comentarii

sfaturi ce da cartea copiilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sa dam sfaturi! - de rayro la: 17/02/2006 09:36:44
(la: Traim fals,suntem FALSI!)
Suntem buni la a da sfaturi. Altora.
Prietenilor nostri, copiilor nostri... poate ei nu vor fii la fel de falsi ca si noi.
Cum vor invata copii nostri adevarul daca noi traim in falsitate?
E frumos sa vorbesti despre altii. Si tare greu sa vorbesti despre tine.
Iti place sa te minti? Si mie mi-a placut pentru o vreme. E comod.
Daca ai intrebari, de ce nu ti le pui tie insati?
Cine-i are sa le traiasca cine nu-i are sa nu-i doreasca - de Chriss la: 07/02/2005 23:56:11
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Buna,
Nu stiu daca sti zicatoarea sau vorba de mai sus. Eu am auzit-o de cind eram mica, dar nu am fost in stare sa inteleg ce inseamna pina nu am avut copii.
Da, te inteleg si-ti impartasesc gindurile. Este greu si din pacate nu prea este nimic de facut, cel putin eu si cu sotul meu nu am gasit nici o alta alternativa.
Depinde acum unde traiesti. In Romania sau in alta tara. In Romania este un picut mai usor fiindca poti lasa copii sa se joace pe strada si nu te doare capul pentru citeva ore, cel putin asa-mi aduc eu aminte. Pe cind in America de exemplu nu-ti poti lasa copii pe strada ne supraveghiati. Nu-i poti lasa singuri in casa pina nu au cam noua ani si atunci poti sa-i lasi numai pentru o ora, etc, etc.
Asa ca in momentul de fata, cred ca unicul lucru ce putem face, este sa-i iubim si sa asteptam pina se fac un pic mai mari cind odata cu cresterea lor vine si ceva mai mult timp liber pentru noi.
Sincera sa fiu eu si cu sotul meu nici nu mai stim cum este sa fim singuri in casa, numai noi doi. Cred ca atunci cind acea zi va veni, o sa trebuiasca sa invatam din nou sa folosim timpul liber care altfel era ocupat cu copii, cu lectiile, cu adunatul jucariilor, cu facut baii, cu cititul povestilor, cu cartul copiilor in spate, etc. Sti tu la ce ma refer!

Cu drag,
Criss
problema - de ender la: 15/11/2005 13:29:35
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
e ca e cel mai usor sa dai sfaturi, dar cand habar n-ai cu ce se "mananca" un lucru, e mai corect sa stai de-o parte.
poti sa dai sfaturi unui sofer profesionist cand n-ai carnet si nici masina? eu iti spun ca nu ai cum sa dai sfaturi cum sa cresti copii daca n-ai unul in batatura, ca sa fie clara treaba.
ai avut/ai curaj sa faci vreunul, intruder? tu sau maan? si dati sfaturi in aceasta privinta? hai ca-i buna...
evident ca nu suntem trasi la indigo, si nici furnici identice in musuroi. fiecare are personalitatea sa. dar NU trebuie sa ranesti pe cineva pe care nu-l crezi ca-i sincer. este pacat sa faci misto de cineva care poate ca are in realitate o problema, doar ca sa arati ca esti baiat spiritual, iar fetele din grup sa se felicite ca iata, intruder a punctat din nou. si apoi aplauze, complimentari reciproce, reverente, batai pe spate, tot tacamul.
daca tie ti-e mai la-ndemana caterinca pentru o astfel de persoana aflata probabil in dificultate, mie nu mi-a fost.

a revenit cumva fata pe topic ca sa stii care i-a fost reactia la bascalia aproape comuna? pestii mari inghit pe cei mici, intruder? ca asa-i in viata? tu cum te consideri, rechin sau plevusca?
esti tare doar cand te afli in fatza monitorului si te lupti doar cu tastatura, nu privind in ochi pe cineva cand faci bascalie de el, nu-i asa?
ti-ar trebui ceva "cojones" pentru asta.

in incheiere (pentru ca a venit vremea de-conectarii) pentru mann: te mai intrebi de ce s-a scuturat papadia?
surogat/apa-n piua/fals/ieftin/gol


Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me
#87737 (raspuns la: #87723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catre ender, exclusiv - de maan la: 16/11/2005 09:29:54
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
Traiesc, de asta vara, doar in juma’ de suflet.
Precum ciungul, care intinde inca mana lipsa sa-si mangaie iubita, ma prabusesc de neputinta cand, catre oameni, zadarnic jumatatea vie o sucesc.
Si-asa se face ca, de asta vara, oricine catre mine se indreapta gaseste putred, neincredere si gol. Sunt oameni aici ce mi-au vorbit cu drag. Nu le-am raspuns decat atat: “nu pot sa va raspund la fel!”
Si nu minteam.
asemena durere n-am incercat si chin ca asta-n viata mea n-am avut, stimate domn.
Nu stiu sa lupt cu vidul, nu stiu cum!
Stiu ca durerea te invata si-ti da putere-n glas, dar iata-ma neputincioasa-n a o exprima si iata-ma-ndurand-o-n tacere, egoista-n necazu-mi, nedorind a-l impartasi.
Is din fire exaltata si nebuna si n-am dorit sa chinui oamenii pe-aici si nici indecenta n-am vrut a le fi.
Si iata ca arsurile striga inaintea si impotriva mea, glumele ies precum cutitele iar rasul mi-e nefiresc, granulos si galvanic.
Prefer sa-i tin departe, sa spuna ca-s a dracului decat s-ajung de mila publica, decat sa dau sperante cuiva ca-i pot fi prieten, sa stric pe-aicea buna-dispozitie a cuiva…prefer sa fiu asa, desi-ti voi recunoaste ca multe-mi ies de sub control.
Prea multe decat insami mi-as dori.

