comentarii

sfatul parintesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pentru anonim - de cosmiK la: 11/06/2006 10:31:23
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Situatia ta e delicata, dar inainte sa recurgi la un act atat de disperat ar trebui sa te gandesti si la cei din familia ta care vor fi mutilati pe toata viata.
Spun asta pentru ca mama mea s-a sinucis cu 18 ani in urma, dar nici acum dupa atata vreme nu mi-am revenit din soc, pentru ca e cumplit sa constati ca tocmai persoana la care tineai cel mai mult a reuntat la lupta si a ales calea sinuciderii pentru a scapa de dezamagirile pe care viata i le-a pus in cale.
E adevarat ca viata nu e deloc usoara si ca uneori esti trantit la pamant si ai senzatia ca nu mai poti continua, dar eu raman la convingerea ca nu ne-am nascut intamplator si ca trebuie sa ne ducem crucea pana la capat.
Dupa mine sinuciderea e un act de egoism pur.
Noi poate scapam de viata si probleme dar ceilalti care raman in urma nostra si care tin la noi chiar daca nu stiu sa ne-o arate, sufera si mor si ei putin odata cu noi.
Referitor la cazul tau particular iti spun ca si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. Sunt foarte slaba as putea fi catalogata chiar ca anorexica si sunt si foarte inalta motiv pentru care am devenit cocosata. Nici eu nu am prieteni mai ales ca m-am mutat de curand iar in acest oras nu cunosc aproape pe nimeni dar asta nu ma mai demoralizeaza.
Sunt altii care au probleme mult mai mari ca mine dar care nu mai fac atata caz de suferinta lor ci iau vita in piept si se bucura de fiecare clipa traita. De la ei am invatat ca nu trebuie sa ma las doborata de dificultati si ca pot "sili inima, nervii si tendoanele" sa ma "serveasca mult dupa ce s-au consumat" si "sa continui cand nu este" in mine "nimica afara de vointa" care-mi "spune: CONTINUA".
Am reusit sa depasesc momentele de deznadejde cu ajutorul cartilor care sunt cei mai buni prieteni ai mei, al muzicii si ai prietenilor pe care i-am gasit cu greu dar care mi-au fost alaturi pentru ca sunt prieteni adevarati. Pe ei nu-i intereseaza aspectul meu ci felul cum gandesc si ma apreciaza pentru ceea ce sunt ca persoana.
Dar eu am facut pasul spre ei, am renuntat la autoizolare pentru ca si eu aveam intentia sa ma inchid in mine, dar am constat ca nu ma ajuta cu nimic lamentarile si ca trebuie sa ies de sub clopotul de sticla in care ma aflam.
Cu timpul am invatat sa gandesc pozitiv sau mai bine zis optim si de atunci lucrurile merg mult mai bine.
Cand vezi totul in negru, raul vine la tine, pentru ca pana la urma tu esti cel care il cheama. Iti faci singur rau si te autodistrugi.
Orice complex poate fi depasit daca vrei si solutii exista pentru orice problema. Trebuie doar sa te aduni si sa rationezi nu sa te lasi purtat de sentimente si implusuri de moment.
Cand vei incepe sa privesti optimist viata si sa faci haz de necaz vei vedea ca dracul nu e atat de negru pe cat il facem noi.
In definitiv noi suntem cei care complica viata si o fac mai dificila decat este in realitate.
In ceea ce priveste comentariul lui Daniel Racovitan, pe care il respect, vreau doar sa spun ca in cazul in care anonimul gaseste puterea de a rade de mutrele noastre ingrijorate si de sfaturile pe care i le dam, desi eu nu le consider sfaturi, e un fapt pozitiv si un prim pas spre vindecare.
Inca ceva anonimule, asculta sfatul parintilor tai si iesi lume, pentru ca stiu ei ce stiu si dupa mine au mare dreptate. Izolarea nu e o slutie pentru problemele tale, ba din contra. Daca iesi si te desfasori liber vor aparea si prietenii adevarati, insa trebuie sa ai rabdare si sa nu te mai judeci atat de aspru, pentru ca nu ai motive serioase.
Totul e in mintea ta. Relaxazea-ta si tu umpic si nu mai fi atat de inchistat si pe picior de razboi cu toata lumea inclusiv cu tine insuti.
Ai curajul si priveste in adancul fiintei. Invata sa te cunosti si vei descoperi ca ai multe calitati si un potential pe care ar fi pacat sa nu le valorifici.
Cam atata am avut de spus. Si sper sa auzim numai de bine. Poate totusi ne dai si noua un semn ca sa stim ca esti teafar si nevatat.
Ai grija de tine si CURAJ!

a convinge, a sfatui - de pr Iulian Nistea la: 11/03/2004 04:47:45
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

Pe mine nu m-a interesat niciodata (sic!) sa conving pe cineva de ceva, mai ales in domeniul credintei.

