comentarii

sihastra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
personalitati - de Catalina Bader la: 03/11/2003 03:56:30
(la: Pe cine invitam la Luneta? Sariti cu sugestii!...)
Melfior Ra
Dalai Lama
Maestri New Age
Sa invitam omul de pe strada si sihastrul.

Ca sa intelegem mai mult, sa ne putem depasi propriile granite.
Sa ne putem depasi orgoliile si egoismul pentru a putea crea o lume mai buna.

Catalina


cred ca batranul nostru - de Catalina Bader la: 20/01/2004 07:20:23
(la: Mos Racu, ermitul din creierul muntilor)
a inteles ce fac sihastrii de pe muntele Athos.
#14289, de un anonim la Thu, 22/04/2004 - 11:11 - de AlterMedia la: 23/04/2004 06:02:16
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
1.Terenul a fost cedat in mod abuziv Bisericii, nerespectandu-se Constitutia Romaniei.

Terenul a fost confiscat in mod abuziv Bisericii. Zona parcului de azi apartinea Patriarhiei pana la "secularizare". Asadar se repara o nedreptate. Adevarat insa ca lucrurile au fost in mod evident fortate.


2. Mutarea mausoleului(estimata la 7 mil EUR) se face din bani publici.

Este vorba despre 1,5 milioane euro, intr-adevar din bani publici. Nu umflati insa suma degeaba.


3. Nu e nevoie de mai multe biserici, ci de mai multa credinta.

Pentru ortodocsi, crestinismul nu are inteles fara Biserica si fara biserici. Numai sectantii trambiteaza peste tot ca "biserica este orice loc unde se aduna doi crestini". In momentul de fata in Capitala sunt 330 de locasuri de cult. Media populatiei ortodoxe pe tara este de 89%. 89% din populatia Capitalei inseamna circ 2,2 milioane oameni. Rezulta un numar de 6800 de credinciosi ortodocsi per biserica si parohie. Va las pe dvs. sa decideti daca este destul.


Am fost zilele trecute la mai multe biserici ortodoxe pt a dona haine vechi celor sarmani. La bisericile care nu aveau lacat pe usa am vorbit cu preotii: NICI UNUL nu a vrut hainele! Motivele invocate : nu au o metodologie, nu stiu ce sa faca cu ele, nu au cui sa le dea(!!!). Spre deosebire de ortotocsi, preotii de la biserica luterana au fixat pe zid o placuta metalica: asteptam donatiile dvs, haine curate, diverse alte obiecte, in zilele de marti si joi.

Stiti ceva? Si eu ma vazut doi tigani infractori si de aici am tras concluzia ca toti tiganii sunt infractori! Cam asa ceva obtinem urmand firul logicii dvs.

Va recomand eu doua parohii unde puteti duce hainele: Sf Daniil Sihastrul, strada Covasna, cartier Berceni; Sf Ilie Gorgani, langa podul izvor si vis-a-vis de liceul Lazar. Acolo veti gasi preoti destoinici si devotati.

Nu cred ca este cazul sa dati exemplul bisericii luterane ca pozitiv in mod automat. Exista o singura asemenea biserica in Bucuresti si este normal sa primeasca multa atentie de la administratorii cultului.


Bogdan
==================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
#14387 (raspuns la: #14289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta si literatura / Existenta diavolului - de (anonim) la: 08/06/2004 12:58:53
(la: Existenta Diavolului)
Interesant aplombul cu care te-ai lansat in catalogari si apostrofari adresate deopotriva "caldiceilor" (mediocri?) si "ateilor".Cred insa ca nu ai privit la subiect ci la un produs colateral: nu dezbati existenta celuilalt ci te grabesti sa-l raportezi la Dumnezeu si creatia Sa si sa analizezi raporturile unora sau altora cu un pseudo-dualism.
E adevarat ca mare parte din omenire usureaza efortul diavolului de a castiga suflete dar nu-l plange (are inca destul de lucru in perspectiva infrangerii totale) si mai ales nu-l cocota intr-un loc nemeritat prin invocare si atentie sustinuta.
Astfel de abordari, cu verva si incisivitatea aferente, nu fac decat sa-l ajute la a spera la locul pierdut: egalul lui Dumnezeu.Cred ca intelegi acum de ce am vorbit de un pseudo-dualism.E ineficient, inexact (s.a.) sa raportezi o creatura patetica (fie ea si malefica prin cadere) la persoana Creatorului.
Altfel, soarele rasare si apune peste toti, asa incat si mediocrii si ateii si varfurile si "stalpii de foc" dar si existentele aparent terne, toti au loc pe pamant.Dar in timp ce diavolul poate face parada de o asa zisa putere de a topi mediocrii in masa sufletelor amorfe (?) adu-ti aminte ca pentru Dumnezeu nici un suflet nu e lipsit de importanta (pastorul care lasa turma pt oaia ratacita... si altele)
Mai mult, contemplarea divinului te intareste nu te face vulnerabil si oricat de interesante ar fi creatiile unor personalitati ca Herr Mann, parerile unor (mai putin celebri?) teologi formati in sihastrii ortodoxe imi par mai valoroase si mai aproape de adevar.
Fireste ca nu poti ignora sau nega existenta diavolului (asa ar lucra in liniste) dar nu-i da mai multe puncte decat merita!
S-auzim de bine
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
pt denysa - de ionel la: 04/10/2004 18:27:04
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Nu m-ai inteles deloc. Nu zic sa te izolezi de ceilalti, ci doar sa incerci sa gasesti adevarul. Ce am spus eu nu preclude a avea prieteni sau familie. Ce zic eu este ca omul este prea credul si, in general, isi contruieste viata pe o baza subreda inflitrata cu minciuni si falsuri la toate nivelele. Cu cat mai multe din aceste prejudecati sunt descoperite si intelese, cu atat este mai usor sa devii cu adevarat un om liber.


Si, da, pana si familia si prietenii te mint (voit sau nevoit). Asta nu inseamna ca trebuie sa-i eviti (dupa cum tu crezi ca am insinuat cumva). Incearca sa le intelegi motivatia si poate astfel ii vei iubi chiar cunoscand greselile lor.

Cat despre chestia cu colectivitatea ai dreptate, dar ai grija sa nu confuzi prea mult satisfactia apartenentei la grup cu implinirea spirituala.