Am citit ce zicea copila pe care-o aperi azi, asa zicea o alta alice ce-ai fi probabil aparat-o ieri. Acea alice ce-si zice-acuma ‘maan’ si care-a reactionat 'asa', fiindca nu putea sa strige.
pe cand putea, doar suturi o primit si, vezi, de-aceea iti vorbeam de 'calita'...eu eram aia ... 'varza calita'


iti spun ca nu ai cum sa dai sfaturi cum sa cresti copii daca n-ai unul in batatura, ca sa fie clara treaba.
ai avut/ai curaj sa faci vreunul, intruder? tu sau maan? si dati sfaturi in aceasta privinta? hai ca-i buna...


Adica tu ai trecut in venele femeii aleia intr-o noapte si, nebun, ti-ai dorit sa nu fii altceva decat sange, s-o tot cuterieri, nu?
Si-a doua zi dumnezeu ti-a rasplatit curajul si-a dat iubirii voastre rod, asa-i?
Sunt sigura c-asa-i.

Pe mine m-au cuterierat maini cu manusi acum vreo douazeci de zile, seringi cu sedative si masini ce-mi forfoteau in burta, livrand iubirea lui, la borcanas.

Asa mi se parea, nauca, beata, sedata si-n jumat’ de suflet cum eram, ca-i illegal ce fac si impotriva firii.

Cand se facu novembre 11, o venit dumnezeu la mine si mi-o zis ca ‘procedura’ n-a avut success si muma-n veci probabil nu voi fi.
La telefon, domn doctor imi vorbea-n statistici si-ncurajari.
Si-atunci m-am prabusit a nu stiu cata oara-n tastatura si i-am scris iar acelei constiinte care ma uraste tot pe-atat iubindu-ma, singura care stia candva cum sa m-aline asa cum se pricepe-acuma sa ucida.
Era importanta ziua aia si trebuia sa-i urez “la multi ani” si-am facut-o la sfarsitul unui mesaj urlat si sfredelitor de care eu-insami m-am temut.
Si sters-am totu’…
pe curat, am scris apoi doar “la multi ani” si n-a putut o vorba-n plus sa iasa.
Am sters din nou.
m-a usturat atata-ncat am pus in mail doar o poza, si vorbe-n vant, sperand ca zambetul sa-i fie de ajuns, sa afle ca ma gandesc, sa nu afle ca mi-i rau …ma uraste de asta vara, de cand a plecat cu jumate din sufletul meu, lasandu-m- aici descentrata....am zis deja?

fata avut curaj
Asa? Sa scrii golas despre tine-i dovada de curaj?
Ce-am scris eu aici dovada de curaj o fi?
Nu-ti trebuie ‘cojones’, ender, sa scrii ce-am scris.
Tu ai, la o adica?
Ti-au trebuit, cand ai decis sa-mi dai in cap desi o data nu te-ai intrebat cine sunt si nici nu ti-a pasat decat sa iei ad-literam ce scriu?
Candva ziceam “iau totul si nu dau nimic” …glumeam, da’ iara, pe jumatate: cand eu ma dau intreaga si el nimic nu vede insa m-acuza de minciuni, atunci nimica sunt caci il iubesc si ochii lui oglinda-mi sunt.

… ieri sara-mi vine mail nou, aducator de vesti.
Si pute-a moarte-n jurul meu asa de rau, ca rau imi vine.
Deschid, si-n ora ce-a urmat am vazut cu ochi mari, de copil, cum totul in mine se scurge-n pamant.
De-atunci, in coasca aceasta ce piept ii zic, nimica nu mai bate.

te mai intrebi de ce s-a scuturat papadia?
Da, ma mai intreb, in numele iubirii ce-i port, dincolo de regret si umilinta.

Credem in ce vedem mai mult decat in ce simtim, ender, acesta-i adevarul.
De-aceea cu furie ne strangem pleoapele strigand iubirii “piei, satano!”.

si judecam.
Neaparat judecam si lovim.
De ce sunt monstru?
i-atat de simplu:
de frica.

Stii ce-am invatat aicea?
ca, dintre doi oameni necunoscuti, cel care sufera mai mult ar putea fi tocmai ala care nu striga deloc!

am vazut ca ma cunosti.
mi-ai scris, cu gand precis sa ma ranesti, din umbra unui pseudonim oarecare.
ti-apreciez curajul si daca, te-ajuta cu ceva, ti-oi spune ca ti-a reusit.