Când omul se straduieste sa convinga, cel mai adesea da, fara sa vrea chiar, importantza argumentelor sale proprii, nelasand loc lucrarii lui Dumnezeu. Si cred ca asta e, pastrand proportiile, o inselaciune. Cand convingem pe cineva cu argumentele proprii este o intreprindere omeneasca ce se aproprie de ceea ce inteleg eu prin prozelitism: omul este convins, dar cu argumente omenesti, nu in profunzime, si, ca orice prozelit, candva va abandona aceasta "convingere".

Nu stiu cat de bine m-am facut inteles...

Si-atunci, care ar fi variantele?

Eu vad doua solutii, mai apropiate de viziunea ortodoxa a lucrurilor, si care de fapt se intalnesc:

  • 1. Relativizarea propriului discurs. - Omul trebuie sa invete sa-si puna in cauza propriul lui discurs, sa si-l relativizeze, ca astfel sa lase loc lucrarii harului lui Dumnezeu (cam cum facea, metaforic zic, un parinte de ma Muntele Athos acum cateva veacuri: statea intr-o coliba undeva un timp si apoi punea foc si se muta in alta parte si tot asa). Este o arta crestina a discursului nu usor de dezvoltat, dar absolut necesara celor ce isi asuma "cuvântul".

  • 2. Sfatuirea. - Problema sfatuirii insa e ca "a învăţa pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra" (avva Pimen, nr 157, in Patericul egiptean), iar Sf. Marcu Ascetul contrarecomanda duhovnicilor sa invete pe cei ce nu sunt sub ascultarea lor. Sigur, uneori ti se cere sfatul si atunci trebuie sa-l dai fara sa strici ceea ce a construit duhovnicul persoanei in cauza...

    Sfatuirea, cu discretie si in spiritul punctul (1.), se face insa cu succes intre prieteni. Cu cat esti mai apropiat de cineva, cu atat poti sa-i spui lucuri mai multe, mai intime, mai profunde.


Acum, revenind la cazuri concrete, rezumatul "predicii" mele despre spovedanie e urmatorul: Chiar si-n fiecare zi gresim si pacatuim, ca judecam pe cineva, ca vorbim pe cineva, ca gandim ceva rau sau nepotrivit etc. Ori aceste greseli nu sunt nimic: ele lasa urme in sufletul omului. Aceste rani (ori, daca vrei alta imagine: niste pietricele care se tot aduna in buzunarele noastre pana ne ingeuiaza si ajungem la discomfort sufletesc), cand sunt mici si ocazionale se tamaduiesc prin rugaciune si maslu si impartasire etc, dar cand ele se repeta e ca si cum ai scormoni o mica zgârietura... va deveni o rana adevarata. Apoi aceste pacate instalate, ele favorizeza altele, ca toate sunt inter-legate.
Cand omul ezita sa vina din cauza ca nu poate poti, eu ii zic ca nu e o legatura obligatorie intre post si spovedanie, ca altfel nu mai vine. Apoi vad eu cu el la spovedanie ce poate si ce nu poate...

Toate cele bune.

pr_iulian

#11778 (raspuns la: #11698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parinti impotriva prietenului - de cameliaim la: 06/08/2004 20:14:45
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Buna!
As vrea sa-ti comentez ceva. Nu este un sfat, ci doar o experienta. Si eu m-am casatorit cu un strain, parintii s-au opus teribil. Exact asa am spus si eu: nu ma intereseaza situatia si nici studiile. Ne-am luat si am plecat in tara lui. Peste cativa ani ne-am divortat, iar la urma s-a dovedit ca aveau dreptate. Acesta chiar ca este un sfat si ti-l dau din inima: crede-ma, diferenta de cultura, sau educatie, se va simti enorm. Iar daca, dupa cum vad din scrisul tau, ai destula, iti va fi foarte greu. Vei suferi tu si parintii tai. Nu stiu exact ce vrei sa spui cu "alta etnie", dar daca ramai cu el, nu pleca din tara. Cel putin cativa ani.
raspuns de ne-parinte - de giocondel la: 18/01/2005 07:56:43
(la: Parinti si copii)
eu nu sunt parinte Ci copilul cuiva.Sunt copilul unui om care m-a educat fara sa ma educe.Cei ce ma cunosc spun ca rezultatele subtilului sau mod de a-mi indruma pasii , fara modestie, sunt excelente.

