreaza cu parti diferite ale creerului) si nu cunosc cazuri in care un elev sa fi excelat intr-adevar (fare pile, fara lectii particulare care-i pot oferii la moment dat avantaj relativ fata de colegii de clasa) la toate materiile, de la matematica, fizica gramatica la desen, caligrafie (mai exista ?), muzica limbi straine si literatura (geografia si istoria se pot invata pe de rost). de fapt am cunoscut unul (din cercul de prieteni ai parintilor), n-a avut copilarie, n-a avut studentie. astazi, dupa cate am auzit e un ratat in viata si e internat la boli nervoase.
si clasa nu e patinaj artistic unde daca s-a dat un 10 urmatorul poate lua doar 9. si mai e o chestie: desenul ca si compozitia nu pot fi apreciate in mod obiectiv, (se poate deosebii bun de rau, dar intre doua bune, care e mai bun si care e mai putin e gru de spus) fiind notate dupa gustul profesorilor.
finnd netalentat la desen, muzica caligrafie, am reusit sa urc pe podium pentru prima data in clasa a 4-a cand s-au mai diferentiat materiile ( a intrat geografia si istoria, matematica devanise mai complicata) si aveam un mic avantaj fata de 'premiantii' traditionali ai clasei. (dealtfel dintre ei, o tipa s-a sinucis cand a picat la bacalaureat, alta a incercat la medicina, a picat de 2 ori si a intrat la mecanica in sesiunea de toamna pentru ca ramasesera locuri. fiind blonda natural - la propriu, nu era proasta de loc- si cu glezne subtiri banuiesc ca s-a aranjat in viata).
premiul 1 am luat doar in clasa a 12-a. dar am avut noroc de parinti care nu ne-au manat din spate si nu au cerut mai mult decat puteam da.
in liceu, aveam cativa profesori foarte pretentiosi, de genul '8 e pentru cei foarte buni, 9 pentru profesori si 10 pentru d-zeu', dar toti au intrat cu succes la o facultate, din prima.
notele sunt pentru a gadila orgoliul parintilor.

nici pe copiii mei nu i-am fortat. cu profesorii am avut conflicte pentru ca nu dadeau suficiente teme pentru acasa (ca sa nu le sara alti parinti in cap). notele nu m-au interesat, m-a interesat sa fie capabili sa invete.
asa ca am unul cu bacalaureatul deja facut, note bunisoare, peste medie la materiile relevante; al doilea, care tot nu a fost fortat sa invete a inceput sa aduca note de maxime la materiile de baza, si cred ca pana la sfarsitul anului se va 'insuruba' printre fruntasii pe serie (e la un liceu cu pretentii).

in conflictul parinti - scoala de cele mai multe ori parintii sunt subiectivi.
cat priveste micile nedreptati care se fac uneori, cred ca e mai bine ca (copiii) sa se obisnuiasca de la varsta frageda ca traim intr-o lume competitiva, de multe ori nedreapta si la urma urmei, e si asta o lectie de viata, care trebuie invatata.
si mai bine mai devreme decat mai tarziu :).
Draga mea Manuela - de Mona Craita la: 23/05/2006 23:05:11
(la: Premiile pentru literatura - POEZIA anului 2005)
Craita Mandra Mona
In sfarsit, dupa 15 ani, TE-AM gasit! Ultima data cand ne-am intalnit a fost in " Femina" Focsani, locul acela unde puteai bea o cafea in liniste, si medita, fara sa simti ochi in ceafa...nu stiu daca-ti mai amintesti. Era august 1992, eu plecam in Israel, tu te pregateai pentru a ajunge in Canada. Aceea a fost ultima vedere,ultima imbratisare, si o ultima privire inapoi! Au trecut atatia ani... s-au intamplat atat de multe...
Sper sa ne mai vedem, sa ne mai auzim, sa facem o plimbare scurta prin anii de liceu.Adresa mea de e-mail: silvoramon@yahoo.com
#123703 (raspuns la: #119317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...