#87909 (raspuns la: #87446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reflex - de Dumitru Hritac la: 04/08/2006 09:22:58
(la: Educatia cu bata si pumnul)
Nici eu nu sunt de acord cu pedeapsa corporala, dar de multe ori am vazut parinti care faceau "minuni" cu nuiaua. Daca progeniturile ar fi inzestrate genetic corespunzator secolului de tehnologie si stiinta avansata in care am ajuns, atunci n-ar fi nevoie nici de cuvinte prea multe...Fii si fiicele ne-ar intelege din priviri numai...Insa pana acolo e cale lunga. De-a lungul mileniilor omul a avansat si s-a perfectionat, dar structura genetica si mai ales evolutia somatica si chiar cerebrala a fost mai lenta sau a stat pe loc. Ia uitati-va la o coada unde se termina medicamentele cum se iau pensionarii la bataie ca babuinii de la prada, imbrancind si vociferand. Si mai zicem ca suntem in mileniul trei...Nu mai adaug de clipele de groaza ale razboiului cu diverse fatete din lume, oare nu am avansat destul?!? sau de fapt nu am avansat deloc? de buna seama ca si copiii ne calca pe urme si vor face la fel, adica unele gesturi si atitudini le vom gasi la copii , chiar daca unii sunt orfani. Sunt convins ca toti copiii sunt acceptabili la inceput, dar in timp se vede mostenirea genetica (transmisa de la parinti). "Ce naste din pisica...". Sau "Pe un pui de lup nu-l poti pune paznic la oi". De aceea e bine sa vedem parintii intai si apoi sa ne uitam la copii. E reflexul pavlovian care se exercita foarte bine de mii de ani. Daca o fiica de dac a gresit , ea va fi fost certata de dacul parinte exact cum face un roman de azi. Daca un fecior de get a furat sau va fi fost beat, comunitatea getica il va fi pedepsit exact cum fac si oltenii de azi. E ceva remarcabil cum de-au putut fi transmise peste mii de ani aceste comportamente innascute.Problema e ca niciodata copiii romani nu vor putea fi cuminti sau "cumintiti" la fel ca cei din vest, deoarece ei stiu de frica doar, deci ori au fost batuti , ori au vazut pe altii cum au fost batuti(puterea exemplului) si astfel devin mai linistiti(daca sunt recalcitranti, bineinteles). nimeni nu poate sa-mi spuna mie ca vre-un copil din Romania nu a luat bataie sau macar a vazut cum e batut alt copil...asta se intampla si in lume dealtfel. Problema la noi e foarte jenanta, adica faptul ca parintele isi bate in public progenitura sau tipa in public la ea ca sa"vada lumea" ce educatie ii da si "ce efort depune"...Asta e problema...de multe ori e un spectacol jenant pentru cei din jur si chiar nimeni nu poate sau nu are dreptul sa se bage, caci poate primi si el "ceva" de la parintele nervos. E cam stiintific ceea ce scriu , dar nu ne putem schimba Karma peste noapte...ne mai trebuie inca vreo 30-40 ani pentru a fi pe calea civilizatiei, macar de dragul Europei "mama" , care "ne cheama la sanul ei"...mmm. Cu bine, ca raul vine!
P.S. Si daca se va face o scoala pentru parinti, cine credeti ca-i va calca pragul?!?...fiecare "stie" adevarul absolut si nimeni nu acepta sfaturi in privinta cresterii copiilor.
#137319 (raspuns la: #135691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apelul a fost facut pentru cei care scriu - de valeria tamas la: 09/04/2008 11:30:54
(la: Donatie de carte...)
Multi dintre copiii de acolo nu-si permit sa-si cumpere o carte.Eu am cartile copiilor mei pentru lectura obligatorie din gimnaziu care sunt absolut noi si ei au posibilitatea sa-si cumpere in caz ca vor mai avea nevoie, deci stau in bilioteca pe raft degeaba cand unii copii le cauta.
M-am gandit ca e un gest frumos sa-ti intre in casa o carte cu o dedicatie din partea unui scriitor, nu stiu cati vor raspunde, de asemenea donand o carte cu un indemn pentru lectura nu vad ce e asa scandalos, revistele din retururi sunt absolut noi deci nu vad care-i impedimentul , sa dai la topit ceva care cineva nici nu a visat vreodata sa tina in mana.
E o incercare de a ajuta, eu nu zic ca este cea mai buna , o sa vedem ce iasa.
Nu cer decat celor care stiu ce inseamna sa traiesti intr-un sat izolat unde nu exista nici macar telefon.Nu cer sa inteleaga toata lumea gestul, nu cer sa faca gestul cei care nu-l inteleg.
Va multumesc tuturor pentru comentarii.Eu doresc doar un singur lucru ,fiecare copil sa aiba o carte la un eveniment deosebit din viata localitatii lui.Incerc.Va voi comunica ce-a iesit.
#300785 (raspuns la: #300764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ok...STOP JOC si reiau cu James Bond! - de Intruder la: 17/07/2008 16:40:21
(la: Gaseste intrusul! )
bubu...incearca pe altadata niste cuvinte mai putin generale! (carte, copii...'tzelegi?) la Harry Potter aveai ce sa pui, chiar si numai nume proprii.


CINEVA SA REIA TEMA JAMES BOND.
(eu tre' sa ies putin)
#326761 (raspuns la: #326756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza, - de Areal la: 04/04/2009 14:15:55 Modificat la: 04/04/2009 14:16:35
(la: Cum sa scapam de rutina???)
fii sigura ca are si ea rutina ei, ora de ora, dar intrucat nu posteaza aici nu este cazul sa o amintesc.
este si ea pensionara, se ocupa da casa si gospodarie si posteaza exclusiv pe forumuri feministe cu sfaturi gospodaresti, retete, crestere copii mici, etc + ca este o fana inraita a telenovelelor!
#424605 (raspuns la: #424577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cher - de sami_paris74 la: 13/05/2009 17:57:33
(la: Despre cartea Tiganii, aurul si diamantele)
Dedicaticatie