Ca si copil am avut un temperament indaratnic si incapatanat.nu suportam sa mi se spuna ce sa fac.Intotdeauna as fi facut contrariul daca tatal meu nu ar fi gasit solutia potrivita.

Iata ce a facut: inca de cand aveam 3-4 ani, intotdeauna mi-a vorbit cu respect si m-a inclus in consultatiile ce priveau familia noastra(treburi de oameni mari) tratandu-ma ca pe un adult, ascultand cu rabdare orice opinie aveam si incercand sa ma ajute sa gandesc intotdeauna mai departe , rationalizand si explicandu-mi logic.

Intotdeauna mi-a auzit intrebarile si curiozitatile si mi-a raspuns atat cat a stiut

Cand nu a stiut, mi-a spus ca nu stie si impreuna am cercetat si gasit raspunsul dorit

Mi-a insuflat curiozitate fata de carti si m-a invatat ce sa citesc si cum

A trezit in mine si a cultivat pe putinta puterilor lui dragostea pentru frumos, pt muzica buna, pt poezie, setea de cunoastere

A avut incredere, totala si sincera, in mine si potententialul meu ca fiinta umana si am simtit asta atat de puternic incat , de multe ori, cand eram pe cale sa fac ceva nasol, dadeam inapoi din dorinta de a nu pierde aceasta calitate: de a fi demna de increderea tatalui meu

Exemplu: cand eram in clasa a noua, jucam intr-o zi biliard la o cafenea cu colegii mei si tatal meu, manca o pizza la o alta masa. am facut un pariu cu colegii: am pariat pe cateva jocuri de biliard ca am curajul sa ma duc la tatal meu, cu o tigara in gura( nu sunt fumatoare) si sa ii cer un foc.si le-am zis ca el o sa imi dea, fara sa isi schimbe expresia fetei.
toti au ras bineinteles, asa ceva e sinucidere curata.m-am dus, i-am cerut un foc, mi-a dat fara sa clipeasca...(in loc sa imi traga o mama de bataie pt asa sfidare) si am castigat pariul...dupa cateva minute toti colegii mei erau la masa tatalui meu intrebandu-l de ce nu a zis nimic.Tata a zis ceva de genul: i-am spus fetei mele ca daca vrea vreodata sa fumeze, poate sa o fac de fata cu mine, Nu are sens sa se ascunda.voi fumati pentru ca parintii vostrii v-au interzis asta si e misto sa faci ceva impotriva regulilor pentru ca aveti prea multe reguli de respectat.cativa nu au mai fumat de atunci.


Niciodata nu mi-a spus NU sau Nu poti face asta.intotdeauna mi-a spus ca e alegerea mea dar ca rezultatele mele pot fi diferite in functie de ceea ce aleg si mi-a exemplificat ,spunand ca asta sau asta s-ar putea intampla etc..apoi mi-a zis..tu alege ce vrei tu si accepta responsabilitate pt alegerile tale.Uneori am ales gresit si am invatat din greseala insa nu am auzit de la el chestii de genul: ti-am spus eu!mai bine ascultai de mine!

M-a incurajat intotdeauna si niciodata nu a uitat sa imi arate sau sa imi spuna cat de mult ma iubeste

Niciodata nu mi-a spus ca nu pot reusi in ceva, ci dimpotriva mi-a spus intotdeauna ca orice vreau sa fac, daca am motivatia corecta(pura si dezinteresata, detasata) si hotararea necesara, voi reusi

Cand am dat-o in bara sau am gresit cu ceva, nu m-a admonestat ca si cand ar fi fost sfarsitul pamantului ci mi-a dat de inteles ca desi este dezamagit cu rezultatele actiunilor mele, are incredere in potenialul meu si ma iubeste

Mi-a fost mai intai de toate prieten si apoi parinte

Prin exemplu personal, m-a invatat sa iubesc natura, oamenii, intreaga creatie, sa fiu toleranta, intelegatoare si iertatoare , sa am compasiune si empatie , sa fiu generoasa atat in bogatie cat si in adversitate, sa fiu demna de incredere, sincera, cinstita si niciodata tematoare de a-mi urma visele.