Si sa nu uit despre izolare si spirit. Nu cred ca trebuie zic mai mult decat ca meditatia este o izolare temporara pentru imbogatirea spiritului. In fond, nu incerc sa sugerez o automortificare extremista asemenea sihastrilor or ascetilor, ci doar o curatire a spiritului prin autoanaliza.

#24157 (raspuns la: #23626) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dar pentru ce ?" - de AR la: 13/10/2004 10:05:37
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca OBLIGATIVITATEA studiului unei ANUMITE religii (ghiciti care !) in scoli este (indiferent de bunele intentii moralizatoare) un RAU NEnecesar...
De-a dreptul ilegala este aceasta constrangere cand ea incalca dreptul LEGAL al unor elevi de a NU participa la orele de religie ortodoxa: in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC...
Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani...
Doar pentru intelegerea competentelor (adica: "ce sa stie elevul") sunt necesare cunostinte solide de istorie, filosofie si dogmatica. Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc (toponim imprumutat din piesa "Ordinatorul" de Paul Everac, arhetip al satului romanesc inapoiat si cramponat de propria-i suficienta).
Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti" (si, prin urmare, in buna traditie a tolerantului popor roman - hehehe -, trebuie alungati din motive de "raul, ramul"), ca gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor) si ca ecumenismul e atunci cand Preafericitul se pupa cu Papa, "fiindca asa e la moda, nu vedeti si voi la TV ?"...
La liceu, situatia e si mai interesanta: programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole... In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani".
Mistificarea istoriei e la ea acasa, acesta contrafacere fiind prezentata cu seninatate drept Istoria Oficiala a Neamului Romanesc Ortodox...
Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R.
Prin urmare, cred ca OBLIGATIVITATEA studierii religiei ortodoxe in scoli este ilegala, imorala si inadecvata (atat din punctul de vedere al continuturilor, cat si al carentelor in "formarea initiala" a personalului didactic de specialitate).
Cum ar veni, daca n-ai de ce si n-ai cu cine, de ce s-o faci ?
A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului...

Cu stima,
AR
Am sa-ti dau un raspuns desi nu prea meriti dupa felul in care ai catadicsit sa te manifesti.

1. "in scolile si liceele unde catolicii sunt minoritari (doar 1-2 elevi in clasa), ei sunt OBLIGATI sa participe la orele de religie ortodoxa, IN CIUDA ADEVERINTELOR PRIMITE DE LA PREOTUL CATOLIC..." Total fals, nimeni nu obliga pe nimeni. Ce-ai vrea, sa le dea drumul acelor elevi afara si sa se duca nesupravegheati pe cine stie unde? Cei care stau la orele de religie ortodoxa o fac din doua motive principale: fie nu pot avea respectivele ore cu profesorul lor, fie vor sa faca o comparatie intre ceea ce spune un ortodox si ceea ce stie de la scoala lui catehetica. Si stiu din experienta mea ca acesti copii fac de multe ori orele mai incitante si mai interesante prin faptul ca pun unele probleme pe care niste ortodocsi nu le pun.

2. "Ati avut curiozitatea sa cercetati programa de religie ortodoxa pentru scoala generala ? Ati fi fost uimiti sa vedeti ce Sfinti Parinti se presupune sa iasa din niste copii de 8-14 ani..." Si care e problema cu asta? Daca ar fi dupa unii ca tine, copiii n-ar sti despre religie nimic in afara de faptul ca a existat undeva, cumva, candva in timp. Si sunt convins ca nu te-ar deranja deloc nici daca nu s-ar mai pomeni de crestinism. De ce oare?... Mai, eu cred ca tie ti-e ciuda ca ei pot sa devina sfinti si tu nu. Faci exact ca vulpea ce se uita la struguri. Ah, ce acri si verzi mai sunt, nu-i asa?!

3. "Nu asta e rau in sine, ci faptul ca multe dintre persoanele chemate (cam prea multe, dupa cat de putine au o adevarata chemare) sa predea religia in scoli nu se ridica, in ciuda varstei tinere, peste nivelul (informational, pedagogic, spiritual) al unor babe bigote de la Tupilatii de Mijloc". Sigur ca asta nu-i rau in sine, raul vine din faptul ca sistemul nostru de invatamant a ramas acelasi de cateva zeci de ani, poate chiar sute. Asta in timp ce lumea s-a schimbat si si-a insusit noi mentalitati. Pui la indoiala pregatirea unor profesori de religie? Nu pot nega asta, trebuie cu adevarat sa ai o anumita "chemare" pt. asa o lucrare. Si totusi ai fi de-a dreptul consternat sa auzi ca dintre toti profesorii de stiinte exacte, mai mult de jumatate, cred, mai bine s-ar lasa de meserie si s-ar apuca de altceva, cel mult de pescuit- ca asa le mai brodesc pe la ore de te lasa cu zambetul pe buze cand le pui cate o intrebare mai dificila.

4. "Prin urmare, copiii sunt invatati (prin bunavointa extra-curriculara a unor asa-zisi "profesori de religie ortodoxa", produse de serie ale struto-camilei academice Teologie-Litere) ca romano-catolicii, greco-catolicii, protestantii si neo-protestantii de toate denominatiunile sunt, de-a valma, "sectanti"." Lasand la o parte stilul de interpretare a rolului pe care-l joci cu atata pasiune si trecand peste faptul ca improsti cu KK (dar aici s-ar potrivi mai bine 3 de K- stii tu organizatia aia cu masti albe...), falsifici iar o stare de lucruri facand afirmatii nefondate si rautacioase. Am dreptate sau nu? Ia da mataluta cateva exemple concludente pe care le stii si mai explica-mi ce inseamna secta/sectant. Dupa aia mai vorbim.

