comentarii

sfarsit de liceu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
raspuns la poveste de liceu - de (anonim) la: 04/09/2003 16:20:12
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Nu-i vorba de greseli aici. Este vorba de atitudinea pa care o ai si de felul in care te lasi vazut de cei din jur: spune-mi cu cite te insotesti ca sa-ti spun cine esti! Ce te astepti de la unul care pretinde ca-i muzician cu muzica METALICA.
Si in viata avem totdeauna alegeri de facut, si ea a ales. Deci traim apoi cu consecintele acestor decizii. Este o realitate care nu vrei sa o stii cind ai 16-20 ani. Dar este o decizie care va ramine in viata fiecaruia pina la sfirsit.
Am vazut si cazuri mai bune dar si mai rele.
#163 (raspuns la: #145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alt raspuns la povestea din liceu - de (anonim) la: 05/09/2003 12:17:35
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Anonim/o, ce legatura are Metalica cu felul in care liceeanca noastra si-a ales viitorul ?
Nu sint un "fan" al Metalicii dar au citeva cintece foarte bune.
Muzica-i muzica, buna sau proasta,dar felul in care ne croim noi viata depinde de noi,de deciziile bune sau rele pe care le facem noi si de felul in care tot noi am fost crescuti acasa.
Muzica ramine cam atit: muzica .
#176 (raspuns la: #163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste din liceu - de (anonim) la: 06/09/2003 13:33:14
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Adica, daca "nereusitii" s-ar reconditiona, actuali "reusitii" ar avea o problema; si in general nu ests destul loc ca toti sa fie reusiti.
#183 (raspuns la: #145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
erata: pardon, dor in limba r - de (anonim) la: 17/09/2003 15:52:48
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
erata: pardon, dor in limba romana vine din latinescul dolus, si nu cum am spus din greseala dolor. Daca tine bine minte, trecind cam 30 de ani de cind am invata latineste la liceu, este vorba de dolus - doloris. Scuze, cititori !
#302 (raspuns la: #279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam nasol cum s-a ajuns!!!! - de (anonim) la: 18/09/2003 15:03:07
(la: Ani de liceu, cu emotii la romana si tatuaje in buric)
ma agaseaza ceea ce spun oamenii mai in varsta de generatia de astazi...e adevarat ca nu am destule argumente cu care sa-i contrazic...si asta ma frapeaza rau de tot! ptr ca si eu sunt la liceu si eu am colegi care sunt originali si adevarati (ma refer la stilul de viata si la modul de a gandi), dar am si un coleg (rrom) care vrea sa isi faca formatie de manele...jenant!!! eu, daca ascult muzica rock inseamna ca sunt satanista, asa spun ce mai in varsta, dar de el sunt incantati ptr ca vrea sa faca ceva...chiar jenant daca scorpions, nightwish, therion,ada milea ma conduc sa adopt o idee de satanista..asa, ca ar fi mai bine sa nu se mai generalizeze si sa aiba rabdare lumea si sa aiba curajul sa cunoasca adolescentii!!!sau sa dea mai incet aparatele de radio si sa-l fixeze pe Radio Media, postul tuturor satanistilor...spre ca acesta chestie sa fie luata ca o ironie ptr ca asa am scris-o...
Raspuns - de dogmatic la: 24/09/2003 04:08:02
(la: Viata gay romaneasca)
Daniel Racovitean, raspunsul l-ai primit de la Tolanici care a explicat destul de profesionist ceea ce tu solicita-i. Totusi, Tolanici, Papadie67 nu si-a exprimat super-violent dezaprobarea, cimai curand dezgustul fata de idee. Intr-adevar lipsa de informatie ii aduce multi dintre noi sa privim cu invresunare si sa nu acceptam adevarurile. Aici ne trebuie ceva timp si societatea se v-a conforma. Este inevitabil! Reactiile unora sunt date de spatiul cultural, tipic romanesc de altfel, datorat "ingustimii" in care acest popor a fost tinut zeci de ani fara informatii din exterior(cum era normal), precum si negarii de catre sistem a cazurilor de acest gen in "societatea multilateral dezvoltata". Homosexualitatea esteimposibil de eradicat. Nu este o plaga. Este o degenerare a fiintei umane deoarece ne inmultim peste masura. Natura se apara. Din 1947 pana astazi sau descoperit 5000 de noi anomalii genetice. Deci ritmul este rapid. Totul are un inceput si un sfarsit. Recente studii genetice releva incontestabil transformarea fiintei uname,pe o perioada indelungata, in umanoizi cu carcter preponderent feminin. De aceea se investeste de zor in descoperirea de noi tehnici de perpetuare a rasei uname. Cea mai plauzibila fiind in acest moment, inmultirea in vitro. Este o realitate stiintifica, nicidecum o gluma. Asa cum multi se speriau de comete, eclipse, ciuma, holera...toate au o explicatie stiintifica astazi...si ei vor fi nevoiti sa accepte in cele din urma homosexualitatea ca pe o realitate din cotidian. NU ESTE NOCIVA, ci sunt oameni cu optiuni diferite. Atata timp cat nu iti fac nici un rau este bine sa ii tratezi asemenea.