Sràlucirea asta alba,culoarea perfecta,fara incluziuni straine,duritatea cea mai mare,adica duritatea 10.Perfectiunea perfectiunilor in pietre,pavilioanele taiate in cele mai perfecta geometrie,poate fi evaluata doar in diamantele venite din strafundul imensului univers.Cine poate sa confirme ca diamantele fac parte din scoarta terestrà?
Cine poate sa confirme ca noi oamenii facem parte din evolutia unor animale?
Tu esti diamantul,eu sunt tiganul,tu esti diamantul?
Cu totii suntem niste diamante,iar puritatea acestor diamante nu se poate observa niciodata la suprafata....Cu cit patrunzi mai mult in interiorul unui diamant,poti sa-ti dai imediat seama de identitatea si valuarea lui.
Dedic aceasta carte copiilor mei,cele mai scumpe diamante-Vasile,Mihaela si Robert.Tuturor celor care nu s-au trezit o data cu soarele,sa-si construiasca o casa noua,asemeni pasarilor pe care le vedeti in copaci.
#437945 (raspuns la: #437845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby, - de PROUDFRECKLED la: 13/11/2010 14:57:45
(la: Confa lui PROUDFRECKLED si a lui Tot Areal)
ma numar printre cei care nu apreciaza cu ochi buni cadourile, ba chiar s-ar putea sa nu se stie cu mine daca te prezinti cu un buchet de flori, de ex!:)

Cind dau un cadou, incerc sa nu fie invaziv, in sensul unui obiect ce trebuie expus in casa omului. Mai bine o sticla de ceva care se consuma cu placere, o carte... Copiilor le ofer ( de cind s-au inventat) doar jucarii electronice.:)
#581726 (raspuns la: #581226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carte si mp3. Sint biliotecile ilegale_ - de dan-calin la: 14/10/2003 15:35:25
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Presupunem ca definitia dreptului de autor si legile aferente sint corecte. In acest caz putem demonstra urmatoarele:

1. Daca eu iau o carte originala de la biblioteca este legal.
2. Daca am aparat de copiat si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
3. Daca imi fac o copie dupa carte se aplica punctul 2. Copia este legala.

4. Daca imprumut un CD original de la un prieten este legal.
5. Daca am CD writer si am platit in pretul lui si taxa de drept de autor este legal.
6. Daca imi fac o copie dupa CD se aplica punctul 5.Copia este legala.
7. Daca pot sa imi fac o copie audio legala, pct. 6, la fel de legala este si copia sub forma de mp3.
8. Daca am copie legala ...

9. Daca biblioteca pentru a-si prezerva fondul de carte imi pune la dispozitie o copie a cartii realizata conform pct 2 si 3 este legal.
10. Daca eu copiez copia legala, am o copie legala a copiei legale conform pct 2 si 3.
11. Copia de la pct. 11 o pot imprumuta unui prieten in mod legal.
12. Acesta aplicind punctele de mai sus isi poate face si el o copie legala.

Deoarece concluzia rezultata este in contradictie cu normalitatea inseamna ca premisa este eronata.
Toata aceasta logica este posibila pentru ca protejarea dreptului de autor prin asemenea mijloace si legi este incorecta.
Definitia dreptului de autor si legile aferente sint eronate!

Metoda matematica se numeste prin reducere la absurd.




E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Racovitan, aceste car - de LaSalsa la: 18/02/2004 12:07:29
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Domnule Racovitan, aceste carti au fost recomandate chiar si fara sugestia dvs. mai de multisor, pe acelasi site:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=5856
...mai exact in urma cu aproape un an...
Asta nu inseamna ca toate mamicile au dat buzna sa citeasca ce scrie prin cartile cu pricina. Nu inseamna nici ca toate mamicile din lume ar trebui sa-si creasca odraslele absolut identic. Fiecare dintre noi este un individ unic si cred ca generalizarile chiar nu isi au rostul.
De ce nu spuneti si cum isi cresc parintii francezi copiii??? Pe citi nu i-am auzit dind sfaturi "pretioase" de genul: "lasa-l sa plinga citeva nopti, pe urma se dezvata!", "nu-i da sa manince cind ii este foame, bebelusii trebuie sa aibe un program" etc. De cite cazuri de copii morti in bataie si maltratati nu auzim in Franta? Putem spune: "mamele franceze isi maltrateaza copiii"? Doar pentru ca la "journal" luam cunostinta regulat de astfel de cazuri nefericite???
Ce parere aveti de un pediatru francez care sfatuieste mamica unui bebelus de doua luni, ceva cam agitat, sa il lase sa se uite la desene animate??? Si sa tina regim, ca in prima luna de viata a luat cam mult in greutate, 1 kg? Si totusi, nu am generalizat, nu am zis "toti pediatrii francezi" sunt asa... Dar dvs. da, "cum sunt crescuti copiii de mamele românce". Adica dvs. credeti ca TOATE mamele românce isi cresc copiii ca acele citeva mame care au raspuns la subiectul in cauza. Nimic mai eronat!
Si sa nu uitam faptul ca noi toti am fost crescuti de mame... tot românce!
Cu respect...
#9952 (raspuns la: #9935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
15264 anonimi protestanti, orbecaiala, crestinism sadea...! - de enigmescu la: 19/06/2004 11:10:12
(la: Neocrestinii)
"limbut e din nascare si are mestesug / sa nu spuie nimica, vorbind cu mult belsug. / discursurile-i vaste n-au nici un inteles, / se-aude numai zgomot si sunet gol si des. [...] orisice lucru poate sa fie stramb sau just, / dreptatea-i chestiune de varsta si de gust."(Mizantropul, Moliere).