5. "gesturile rituale trebuie reproduse si nu explicate (orice intrebare pe aceasta tema este considerata dusmanoasa, iar explicatia "asa se face" trebuie acceptata, sub amenintarea Iadului - rezervat, desigur, "sectantilor", ateilor si rockerilor)". Da ia mai spune mataluta de unde stii ca lingura se tine cu mana si nu cu piciorul? Nu-mi zi ca te-ai nascut cu obiceiul asta. Te mira ce spun? Cred si eu, tu inca nu faci distinctia clara intre ceea ce savarsesti cand esti matur si ceea ce savarsesti cand esti copil. Adicatelea tu vrei sa-mi zici mie acuma ca un parinte nu-si obliga de multe ori copiii la anumite lucruri pe considerentul ca "asa e bine"??? Ce sa-i explici unui copil despre fiinta divina cand el nu intelege nici macar lucrurile elementare? Asa ca de aia e necesar sa invete despre credinta, ca mai tarziu sa poata hotara ce vrea sa faca in privinta starii lui spirituale- daca ajunge la constientizarea ei. Apropo, iadul este destinat diavolului si slugilor lui. Daca gasesti altceva scris in Biblie atunci poti sa-mi tai o mana. Dar acuma, sigur, se pune intrebarea fireasca cine sunt slugile diavolului? Ehehe, doar n-oi vrea sa-ti dau si raspunsul asta. Mai sapa si singur, si nu numai unde ti-au aratat credulii tai initiatori sofisti.

6. "programa de religie ortodoxa ii pregateste pe elevi (adolescenti de 15-19 ani, traitori in orase, printre oameni, masini si bani) pentru o preacurata viata de rugaciune si infranare in pustie, inarmandu-i cu documentele sinoadelor ecumenice, ca sa combata eficient ereziile de acum mai bine de 15 secole..." Nu esti nici pe departe...aproape, ca sa folosesc un joc de cuvinte. "Inarmarea" cu documentele Sinoadelor Ecumenice este necesara pt. intelegerea tocmai a unor evenimente istorice petrecute in vremea raposatului imperiu roman si pt. explicarea credintei in ansamblul ei. Daca ai fi citit macar una din hotararile acestor sinoade, nu te-ai mai fi hazardat sa faci remarci stupide. Si iar te legi de viata bisericii si de traditiile ei... Imi dau seama prea bine ca tu esti adeptul libertatii cu sens de libertinaj, altfel nu te-ai pronunta impotriva unor lucruri care sunt pe deaspura demonstrate ca fiind bune inclusiv de stiinta moderna (sic!). Stii, am intalnit un om odata care mi-a zis ceva cam asa: cand o sa creasca fetita lui mai mare, o s-o indemne sa-si inceapa viata sexuala cat mai repede, ca sa stie totul despre asta si ca sa faca alegerea potrivita a barbatului ei. Auzi tu ce cumplita gandire, ce infamie poate sa doreasca propriul tata unei fetite care actualmente are abia cativa anisori: sa faca sex ca asa-i modern. Dar nu m-a mirat prea tare asa ceva fiindca acest parinte denaturat a facut la fel in propria lui viata, la fel si mama ei, de aia s-a gandit ca la fel de bine ar fi si pt. fetita lui. Nu-i judec eu, are cine sa-i judece. Dar asta nu mai este mutilare sufleteasca? Asta nu mai este calcare a libertatii?

7. "In schimb, "educatia moral-religioasa" se margineste la a infiera "satanismul muzicii rock", "imoralitatea tineretului" si "pierderea traditiilor noastre ortodoxe de 2000 de ani". Tu ai predat vreodata religia in scoala sau ce, de unde vorbesti tu cu atata convingere? Pai sa-ti spun eu cum sta treaba in multe cazuri. Pt. ca programa este intr-adevar f. incarcata si destul de greoaie, multi dintre profesorii de religie prefera sa predea succint temele propuse si apoi sa vorbeasca liber la ore cu elevii lor indrumandu-i spre o viata duhovniceasca si nu spre una lumeasca. Le explica despre problemele mai ciudate ce tin de credinta si, in general, ii invata sa se roage, sa-si iubeasca parintii si patria, sa nu fie altceva decat niste madulare vii ale bisericii.

8. "Bibliografia recomandata ii cuprinde pe Parintii Pustiei, ai Sihastriei Neamtului, ai Iezerului Valcii si ai Sf. Sinod al B.O.R." No si ce-ai fi vrut, sa se inspire din Sandra Brown? Sau din Jules Verne?

9. Prin urmare, acestea fiind zise, iti recomand sa-ti linistesti pornirile infame si sa te rezumi la a face comentarii fara a cauta sa jignesti persoane. Nu esti tu in masura, slava Domnului, de a dispune ce si cum sa se rezolve programa scolii romanesti. Si mai mult decat atat nu esti de specialitate si de formare (poate doar de deformare) psiholog sau mai stiu eu ce, esti numai un ins care striga de-l doare gatul si mai tarziu se intreaba de ce.

10. "A, poate ca sa gadili niste orgolii, cum fuse cu deja celebrul curs optional de Istorie a Holocaustului..." Da, vorbesti despre tine acuma, nu-i asa? Ca doar asta ai facut intreg mesajul tau, sa-ti gadili propriul orgoliu care nu te mai suporta asa cum esti.

P.S. Preafericitule cunoscator de ce e bine si ce e rau pt. altii, sa stii ca cele de mai sus le poti lua ca pe niste zece porunci pe care sa ti le afisezi in camera ta obscura ca sa-ti mai arunci din cand in cand ochii peste ele. Candva s-ar putea sa intelegi cate ceva din toate astea. Pana atunci: "sa cresti mare"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25142 (raspuns la: #24916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de anisia la: 29/05/2005 09:33:25
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
"mi s-a parut un pretext superficial gindit si exprimat."
- tocmai, ca mie nu mi se pare deloc un pretext superficial gandit. poate exprimat, da, pentru ca nu am spus tot ce am gandit. ce nu am spus este ca, ratiunea morala este cea care ma face sa vad ca necesar acest act, acela de a pune mana pe telefon si a indrepta lucrurile pe fagasul normal. moralitatea constand in raspunsul la intrebarea "ce faci daca tacand (din solidaritate sau orice alt motiv expus de Simeon) prima oara pentru persoana de langa tine, ea va continua stiindu-se sub adapostul solidaritatii, tacerii si iubirii tale?
hai sa reducem totul la dimensiuni mai mici in varsta. asta pentru ca ai adus in vorba chiar copil la extrem. am sa-ti dau un exemplu la aceasta dimensiune/etapa a vietii, care sa ajute la a intelege ceea ce nu am scris mai devreme. un rest din gandirea-mi neexprimata. parintele incearca sa-si invete copilul sa nu minta. de la prima clipa in care descopera ca acest omulet mic minte, parintele incearca sa-l aduca pe fagasul normal si sa nu-l lase sa devina un mincinos. caci mincinos este cel ce minte repetat, nu? parca asa-i spune... dar oare cum ii spune aluia care ia viata altora la modul repetat, pentru ca nimeni si nimic nu-i indreapta pe fagasul normal?
Revenind la dimensiunile noastre ale discutiei, Simeon spune ca nu i se pare normal ca nevasta sa-l toarne. si intreb: oare nu este nevasta cea mai apropiata fiinta a lui, asa cum parintii au fost pentru el la varsta copilariei?