#393 (raspuns la: #379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Neee...!!! - de Alina Momanu la: 27/09/2003 01:56:51
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Transa shamanica!Drumul catre Zei! Marea Calatorie!Transcendenta! Epifania!Manifestarea sacrului in profan...
Sex in public? Neee...!Mai rau!!!!Sex in grup!
Si-acum aruncati-ma la cainii civilizatiilor primitive!
...Piata Universitatii? Nici vorba de asa ceva in blog!
Sau pote nitelus, cand, satula de sabloane, imi voi fi scrijelit cu deznadejde coloana de-un perete jegos din Piata X...iar cand sangele-mi va fi gros si fierbinte n-am s-aud cum strigati "curva!".
Iubiti-va voi frumos in dormitoare rozalii, daruiti si primiti TOTUL. Garnisiti cu capshunici si frisca. Impartasiti-va Fiintzei Iubite.
Si lasati-mi mie drumul oravit de opiu si ritmuri infernale al civilizatiilor disparute. O treapta numai! Si-un iz de smirna.
... un zambet sincer la sfarsit si-o strangere de mana!
Cu sinceritate.
#502 (raspuns la: #75) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The Great Beyond - de Alina Momanu la: 29/09/2003 02:18:21
(la: Marele Eveniment)
E o promisiune, un pact facut cu sine insusi intr-o lume ciuntita in care esenta frumusetii s-a pierdut si in care numai suferinta a ramas, ca marturie ca viata inca mai exista, chiar si asa, pe dos.
Dar se va intampla la apus, martea viitoare. Nu maine, nu poimanine ci int-o MARTI, mai tarziu decat "in curand". Si apusul n-a fost niciodata simbolul Renasterii.
Va fi o calatorie aici, se va intampla Marea Trecere spre Dicolo.
Dar ...ia asculta-aici:
"Dance me to your beauty with a burning violin
...We’re both of us beneath out love, we’re both of us above
Dance me to the end of love..."
Pentru cel care isi plateste chiria in fiecare zi in The Tower of Song, fericirea e "dincolo", fericirea e un sfarsit.
Metafora unui vis...
necesitatea de desprindere - de colette la: 02/10/2003 10:13:29
(la: Ce e este un blog?)
Si inca n-ai vazut nimic! Asteapta sa ajunga liceu(nu mai zic de capacitate sau admitere ca nu stiu daca se mai dau -am trecut de faza asta), sa-ti faci probleme daca se duce la scoala, daca invata, daca prietenii pe care-i frecventeaza sunt dintre cei pe care-i poti invita in casa sau trebuie sa suni la 955 de indata ce-i vezi apropiindu-se, daca ia bacul, daca, daca...
Apoi, daca intra la o facultate, si daca a intrat, daca o termina, daca nu pierde vreun an. Si, ceea ce ma preocupa acum, odata terminata facultatea, ce va face? Isi va gasi un serviciu?
Asa ca desprinde-te de el, invata-l sa stea pe picioarele lui, sa se descurce singur in orice imprejurari, pentru ca, admitand ca vei putea fi mereu langa el, s-ar putea ca el sa nu vrea sau sa se jeneze sa apeleze la "mamica si taticu'"
#654 (raspuns la: #301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aha! - de Alice la: 06/10/2003 02:28:46
(la: Tradare(!) -Iertare(?))
Adica, tu zici ca daca ai tradat inseamna ca nu mai iubesti de mult!
Da.Sh-atunci discutia s-a sfarsit...
Fluturele tau nu va mai zbura chiar NICIODATA? Caci exclus surogatul de aripi.:)A doua oara e imposibil, deci mai bine ceva decat nimic;si asta-i definitia sperantei de care vorbeai?
#722 (raspuns la: #721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Beneficii vs probleme - de papadie67 la: 07/10/2003 03:02:18
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
Incercand sa raspund la blogul (ce pocitanie de "cuvant") de-nceput, ma regasesc in ceata.
Am vietuit cu sex-opus-ul din clasa-ntaia pana la sfarsit, la terminarea facultatii.
E-adevarat ca fetele erau mai avansate, sexual si comportamental vorbind, cam tot mereu, de printr-a sasea incepand. Ei, si?
E-adevarat, deasemeni ca n-am cum sa fac o comparatie cu ce nu am trait, si-anume despartirea sexelor in scoli.
Nu vad de ce-ar fi bine de-a le desparti, atata timp cat nu am sesizat, la vremea mea, probleme cand toti eram gramada, la un loc.