Dar mai presus de toate, cel mai de pret dar pe care l-am primit de la tatal meu, este interesul ifata de spiritualitate si toate acele aspecte subtile ale existentei.El m-a invatat ca exista mai mult si mai interesant decat aparentul si m-a incurajat sa ma cunosc pe mine insami, sa ma accept, iubesc si niciodata sa nu imi potolesc setea de cunoastere.

Sfat catre parinti: cel mai bun mod de a va educa odraslele este acela de a oferi exemple vii, prin voi insiva.Copii simt cand ceva nu e in regula, si atata timp cat le dati reguli de urmat si le restrictionati libertatea,dar dumneavoastra insiva faceti lucruri ce sunt impotriva a ceea ce predicati, va vor considera prefacuti si se vor indeparta usor usor.

cel mai important lucru de tinut minte este acela ca, desi l-ati conceput si nascut si va sacrificati pt el( copilul) si uneori va identificati intreaga existenta cu existenta lui, Copilul NU VA APARTINE!!!!.El nu este un obiect asupra caruia aveti toate drepturile fara drept de apel. El este un suflet separat, cu individualitate, este un Dar si un Test pt dumneavoastra de la Dumnezeu.Respectati-l si acordati-i credit si atentia cuvenita.

restul vine de la sine....

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
modelul parintesc - de om la: 15/12/2006 03:37:03
(la: parintii si educatia)
Mi-au atras atentia cateva fraze: (i) "... poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri"
(ii) "Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)"
Am hotarat sa postez aici niste comportamente interesante (mai mult de natura psihologica, dar care implica descoperirile stiintifice) si sa nu le pun pe "stiinta intre pierzanie si absolvire". Pun doar copy/paste (la sfarsitul acestui mesaj) dupa un abstract mai accesibil din The New York Times (pubmed-ul este plin de articole, dar mai greu accesibile)

Exista cazuri in care parintii prefera copii care sa le semene cat mai mult! Poate din necesitatea de a-si intelege si implicit apara/sfatui mai bine progeniturile sau poate dintr-o pornire egoista, ca mai tarziu sa nu fie refuzati de proprii lor copii. Acesti parinti au anumite handicapuri (dwarf, surzi, etc) si isi aleg special embrionii (IVF - in vitro fetilization) -prin prenatal tests (care in mod in normal sunt folosite tocmai ca sa elimine aparitia unor handicapuri)- care prezinta aceleasi handicapuri pe care le au ei insasi ca parinti. Ei ce ziceti de asta?
Credeti ca acest exemplu se poate mula pe topicul conferintei prin faptul ca parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri.
:(( sau :))


ESSAY; Wanting Babies Like Themselves, Some Parents Choose Genetic Defects
*Please Note: Archive articles do not include photos, charts or graphics. More information.
December 5, 2006, Tuesday
By DARSHAK M. SANGHAVI, M.D. (NYT); Health&Fitness
Late Edition - Final, Section F, Page 5, Column 1, 1279 words
DISPLAYING ABSTRACT - Wanting to have children who follow in one's footsteps is an understandable desire. But a coming article in the journal Fertility and Sterility offers a fascinating glimpse into how far some parents may go to ensure that their children stay in their world -- by intentionally choosing malfunctioning genes ...
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
#163471 (raspuns la: #163333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orice sfat e bine venit - de samurelia la: 29/11/2007 18:46:41
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)