nici nu stiu de unde ar trebui sa incep. cred ca cel mai bine ar fi sa atrag mai intai atentia celor care scriu aici ca atunci cand isi exprima o idee sa incerce sa o structureze in asa fel incat sa nu "ne duca pe noi in ispita" de a intelege gresit sau a nu intelege deloc ce vor sa spuna. credeti-ma ca stau de multe ori si recitesc unele mesaje pana imi dau lacrimi in ochi- nu de sentimentalism ci din dorinta de a intelege ceea ce citesc. insa unora se pare ca le face o reala placere in a ne baga si mai tare in nebuloasa prin folosirea persistenta de mesaje disparate si rupte din anumite contexte, de preferinta biblice.
sa o luam pe indelete. 1. "oamenii crestini sunt chemati sa isi serveasca stapanii pamantesti ca pe DUMNEZEU, iar nu ca si cum ar trebui sa placa oamenilor"? ce-ai vrut sa spui cu asta, ce corcitura de idee poate fi? dupa stiinta mea crestinii sunt chemati toti la a sluji pe unul Dumnezeu si nu oamenilor sau trupurilor lor- mai bine zis placerilor.
2. ei bine, asta cu ridicarea n-o pot inghiti asa cum ai enuntat-o matale acolo! prin ridicare se intelege CONLUCRARE intre Dumnezeu si om. Dumnezeu da putere de ridicare omului prin forte proprii, dar numai daca acesta vrea sau o cere in mod expres; altfel nu se baga cu de-a sila in viata ta si in nici un caz n-o sa te ridice din morti ca pe un sfant numai pt. ca ai apartinut unui anumit cult. iar in ce priveste sus-numita "lauda a lui Dumnezeu" sa avem pardon: "nu tot cel ce spune Doamne, Doamne va intra in imparatia lui Dumnezeu"! si din tot putina mea stiinta iti spun ca nu tot ce facem spre lauda lui Dumnezeu este automat si bun si necesar si perceput de El ca fiind bun. ia de pilda jertfele din VT care au devenit inutile odata cu venirea lui Hristos pt. ca S-a dat pe Sine jertfa.
3. mamma mia, ce rastalmacire de la adevaruri, de la realitatile istorice!... de unde stii ca filosofii au fost impotriva religiei crestine, cine ti-a spus asa o idiotenie? si cine a zis ca religia crestina nu e si filosofie in acelasi timp si ca s-a slujit sau/si se mai slujeste de unii filosofi? poate nu stiai dar majoritatea filosofilor antici au pregatit calea pt. implementarea culturii crestine, au fost un fel de premergatori(dar nu vizionari) ai crestinismului. de aceea pe unii pereti ai bisericilor din tara noastra, pereti mai vechi decat neo-protestantismul si ce a iesit din el, se gasesc incondeiati filosofi ca Platon si Aristotel. si nu sunt aratati ca niste sfinti, cu aura, ci doar ca simpli oratori- pastori de suflete. dealtfel arta oratoriei, de care exclusiv si in mod persuasiv se folosesc toate cultele asa-zis crestine, arta oratoriei o avem tocmai de la ei, de la acei 'inainte crestini'. asadar nu ei l-au respins pe Hristos ci cei care le-au scos oratiile din context- cam asa cum faci tu acuma.
4. "e frumos a scrie versuri cand nimic nu ai a spune"...(Eminescu, poate ai auzit de el) ati mai auzit voi, oameni buni, ca ar fi spus Hristos sa ne lipim inima de avutii si sa ne lasam condusi de placerile lumii acesteia? cum se poate una ca asta? adica ce, S-a contrazis pe El Insusi atunci cand i-a cerut tanarului bogat(care toata viata lui urmase legile si pazise cu strictete poruncile de la templu) sa-si imparta averea saracilor? oare n-a zis El, atragand atentia asupra pericolului care ne paste pe toti atunci cand avem bunastare, ca "f. greu va putea un bogat sa intre in imparatia lui Dumnezeu"? dar, in fine, poate nu ti-a explicat nimeni pana acum: saracia in sine nu este o garantie pt. castigarea raiului dupa cum bogatia nu este un impediment in sine. protestantismul a facut din invatarea pe de rost a citatelor biblice si explicarea lor disparata un scop. ortodoxia si catolicismul mai pastreaza inca ceva ce voi nu veti avea niciodata: TRAIREA. pt. ca in definitiv si la urma urmei nu dogmatica sau stiinta versetelor iti da viata ci urmarea intocmai a preceptelor continute acolo. fara suport din partea ta n-ai nici un merit sa intri in rai, nu crezi? iar cand spun suport exclud din start ideea ca daca te duci in lume sa faci prozeliti iti castigi comori in cer. asta nu pot sa cred fiindca nu vorbirea ne arata ca suntem crestini, ci faptele noastre de crestin. parca in aceeasi biblie scrie ca "LITERA UCIDE DAR DUHUL FACE VIU"!!!