A ne complica nu-nseamna-n mod necesar a avansa.
so and so... - de Ulise la: 09/10/2003 17:56:20
(la: Paulo Coelho?)
Am citit doar Veronica si Alchimistul. In aparenta alchimistul e despre destin si regasire iar Veronica despre curajul de a-ti asuma identitatea sub presiunea egalizatoare a societatii. In realitate amandoua sunt despre fericire. Iar ca sa raspund unei intrebari puse de Daniel, nu aduc mai nimic nou. Scriitura e simpla, ideile si mai simple, pe de o parte pentru ca probabil asta-i stilul lui Coelho iar pe de alta pentru a fi accesibile cam oricui. Desi sunt o lectura placuta, la sfarsit am avut sentimentul ca aceste carti sunt similare celor de "self improvement": How to achieve happiness in 10 easy steps. Cum am mai spus, ideile sunt simple (si simpliste) lasand impresia unei retete pentru devenire si realizare spirituala. Iar citatele culese de Ingrid din Alchimistul, pentru mine, nu fac decat sa-mi sustina opinia.
Poate ma insel, dar cele doua carti transmit obsesiv, in diferite forme, mesajul ca fericirea e in noi. Foarte adevarat, insa Coelho merge mai departe si spune ca ea nu depinde DELOC de vreo conditionare exterioara si e doar o chestiune de vointa si introspectie. Cam burghez, zic eu, si oarecum surprinzator venind de la un scriitor ce depune eforturi caritabile absolut admirabile pentru ajutorarea celor mai putin privilegiati.
In orice caz planuiesc sa citesc si celelate carti, in special ultima despre care am auzit numai lucruri bune....Hm...La pomul laudat....
Paul Coelho - de (anonim) la: 10/10/2003 07:01:31
(la: Paulo Coelho?)
Am citit cateva dintre cartile acestui autor si am ramas profund impresionata.Citind lucrarile lui vei gasi raspunsuri "din prisma autorului" la multe intrebari existentiale,care te fac sa-ti faci o analiza introspectiva a propriului tau "eu".Lumea din cartile lui este una foarte apropiata cu lumea reala,descoperita de tine si in acest fel faci o calatorie imaginara ca fiind personajul personal al cartii(cel putin in cazul cartii"Alchimistul").
Cred ca ceea ce vrea sa ne invete este optimismul cu care trebuie sa o iei de la inceput indiferent care a fost sfarsitul,pentru ca in tot ce ne inconjoara poate fi ceva de la care putem invata.Totul e sa avem ochi sa vedem.