Asa este, dar...deja ma vorbit, nu le cheama, dar...discutii mai sunt si pluteste in aer o tensiune, sper sa treaca cu timpul. Rabdare si diplomatie.
Asta este, trebuie sa fiu ferma, caci orice invat (dresaj) facut de parintii si fratii lui are si desvat.
Socru meu nici nu-si mai cunoaste rudele de ani de zile, relatiile lui cu mama lui, fratii sunt sterse. Asa lucreaza soacra-mea. Asa lucreaza si cu proprii copii. Ei nu gindesc separat, ei gindesc ca un tot unitar. Sunt uniti si fanatici pt mama si sora.
Nevoia m-a facut sa rup orice legatura, pe cit posibil cu fratii lui.
Ei inca nu vor sa renunte, in amintirea
"vremurilor bune". E greu cind sunt multi , ataca pe rind si calculat, gindind impreuna fiecare miscare. Nu-i impiedica distanta; internet , telefoane...
Sper ca sa ma fereasca Dumnezeu sa emigreze sora-sa aici, caci in defintiv nimeni nu poate fi oprit de la emigrare, dar i-am dat de inteles ca nu are la ce sa se astepte financiar de la noi.
Si finantele sunt punctul ei forte, si ea si sotul ei au fost tinuti de frati in chirie cu tot confortul, fiind cea mai mica, trebuia crescuta de frati si cumnate. Pe copii nostri cine ii va creste oare?
Trebuie sa ne luptam pentru familie si copii nostri, si din pacate sa ne ferim de familia barbatului. (bineinteles, mai sunt si exceptii)

Sa le dea Domnul bine la toti.
Spuneai de niste metode ?
Orice sfat e bine venit



#261103 (raspuns la: #261096) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfat pt parinti - de donquijote la: 11/06/2009 13:44:52 Modificat la: 11/06/2009 13:48:18
(la: Ce credeti despre mostenire?)
exista o forma de testament 'reciproc'intre parinti, se cheama si testament nemtesc, prin care, in caz de deces al unuia din ei, toata averea e mostenita de celalt. copiii primesc doar dupa ce au decedat amandoi. trebuie facuta din timp sa nu poata fi atacata pe motive de sanatate mintala.
se evita cazurile de presiuni din partea unor copii mai denaturati care incearca sa-i scoata din case ca sa poata sa-si valorifice partea lor de mostenire.
PARINTELE TEOFIL PATRIARHUL TIGANILOR - de (anonim) la: 11/09/2003 23:42:33
(la: "Regele International al Tiganilor")
FRATILOR BISERICA ORTODOXA NU A GRESIT CU NIMIC ATUNCI CAND L-A PRIMIT PENTRU INCORONARE PE MAJESTATEA SA ILIE TORTICA DE ROMANIA, REGELE TIGANILOR. VA INFORMAM CA AM INCORPORAT IN EXIL PATRIARHIA TIGANILOR SI PATRIARHUL LOR SUNT EU FOSTUL CALUGAR TEOFIL CARE AM PRIMIT BINECUVANTAREA DE LA SFANTUL PARINTE PAPA DE LA ROMA. SPERAM CA NU VA TRECE MULT TIMP SI TIGANII SE VOR DESPARTI DE BISERICA ORTODOXA DIN ROMANIA SI VOR AVEA BISERICIILE LOR SI PREOTII LOR CARE VOR FI SELECTIONATI DINTRE TIGANII CREDINCIOSI SI DORNICI SA-L SLUJEASCA PE DUMNEZEU IN CALITATE DE PREOTI ORTODOCSI. TOT CE NU VA VA PLACE,PROBABIL, ESTE FAPTUL CA VOM CERE GUVERNULUI ROMANIEI CA SA NE DEA AUTONOMIA OLTENIEI CA SA FACEM ACOLO TARA TIGANILOR, UNDE M.S. REGELE ILIE TORTICA DE ROMANIA, VA DOMNI IN CALITATE DE REGE AL TIGANILOR. RUGAM BUNUL DUMNEZEU SA AJUTE PE TIGANI CA SA AIBA SI EI TARA LOR. PATRIARHUL TEOFIL, PARINTELE SPIRITUAL AL TIGANILOR. p.s, daca este cineva care doreste sa comunice cu mine este rugat sa-mi scrie la e-mail: patriarhiatiganilor@yahooo.com
#235 (raspuns la: #140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum zicea Parintele Galeriu : - de (anonim) la: 16/10/2003 09:38:43
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Cum zicea Parintele Galeriu : "Biata femeie ..."
Sanii ai arati cand nu ai ce sa arati altceva. Si de reclama au nevoie cei care nu au prea mult success. Insa pentru frumusetea spiritului e nevoie de credinta si educatie. Biata femeie trebuie ajutata sa iasa din mocirla. Castiga si ea o paine, dar risca sa isi piarda sufletul. Altceva e trist : Cine le da importanta ? Cate emisiuni se fac cu un om de stiinta? Cate inventii romanesti se prezinta la TV? De ce ne uitam in jos mereu in loc sa ne uitam in sus ? Fiindca e mai usor. Sau fiindca pricep mai multi, mai usor? Fara efort cum ne schimbam ?