6. drama ta cea mai mare, ca sa te arat si eu cu degetul asa cum o faci tu, drama ta cea mai mare e ca dai sfaturi altora fara a fi in masura sa discerni intre bine si rau si fara a cunoaste realitatile din biserica ortodoxa. am sa-ti spun si eu ce m-a deranjat nu cu prea multi ani in urma. intr-un sat oarecare, unde comunitatea ortodoxa era f. puternica, un batran senil a cazut prada unor sectanti si s-a botezat la ei. pana aici nimic neobisnuit, am spune noi. dar sa vedeti ce-au facut 'fratii'. s-au apucat de zidit o casa de adunare. si-au zidit, si-au zidit, zi si noapte, pana ce au terminat-o. cum credeti ca arata cladirea? cat un castel medieval! PT. O SINGURA PERSOANA! dar ce se gandisera ei: ortodocsii astia sunt niste pagani, ia sa-i invatam noi ce inseamna crestin si sa vezi cum ni se umple casa de...buzunare zeciuite! stop cadru. si ca sa para a fi niste sfinti, eleganti si lustruiti ca si reformatorii de la care si-au luat obarsia, si pt. a-si ascunde propriile minciuni si sumele fabuloase pe care le dirijeaza cum vor capii(pardon, pastorii) s-au gandit sa improaste cu noroi in biserica ortodoxa romana. le e mai la indemana. "dezbina si cucereste" este un dicton f. la moda in ziua de azi. pastrez si eu in suflet aceeasi sila fata de oameni care pastoresc pe credinciosi dar n-au nici in clin nici in maneca cu ortodoxia autentica. si totusi, daca nici Dumnezeu nu-i judeca(inca), eu ce, sunt mai presus de El si-mi pot permite sa o fac in locul Lui?
7. te arunci cu capul inainte si nu vezi ca ai sa ti-l zdrobesti de zid. pt. ca asta faci tu: incerci sa intimidezi pe cei nestiutori si-i ademenesti cu scheme ciudate de vorbire despre lucruri pe care le stii doar din auzite, nu si din experienta proprie. tu pui sub semnul indoielii chiar si pe cei cativa sfinti pe care-i recunoasteti pt. ca, sa-ti spun un mic secret, aproape toti marii sfinti au trecut macar o scurta vreme prin experienta Athosului. dar ce conteaza asta, noi credem in Isus- care scris asa, in limba aramaica inseamna "magar"! facem aici o mica observatie: stiati ca primii crestini mai erau numiti de romani si 'inchinatori la un cap de magar'?! tocmai de asta, ca ii ziceau Isus si nu IISUS.
8. nu vreau sa iau apararea nimanui la acest punct, doar iti atrag din nou atentia ca ceea ce faci tu se cheama judecata particulara.
9. adica a fuma si a bea nu sunt pacate... asta va spune voua pastorul la seratele voastre? pacatul lumii acesteia, cum ii zici, e ca are pacate. dar daca n-ar avea atunci nici n-am mai deosebi binele de rau, nu-i asa? nu-mi mai pomeniti voi de pacate la crestini cand voi insiva n-ati fost consecventi iar dupa revolutie ati dat navala in Romania strigand in gura mare ca sunteti fara de pacate. va cunosc, am fost acolo si am incercat atunci sa va fac sa intelegeti ca nu sunteti sfinti. dar voi nu, o tineati pe a voastra. acum nu mai e asa? liturghia ortodoxa nu era buna dar v-ati gandit de cativa ani incoace sa faceti ceva asemanator la intalnirile voastre de duminica/sambata. colindele noastre traditionale si pastrate de ortodoxie, pe cand voi nu erati nici macar in mintea celui rau care v-a nascocit pe urma, acele "bijuterii muzicale" cum le-a numit Breazul in cartea sa, ati inceput sa ni le furati si sa ni le deformati dupa bunul plac pe muzica ce dealtfel va caracterizeaza. nici nu puteati auzi de cruce cand ati venit la paganii de ortodocsi. apoi, spre stupoarea mea, intr-o oarecare zi pe care n-am s-o pot uita vreodata, un coate goale, un cizmar, un laptar sau ce-o fi fost el, venit de aiurea sa ne invete credinta, mi-a intins in fata o biblie de-a lui pe care lipise o cruce din hartie decupata!!! i-am cerut sa mi-o dea s-o studiez dar n-a vrut, a tras-o repede la spate. ce ordinarie... mai nou ati pus-o si pe unele case de adunare. nu pt. ca asta E bine ci pt. ca DA/ARATA bine si poate sa induca in eroare pe nestiutori. la inceput botezul nu se admitea decat pe la varsta de 16-18 ani, dar s-a revenit asupra deciziei si mai nou pot fi botezati copii chiar si cu 10 ani mai mici. nu mai continui ca am sa obosesc prin a enumera doar.
10. bai taticule/mamicule, sa stii tu ca primii protestanti s-au nascut in exact mediul care va sustine si astazi si care a sustinut cruciadele si inchizitia. putina istorie nu strica sa cunoastem. Biserica de Rasarit si cea de Apus s-au despartit dintr-o neintelegere la anul 1054. cea de Rasarit s-a numit Ortodoxa iar cealalta Catolica. mai tarziu, Luther, Calvin si Zvingli s-au rupt de biserica catolica prin marea si cunoscuta miscare a Reformei. stim motivele dar mai stim si ca ei insisi n-au vrut o transformare la nivel liturgic a slujbelor ci una de factura spirituala. asta si-au dorit. numai ca niste "zavorati in duh si adevar" le-au rastalmacit gandirea si dorintele spunand ca nu mai e nevoie de preotie, de simbolica in cult, de botez, de cainta, de smerenie si de toate celelalte. asa ca pana in zilele noastre s-a ajuns la un nr. de peste 5000 de secte, mai multe chiar decat statele lumii. ce crezi, acestia sunt pierduti sau se vor mantui? stii ce cred eu, ca cei care au dus la proliferarea sectarismului se fac direct vinovati de caderea acelora si ca vor fi aruncati in iad in locul lor. dar sa nu ma adeveresc prooroc mincinos.
in incheiere il indemn pe interlocutorul tau sa se lipseasca de binecuvantarile tale binevoitoare si lingusitoare.
ORTODOXIA NU FORTEAZA PE NIMENI SA RAMANA, SA CREADA SAU NU IN CEVA; PROTESTANTISMUL TE OBLIGA SA FACI CE SPUNE, ALTFEL ESTI EXCOMUNICAT. unde e liberul arbitru aici?
just me
#16415 (raspuns la: #15264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