Nu stiu cum poate sa te mustre pentru ce face altul. In acest ultim caz, pot sa iau rapid distanta de el, dupa ce i-am tinut teoria chibritului si-am cautat sa-l conving ca-i mai bine sa se auto-denunte singur.
- daca nu ne-ar pasa de cel/cea/unul/altul de langa noi, am deveni niste sihastri, egoisti, nesimtitori...you name it. a lua rapid distanta este o solutie comoda de moment. vine o vreme ulterioara in care intrebarea "oare ce s-a intamplat cu X" o sa-ti apara in capsor. e constiinta aia, bat-o vina, care chiar daca ai sedat-o la momentul cu pricina, ea se trezeste la un moment dat. si chiar crezi ca tinandu-i tu teoria chibritului sa se auto-denunte singur, o va face? tu chiar mai crezi in feti frumosi?

cico, nu am luat absolut nimic personal. mesajul anterior s-a vrut conclusiv pentru ca ma cunosc. cand intru in dezbateri despre fiinta umana si reactiile ei, pot s-o tin zile in sir. este subiectul care ma fascineaza. intr-adevar, nu e interesant cand toti gandesc la fel, dar e interesant cand cei care gandesc îi indreapta pe cei care nu, pe fagasul normal...(ia-o ca pe un joc de cuvinte, pe de alta parte)
#52119 (raspuns la: #52108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, cico - de zaraza la: 29/05/2005 12:42:56
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
daca nu ne-ar pasa de cel/cea/unul/altul de langa noi, am deveni niste sihastri, egoisti, nesimtitori...you name it. a lua rapid distanta este o solutie comoda de moment. vine o vreme ulterioara in care intrebarea "oare ce s-a intamplat cu X" o sa-ti apara in capsor. e constiinta aia, bat-o vina, care chiar daca ai sedat-o la momentul cu pricina, ea se trezeste la un moment dat. si chiar crezi ca tinandu-i tu teoria chibritului sa se auto-denunte singur, o va face? tu chiar mai crezi in feti frumosi?

lol, mi-a placut aici. adica in loc sa-i tii teorii, ca oricum nu invata, baga-l la puscarie fo 10-15 ani, ca acolo invata sigur. in felul asta, cand o sa-ti pui intrebarea oare ce s-a "intamplat cu x" o sa stii sigur ca admira realizarile tale de undeva de dupa gratii, si constiinta ta va fi limpede.

ca sa revenim la problema initiala, legea zice ca sotia nu este obligata sa depuna marturie impotriva sotului, si viceversa. deci daca nu-ti torni partenerul, nu faci nimic ilegal, poti fi linistita. chiar si atunci te mai mustra constiinta?

#52125 (raspuns la: #52119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta poveste - de cattallin2002 la: 31/07/2005 13:23:05
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
O povestire din Pateric.
Era un oarecare sihastru iscusit şi trăia în pustie cu multă înfrânare, postire şi priveghere şi alte osteneli pentru mântuirea sa, dar care se socotea pe sine că a ajuns la măsura părinţilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi fost de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaţă cea iscusită, ca să-l povăţuiască şi să-l înveţe cele ce i se cad lui. Şi aşa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neştiute îi arăta şi îi spunea. Iar el, nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, a crezut că este îngerul şi îi slujeşte pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu.
Tatăl acestui sihastru era încă în viaţă şi trăia la ţară. Şi după multă vreme auzind el despre feciorul lui, sihastrul, unde trăieşte şi în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea şi de mulţi ani nu îl văzuse. Şi aşa, luându-şi traista şi o secure în mână, a plecat şi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea i se arăta sihastrului i-a grăit lui zicând: „Păzeşte-te şi ia aminte de tine, că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi vine la tine cu o traistă şi cu o secure în mână, vrând să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrabă securea în mână şi ieşi înaintea lui şi, apropiindu-te de dânsul, apucă înainte şi-l loveşte cu securea şi-l omoară”.
Iar el, încredinţându-se acelui înger şi ascultându-l, a ieşit şi, văzându-şi tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi, lovindu-l cu muchia securii în cap, l-a omorât şi îndată l-a apucat necuratul duh şi l-a muncit până l-a omorât şi pe el.
#62641 (raspuns la: #62640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mergem tot asa...e bine - de irina fiorentina la: 25/08/2005 20:02:12
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Draga Catta...,

in unele aspecte iti dau dreptate...dar nu renunt la parerile si convingerile mele.

Ieri am fost in excursie pe la manastirile din Moldova, ajungand si la schitul Sihlei, la pestera unde a vietuit prin al XVIII-lea secol Sf. Teodora. E un loc sfant - se vede si te impresioneaza, ma ales dupa ce-ti mai tragi rasuflarea ingreunata de urcarea prin padure, pe stancile mari si semete. Mi-am pus intrebarea daca vietuirea in pestera, in spatiul stramt format de doua stanci, pe care se prelinge apa mentinand umiditatea e un lucru ce tine de sfera anormalului sau a paranormalului...cred ca da, nu orisicine e capabil sa infrunte natura si sa traisca cu mai putin decat minimul necesar. Si probabil contactul cu natura si elevarea spirituala au transformat-o pe pustnica incat sa poata suporta intemperiile si vitregia naturii, traind in mijlocul acesteia cu naturalete, ca o vietate...bineinteles ca exista si multe elemente simbolice si de legenda in relatarea vietii ei...dar e bine sa luam doar ce ne intereseaza si ne prieste vindecarii noastre sufletesti.

Nu cred ca am prea multa nevoie de sfaturi ortodoxe..le cunosc prea bine dar mai bine cunosc ceea ce preotii fac si nu spun..nu ma refer la toti, dar am avut suficiente exemple.