Dar mai exista speranta ....

Daca nu li se mai da importanta unor astfel de personaje "picante" poate in final se plictisesc si revin la ratiune.


Sorin - Dallas
In trecut , parintii nostrii.. pt Papadie - de JCC la: 24/10/2003 03:49:26
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Papadiorule, ai uitat ca in trecut parintii nostrii mancau sanatos, cand mancau o rosie, era rosie si avea nu numai gustul de rosie, dar si elementele nutritive: vitamine, saruri minerale si toata gama, date de soare si de ingrasaminte natural, organic
nu erau tratate cu toate pesticidele, ingrasaminte chimice si hormoni de crestere sau culturi modificate genetic
legumele cresteau intr-un aer curat, nu poluat sau radioactiv.
Ce mancau, le facea un stoc de nutreimente in organism
Apoi munceau greu, se epuisau si consumau tot ce inghiteau, mergeau mult pe jos..
Nu mai era cum sa se depuna grasimea pe muschi, tot ce faceau zilnic consuma totul.
Nu erau electro-menajere de astazi, nu erau nitratii, colorantii si conservatorele de azi, nu inghiteau otrava chimica o data cu mancarea, sau iradiatii...
Azi avem progresul dar si otrava progresului
de cate ori cumparam un ambalaj cu mancare, ne cumparam in plus si doza de dioxina si alti produsi cancerigeni,
atat in mancarea propriu-zisa, cat si in gazele ce ies in aer dupa arderea ambalajelor..

Papadio, putem compara doar lucrurile care sunt comparabile..
#2040 (raspuns la: #2033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parintii nostrii - de (anonim) la: 25/10/2003 23:09:17
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Unii am avut norocul ca parintii sa ne traiasca o viata lunga .
Dar multi parinti in Romania cadeau morti pe strada pe la 60 de ani si nimeni nu avea o idee de ce....in special medicina romaneasca dinainte de 1989. Toate rosiile si castravetii lor proaspeti de gradina nu-i ajuta si nici mersul pe jos.
Majoritatea erau lihniti de foame si stresati de statul la coada la carne si la banane; faceau infarcturi rapid .
#2159 (raspuns la: #2040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa fii, in primul, rand parinte... - de mireille la: 26/10/2003 01:45:23
(la: Invatatoarea pentru mine)
Nu va "ambalati" sa blamati inavatatorii de astazi sau sa-i incadrati pe toti in aceeasi categorie, daca ati terminat clasele primare in Romania acum "n!(factorial)" ani... si nu vorbesc "din carti", desi nici din experienta personala :)... desi relatarile din presa romanesca din ultima vreme ma fac sa-mi fie rusine de multi dintre cei care-si atribuie pofesia de pedagogi in Romania...

Imaginati-va un invatator de numai 20 ani care se trezeste zilnic la 5 dimineata ca sa faca "naveta la tara", are 4 clase "la simultan" - nu va mirati ca sistemul de invatamant a ajuns atat "de jos" in Romania incat in acelasi timp un educator, unul singur, trebuie sa predea materiile pentru clasele 1-4 in numai 4 ore, si-si investeste o parte din "salariu" - acela de sub 100$/luna, ca sa "creeze material didactic" pentru elevii care nu sunt trimisi la scoala de catre parinti decat pentru a primi "alocatia"... Pentru mine aceasta persoana reprezinta cadrul didactic perfect, desi persoana respectiva nu constientizeaza, sau nu vrea sa recunoasca, mai degraba, sacrificiile pe care le face... Ma inclin in fata sa... si este un invatator, nu o invatatoare.

