comentarii

silvia kerim povestiri despre prietenii mei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prietenii mei sunt in Bucures - de RSI la: 05/09/2005 19:41:20
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
prietenii mei sunt in Bucuresti si Craiova si pe acolo vremea a fost destul de buna.
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#69787 (raspuns la: #69785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Prietenii mei, elefantii" - de Daniel Racovitan la: 08/10/2005 10:08:31
(la: filme care v-au facut sa plangetzi)
"Prietenii mei, elefantii"

Chiar exista titlul asta? Eu il foloseam la misto si credeam ca e inventat. :)

("Avaramuuu... avaramuu")

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#77510 (raspuns la: #77483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu, doar trista, dar cui ii pasa.... - de Belle la: 30/07/2004 15:46:05
(la: Alice)
Draga Alice,

Desi mi-am propus sa iau o pauza mai lunga de la cafenea, trebuie sa-ti raspund ca sa evit orice neintelegere sau interpretare gresita.

O sa incep cu inceputul comentariului tau si-o sa continui rand pe rand, ca sa fiu sigura ca nu ma abat de la subiect si nu incep sa bat campii prea tare (boala contagioasa pe-aici pe la cafenea).

Sugestia de-a-ti oferi detalii pe privat pornea de la o gluma. Cand ti-am spus "papusel" si mi-ai povestit cum altcuiva i-ai “mutat falca” ti-am spus doar sa nu incerci si cu mine fiindca vei fi in dezavantaj. “Amanuntele” sau mai bine zis motivul care n-am vrut sa fie public este ca practic arte martiale si n-am vrut sa postez asta pe cafenea ca sa nu sune a lauda de sine (o alta boala contagioasa de pe-aici de care ma feresc cat pot). Nu intereseaza pe nimeni acest aspect si oricum totul era doar o gluma, asa ca n-am considerat necesar sa fac afirmatii publice doar ca sa ma dau mare si grozava.

Nu te-a obligat nimeni, nici macar din politete, sa-mi ceri adresa de e-mail... M-ai facut sa cred ca intr-adevar o vrei. Mie nu-mi plac formalitatile si nu consider onest cand cineva spune altceva decat crede sau gandeste. Si fiindca afirmi ca nu doresti detalii despre oameni in afara de cele care le descoperi singura, atunci nu mai folosi “io una despre mine, tu una despre tine”, s-ar putea sa capeti mai mult decat ai cerut. Vorba aceea “ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca”.

Eu una ti-am oferit adresa cu sinceritate, esti una din foarte putinele personae care mi-au placut de la cafenea, destul de aproape de felul meu de-a fi si-am crezut/sperat ca ne putem imprieteni. N-am nimic de ascuns, doar ca nu-mi place ca orice amanunt musai sa-l scriu la cafenea. Sunt mai interiorizata si nu cred ca intereseaza pe nimeni sa m-apuc sa insir la cafenea vrute si nevrute despre rutina zilnica, ce-mi place si ce nu-mi place, etc. Pentru asta exista www.livejournal.com si n-am considerat potrivit sa pierd timpul altora cu tot felul de baliverne despre persoana mea super-minunata, altii daca vor n-au decat, problema lor, dar nu si a mea. Nu-mi place sa “vehiculez minciuni pe net” si nici sa m-apuc sa-mi completez memoriile pe un site public. De altfel in viata cel mai mult detest mincinosii si “pacalicii” dar nu asum despre nimeni asta pana la proba contrarie. Chiar daca de multe ori am fost dezamagita si lovita intotdeauna pornesc de la premiza ca toti oamenii sunt inocenti pana se dovedeste vinovatia.

Faptul ca ai ales sa nu-mi scrii e alegerea ta, eu ti-am sugerat alternativa de comunicare prin e-mail cu placere si sinceritate. Adresa este “neoficiala” fiindca cea “oficiala” este doar pentru banca, carti de credit si business (atunci cand nu sunt de gasit la birou). Altfel, adresa de yahoo este la fel de oficiala ca oricare alta, toti prietenii mei acolo imi scriu. Motivul pentru care am ales-o este ca atunci cand sunt online si joc canasta, yahoo messenger ma anunta imediat ca am primit un nou e-mail si pot sa raspund pe loc daca e nevoie, sau cat mai repede. Sa stii ca nu ti-am dat o adresa “in internet, pe dreapta” si nici nu am primit-o de la altcineva, este pur si simplu “adresa de-acasa” si daca mi-ai fi scris ai fi constatat ca folosesc numele meu adevarat (cel de botez ma refer).