O practica foarte simpla care ar putea intra in sfera paranormalului - desi azi e aproape necunoscuta - ar fi rugaciunea isihasta (nu stiu dsca iti sunt familiare scrierile Sf. Gregorie Palamas). Cred ca si Parintele Cleopa de la Secu sau Sihastria (cel de care vorbesti) o practica pe cand era in viata. Era un adevarat duhovnic, cu mult har, care cunostea bine tainele sufletului uman. De vreo doua ori am fost pe acolo si am vazut cata lume reusea sa stranga in jurul lui, chiar si numai pentru o binecuvantare. Dar veneau si persoane cu probleme mari ca sa faca Sf. Maslu sau pentru a da pomelnice...fiecare cu speranta vindecarii, daca nu trupesti macar sufletesti.

Pacat ca astfel de parinti nu prea mai sunt in viata... sa ne fie exemplu de urmare.

Am o curiozitate... ce inseamna Dumnezeu pentru tine, cum il vezi. Crezi ca ecumenismul este anti-ortodox sau ca pune in primejdie ortodoxia? Nu-l vezi mai curand ca o solutie pentru timpurile de azi, pentru unirea in aceeasi credinta dezbinata in timpuri stravechi din diverse motive si interese?

Pe curand,
irina.
#67921 (raspuns la: #67857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om si RSI - de cattallin2002 la: 16/02/2006 17:54:57
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
Din ce stiu eu cruciatii in acea campanie au jefuit Constantinopolul si au luat numeroase moaste, icoane si obiecte de cult. Tot din ce stiu eu era extrem de multa bogatie in oras. De aceea a slabit puterea imperiului treptat, scazind forta financiara.
In timpul luarii de catre turci a Constantinopolelui erau si mercenari angajati si erau si crestini catolici veniti sa apere cauza.
Eu stiu ca doar prin 1960 si ceva s-a anulat anatema reciproca pusa in 1054.
Stefan cel Mare stiu ca a fost si un om f credincios, recunoscut de altfel si de fostul papa ce l-a numit intr-un fel magulitor.
El, inainte de a ajunge voievod l-a cunoscut pe un mare duhonic, Daniil Sihastrul (pe care cind eram pe la scoala nu intelegeam de ce tot este amintit la scrierile despre Stefan). A ramas in legatura toata viata si el i-a prezis ca v-a ajunge principe, la lucrurile importante ii cerea sfatul. Stiu ca pe scuturile soldatilor a trecut crucea si dupa sau si inainte de batalie tinea 3 zile post negru.
Tot la indemnul calugarului a inaltat dupa fiecare batalie o biserica sau manastire. Intr-o epoca in care la noi domniile nu tineau f mult, el a domnit pina la batrinete.
Legat de otomanii, din ce mi-am dat eu seama ei aveau o oarecare toleranta. In epoca habsburgica a ocuparii Transilvaniei au darimat manastirile si au presat populatia ortodoxa sa treaca sub protectia papei, asa nascindu-se greco-catolicismul.
Toate cele bune


cattallin2002@yahoo.com
#106425 (raspuns la: #105100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de sierva la: 20/05/2006 22:03:25
(la: Coelho versus Gigi B.)
Eu m-as multumi sa devina sihastri si pe aici, prin tara. Am avea (mici) sanse sa nu mai auzim in graba de domniile lor. Asta pentru a ne ramane scarile de valori la locul lor :))

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.
#123350 (raspuns la: #122979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vot - de cattallin2002 la: 30/07/2006 22:50:28
(la: Cei mai mari români)
Eu de exemplu am votat cu Daniil Sihastrul. Era clar ca nu o sa voteze prea multi cu el, dar mi s-a parut mie mai mare.
De la scoala aveam o parere buna despre Cuza, mai ales ca ne dadeau filme pe timpul de dinainte. Dar am vazut un documentar si de fapt nu a fost deloc asa. Avea o amanta care a ajuns sa conduca ea tara cu camarila formata. Coruptia ajunsese la un nivel extrem. Din cauza conducerii dezastroase marile puteri au considerat ca nu sintem in stare sa ne conducem singuri si au vrut sa ne desparta iar. S-a ajuns la o solutie de compromis, aducerea unui principe strain. Asa am retinut din documentar.