Eu am inceput cu Alchimistul.
Viata si moartea - de ninel la: 13/10/2003 13:18:16
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Referitor la dialogul dintre Athos si JCC, eu il sustin pe Athos. Adica prefer o viata scurta si de calitate unei viete lungi, sanatoase si sterpe. Sanatatea este doar o iluzie ce prelungeste infricosatoarea intalnire cu moartea. Ce conteaza in viata este bilantul final pe care si-l face fiecare inainte sa moara. Daca in pragul mortii, unul nu are regrete majore despre trecutul sau, si are chiar si cateva amintiri frumoase, conteaza mult mai mult decat daca a trait 30, 50 sau 100 de ani.

Se pare ca pentru multi sanatatea este o conditie primara, dar tristul adevar este ca sanatatea si viata lunga nu garanteaza calitatea vietii. Ai putea zice ca o viata mai lunga ne da posibilitatea de a avea mai mult timp in a realiza ceea ce dorim noi de la viata, dar eu sunt de parere ca daca n-ai "trait" viata pe care o doresti pana sa zicem pe la 45 de ani (+/-10), o viata mai lunga nu va schimba cu mult bilantul final, ci doar va adauga (poate) mai multe regrete. Am stabilit varsta de 45 de ani pentru ca sunt de parere ca parguirea mintii se intampla cam intre 25-35 de ani cu mici exceptii, si inca 10-20 ani ar trebui sa fie de ajuns unui om sa-si gaseasca locul in univers si-n viata. Anii dupa sunt doar un bonus si nu un tsel final.

Zici:

"Muschii se « topesc » nervii si organele se slabesc, pielea devine mai atona, vasele sanguine au tendinta sa se infunde, metabolismul se incetineaza, humorul se intuneca si libido se adoarme.."

Muschi avem prea multi, altceva ii trebuie omului mai din abundenta. Faptul ca nervii si organele slabesc, vasele sanguine se infunda, iar metabolismul incetineaza, ar trebui sa ne aduca aminte ca suntem totusi muritori. Pielea devine mai atona demonstreaza doar ca frumusetea este trecatoare. Humorul se intuneca si libido-ul se adoarme pentru ca in sfarsit fiecare om accepta ca de fapt tot singur este pe pamant, iar prietenii si dragostea nu sunt decat amagiri placute pentru trecerea timpului. Mai ramane o singura forta ce are puterea sa balanseze apunerea trupului: cugetul in patrunderea lui nelimitata. Ce nu am descoperit inca este daca si cugetul este o amagire, dar sunt aproape convins ca nu este posibil sa aflam raspunsul la aceasta intrebare.
LB - de papadie67 la: 14/10/2003 03:26:31
(la: Cele mai frumoase poezii)
mut ca o lebada
scaldata-n Luna plina
surda e luna neagra
cand in sfarsit vorbesc
Crai nou priveste
in obloane
Si-ntotdeauna
prea-ntarziat
ne canta lebada:
nevermore!
Pt. papadie67 si alice - de ofemeie la: 14/10/2003 05:21:31
(la: Dragoste)
Si moartea era fericita ca a gasit ceea ce nu mai spera:dragostea fara sfarsit aflata abia la inceput.Va place sa filozofati in neantelesuri ,nu?Si atunci esentialul si opinia,cui raman fratilor?Lasati poemul,moartea,viata,vb. de dragoste care ar trebui sa treaca dincolo de timp si logiga dar,culmea,nu o face!Alexandra
#1253 (raspuns la: #1227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alice - de sanjuro la: 15/10/2003 07:18:15
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
A stavili: a opri,(o miscare, o actiune), a zagazui, a bara;
A eradica: a smulge din radacini, a starpi;
Cum ai dedus ca as fi pus semnul egal intre ele?
In raspunsul meu catre papadie, am scris "eradica" in cunostinta de cauza, nu necunoscandu-i sensul.
Explica-mi te rog cum poti stavili prostitutia, tehnic vorbind. Sapam santuri, le umplem cu apa, si ne ascundem in cetate lasand prostituatele si "pestii" pe afara?
Poti atenua fenomenul, prin pedepse aspre, prin educatie, prin biserica. Dar nu-l poti opri. Il poti insa controla, legiferandu-l.
Fatucile de care aminteai vor fi controlate medical, vor avea o carte de munca, o pensie la sfarsit de cariera. Decat sa se duca in sant cu badea Gheorghe cand iese de la birt, mai bine intr-un loc civilizat, in conditii de igiena. Bine-nteles ca minorele nu vor putea sa lucreze in bransa.
Astfel se vor micsora numarul de violuri, de avorturi, de copii abandonati prin maternitati, de cazuri de imbolnaviri de SIDA, Hepatita B, etc.