Mireille
AI GRIJA CE SI "CUM CITESTI"... - de iasite la: 15/11/2003 18:34:49
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
si mai cere "sfatul"sfintilor parinti si duhovnici,pentru a nu te "inneca"in tot felul de interpretari...ca sa "pricepi"cat de cat ,tb. sa citesti mult.Iar pt."66..",vezi...www.sfaturiortodoxe.ro.....S.C.L.......
#4339 (raspuns la: #4319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

Parinte, - de JCC la: 19/11/2003 05:24:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua Parinte,

Aceiasi situatie este si cu preotul de la Biserica uniata de la Boulogne-Billancour, este obligat sa lucreze

Parintele Boldeanu, pe care l-am cunoscut, nu numai ca lucra ca si muncitor, dar din salariul lui a mai si ajutat pe refugiatii romani.
Biserica Ortodoxa a ajutat pe multi romani inainte de 1989, aduna haine pe care le distribuia noilor veniti, dadea sfaturi practice, punea oamenii in relatii, incuraja si ne dadea moralul.
La fel ca si Dumneavoastra, numarul personal de telefon al parintelui Boldeanu era cunoscut si puteam sa-l contactam cand aveam o problema sa primim o indrumare..

De cand nu mai locuiesc la Paris, ci in Sudul Frantei, nu mai stiu cum este astazi, dar cred ca traditia a fost continuata

Pe vremuri, era o adevarata comunitate de români, erau si multi romani in varsta care veneau, plecati de mult din tara, iar biserica putea fi intretinuta in cea mai mare parte din donatiile lor..
poate ca asta s-a pierdut putin in ultimii ani, generatia noua este diferita, nu se mai gandeste la donatii sau ajutoare pentru altii...
#4699 (raspuns la: #4694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara parinte Iulian,i - de SB_one la: 19/11/2003 13:26:43
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna seara parinte Iulian,
imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
#4745 (raspuns la: #4723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As dori, Parinte.. - de Jimmy_Cecilia la: 20/11/2003 01:40:39
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna dimineata Parinte Iulian,

As dori sa stiu ce credeti despre:

-Schisma produsa in sânul Bisericii Anglicane, când a fost hirotonisit un preot homosexual si care este pozitia bisericii ortodoxe fata de preotii homosexuali
Noi am avut aici pe forum un subiect despre aceasta:
http://www.racovitan.com/luneta/node/view/432

-celibatul impus preotilor catolici

Daca intrebarile mele va socheaza, am sa înteleg daca n-o sa-mi raspundeti.

Am citit cu mult interes mesajul Dumneavoastra despre preotul muncitor, cunosc biserica de pe Jean Bauvais, eram si eu obisnuita, din 1973 pâna in 1978 când locuiam la Paris. Eram acolo in familie..
Mi-a lipsit mult, dupa ce am plecat spre Sud..

Multumiri anticipate si numai bine,


Parinte Iulian - de Catalina Bader la: 21/11/2003 07:41:22
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Bine va gasesc
intr-un loc in care Oamenii
cam uita ce inseamna
Dumnezeu.

Eu va doresc
sa ne ajutati pe Toti
sa gasim
DRUMUL SPRE LUMINA.

Saru-mana, Parinte.
PACEA SA FIE CU NOI!
Multumesc mult, Parinte Iulian - de Jimmy_Cecilia la: 21/11/2003 11:12:50
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna seara Parinte Iulian,

Multumesc mult pentru explicatiile pe care ati avut bunavointa sa mi le dati,
Dar si mai mult va multumesc pentru coordonatele Parintelui Patriciu, ignoram complect ca aveam un Preot Ortodox român la Nice.
Ma bucur mult ca-l avem, ne lipsea cu adevarat.

Contactul a fost stabilit :)

P.S. Atât Cecilia cât si Jimmy sunt cu adevarat pronumele mele
#4849 (raspuns la: #4792) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ruga pt. parinti ...al lui Paunescu - de Madalina la: 22/11/2003 10:21:32
(la: Cele mai frumoase poezii)
Enigmatici si cuminti,
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Cheama-i Doamne inapoi
Ca si-asa au dus-o prost,
Si fa-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin, da ceva
Sa-i mai poti întarzia
Sa o ia de la început.

Au platit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac, si parca ning.

Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pamant,
Cat mai suntem, cat mai sunt,
Mangaiati-i pe parinti.

E pamantul tot mai greu,
Despartirea-i tot mai grea,
Ssrut-mana, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.

Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut-mâna, tatal meu,
Sarut-mana, mama mea.
Ramas bun, baiatul meu,
Ramas bun, fetita mea,

Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Am trimis de doua ori poezia din cauza problemelor legate de caracterele speciale ale limbii romane...
Scuze...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...