Nu am avut intentia de-a schimba “intimitati”, fotografii si alte alea-alea, iar din punctual meu de vedere, nu ma deranjeaza catusi de putin sa-ti zic “Alice” si putin imi pasa daca asta e numele tau real sau nu. Cum la fel de putin ma intereseaza daca cu altii de la cafenea comunici pe e-mail, iar cu mine nu “din semn de respect”. Voi accepta explicatia ta fara detalii sau explicatii suplimentare si nu m-am simtit jignita, doar dezamagita. Nu ma consider nedemna si nici n-am sugerat asta, mi-e teama ca tu ai lasat sa se inteleaga asa: imi ceri adresa (chiar daca numai din politete), dupa care-mi multumesti si apoi continui (intr-o limba pe care eu nu o inteleg foarte bine) cum ca nu stai de vorba cu idiotii fiindca i-ai educa.

Iti respect alegerea si nu consider asta drept “mici ciudatenii”. Repet, am crezut ca ne putem imprieteni si nu vroiam musai sa recurg la cafenea ca sa putem sta de vorba, “navigand” intr-un morman de mesaje si subiecte si cautand acul in carul cu fan. Nu prea vad cum ai fi putut confirma asa-zisa “impresie buna” despre mine atata timp cat imi anuntasem intentia unei pauze prelungite prin rugamintea de a nu ma tine prea mult “legata aici” asteptand sa-ti citesc povestirile.

Acestea fiind zise, nu cred ca mai “astepti sa ne cunoastem” si nici eu nu mai astept ca vreodata sa-mi scri sau sa-ncercam sa ne imprietenim. Din cate mi-ai dat de inteles, nu prea e cazul…. Nici o suparare.

Un zambet… si-o floare.

#18601 (raspuns la: #18572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chiar daca vorbesc cu prieten - de Honey in the Sunshine la: 08/04/2005 00:51:40
(la: au murit scrisorile?)
Chiar daca vorbesc cu prietenii mei mereu pe net cel putin o data pe luna le trimit cate o scrisoare.E si o pasiune..Mereu imi cumpar hartie si plicuri cat mai frumoase si scriu exclusiv cu stiloul cu cea mai buna caligrafie de care sunt in stare.:)
Mailuri-scrisori sunt doua chestii total diferite, pentru mine una nu o anuleaza pe cealalta.

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
Despre prietenii mei. - de munteanu rodica la: 06/07/2005 18:31:15
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Sintem un grup de prieteni.Cam maricel.Ne cunoastem cam de mult timp.Sint oameni foarte realizati sau mai putin realizati.Ne intilnim de 6 ani in fiecare prima vineri din luna, la un restaurant.Acolo fiecare este el insusi nu are statut social, fiecare consuma ce vrea o berica un vinisor o racoritoare , cafeluta.Se glumeste se spun bancuri ,nu se discuta despre familie sau servici sau politica.De fiecare data stam 4-5 ore..De fiecare data cind cineva a avut o bucurie sau un necaz am fost alaturi de el.Tot de atita timp facem revelionul impreuna ,vara ne mai intilnim la un gratar la iarba.Ascultam muzica.Nu am auzit birfe si daca avem ceva de spus o facem.Din cind in cind mai trec pe la clubul nostru si altii dintre noi raspinditi prin tara dar in mod sigur cel putin 2 persoane suna la telefon(dintre cei raspinditi)in vinerea cind ne intilnim.Unii sint in America si vreo 3 in Gemania .Odata pe an vin si atunci facem o alta intilnire.Toti am fost colegi de liceu dar de cam mult timp.Acum cred ca sintem pai tineri ca atunci mai putin incrincenati mai despovarati .Si totul este adevarat
prieteni sau principii? - de maria de la medgidia la: 14/11/2005 10:45:53
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
adevaratii prieteni nu m-ar pune in situatii in care sa aleg intre ei si altceva, plus ca prietenii mei impartasesc principii similare...
cred ca exista posibilitatea de compromis atunci cand atat relatia cu prietenul cat si principiul pus in discutie sunt de intensitate si profunzime mare...

dar, daca intr-adevar as avea de ales, as alege principiile mele, pentru ca nu sunt reguli absurde, ci empirice... exista o singura persoana pentru care as face rabat de la principiile mele daca mi-ar cere-o, dar acea persoana nu mi-o cere niciodata...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
"Se spune ca prietenul se cun - de mimia la: 19/11/2005 13:38:03
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
"Se spune ca prietenul se cunoaste la nevoie. Pentru mine prietenii s-au cunoscut la nevoia...lor. Cand am avut si eu nevoie...pas"