cattallin2002@yahoo.com
ondinndem (universuri virtuale) - de telepathy la: 03/08/2006 20:58:10
(la: Ce credeti despre yoga)
fiecare cade in capcana potrivita lui: credinciosul in cea a indoielii, ateul in cea a mandriei (slava desarta) iar omul cu inclinatii spirituale in cea e lumilor virtuale. Si cu totii la un loc in capcana senzualitatii, poarta cea mai larga a iadului. E dureros sa afli ca o persoana abia intrata la liceu s-a se apucat de studiat Evola si dupa ce a parcurs un sir de autori New Age a trecut la practica pranayama. Am avut si eu anumite experiente (dar dupa liceu) insa cel putin credeam in Dumnezeu si nu citisem nimic ocult (multumesc Celui de Sus ca ma ferise)... la mine problema a fost mai tarziu, cand am intrat direct in Yoga Sutras a lui Patanjali (adusa din India) si mi se parea ca tot ce mi se intamplase capata un sens; cunoscusem persoane si locuri care de la prima vedere mi-au dat senzatia teribila de deja-vu, apoi mi-a cazut in maini o carte despre Edgar Cayce si alti vizionari; asta a pus gaz pe foc: tot ce simtisem ani si ani era confirmat si explicat acolo (prin doctrina reincarnarii). Se incuraja o evadare din lumea asta - care oricum pare atat de mizerabila si nedreapta de parca-i facuta anume sa fugi de ea prin auto-distrugere. Privind in urma realizez ca ce m-a tinut in viata a fost faptul ca aveam botezul ortodox - ingerul pazitor incredintat atunci te insoteste toata viata, mai de aproape sau la distanta, in functie de cum te porti si cat de des te rogi sau mergi la biserica. Daca ne-ar lasa, a doua zi am fi morti la prima trecere neatenta a strazii sau accidentati grav la coborarea scarilor, taiatul feliei de paine, etc. In plus acest inger ii tine la distanta pe eventuali agresori de care nu stim si care-s pe cale (cu sau fara voia lor) sa ne faca un rau. Ideea ca Iisus a fost un maestru este o manipulare abila facuta pt. cei destul de lucizi sa inteleaga faptul ca invataturile din Evanghelii sunt corecte, ca acel om a iubit adevarul si cuvintele sale sunt adanci. Daca cineva ar veni precum comunistii rudimentari cu afirmatii de genul: "a fost un nebun care vorbea numai prostii" n-ar convinge multi - omenirea a mai evoluat intelectual, asa ca se vine cu ideea: "da, Hristos a spus lucruri interesante si profunde, dar le-a invatat de la maestrii Egiptului si Indiei; el e doar om (care se mai si insela uneori, involuntar desigur)". Negarea divinitatii lui Iisus, care duce la posibilitatea ca el sa se fi inselat, nu e asa grava (dupa cum ne zice chiar Iisus) ca negarea Cuvantului sau (despre care ne spune ca vine prin el de la Tatal nostru si este insasi Viata- Duhul Sfant - vezi Geneza: "La inceput a fost Cuvantul..."), deci respingerea Cuvantului (transmis in forma pura de o fiinta de lumina, fara pacate, sub forma Evangheliei) nu se va mai ierta nimanui. Initial Judecata divina trebuia sa urmeze imediat dupa propovaduirea Evangheliei de catre apostoli in cetatile Iudeii si "la neamuri" (nu si in Samaria, de unde Iisus impreuna cu apostolii a fost izgonit) si caderea Ierusalimului; dar prin sacrificiul apostolilor primit de bunavoie de ei din dragoste pentru semeni s-a obtinut un ragaz pentru a se mantui si altii. Fara jertfa continua a marturisitorilor, preotilor si monahilor de atunci pana azi, omenirea s-ar fi prapadit demult iar universurile virtuale sau carnale in care se delecteaza ocultistii, desfranatii- pagani sau "crestini", yoghinii, New Age-rii, etc. ar fi ars de mii de ani. Au aparut carti ale unor fizicieni de top si o emisiune pe Discovery despre Universuri paralele; noi traim in acest spatiu tridimensional, dar cu deschideri spre alte 7 sau 8 dimensiuni. Ei bine, prin deschiderea (incompleta) a unor chakre in tehnici yoga, reiki, etc. dar si prin droguri, se creeaza ferestre spre un Univers 4-dimensional mai amplu insa ermetic, un fel de paradis virtual fabulos care depaseste cele mai bogate asteptari... Practicantul intra acolo extaziat ca Alice in lumea fermecata si nici macar nu are grija sa pastreze legatura cu lumea asta si cu prietenul sau devotat- ingerul pazitor (se leapada intai de Hristos, de poruncile lui, de biserica si de oamenii ei- bagati toti in aceeasi oala si dispretuiti, de iubire si de cei care ii arata afectiune sincera, se scufunda in mocirla senzualitatii sau a astralului inferior- alcool, tutun, muzica abrutizanta, magie sau practici oculte) si in final se trezeste din betie in temnita cea mai adanca la care ar fi visat vreodata. Durata "vizitei" acolo depinde de cat s-a indepartat de calea la cea dreapta, de faptele sale de pana atunci, de cat de mult il iubeste cineva din afara (iubirea e singura putere care poate patrunde in orice temnita sau dimensiune) cat si de harul sau rugaciunile pe care acea persoana le face pentru captiv. Eliminand afectivitatea din om (chiar si ura!) prin tehnicile de meditatie din yoga, etc, dispar in primul rand memoria si mecanismul de aparare al creierului in fata "rafalei" de sugestii si ganduri din eter, creierul e invadat de imagini, cuvinte, senzatii pana la limita lui de rezistenta cand colapseaza. Nu doar in yoga se produce asta, ci in orice exercitiu de concentrare in care omul nu participa si cu inima (afectivitatea), cat si in cazul atacului psihic (practicat si in cercuri yoga, secte sau organizatii secrete asupra celui care ar incerca sa iasa din grup). E bine de stiut ca tot ce acumulam: cunostinte, informatii, senzatii, emotii, toate acestea sunt exterioare sufletului si pot fi luate (furate) sau date (proiectate), de ex. practicanti de magie de la noi care iau cunostintele unui student eminent si le dau altuia, care devine peste noapte stralucit, cu note maxime la examene (in schimb celalalt ajunge la nevrotici). Ce-i drept insa, una e informatia si alta intelegerea ei (profunda)- ceea ce e apanajul sufletului pur, asa ca desi Bivolaru epateaza prin eruditie, intelegerea lui ramane de suprafata- si cum se zice, yoghinii sau practicantii ocultisti din India nu se pot lauda cu prea multe premii Nobel obtinute prin tehnicile lor. Ma tem ca Pr.Cleopa a subapreciat impactul invataturilor orientale ale serpilor Nagas, si al atacului psihic in Romania (si Europa); se stie bine ca baza inselarii omului de catre diavol este crearea impresiei ca acesta nu exista, chipurile totul se intampla de la sine, omul simte nevoia spontana sa bea sau sa-si insele iubita, sa faca un rau cuiva chiar daca pierde si el, sa-si iroseasca viata palavragind cu amicii, jucandu-se la calculator sau privind la tv- adica fuga in universuri virtuale (confortabile momentan), in loc sa mai treaca pe la biserica unde preotul isi raceste gura de pomana si risipeste binecuvantarile pe cateva babe prezente (care nici alea nu vor mai fi). Deci pana si Pr.Cleopa care a intalnit diavoli in sihastrie si era un adevarat clasic in materie de teologie putea fi "adormit" cu sugestii ca fenomenul yoga (sau tantra) nu-i asa grav, acolo ajung numai cei slabi de inger, ratacitii, si se face o selectie benefica a uscaturilor din padure. Ar merita de aflat cati din actualii tineri monahi (si-s multi) din manastirile Romaniei sunt fosti practicanti yoga intorsi la calea cea dreapta dupa experiente traumatizante. In al doilea rand, senzualitatea a facut tot atatea victime in randul preotimii (mai ales in Occident) cat in cel al yoghinilor, pana si Milarepa (cel mai mare budist tibetan) a spus: "Cine nu ia aminte la greselile delasarii senzuale, Si tanjeste launtric catre ea, Nu se va elibera din temnita samsarei (incarnarii). Cultiva asadar mintea ce vede totul ca pe o iluzie si aplica un antidot originii suferintei". Dar trebuie sa lupti contra senzualitatii fara sa a-ti inchide inima, dimpotriva, sporind iubirea; iar iubire inseamna sa ma ajut cu cel drag sa scapam din lanturi, nu sa-l duc dupa mine in adancul temnitei. Pr.Paisie era mult mai ingrijorat in ce priveste situatia actuala din lume (si asta inca inainte de anii '90) - el fiind si inainte-vazator, stia ce se intampla si ca religia viitorului (de fapt a prezentului in lumea occidentala) e ocultismul- New Age e neopaganism redenumit, iar ocultismul e periferia satanismului, modernizat sau mascat - www.razboiulnevazut.org/articol/51
Lista autorilor, lucrarilor si ideilor New Age e interminabila, ei ocupand total mass-media; e suficient sa citez din subiectele listate alaturi (la Topul zilei, Conferinte noi sau Texte publicate): DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI, Vrajitoare si ghicitoare in sec.XXI, HORROR MOVIES, PUNK, Voodoo, Cicciolina- actrita porno, o meserie ca oricare alta, Codul lui Da Vinci, KALOKRIPTES- un nou tip de horoscop, etc. Cativa autori New Age, mentori (unii inconstienti) ai tranzitiei de la ateismul rationalist la ezoterismul (ocultismul) neopagan: Castaneda, Arguelles (cu teoria socului planetar in 2012 - sfarsitul erei Maya), Nostradamus (si apologetii lui: Vlaicu Ionescu, Fontbrune, Orson Wells, etc), Samael Aun Weor, James Redfield, Tolkien, pleiada hinduso-tibetana cu Osho Rajnesh, Sri Yukteshwar, Yogananda, Dalai Lama, Sri Mataji, Sundar Singh (si confratii vestici: H.P.Blavatski, Steiner, Eliade, curentul hippie & flower-power, "mesianicii" Romaniei: P.Corut - Cinamar, N.Savescu cu dacismul, Valentina Garlea, Bivolaru & co). Triunghiul Gnozei pagane primite de la nagas (zeii serpi): India - Egipt - Grecia, avea ca focare Babilon, Roma si Alexandria (de unde au iesit de curand "dezvaluiri" pe banda, de la Evanghelia lui Toma la cea a lui Iuda sau "viziuni" gen Copilaria lui Iisus, Codul lui da Vinci, etc). Gnoza a fost resuscitata in Renastere si mai nou prin Soc. Teosofica a lui Blavatski & Steiner (cu ramura sa germana Thule) care alaturi de cabala Babiloniana si Rozacruce a pus bazele oculte ale nazismului si satanismului modern anglo-saxon (Crowley, Lovecraft- cu discipoli Beatles, Rolling Stones, Ozzy Osbourne, etc.) si sectelor sau org. secrete actuale. In general, sunt lucruri in care e usor sa intri dar din care e infinit mai greu sa iesi, iar increderea in sine si orgoliul fac ca cel in cauza sa subaprecieze pericolul si sa creada ca oricand poate sa se intoarca de unde a plecat. Asta se intampla cu orice dependenta, de ex. un indragostit nu va recunoaste cat de dependent e de celalalt pana nu se desparte- atunci multi isi pierd complet autocontrolul si devine vizibil ca erau de fapt "preluati" (sau stapaniti) de anumite entitati. De fapt, entitatile benefice nu vin decat chemate si-s f.sensibile (adica nu vin la cineva "murdar"), pe cand cele malefice dau navala si au o mare inclinatie spre impostura (de a se substitui celor benefice chemate); zona terestra "colcaie" de asemenea entitati, generate in masa si de practicantii tantra in timpul ritualurilor lor (se cedeaza din vitalitate acestor "paraziti" energetici: in momentul actului sexual se deschid centrii si se conecteaza intre cei doi, iar persoana posedata proiecteaza in cealalta entitatile care o parazitau, care pot fi in numar de sute sau mii- numiti "legiune" in Evanghelii). Nu degeaba Iisus spune ca intr-o casatorie cei doi sa nu se desparta decat in caz de desfranare - e obligatoriu sa intrerupa rel.intime (si chiar apropierea fizica) pt. ca cel in cauza a ajuns posedat (chiar fara a-si dea seama sau fara a fi vizibila vreo schimbare) si l-ar incarca pe partener (nu mai zic de copii) cu entitati de nu le duc 10 sau 100 de calugari. Am cunoscut doua cazuri din astea, persoane apropiate la care am si vazut evolutia (pe atunci nu intelegeam fenomenul, credeam ca e doar problema hormonala), ambii au avut relatii cu prostituate; unul a ajuns la psihiatrie (diagnostic: inceput de schizo), celalalt in pragul sinuciderii. Probabil posedatii ajung in general sa comita violuri sau perversiuni extreme pentru ca simt o presiune mare din partea entitatilor care deja i-au umplut pana la saturatie si pe care le proiecteaza (pe moment) intr-o fiinta curata (fara aparare pe plan fizic si astral)- astfel pe moment simt o usurare, dar din cauza ca nu si-au purificat gandurile, emotiile si sufletul (prin post, rugaciune si mai ales spovada si impartasanie) ajung din nou prada altor demoni, mai rai decat primii. Fenomenul e descris in amanunt in Evanghelia lui Matei care trebuie citita cu mare atentie www.patriarhia.ro/biblia/index.php
Despre confruntarea Pr.Paisie cu demonii stapani pe un yoghin, vezi http://razboiulnevazut.org/articole/33/Yoga
Numai bine! paralela90@yahoo.com
#137255 (raspuns la: #120823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea mea - de carapiscum la: 07/08/2006 14:53:21
(la: Cei mai mari români)
n-as fi vrut sa ma arat sarcastic sau lipsit de respect fata de persoana ce a propus acest subiect, insa nu cred ca e posibila vreo altfel de abordare a temei. din nefericire pentru toti in general si pentru noi ca romani in particular, ni se propune sa contribuim la ceea ce numeste generatia tanara "top ten". ni se tot fabrica pe aiurea prin occident tot felul de topuri, care din care mai bizare si mai cu parul in ochi, topuri menite sa atraga atentia asupra unor lucruri extrem de importante in viata omului modern (dar asupra carora n-am sa insist acum). in realitate sunt niste gaselnite de moment puse la indemana pentru castigarea atentiei publice sau reorientarea acesteia in alte directii, de preferat cele de tip hollywood-ian. lumea trebuie sa vada ceea ce i se serveste, nu ceea ce poate vedea si judeca prin prisma propriilor simtaminte si idealuri. si astfel, foarte simplu si subtil, devenim numarul (sau codul de bare) din gloata ce trebuie condusa spre anumite destine comune. cu alte cuvinte: "tara arde, babele se piaptana".