Parerea mea.







sanjuro
#1376 (raspuns la: #1348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ingrid, se pare ca vorbesti d - de lmm la: 17/10/2003 01:12:23
(la: Prietenia si prietenii)
Ingrid, se pare ca vorbesti din propria ta experienta si ca ai avut prietenii deosebite in copilarie si tinerete ...

Din pacate, eu nu pot sustine aceeasi teza...Nici una din prieteniile din primul sfert de viata nu mi-a rezistat timpului.
De copiii vecinei cu care ma jucam in copilarie nu mai stiu nimic, de zeci de ani ....
In liceu am avut ceea ce se cheama cea mai buna prietena, de fapt chiar doua, dar una mai deosebita. Am tinut foarte mult la ea, neavind frati sau surori cred ca in mintea mea ea a fost asa ceva pentru mine....Am visat impreuna si facut fapte cum numai la 18 si asa de ani mai poti face...
Am incercat sa pastram cit de cit legatura prin corespondenta intilnidu-ne scurt odata la citiva ani. Acum sase ani ne-am intilnit si a fost oaspete in casa mea unde... m-a facut sa pling !! Imagineaza-ti, primesti pe cineva la tine si te uimeste si te raneste cu rautatea, si te copleseste cu aroganta.

M-am decis ca de fapt ea s-a schimbat mult, enorm, spiritul i-a imbatrinit atit ca isi reneaga toata tineretea. Ea nu se gindeste cu nostalgie la nimic ce ne leaga, doar cu amraciune, ceea ce pentru mine sint dragi amintiri trasnite, pentru ea este motivul esecului ei profesional !!
Gindeste-te, te intilnesti cu o fosta colega de liceu sau facultate si incepe sa te certe ca din cauza ta nu a terminat facultatea pentru ca ai chiulit de citave ori de la matematica !! ::)) ::))
Desi aproape milionara si ar fi putut face ce vrea, studia ce vrea incepind cu ultimii zece ani, este uimitor de plina de amaraciune contra mea.
Ultima intilnire a fost mea culpa din nou, eu am invitat-o pentru ca ea a avut o tragedie in familie si m-am gindit ca are nevoie de mine, de prietena mea...Yeah right.... Din nou am primit-o in sinul familiei mele, si vreau sa iti (va) spun ca niciodata cineva nu m-a facut sa ma simt atit de rau. Plina de amaraciune -bitterness-contra mea. M-a durut pentru ca dupa ce a ajuns acasa am primit un email de la ea in genul: Mi-am dat seama ca nu avem nimic in comun. Cind veniti sa ma vizitati? Va astept cu placere..``
???!!! :O))
....
Deci sincera sa fiu imi amintesc cu mai multa seninatate de prieteniile facute in prag si plina maturitate.
cand nu mai ai nimic alceva... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:29:24
(la: Prietenia si prietenii)
...iti ramane prietenia, spunea cineva. Sunt prietenii care dureaza o viata, si cele legate in imprejurari dificile sunt durabile. Am putini prieteni, si ne vedem rar, dar cand ne intalnim depanam amintiri, bem un spritz, radem cu pofta...Sunt prietenii mei din liceu si armata, si ne cunoastem de foarte multi ani. Viata a facut sa trecem prin momente dificile, atat eu cat si ei. Dar in acele momente i-am simtit alaturi, si ei m-au simtit pe mine.
Chiar maine seara ne vom intalni din nou, (sora mea vine din Olanda si va da o petrecere ca pe vremuri, unde se va asculta numai muzica din anii '70 si '80, in tinuta "casual", si vom bea vin nou, de Ceptura, alaturi de pastrama si alte minunatii!).
Da, este bine sa ai prieteni adevarati!











sanjuro



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...