Eu as spune altfel: prietenii mei s-au cunoscut la nevoia mea. Am fost chiar surprinsa cat de multi si de ce calitate, si asta nu pot uita:)
#88902 (raspuns la: #88706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

Uneori, daca prietenii nu sun - de Alexandros la: 02/10/2006 02:01:27
(la: Prieteni)
Uneori, daca prietenii nu sunt cu adevarat prieteni, poti suferi deceptii asemanatoare celor din dragoste.
Apoi mai greu iti faci prieteni.
Cam asa sunt eu.
Am o multime de amici, sunt comunicativ si placut anturajului, insa nu mai pot include pe nimeni la categoria prietenii.
Sunt asa de suspicios cu cei ce se vor prietenii mei, incat chiar le gasesc defecte (uneori inexistente) doar pentru a justifica rezerva mea.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#149044 (raspuns la: #149000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prietenii - nevoia de a simti ca traiesti - de clod la: 09/10/2006 19:51:31
(la: Prietenia in zilele noastre)
Prietenii (ca si darurile) trebuie meritati. Prietenia e o forma speciala de dragoste neconditionata, tu daruiesti, nu faci sacrificii, nu ceri servicii la schimb. Daca spunem: m-a tradat, am facut atatea sacrificii si uite cum mi-a multumit,... inseamna ca e o simpla relatie de intrajutorare, e un contract de servicii intre doi oameni, dar prietenie nu e! Eu am prieteni si prietene, nu prea multi, dar exceptionali. Le daruiesc totul, dar nu am considerat ca totdeauna sunt datori sa ma ajute, nu judec asa o relatie de prietenie. Nici nu cer permanent ajutorul lor (e o forma de respect!), iar daca ma ajuta, este alegerea lor. Un prieten nu e dator sa ne care sacul nostru cu greutati, nu trebuie sa ia hotararile dificile in locul nostru, si nu e obligatoriu sa fie totdeauna de acord cu noi. Prefer sa aiba o alta parere, dar pornind de la aceleasi principii de viata si aceleasi valori. Prietenii mei sunt bucuria mea de fiecare zi, placerea de a vorbi despre multe, da a face lucruri deosebite impreuna, de a plange impreuna cand sufera unul, si de a te bucura. Nu a trait nimeni senzatia ciudata ca nu poti sa te bucuri de ceva daca esti singur? Avem nevoie de martori ca sa simtim ca traim.
primit pe e-mail...transmis prietenilor mei:) - de Layla la: 14/11/2008 13:17:32
(la: Ce mai primim pe e-mail)
..chiar daca-l stiti..am simtit nevoia de a va darui,asa cum voi azi mi-ati daruit o zi mai buna!!!