sfaturi - de trustman la: 20/12/2004 18:41:11
(la: cum poti sa publici o carte in romania??)
eu cred ca niste sfaturi bune gasesti la adresa http://www.humanitas.ro/editura/propunere.php

nu sunt valabile doar pentru humanitas ci pentru toate editurile. in plus, cred ca nu ar strica sa vizitezi site-urile editurilor sa vezi daca acestea au vreo colectie in care cartea ta s-ar putea incadra. azi cu versurile este cam greu. poate nu ar strica sa verifici daca opinia ta despre versurile tatalui tau este impartasita si de altii. eventual contacteaza un scriitor sau posteaza ceva si cere parerea pe site-urile de poezie din romania: www.liternet.ro sau www.poezie.ro

..................................................
"daca muncesti nu ai timp sa faci bani

Am citit o carte de genul ast - de mya la: 28/12/2004 01:02:30
(la: Roman despre diaspora?)
Am citit o carte de genul asta. Era scrisa de un tip (roman casatorit cu o sasoaica) si in carte e vorba despre fuga lor peste granita, cum au trecut dintr-o tara in alta si au ajuns in Elvetia pana la urma. Mi-a placut. Da' nu pot sa va zic nici titlul ei si nici autorul. Nu am cartea cu mine, nu am apucat sa-mi car si cartile...inca.

Am cumparat cartea acum vreo 3 ani de la Libraria Humanitas parca da' nu bag mana in foc.

Autorul cartii facuse medicina in Romania iar sotia lui limbile straine (germana si franceza parca). Povestea lor s-a terminat cu bine, el isi refacuse parte din facultate in Elvetia (stateau undeva unde se vorbea franceza, nu mai stiu orasul si nici cantonul) si acum avea un cabinet particular, se specializase in operatii ale varicelor (sunt bata la medicina...nu stiu sa zic in termeni medicali). Banii nu mai erau o problema pentru ei in final, din contra. Se chinuisera insa cativa ani. El lucrase la un atelier auto (casier) in timp ce studia iar ea la un camin de handicapati, lucra cu copii. Foarte optimisti ambii si foarte cu picioarele pe pamant. Bravo lor!