simplul fapt ca ni se propune asa ceva face cat o injurie. cum adica domnilor si doamnelor sa cernem pe cei care au faurit destinele Romaniei ca sa scoatem la iveala pe cel mai falnic si mai de seama dintre ei? in mintea carui dobitoc s-a scornit asa o idee aberanta si nefolositoare omenirii? oare nu fiecare dintre cei ce si-au adus aportul la binele tarii este demn de mentionat, sau adica sa-i injosim pe unii in favoarea altora? ce logica este asta? de ce adica l-as pune pe Mos Ion Roata mai prejos de Al. I. Cuza? sau cu ce ar fi mai mare N. Iorga decat Kogalniceanu? fiecare la timpul sau a pus umarul, intr-un fel sau altul, la implinirea unor idealuri nationale. daca ar fi sa judecam dupa principiul cauza-efect am observa cu mare usurinta ca uneori si fara acele mici realizari ale oamenilor de rand marile realizari ar fi fost practic imposibile. sa ne imaginam ca un Ion Creanga n-ar fi existat- desi eu unul nu pot merge cu absurdul pana acolo. ce-ar fi insemnat asta prin prisma celor cunoscute de noi in zilele noastre? va las pe dumneavoastra sa raspundeti. daca s-ar fi sugerat sa-i alegem pe categorii si sa facem un fel de clasificare, mai treaca mearga, desi nici in acest sens nu putem fi 100% obiectivi.