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind
ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se
topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua
trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji
din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi
frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment,
l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult,
n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,
sufletul, emotiile."
PRIETENI - de Areal la: 24/12/2008 15:22:47
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Dusmanii lui Dumnezeu sunt intotdeauna falsi prieteni ai omului.
Cel ce-si doreste prieteni sa faca bine sa fie prietenos!
Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. - N. Iorga
Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.
Vei ramane fara prieteni daca vei cauta sa ai unul fara defecte.
Exista un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de iubire. - N. Iorga
Prietenul care tine mereu mortis sa-ti indrepte greselile, nu-ti este de fapt prieten, ci critic.
Iubind pe cineva, l-ai luat in sufletul tau, fara ca el sa piarda ceva.
Daca au fi altcineva, te-ai imprietenii cu tine?
Prietenia este o floare cu o crestere lenta.
Cand cineva a ajuns in sfarsit sa se cunoasca bine pe sine nu se mai mira de ce are asa de putini prieteni.
Este in general stiut ca adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care ... nu si-i face.
Un prieten este o persoana care stie totul despre tine si totusi te iubeste.
Cel mai mare lucru pe cer-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale, ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi. -Benjamin Disraeli
Prietenii adevarati nu traiesc in armonie, cum cred unii, ci in melodie. -Henry David Thoreau
Nu te osteni sa faci cunostinta cu altii; asigura-te insa ca meriti ca altii sa doreasca sa faca cunostinta cu tine.
Prietenii sunt aceia care te intreaba: "Ce mai faci?" si doresc cu adevarat sa-ti asculte raspunsul.
Daca poti cumpara prietenia cuiva, nu se merita!
Daca nu poti spune ceva bun despre prietenii tai, inseamna ca te-ai imprietenit cu cine nu trebuia.
Fa-ti prieteni mai inainte ca sa ai nevoie de ei.
Prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate.
Prietenia este cimentul care tine lumea impreuna.
Fiecare prieten reprezinta o parte din inima ta care nu s-a nascut pana ce n-ati facut cunostinta.
Prietenii sunt aceia care inca vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.
Cainele este prietenos atata vreme cat da mai mult din coada decat din gura.
Un prieten adevarat este cea mai buna oglinda.
Un prieten este o persoana cu care poti tace confortabil.
Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.
Calitatea de indragostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite si nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit in taina, creand chiar alesului/alesei impresia de politicoasa indiferenta.
Prietenia se afla insa la polul opus: fara reciprocitate e vorba goala si fala usoara. Ea dainuie exact atat cat cei in cauza se recunosc unul pe altul drept prieteni.
Spre deosebire de dragoste, care poate inflori la bine, dar da adesea indarat la greu, daca nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie creste proportional cu necazurile unuia dintre prieteni. Intr-un fel, aceasta legatura de sange spiritual e mult mai tare decat cea de sange propriu-zisa, numita rudenie.
Ca prietenia se manifesta la greu ar putea sa para o trasatura in favoarea ei. Proverbul cu prietenul care „la nevoie" se cunoaste consfinteste aceasta aparenta.
De la lozinca iubitorilor de „adevar": "Amicus Plato sed magis amica veritas" pusa in circulatie de Ammonius Saccas in Viata lui Aristotel si numai partial justificata de un fragment din Etica nicomachica, cei care-si fac un tel din a-si critica prietenii - si la bine si la rau - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur ca misiunea prieteniei este critica „In numele adevarului". Prietenia ar trebui sa aiba incredere ca, mai devreme sau mai tarziu prietenul va descoperi singur acest adevar, daca nu il stie deja. Daca arta sau stiinta au nevoie de critica avant toute chose, exemplele literare ne arata ca arta sau stiinta prieteniei are nevoie si de altceva. De incredere si sprijin la bine, caci nimic nu e mai greu de indurat decat temuta zi de dupa succes. - Ioana Parvulescu
Nu merge inaintea mea, s-ar putea sa nu te urmez, nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc bine; mergi alaturi de mine si fi prietenul meu - Albert Camus
Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.
Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu n-as sari impreuna cu ei,
ci m-as duce jos sa-i prind in brate.
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.
Luam cai diferite in viata, dar oriunde am merge, luam cu noi si cate o particica din fiecare.
Tatal mereu obisnuia sa spuna ca, daca atunci cand mori, daca ai avut cinci prieteni adevarati, atunci "ai stiut cum sa traiesti."- Lee Iacocca
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.
#377210 (raspuns la: #376855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'sunteti prietenii mei virtuali' - de anisia la: 23/02/2009 21:14:08
(la: Luca "s-a vindecat".)
cunostinte virtuale, sa fim precisi! prietenia se castiga greu. asa ca nu iti aroga acest titlu asa, generic. personal nu te consider prietena mea virtuala. esti doar un uzer de pe acelasi forum.

sa nu alteram definitia prieteniei!
#409699 (raspuns la: #409683) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ca mine, ca mama, ca tata, ca toti prietenii mei la care tin." - de cosmacpan la: 11/09/2009 19:42:21
(la: 11 septembrie...8 ani...)
Voinicule tata, un amarat de roman care nu are cu ce sa-ti tina familia te ia de pe strada, te vara intr-o duba, te casapeste si-ti vinde organele ca sa aiva ceva pentru copilasii lui. pana la urma politia il prinde, se afla ca de saracie mai casapise vre-o suta de oameni si ca vanduse organe (tot pentru familie). este dus la celula mortii si i se face injectie letala.
in abjectia mea de nesimtit stau si intreb,pe cine plang?
pe tine c-ai merlit-o?
familia ta care plange dupa tine?
pe totii prietenii tau care se intalnesc anual la unmic parastas?
pe bietul cremenal (nu e terorist)?
pe familia lui care moare de foame?
sau pa mine ca ma strang pantofii peste batatura si am mancarimi la limba?
#480933 (raspuns la: #480865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Ai dreptate,dar... - de ofemeie la: 13/10/2003 12:19:36
(la: Pentru mine casa si familia au fost tot timpul prioritare..)
Toti facem la fel.Cand suntem in nevoie ii cautam pe cei de alaturi iar cand ne ajungem ii dam deoparte.Eu sunt ca si tine.Sunt de un an in Franta unde numai eu stiu cum ma descurc dar nu ii uit pe cei de acasa si nici pe prietenii mei.In curand voi ajuta pe cineva pt studii aici.De fapt pentru multi ,mizeria ia capul si asta trebuie sa ne gandim inainte de a da...sau de a primi!Alexandra
cand nu mai ai nimic alceva... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:29:24
(la: Prietenia si prietenii)
...iti ramane prietenia, spunea cineva. Sunt prietenii care dureaza o viata, si cele legate in imprejurari dificile sunt durabile. Am putini prieteni, si ne vedem rar, dar cand ne intalnim depanam amintiri, bem un spritz, radem cu pofta...Sunt prietenii mei din liceu si armata, si ne cunoastem de foarte multi ani. Viata a facut sa trecem prin momente dificile, atat eu cat si ei. Dar in acele momente i-am simtit alaturi, si ei m-au simtit pe mine.
Chiar maine seara ne vom intalni din nou, (sora mea vine din Olanda si va da o petrecere ca pe vremuri, unde se va asculta numai muzica din anii '70 si '80, in tinuta "casual", si vom bea vin nou, de Ceptura, alaturi de pastrama si alte minunatii!).
Da, este bine sa ai prieteni adevarati!