Tipul avusese ideea cu "roitul" peste granite si initial voiau sa ajunga in USA, da' le-a trecut in timp, s-au adaptat repede in Elvetia.
As vrea... - de albina la: 10/02/2005 16:07:13
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
As vrea sa mai am puterea de a ma ridica si a merge mai departe, cum reuseam pana nu demult... Nu, n-am gresit comentariul. Irving Stone, "Bucuria vietii". Degeaba toate povetele, sfaturile si vorbele de duh spuse sau auzite aiurea... Cartea asta m-a invatat ca nimic de valoare nu poate fi obtinut fara efort si sacrificiu. Van Gogh, suflet chinuit, geniu, om la capatul puterilor... Dar a avut un vis si a facut tot ce i-a stat in puteri sa-l implineasca. Si-atunci mi-am zis: trupul, invelis efemer, sufletul sa-mi traiasca (era sa zic si "bine")! Prin urmare, am tras de mine ca un caine, m-am luptat cu nevoile mele, cu prostia altora, cu prejudecatile care, din nefericire n-au disparut... O viata simpla, un start "clasic" pe vreme impuscatului: termini liceul, dai la facultate, iei - sa-ti fie de bine, nu iei - te angajezi, mariti, copil, scutece, iuresuri, copil, pampers, divort si, EVRIKA! Sunt totusi om, n-am decat 30 si un pic de ani, chiar daca am doi copii de una singura, invat si pentru mine si pentru ei, ma ridic si ma-nalt, sigur se poate! Asa ca am facut o facultate (grea), postuniversitara (chin), da' o sa fie bine, am target-ul stabilit. Chix! Uite-ma tanara (inca) absolventa, doldora de stiinta, cu destula vechime in "campul muncii", dornica sa muncesc pe rupte, sa pun umaru' ca sa zic asa... Usi trantite-n nas, salariu minim oferit la alergatura cat cuprinde, da, iti dau de munca da' tu ce-mi dai, ca nevasta nu vrea sa am stagiare, ca nu esti destul de prezentabila si clientu'..., ca nu mai esti tanara si noi vrem "oameni pe care sa-i formam noi", etc, etc, etc.... Pana la urma, o raza de speranta, o cunostinta, o sansa... Parca abia acuma-ncepe calvarul! Bai, esti la patron, te platesc bine (asta in vis), ai job-ul pe care l-ai dorit, fa-ti treaba asa cum iti spun, nu ma dezamagi ca ma dispensez de serviciile tale... Si-asa am ajuns sa ma simt ca-n tribuna asistand la defilarea plicticoasa (era sa zic sumbra) a zilelor mele... S-a dus si picul ala de bucurie care mai ramasese... Noroc cu copiii, ca-mi dau combustibil... Era sa uit! Poate mai am o speranta: am inceput, recent, sa citesc pentru prima oara cea mai buna carte pe care am pus mana vreodata; are de toate: dragoste, aventura, filozofie, istorie, ce mai - e completa! Si are si un nume simplu: Biblia!
salut, zaraza! - de gigi2005 la: 11/04/2005 02:43:54
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
Uite, ca tot veni vorba de exemple, am sa incerc pe scurt sa va povestesc o parte din viata mea si, daca intereseaza pe cineva, ce-ar fi facut in acele cazuri.
La 18 ani am cunoscut, ziceam eu, iubirea vietii mele. Eram studenti amandoi, el cu un an mai mare ca mine; ne iubeam cu pasiunea pe care numai o dragoste curata ti-o poate da, acea dragoste care iti da aripi, care te face sa visezi... in versuri de dragoste. Dupa 4 ani parintii nostri au hotarat, de acord cu noi evident, ca e cazul sa ne mutam singuri si ne-au cumparat un apartament super. Tot atunci el a hotarat sa treaca de la zi la seral pentru a fi independenti financiar (cu toate ca mult timp am ramas legati financiar de parinti). Dupa un an de convietuire am inteles ca barbatul pe care il iubisem 5 ani era un strain: chefuri, betii tot mai dese, aproape devenise un alcoolic. Am terminat facultatea odata cu revolutia iar el a ramas in anul III. Colac peste pupaza din cauza vietii dezordonate si-a pierdut si serviciul. Eu am plecat la post si trimeteam bani acasa lunar, suficienti pentru intretinere si cheltuieli. Am rezistat asa vre-o 6 luni, timp in care m-am tot transferat din oras in oras pana am ajuns la 2 ore de Buc. Dar munceam foarte mult, o data pentru a ma tine pe mine si apoi pentru "dumnealui". Insistam sa vina la mine pentru ca tot "freca menta" prin Buc. si m-ar fi ajutat mult la lucrari. Inutil. Ca are scoala, ca-si cauta serviciu, scuze... Intr-o miercuri (tin minte si data pentru ca m-a marcat profund) am plecat din santier si am venit acasa. Dumnealui era plecat iar la noi acasa era o ... doamna, isi facea manichiura cu trusa mea, cu oja mea, imbracata cu pantalonii mei scurti! Putine au fost ocaziile pana atunci si de atunci incolo cand am ramas fara grai (sunt o scorpie destul de apriga) asa cum am ramas in acel moment. Si acum mi se pare ca reactia mea a fost prosteasca, dar nu am putut sa zic decat "salut!". Am intrebat de gazda (adica de dumnealui), mi s-a raspuns, am lasat vorba ca am trecut pe acolo si... am plecat la mama. Toata noaptea m-am zvarcolit gandindu-ma la acea femeie si la prezenta ei acolo. A doua zi ne-am intalnit si ne-am explicat: erau impreuna de doua saptamani, a fost o aventura de o noapte care nu a mai plecat... Si? pai, si! Raman cu ea! Argumente, lacrimi... Ce l-a determinat? "Tu oricum o sa te descurci si fara mine!". Atunci am inteles ca se simtea complexat, nu era implinit...
Crezi ca merita sa lupt? Erau totusi 6 ani! Am plecat din casa noastra fara regrete - oricum nu o mai suportam - si de atunci nu ne-am mai vazut nici macar o ora. Parintii mei s-au ocupat de formalitatile de despagubiri pentru apartament si de toate celelalte. Ma mai gandesc uneori cu nostalgie...
Dupa aproape un an am cunoscut un alt barbat. Era mai mare cu 12 ani ca mine si ... era un barbat adevarat...Tot ce-si poate dori o femeie... L-am iubit neconditionat, aproape dupa prima saptamana. Aveam si preocupari comune, am pus o afacere pe picioare care a mers si merge... La fel, cativa ani buni a fost totul ca-n carti. Apoi, cand afacerea a inceput sa mearga si au inceput sa vina banii, a ineceput si metamorfoza. Aceleasi probleme: chefuri, betii, "prieteni" prea multi, toti cu sfaturi, bani imprumutati pe care considerau ca nu trebuie sa-i mai inapoieze, restaurante scumpe... El a ramas in afacere doar cu numele. Eu munceam de dimineata pana seara pentru ca treaba trebuia sa mearga si ii faceam si treaba lui... Plecam dimineata la 8 si veneam la miezul noptii franta. Ce intimitate... ce tandrete... ce romantism!? Somn!!! Si s-au scurs asa aproape 4 ani (au fost 11 in total - o viata de om). Pana intr-o zi cand venind tarziu, ca de obicei, nu l-am mai gasit. L-am asteptat sa vina acasa aproape un an. Impropriu spus pentru ca ne vedeam zilnic la firma. Am inteles ca aveam o relatie de circumstanta. Eu eram mai legata de firma (avem totusi niste oameni care trebuie platiti) decat de viata de cuplu. Nimic nu mai era adevarat... Eram doi straini traind sub acelasi acoperis. De fapt ne purtam mai mult ca fratii sau ca doi prieteni buni. Ceea ce am si ramas. Oricum cale de intoarecere nu mai exista...
Pe sotul meu de acum l-am intalnit tot in afaceri. El avea o relatie care nu mergea de ani buni si doi copii mari (12 si 16 ani), eu deja...eram o afacere... Ne-am mutat impreuna, copiii au venit la noi si ne-am placut din prima, ne completam in toate, el se ocupa de firma pe care am facut-o impreuna, eu ma ocup de realizarea lucrarilor.
Acum chiar ma intreb cum este soarta asta! Chiar merita sa lupt pentru iubirile trecute? Daca as fi luptat poate as fi ramas singura si nefericita, macinata de durere si patima. Nu pot spune ca pe acei barbati nu i-am iubit sau ca dragostea pe care le-am purtat-o a fost diferita de cea de acum. Cred ca am iubit cu aceeasi intensitate si la 18-20 de ani si acum, la treizeci si... de ani.
Am observat insa ca acele relatii m-au transformat: am devenit mai pragmatica, mai realista, mai pricipiala si, mai presus de orice, nu accept compromisuri. Imi pare rau ca mi-am pierdut romantismul de atunci... Imi pare rau ca mi-am pirdut inocenta... dar nu regret nimic!
Am citit si eu cateva carti d - de CatalinM la: 04/05/2005 10:12:29
(la: Paulo Coelho?)
Am citit si eu cateva carti de P.C. Impresia lasata este identica cu cea din anii de gimnaziu cand citeam cartile cu Pardaillan si Fausta. Fiica mea, care are 14 ani, mi-a spus, dezamagita, dupa ce a citit Alchimistul, ca parca este un basm pentru copii.
#46887 (raspuns la: #41017) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...