ce criterii ar trebui sa folosim intr-un astfel de clasament? cred ca unul singur ar fi fost de ajuns pentru ca raspunsul sa nu fie altul decat cel pe care ma caznesc aici sa-l dau: BUNUL SIMT! bunul simt imi dicteaza ca nu-l pot da la o parte pe marele Dosoftei si pe urmasii acestuia care, pe langa faptul ca au tinut flacara romanismului aprinsa secole la rand (iar unii si-au dat viata pentru infaptuirea acestui deziderat), ne-au dat educatia in limba nationala. bunul simt imi dicteaza ca toti domnitorii romani si-au avut contributia lor la zidirea patriei si ca daca unul din ei n-ar fi existat in lantul istoriei noastre nu ne putem imagina ce consecinte ar fi avut aceste verigi rupte asupra restului. chiar si acelea vazute ca fiind ruginite si strambe, toate au avut un anume rost. asadar cum sa-l pun pe Stefan Cel Mare deasupra lui Mihai Viteazu sau chiar a lui Vlad Tepes? sau ce sa mai zic de martiriul Brancovenilor?

si de ce sa-l ridic pe Brancusi in slavi si sa-i las la o parte pe Luchian si pe toti ceilalti ctitori de opere de arta?

de ce i-as uita pe regretatii parinti ai Putnei si Sihastriei si nu i-as aminti macar pe Pr.Pr. Galeriu, Staniloaie, Steinhard sau Cleopa? cu ce sunt ei mai prejos decat un oarecare doctor docent honoris causa?

ma opresc totusi aici cu enumerarile pentru ca vreau sa o spun pe sleau: ceva aici pute, si pute rau de tot! a nivela totul de dragul "show-businessului" e ca si cum ne-am atarna singuri o piatra de gat si-am astepta sa fim impinsi in mare. eu n-am nevoie de topuri sau de cine stie ce prashtii fantastice descoperite recent pentru a cunoaste locul fiecaruia din acesti oameni in sufletul si constiinta proprie. eu serbez ziua fiecaruia in particular, nu la gramada si nu dupa cum mi se dicteaza de o majoritate iluzorie. imi iubesc tara si neamul romanesc cu tot ce a insemnat varf de lance in cursul istoriei noastre atat de zbuciumate, iar de ar fi sa lupt sub drapelul tricolor as avea intotdeauna in memorie pe toti acesti titani, fara exceptie. fara ei as fi o frunza uscata, un brat bleg, o constiinta moarta. si atata timp cat va mai curge un pic de sange prin vinele celui care scrie azi aici, voi cauta sa nu-mi omor sau adorm constiinta. cum care constiinta? de sine si de apartenenta la strabunii mei!!!

ps. reluind o idee anterioara ( si pentru a nu lasa impresia ca vreau sa distrug subiectul) am sa spun ca romanul de rand, cel opresat, chinuit, flamanzit, mintit, haituit samd are poate singurul merit de a sta totusi in frunte fiindca, nu retin daca am mai spus-o aici ori ba, fara baza muntelui piscul de deasupra nu e mai mult decat o simpla ridicatura de pamant, un morman de pietre goale.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
latu - de alex andra la: 03/10/2006 22:05:07
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Daniil e al tau nume:))))))))
Ce preschimbi acu-n renume.
Sihastrit si cam ascet...
Asta-i soarta de poet:)))
Dar decat ca Gorbaciov,
Mai bine-un sihastru mov.

Lost without music in a world of noises
#149361 (raspuns la: #149350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re:#161564, de zaraza sc la Tue, 05/12/2006 - 14:36 - de Motzoc la: 05/12/2006 20:45:10
(la: Cine vrea sa stea de vorba cu Bygot?)
Cautarea unui suflet pereche poate dura toata viata si fara sperante...
Visatul cu ochii deschisi este un exercitiu de relaxare, vazutul cu ochii mintii este ceea ce numim cunoastere launtrica...
Lupul singuratec s-a obisnuit cu cu sihastria lui, dar este foarte atent la insectele care zboara in jurul lui, una din ele s-ar putea sa aiba acul otravit..., cele mai multe sunt inofensive.....
___________________
Eu sunt cel care sunt!
#161569 (raspuns la: #161564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chipuri de viata monahala" - de ducu13 la: 07/12/2006 15:07:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Va asteptam pe 12 Decembrie 2006, ora 18.00, in Libraria Muzeului Taranului Roman
cu prilejul lansarii albumului fotografic "chipuri de viata monahala".

Fotografiile sunt realizate de Dragos Lumpan, la Manastirea Sihastria Putnei.

"Daca cei ce doresc sa se calugareasca ar cunoaste toate supararile vietii monahale,
nimeni nu s-ar duce la manastire. Iar daca toti oamenii as sti fericirea ce ii asteapta pe monahi,
fara sa stea o clipa pe ganduri ar alerga la manastire"
Staretul Varsanufie de la Optina"

Intrarea se face din Monetariei.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...