sanjuro
2300 - Tolanici - de SB la: 28/10/2003 04:02:38
(la: duplicitatea francezilor)
Tolanici, hai sa-ti explic niste treburi pe care nu le vei intelege nici-odata( de...asa e omul...trebuie intii s-o patzeasca singur)
...dar poate la un pahar-odata- ce vreau sa-ti explic eu seamana (putin cam exagerat, de acord) cu holocaustul care e jenant de-adevarat..atit de real si absurd ca dupa atita timp nimeni nu mai crede. A fost...si ce vrei acum? NIMIC!
Eu nu am avut problema cu gasirea unui job; am avut problema sa primesc jobul gasit ptr. ca asa sint legile scrise si mai ales nescrise! Sigur ca nu stiam limba f. bine ( in afara de asta in care-ti scriu si cea pe care ar fi trebuit s-o stiu, mai puteam ginguri inca in vreo doua), dar in technica trebuie sa stii technica in primul rind; te asigur ca scoala romaneasca a fost scoala ( pe cea de-acum n-o stiu)Cit despre calificare...ce intelegi prin mult mai calificat? Am prieteni medici ( din RO...desigur nu asa de calificati ca cei de aici...de, noi venim din...OST/ EST...romani, rusi..tot un drac)care lucreaza in azile de batrini munci necalificate( si nu ptr. ca nu stiu limba) ingineri de toate soiurile care AU AVUT VOIE sa lucreze( si asta timp de 9 ani) numai schimb de noapte munci necalificate, sau administrator de bloc etc. sau suflau cu trompeta cind trecea tramvaiul( se reparau sinele) Mai vrei exemple de egalitate?

Fostii mei colegi din RO ma invidiau ca sint aici, eu ii invidiam ca au ramas.
Pe urma e de stiut ca "integrare" inseamna in primul rind sa fii lasat sa te integrezi! Dar tu nu poti intelege asta! Nici oamenii cumsecade de pe-aici, si nici cei veniti pe baza de origine sau dupa '90 "griincardisti" sau cum s-or mai numi.

Tolanici, ptr. unii libertatea asta a insemnat de fapt ani de prizonierat modern( ptr. mine 10 la numar) unde nu ai voie sa parasesti localitatea etc, etc. NOI NU AM PRIMIT NIMIC. Noua ni s-au luat 10 ani din viata...in schimbul libertatii si al tehnicii moderne pe care o vedem in jurul nostru. O vedem ptr. ca noi ii avem pe cei de-acasa si e de datoria noastra sa nu-i uitam.

...de 5 ani "m-am scos"...sint un realizat! ceace multi din prietenii mei de aici nu au reusit; si nu ptr. ca nu stiu limba sau sint mai necalificati!

I wish you all the best there, Tolanici

sb
#2373 (raspuns la: #2300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Animis, cum zici si tu.. - de JCC la: 29/10/2003 12:03:27
(la: Pentru mine casa si familia au fost tot timpul prioritare..)
Nu trebuie sa fii departe ca sa-ti ajuti familia si ai dreptate
Si nu intotdeauna ajutorul este obligatoriu sa fie bani..
Un gest, o vizita, sa le faci cumparaturile daca ai o masina, sa te duci sa-i vezi, sa va reuniti.
sa dai din cand in cand un telefon, doar pentru placerea sa-i auzi si sa-i intrebi : sunteti bine? cum se mai simte mamaia?

Ajutorul si iubirea familiei, este sa fi altaturi, si la bine si la rau, sa-ti gasesti intotdeauna timp pentru ei...

p.s. persoana pe care am avut-o la telefon, era o simpla relatie de servici, nu prieten, har Domnului, prietenii mei sunt un pic precum eu.. :)
#2561 (raspuns la: #1208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...